2,032 matches
-
Lungu sau a lui Petru Cimpoeșu - mică paradă de exemplare tipice ale faunei umane. Caricatura se ține departe de șarjă, sarcasmul nu pune la zid. Rezultă o radiografie nu lipsită de umor, dar cu tușe tragice, căci micșorarea omului e stridentă. Tot astfel în Viața pe bază de abonament. În fine, Gara lui Zăman e o proză înfiorată. O banală inspecție la canton și o vorbă aruncată în răspăr: „Dumneata, domnule, habar n-ai pe ce lume trăiești”, se transformă în
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
care stabilește adevăruri cu titlu absolut”, cu îngrădiri nepermise, legea impune „cum să se scrie despre o anumită perioadă din istoria României”. Legea 217/2015 conține, din păcate, multe prevederi antinaționale, anticonstituționale, antieuropene, perdante în fața Curții Constituționale, tocmai prin acele „stridente încălcări ale unor drepturi și libertăți garantate de Constituție.” Este, această lege, într-un fel, o ofensă a celor care „acum șase decenii luptau, în munți, cu arma în mână, împotriva comunismului sau putrezeau în temnițele regimului comunist”, act cunoscut
O lege anticonstituţională, antinaţională, în manieră cominternistă, stalinistă! [Corola-blog/BlogPost/92651_a_93943]
-
din Constantă. Larisa vrea multe de la viață: bani, valoare, influența, popularitate și respect. Și acum, fiind îndrăgostită, va face totul pentru a le obține. Lumea e a mea/ The World is Mine este un film colorat și amar, viu și strident, despre revoltă inutilă a unei generații pentru care notorietatea se măsoară în vizualizări pe Youtube și like-uri pe Facebook. Filmul intra în cinematografele din România din 23 octombrie. „Lumea e a mea a pornit că un scenariu de licență al
Filmul „Lumea e a mea”, premiat la TIFF și Karlovy Vary, va avea proiecție de gală la Brașov [Corola-blog/BlogPost/99205_a_100497]
-
adolescentă ca oricare alta din Constanța. Larisa vrea multe de la viață: bani, valoare, influență, popularitate și respect. Și acum, fiind îndrăgostită, va face totul pentru a le obține. „Lumea e a mea” este un film colorat și amar, viu și strident, despre revolta inutilă a unei generații pentru care notorietatea se măsoară în vizualizări pe Youtube și like-uri pe Facebook. Filmul a avut premiera mondială la TIFF 2015, unde a și câștigat Premiul de debut în Zilele Filmului Românesc. A mai
Săptămâna aceasta NU RATA filmele de la Cinemateca Patria [Corola-blog/BlogPost/99238_a_100530]
-
magazin de unde poți lua mâncare și seara, acolo lucrează un DJ", spune muzicianul. "Am fost de multe ori acolo și le-am văzut pe femei dansând. Majoritatea sunt plinuțe, dar sunt super-mândre de corpul lor. Poartă pantaloni scurți, în culori stridente și îmi place că nu pun preț pe stereotipuri, pe ceea ce spune presă că e frumos". Inspirat de aceste femei, Kravitz a compus Boongie Drop, piesa cu izbucniri spațiale și un groove nocturn. Jay-Z, care a colaborat cu Lenny Kravitz
Lenny Kravitz revine la Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/99378_a_100670]
-
omor, să n-o omor, s-o omor, să n-o omor... Așa am oscilat, până când, din fericire, a plecat și m-a lăsat să fiu atentă la ce se întâmpla pe scenă. Era atât de enervant și atât de strident râsul ei, dar atât de enervant și de strident, încât nici nu pot să-l descriu. La fiecare hohot venit din spate, câțiva neuroni de-ai mei explodau și plecau către neant, lăsând în urmă un drăguțel și scurt foc
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
n-o omor... Așa am oscilat, până când, din fericire, a plecat și m-a lăsat să fiu atentă la ce se întâmpla pe scenă. Era atât de enervant și atât de strident râsul ei, dar atât de enervant și de strident, încât nici nu pot să-l descriu. La fiecare hohot venit din spate, câțiva neuroni de-ai mei explodau și plecau către neant, lăsând în urmă un drăguțel și scurt foc de artificii. Puf... puf... uite-așa era în creierul
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
singuri pe lume decât să încerce să-și corecteze vreun defect, delațiunile ordinare, spălatul rufelor în public, turnătoriile, jignirile, mâncărurile care băltesc de grăsime, înjurăturile de mamă, mamaie și tot neamul, lăudăroșenia, mai ales aia dusă până la sufocarea audienței, râsul strident, acreala, încrâncenarea, câinii maidanezi organizați în haite agresive, subalternii pupincuriști, ura care devine scop existențial, demagogia, prăjiturile foarte dulci, gunoaiele aruncate pe jos, egoismul, oamenii care nu duc niciodată vreun proiect la capăt, lenea, prostia agresivă, insistența, tupeul, hipermarketurile, fiindcă
Ce nu-mi place sau chiar mă enervează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20961_a_22286]
