1,462 matches
-
arată el, după epoci și curente: comunitate și societate, comunitate și asociație, statut și contract, grupuri primare și grupuri secundare, grupuri primordiale și grupuri derivate, grupuri informale și grupuri formale ș.a. Societatea, de la o anumită treaptă de dezvoltare marcată de stratificare, instituționalizare și birocratizare, dă naștere unor noi forme comunitare de viață "de ordin strict funcțional, bazate uneori pe interese, alteori pe constrângere sau amenințare, dar totdeauna pe norme juridice sau legislative (...)" (Herseni, 1982: 581). Acestea vin să "dubleze" (nu să
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ce (ncurajează creația culturală ș( științifică. Apar de asemenea noi societăți de g(ndire, reviste (n jurul cărora se agregă grupări ce promovează idealuri (nalte. Dezvoltarea structurilor economice generează la r(ndul ei noi forme de agregare ș( diversifică treptele stratificării sociale. Legăturile dintre diversele localități se multiplică, satul (nsuși (ncep(nd să se transforme timid. Deschiderea tinerilor către școală, contactul ((ndeobște mediat) cu noi ș( noi realități vin să formeze (n s(nul noilor generații categorii care tind către ceva
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pentru care statul socialist a fost incapabil de schimbare și nu a putut face față crizelor din interiorul lui a fost faptul că era mai degrabă interesat de autoperpetuarea lui și de extinderea prerogativelor sale; Ivan Szelenyi ce studiază problema stratificării în societățile socialiste și postsocialiste, aplecându-se mai ales asupra rolului intelectualilor (Kennedy, Galtz, 1996). Legat de tipurile de tranziție, Nodia (1996) distinge între tranziții organice și ideologice. Primele presupun schimbări societale graduale, urmate de schimbarea regimului politic. În acest
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
devin din ce în ce mai puțin clare, iar datele suplimentare exterioare anchetei pot fi din ce în ce mai utile pentru ameliorarea estimărilor. Estimarea erorilor de eșantionare poate fi foarte complicată și atunci când este folosit un proiect complex, adică atunci când există mai multe stadii de eșantionare, faze, stratificări și probabilități variate de selecție. Aici este de ajuns să subliniem încă o dată că, în eșantioanele aleatoare, astfel de erori pot fi estimate chiar din datele de eșantion, că estimarea lor poate fi simplificată dacă eșantionul este proiectat ținându-se
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
devin din ce în ce mai puțin clare, iar datele suplimentare exterioare anchetei pot fi din ce în ce mai utile pentru ameliorarea estimărilor. Estimarea erorilor de eșantionare poate fi foarte complicată și atunci când este folosit un proiect complex, adică atunci când există mai multe stadii de eșantionare, faze, stratificări și probabilități variate de selecție. Aici este de ajuns să subliniem încă o dată că, în eșantioanele aleatoare, astfel de erori pot fi estimate chiar din datele de eșantion, că estimarea lor poate fi simplificată dacă eșantionul este proiectat ținându-se
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
grupe omogene; în fiecare grupă este efectuată o eșantionare aleatorie simplă. 1.Toate straturile sunt asigurate pentru a fi reprezentate. 2.Este obținută o mai mare precizie a caracteristicilor populației rezultate din omogenitatea straturilor. 1.Trebuie cunoscute criteriile pertinente ale stratificării. 2.În general mai complexă și costisitoare decât o eșantionare aleatorie simplă. c. Sistematică: fiecare a n-a persoană este inclusă în eșantion 1.Simplitatea alegerii eșantionului. 1.O listă a populației trebuie să fie disponibilă. 2.Selecția unei persoane
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
stratificată Pentru îmbunătățirea calității eșantioanelor construite se pot utiliza, în afară de listele ce cuprind unitățile populației de referință, și alte informații cunoscute apriori despre populația de referință. Utilizarea acestor informații duce la îmbunătățirea calității estimatorilor obținuți. Aplicarea eșantionării stratificate, în cazul stratificării populației după un criteriu, se bazează pe descompunerea varianței totale, în varianța datorată dispersiei în interiorul claselor (straturilor) și cea dintre straturile constituite. Împărțirea populației pe grupe = p1x1 + p2x2 +p3x3 p ponderi; Pentru grupul j, de exemplu vom obține: variația grupului
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
permite construirea de clase tipice. Etapele acestui procedeu de eșantionare sunt următoarele: * se definesc straturile sau clasele tipice în care se încadrează populația de referință; * se repartizează volumul eșantionului pe straturi, având în vedere criteriile după care s-a realizat stratificarea; * pentru fiecare strat se definesc aleator unitățile care se includ în eșantion. Straturile pot fi delimitate artificial, de către cei care efectuează studiul, pe baza unor criterii bine determinate sau sunt deja constituite în populație (județe, gospodării, ani de studiu etc.
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
fie cât mai omogene. Există trei tipuri de eșantionare stratificată: proporțională, neproporțională și optimă. 3.6.3.1. Eșantionarea proporțională În acest tip de eșantionare volumul eșantionului se repartizează în funcție de proporția populației pe fiecare strat din total populație. În această stratificare se face abstracție de variația din cadrul straturilor, subeșantioanele fiind proporționale numai cu mărimea relativă a straturilor (Sandu, 1992, 195). Astfel, volumul subeșantioanelor pe fiecare strat va fi: n= n*, unde n= volumul eșantionului pe fiecare strat (pe fiecare facultate sau
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
de eșantionare îl vom folosi atunci când obiectivele noastre de cercetare ar necesita un număr mai mare de persoane dintr-un anumit strat. Spre exemplu, dorim să facem un studiu privind utilizarea instrumentelor de marketing a firmelor din județul x. Conform stratificării proporționale ar trebui ca în eșantionul nostru să includem 5% firme mari, 30% firme mijlocii și 65% firme mici, deoarece aceasta este structura reală a firmelor, conform datelor de la Administrația Financiară. Să presupunem că dorim să extragem un eșantion de
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
este utilizat acest mod de eșantionare sunt: * modul de organizare, care conduce la reducerea cheltuielilor pentru colectarea de informații statistice și la creșterea operativității; * reducerea, de la o fază la alta, a numărului de unități din eșantion; * poate fi considerat o stratificare aposteriori a unui eșantion și nu a întregii populații, în cazul în care nu există date care să asigure stratificarea populației. Schema pentru acest tip de eșantionare este următoarea: Figura nr. 3.6: Schema de eșantionare multifazică Populația P Eșantionul
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
și la creșterea operativității; * reducerea, de la o fază la alta, a numărului de unități din eșantion; * poate fi considerat o stratificare aposteriori a unui eșantion și nu a întregii populații, în cazul în care nu există date care să asigure stratificarea populației. Schema pentru acest tip de eșantionare este următoarea: Figura nr. 3.6: Schema de eșantionare multifazică Populația P Eșantionul inițial E Subeșantionul E1 ........... Subeșantionul Ep Exemplu. Extragem un eșantion reprezentativ pentru populația studenților din Universitatea X și obținem informații
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
populației pentru anumite caracteristici ale acesteia pot fi interpretate ca probabilități. Această echivalență se realizează în măsura în care volumul populației de referință este suficient de mare pentru a da posibilitatea aplicării legii numerelor mari. La nivelul universului de selecție se realizează o stratificare în funcție de obiectivele cercetării și resursele disponibile. Anchetatorii vor urmări această structură la nivelul diferitelor unități teritoriale unde își culeg datele. Cunoscându-se repartiția populației pe diferite criterii (vârstă, sex etc.) se stabilește pentru fiecare grupă numărul subiecților ce vor fi
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
diferite criterii (vârstă, sex etc.) se stabilește pentru fiecare grupă numărul subiecților ce vor fi incluși în eșantion, operatorul având latitudinea să aleagă aceste persoane. El trebuie să respecte doar cotele sau proporțiile care i-au fost prestabilite în baza stratificării pe total populație de bază. Aceste cote pot fi: * independente, caz în care se indică, de exemplu, câți bărbați și câte femei, câți subiecți din fiecare grupă de vârstă trebuie intervievați. Avantaje: sunt mai simple pentru operatori, sunt mai puțin
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
Înlocuind în formula de eșantionare datele de mai sus s-a ajuns la următorul rezultat: volumul calculat al eșantionului, adică n, trebuia să fie de 1100 persoane. 6. validarea eșantionului s-a făcut prin raportarea caracteristicilor lui la datele despre stratificarea populației din Brașov și la ponderea populației ocupate in mediul industrial față de populația totală, date furnizate de Direcția Județeană de Statistică Brașov. 3.8.2. Anchetă de explorare (șomeri) 1. volumul eșantionului: 957 de persoane cu domiciliul stabil în municipiul
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
Rezumat 57 Capitolul III. Manifest și latent în funcționarea instituțiilor educaționale. Funcțiile școlii 59 1. Justificarea construcției instituționale a școlii prin apelul la funcții - John Dewey 59 2. Geneza și evoluția concepției funcționaliste asupra școlii 60 2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Moore 61 2.2. Funcționalismul tehnologic și școala capitalului uman 62 3. Funcțiile școlii astăzi 63 3.1. Transmiterea culturii dominante 64 3.2. Promovarea integrării sociale și politice 65 3.3. Menținerea controlului social 66
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
facilităților 193 4.4. Compoziția socială a școlilor 194 4.5. Activitatea la clasă a profesorilor 195 4.6. Evaluările profesorilor 196 4.6.1. Cum îi evaluează dascălii pe elevi? 196 4.6.2. Efectul Pygmalion 197 4.7. Stratificarea și direcționarea (tracking) pe niveluri curriculare 198 5. Performanțele elevilor români în context internațional 200 5.1. Studiul PISA+2000 201 5.2. Cultura civică 203 5.3. Concluzii 205 Rezumat 205 Capitolul XI. Teorii despre determinarea socială a educabilității