-
altundeva.Părinții mei,oameni simpli cu frica lui Dumnezeu se străduiau să nu ducem lipsă de cele necesare deși n-am fost niciodată ceea ce se numește,bogați.Ori puținul pe care-l aveam ne era suficient.Se auzea un scârțâit strident, poate nu în fiecare zi dar care mi-a rămas întipărit în memorie și pe care-mi pare că-l aud și acum. Era Floarea. Căruciorul în care imobilizată își ducea destinul ca pe o povară și cu ajutorul căruia se
FLOAREA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384189_a_385518]
-
unde o duce el, adică, între copiii care sunt pentru clasa întâi, altfel o va spune mamei. - Spune-i! Strigă fetița, vizibil, iritată. Dar, dacă eu stau aici și tu acolo, cine te mai ajută la învățat? Vocea fetiței răzbătu, strident, pe platoul plin de copii și cadre didactice, în liniștea parcă anume instalată să surprindă comicul replicii, al situației. - Hî, hi... - Ha, hi, hi... - Ha, ha, ha.. Sobrietatea ceremoniei se transformase dintr-o dată într-un hohot de râs, spontan, la
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
câtă nerușinată culoare peste toate! Aș fi vrut, de nenumărate ori, să trag aer în piept și, grozav de puternică, să scutur orașul de-un colț, ca pe-un preș, de tot acel haos pestriț, de toată acea îngrămădeală nerușinată, stridentă. Dar nu eram decât o străină, și încă una atât de slabă, pierzându-mă pe alocuri în fericiri trecătoare, vibrând colo și oftând dincolo și căutând un loc să mă sprijin, simțind doar vibrația locului care nu mai există. Ce
Călătorii în locuri care nu mai există [Corola-blog/BlogPost/99847_a_101139]
-
mă privea chicotindu-mi complice hei lumee luumeee vesel se pițigăiau vasilache și-n ison marioara când - între turele de călușei - ca pe un titirez mă răsuceau ispitindu-mi privirea cu femeia sirenă scuipători de flăcări păpușă de ipsos vopsita strident sau înghițitorii de săbii și tiribombă tiribombă tiribombă e-o e-o e-o e-oleee - cantul din veacuri apuse încă-n urechi răsună - dar alertata de sunetul strident mă scuturam de amintiri plonjând în clipa ce ma metamorfoza în abțibild
CHIMERE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383670_a_384999]
-
-mi privirea cu femeia sirenă scuipători de flăcări păpușă de ipsos vopsita strident sau înghițitorii de săbii și tiribombă tiribombă tiribombă e-o e-o e-o e-oleee - cantul din veacuri apuse încă-n urechi răsună - dar alertata de sunetul strident mă scuturam de amintiri plonjând în clipa ce ma metamorfoza în abțibild lipit pe zidurile reci spre a face loc lungului șir de capete pătrate ce clămpăneau din limbile de lemn urmați de talentații în a sufla pe nări panglici
CHIMERE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383670_a_384999]
-
perindau tot felul de presupuneri. Nu pricepeam cine îmi făcuse această farsă și de ce îmi lipsise tăria să omit mesajul primit? De ce mă încăpățânasem să cred că primisem un răspuns neașteptat, când de fapt, totul nu era decât o glumă stridentă? Încercam să recompun faptele, așa cum se petrecuseră. Mai întâi, de ce părăsisem atelierul de reparații încălțăminte, fără să verific ce iau cu mine? Și apoi, ce mă împiedicase să caut în acea pungă, în care se aflau sandalele, imediat ce sosisem acasă
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383692_a_385021]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 6 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului 6. Un telefon în noapte Soneria stridentă a telefonului îi întrerupse disperarea hohotelor. Chiar se sperie. Nu-și mai amintea de când nu-i mai auzise țârâitul. Ce s-o fi întâmplat? Se repezi și ridică receptorul, răspunzând timid: alo? - Tanti Maria, tanti Maria!..și vocea agitată de la
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
de veselă!..A întrebat-o în șoaptă: ia spune-mi, cum a venit Făt-Frumos? Călare, sau pe jos? Cu o mașină roșie, tanti! Nu mai insistase, văzând-o așa de fericită. Soneria de la ușă îi întrerupse firul gândurilor, cu țârâitul strident și nervos. Alergă la ușă, unde Violeta i se prăbuși în brațe. Plângea cu sughițuri. - Hai, potolește-te! Dă-mi haina, geanta și...descalță-te! O, da’ ce rochie frumoasă! Trebuie să mergi la o petrecere? - Petrecerea mea s-a
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
Clipește des, își flutură mâinile, gesticulează mult, are mișcări teatrale, vorbește tare și strident. Corpul lui e într-o continuă mișcare. Se schimonosește și face grimase atunci când nu e mulțumit cu ceva sau de cineva. Alături de puștiul pe care vi l-am descris stă mama lui, o femeie în jur de 40 de ani
UN ZÂMBET PRIETENESC COPIILOR CU DIZABILITĂŢI – ASOCIAŢIA „A.B.C.D.” DIN BUCUREŞTI [Corola-blog/BlogPost/94139_a_95431]