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
care interesează sociologul, Cherkaoui face distincții între: 1. Transmiterea ordinii morale și a cunoștințelor, unde pot fi studiate aspecte precum: ierarhizarea cunoștințelor, diviziunea lor orizontală (litere - științe, științe pure sau aplicate); regulile explicite și implicite care o guvernează; consecințele acestei stratificări asupra elaborării identității școlare a elevilor și a studenților. 2. Tipul de pedagogie utilizat, cu teme precum: maniera în care conținuturile sunt transmise; tehnologiile utilizate (manuale, hărți, filme, laboratoare); utilizarea timpului, care este, în parte, în funcție de importanța socială (percepută, aș
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
instituțională. Scopul acestui program este să descopere maniera în care mecanismele educaționale ce afectează șansele în viață sunt cuprinse în rețeaua instituțională a societății. Modul în care acționează aceste mecanisme este influențat de politicile publice, astfel încât studiul educației și al stratificării sociale este completat de studii ale proceselor politice prin care se formează politicile educaționale. Émile Durkheim (1858-1917), participant activ al mișcărilor reformiste, partizan al unui învățământ laic, public, destinat formării cetățenilor Republicii Franceze și bazat pe analize științifice elaborate de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
să se potrivească cu viața lor productivă din societate? Celălalt corifeu al sociologiei clasice, Max Weber (1864-1920), fără să fie preocupat în mod special de problematica școlii, a abordat-o în contextul discuției asupra birocratizării și, mai ales, în cadrul analizei stratificării sociale. El a observat că instrucția de factură liberală, universitară devenise o cale din ce în ce mai eficientă de a legitima statusuri tradiționale, având în vedere că aceasta nu pregătea studenții pentru muncă, ci pentru un anumit stil de viață. În schimb, specialitățile
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
competiții pentru statusuri, a cărei dominație (în speță, a universității) încearcă să o obțină diferitele grupuri de interese din societate. Studiile sociologice ulterioare s-au îndepărtat într-o măsură substanțială de la acest proiect. Chiar dacă preocuparea pentru legăturile dintre educație și stratificarea socială persistă, analiza s-a mutat de la teme instituționale la analiza centrată pe individ a determinanților rezultatelor școlare și a efectelor acestor rezultate asupra transmiterii statusurilor și asupra mobilității sociale. La sfârșitul anilor ’50 începe să fie studiată serios problematica
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cultural care se realizează prin interacțiunea dintre generații. Prin educație se construiesc conștiințele și se reproduce o anumită distribuție a puterii prin controlul social internalizat. • Începuturile sociologiei educației o definesc ca preocupată de modul în care educația participă la producerea stratificării sociale și de procesele prin care politicile educaționale sunt construite. • Pentru Durkheim (1977), școala trebuie să formeze persoanele pentru rolurile sociale specifice unui anumit sistem social și politic. Weber a analizat școala din perspectiva birocratizării și a stratificării sociale, arătând
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
la producerea stratificării sociale și de procesele prin care politicile educaționale sunt construite. • Pentru Durkheim (1977), școala trebuie să formeze persoanele pentru rolurile sociale specifice unui anumit sistem social și politic. Weber a analizat școala din perspectiva birocratizării și a stratificării sociale, arătând că ea este o arenă a competiției pentru statusuri. • După al doilea război mondial, sociologia educației s-a arătat mai preocupată de determinanții rezultatelor școlare la nivel individual și de efectele rezultatelor școlare asupra mobilității sociale. • Sociologia educației
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
le citeau părinții lor pentru divertisment. Potrivit lui Grendler (2001), divizarea educației europene într-un curriculum latin clasic pentru lideri și pentru elita profesională și o educație populară pentru restul claselor sociale a făcut din școală un instrument-cheie pentru fenomenele de stratificare socială. Explicația rezidă în: 1. dificultatea învățării limbii latine, ce presupunea perioade lungi de instrucție care erau, astfel, costisitoare și pe care doar reprezentanții claselor superioare și le permiteau; și 2. caracterul indispensabil al latinei pentru a accede la orice
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
care urmăreau scopurile uneori contradictorii ale asigurării coeziunii sociale, recrutării elitelor, formării resurselor umane și asigurării justiției sociale. Analiștii evoluțiilor sistemelor publice de învățământ au identificat trei etape în parcursul acestora (Voicu, 2003): a) dezvoltarea învățământului de masă, care continuă stratificarea socială existentă, manifestată în Europa Occidentală și în America de Nord în secolul al XIX-lea; b) rezolvarea problemei inegalităților educaționale prin reorganizarea pe baze „meritocratice” a sistemelor de învățământ și sporirea egalității de șanse privind accesul la educație; și c) retragerea
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]