-
Română, sub Steagul Tricolor al Principatelor Unite! Poate că citind aceste rânduri, cineva dintre istoricii noștri, fie ei și militari, vor osârdi printre rapoartele vremii și ne vor restitui gestul suprem al Primei Jerfe! Nu,(!) se aude o altă voce stridentă, a unui procesator de Românie Mare doar pe hârtiile creponate! Să fie în august, când Armata Română, victorioasă după Mărășești și Oituz, a ocupat Budapesta stâlcind definitiv mutra bolșevizată a Ungariei lui Béla Kun (Béla Cohen). Atunci românii au asanat
Ziua Armatei României, între ipostaze politizate şi mesaj identitar [Corola-blog/BlogPost/94174_a_95466]
-
dincolo de ea. Poartă separă două lumi, din interiorul și din exteriorul perimetrului, dar trebuie să le și permită cu ușurință contactul și legătura. În timp ce omul împinge cu corpul în una din părțile ce se desprind din întregul porții, un sunet strident străbate liniștea care ținea în amorțeala miezul zilei. Este sunetul dat de două metale ruginițe care alunecă unul peste altul și care alcătuiesc balamalele ușii ce se desprinde din poartă. Imediat dincolo de poartă se află cabina agentului care se ocupă
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
Io Io Io. - Ce p... mea fac ălea acolo că-mi este foame?... Nu mai termină odată de-nvârtit porcul ăla!? - Boss, aveți puțintică răbdare, zice primarul . Apoi apucă un clopoțel și începe să-l agite cu mâna, scoțând un sunet strident. Chiar dacă fetele care se ocupă cu rotisorul se află la câțiva metri, primarul Io Io Io folosește un clopoțel ca să le cheme. Să fie vorba despre un stil boieresc împrumutat sau un fel de stil de viată fară eforturi? Imediat
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
da seama. Cu ce ne ajută asta? Să înțelegem că același lucru îl vrem mulți dintre noi de fapt. Ne-ar plăcea să credem că majoritatea. Dacă nu toți... Și e de-a rasu’-plansu’. Nu este o piesă nici stridenta, nici vulgara, nici una cu accente grotești sau voit pornografica. Este mai degrabă o piesă de teatru dulce-amara despre cum poți scăpa de condamnarea la singurătate prin iubire. Piesă de teatru reprezintă o meditație dulce-amara pe tema, atât de actuala, a
Teatrul Rosu va ureaza o saptamana de poveste [Corola-blog/BlogPost/93588_a_94880]
-
adolescentă că oricare alta, din Constantă. Larisa vrea multe de la viață: bani, valoare, influența, popularitate și respect. Și acum, fiind îndrăgostită, va face totul pentru a le obține. Lumea e a mea este un film colorat și amar, viu și strident, despre revoltă inutilă a unei generații pentru care notorietatea se măsoară în vizualizări pe Youtube și like-uri pe Facebook. Regia este semnată de Nicolae Constantin Tănase, iar scenariul de Raluca Mănescu. În rolul principale apar Ana Maria Guran și Florin
Lungmetrajul „Lumea e a mea” al lui Nicolae Constantin Tănase încheie „Săptămâna tinerei cinematografii Europene” de la Madrid (25 februarie 2015) [Corola-blog/BlogPost/93651_a_94943]
-
de vii ochii de saltimbanc pictează umbrele în cărbune albul pereților miroase a culori dintr-o simfonie cine va întinde culoarea unul cer fără nume /negru sau alb/ printre nisipuri nebune îți iubesc silabele rotunde ca niște cercei culoarea aceea stridentă gustul a o mie de tei marea cu pescăruși livada cu vișini textura celor mai exhibiționiste vocale /hituri redifuzate (prea)estivale/ aorta lezată ca la o cursă aerul acela de pasăre măiastră fobia mea de iubiri e o cursă Referință
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]
-
păstor din munte, Isus îl luă în brațe cu-adâncă sfâșiere, Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi pe frunte, Apoi întoarse capul și-l dete spre junghiere...” Ultimele volume și-au epuizat resursele, alegorismul luând forma unui „ petrarchim strident” și „supărător” care le sufocă orice lirism. (G. Călinescu). Cuvântul colțuros dispare treptat, spre a face loc euforiei verbale. Asistăm la o curioasă altoire a „poeziei pure” pe trunchiul liricii religioase. Lirica voiculesciană va performa și în lirica erotică, în
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
noastre, ducând cu gândul la arii triumfale din Korsakov sau Stravinsky. Nu focurile de artificii, ci „las fallas” propriu-zise, figurinele multicolore dispuse pe 400 de străzi sunt adevărata atracție. Înalte cât clădirile din jur, modelate cu migală de îndrăgostit, colorate strident, par viziuni alegorice dintr-un vis halucinant. Fiecare e o adevărată operă de artă barocă, un caleidoscop umoristic pe teme actuale din viața publică a contemporanilor noștri, mai mult sau mai puțin vestiți. Suspendate în echilibru incredibil între cer și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]