613 matches
-
exiști pentru că eu te-am zămislit ... Citește mai mult să crești umbra cum îți spunla marginea măriiîn adierea brizeice se învăluie pe trupul fragilal cunoașteriitaleînainte de a spunelăcrimândbună ziua porumbel al treceriidin aer în steasă atingi liniștea apeicu piciorul unduirilor strigată călcâiuluite iubesc te iubesc nu plecaînainte de a strivi noriiincandescentei atingeria nopții de maisă te cunoști apoicum nu se cunosc lacrimile între elecând se ating de același tiparal giulgiului seriisă te știisă te simți aeveaca facerea luminii în dumnezeireși să
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
și dispăreau crâmpeie de nume, locuri, oameni, se făcea seară și dimineață într-o singură clipă. Undeva, în abis, se contura teritoriul pe care pășea într-o mare de nedumeriri. Un nume nou avea să-i invadeze memoria. Se auzea strigat, chemat, dorit. Era clar că-i aparținea și chiar dacă nu era așa, avea să-l împrumute, să-l păstreze, să-l poarte ca oricare altă persoană. Din seara aceea ar fi dorit să fie, pentru el și pentru alții, Mihai
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
nimic nu mai contează. Ori toate se împalidează. El-ul autoarei este, de fapt, propriul său Eu. În El se oglindește, prin El respiră. Toate le face cu El și prin El. Și moartea îl apare, tot prin El. Chemată, strigată, adusă de El. Cum să te mai poți opri dintr-un astfel de vârtej al cascadei? Aceasta-i cheia cărții. Cuvintele - substitute ale vieții, ale trăirii efective. Sunt ele oare de ajuns? Pot ele suplini tot ceea ce așteaptă un om
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
iar acele obiecte de îmbrăcăminte au o destinație nu numai discretă și intimă, dar și simbolică și parcă simțea și ea că e nevoie și de puțină decență cîteodată. În timp ce eu mă delectam cu micul ei spectacol, m-am auzit strigat și m-am întors. Un inginer francez, pe care îl cunoscusem la Neptun cu vreo trei ani în urmă. Își pierduse actele și eu l-am ajutat, l-am dus la București, la ambasada Franței, și i-am dat niște
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
ea a dormit. La cap de linie am coborît, am ajutat-o să își dea jos bagajele, i-am zis la revedere și am vrut să plec spre autogara de unde urma să iau autobuzul spre văgăună, cînd m-am auzit strigat: “Mergeți la autogară?!” M-am întors și i-am luat bagajele, dîndu-i ei să-mi țină ziarul. Și, pe drum, m-a trăznit un gînd și i-am zis că, dacă are curajul să-mi spună că merge în văgăuna
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
mă gândesc la acele clipe, mă simt mai rău ca tine. Mă dor toate nervurile, asemenea plantelor într-un ierbar. Atunci, „au fost executați 16 dezertori. Împușcați, s-au rostogolit inerți în gropile pline de apă. Am văzut creieri zburând, strigate, groază muta, totuși indiferență față de glonț. Nu mai pot. Nu mai pot. Mă doare ceva nelămurit în piept, ceva de care nu mă pot desface. Mă sfâșie pe dinlăuntru o hiena. Au murit câțiva oameni. Erau în vârstă toți. Uscați
ULTIMUL TELEFON de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356514_a_357843]
-
mi-am găsit locul nicicând. Așa am alunecat la venire pe un țipat de glorie, în spasmele materne, învingând moartea sub al carei scut m-am așezat imediat ca să mă simt ocrotita! Puterea mea venea din propria-mi slăbiciune, din strigatul de moarte al mamei gâlgâind de sânge. Nu știu ce m-a înduplecat să rămân totuși, aici. Poate scorpia care m-a îmblânzit, Scorpia mea, Singurătatea...care poartă numele Poesiei... Lașasem libertatea în urmă, închisoarea aceea călduța rotundă, umflată precum balonul, din
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
pufăi un nor de fum verde, după care se închise ca și când nimeni n-ar fi încercat niciodată să o atingă. Văzând că fratele ei nu mai apare, fetița începu să îl strige pe nume cu disperare. Seara, obosită de atâta strigat, copila se întoarse plângând acasă, fără frățiorul ei. - De ce nu ai avut grijă de el? De ce nu ai sărit după el? - Nu știu să înot, suspină copila ca răspuns la întrebările vânătorului, tatăl ei. Am crezut că mă păcălește, că
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
trăznete și grindină-n noi - de ce oare - de ce! Oare nu merit nici chiar un pic de sinceritate - de la soarta-mi egoistă și nătînga - e oare vis e oare zi sau e numai noapte - o noapte de coșmar cu panta-i strigata și urîtă de suflete mici și neputincioase. Și pentru ce? Pentru ce să-ți faci siesta soarta crudă cu sufletele noastre - e chin, blestemata să fi în veci - e oare vis sau e blestem - de ce? Și pentru ce? - Ce i-
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
sunt o umbră din nemărginire, Sau șoaptă zbuciumata a unui val, Ori murmurul apei ce se scurge-n tăcere, Sau fulgul de nea topit pe aceleași gene. Sunt pasărea scufundata în oceanul sfâșiat de valuri ? Sau doar gândul mut dintre strigate și șoapte Ce-aduna conturul privirii tale desenate. Și totuși cine sunt eu ? Pe pârtia vieții ce-aluneca-n uitare Nu sunt nici prezent .....nici viitor, Sunt doar un suflet rătăcit printre amintiri Plutind fluid ca-ntr-o acuarela. gabrielaenerusu Referință Bibliografica
CINE SUNT EU ? de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370494_a_371823]
-
a înfăptui nașteri de oameni. Toți i- ați cerut mai mult decât poate duce, și ea a dus, nu s -a plâns,sau chiar daca a făcut-o puțini au auzit, nu multi au ascultat-o și majoritatea i-au ignorat strigatul, zbaterea ei spre a reuși în tot și în toate. Din cauza multor nelegiuiri a fost obligată să îmbrace veșminte. Trupul ei, gol, ajunsese un fel de piarză rea a ispitei și atuncea și a zis; -am să vă ascund chipul
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
însuți, măcar un pic, artist. Dorel Schor este. La dânsul, logica e logodită cu finețea intuiției. Definește un pictor în câteva cuvinte, găsind cele mai potrivite cuvinte pentru a defini un stil sau o modalitate de expresie. Iată o mostră: „Strigatul" lui Munch exprimă spaima și o disperată solicitare de ajutor. Portretul cardinalului Fernando Nino de Guevara, semnat de El Greco, ilustrează fanatismulșsi uscăciunea sufletească a slujitorului bisericii. În „Ivan cel groaznic și țareviciul", Repin îl înfățisează pe sângerosul țar în clipele
CELE TREI TICHII FERMECATE ALE LUI DOREL SCHOR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368215_a_369544]
-
o vreme când în vârful fiecărui unghi puteai să vezi cum crește o piatră. Trei sute șaizeci de zile creștea, apoi, pe neașteptate, numai ce-o vedeai desprinzându-se și alunecând de-a lungul uneia dintre cele două bisectoare. Vai, ce strigate se puteau auzi atunci, ce vaier... Duhurile toate simțeau irezistibila pornire de-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apelor iar cercurile din apropiere își conștientizau condiția de poligoane cu o infinitate de laturi. Îndată după încetarea larmei, un cărăbuș
DORUL DE PIATRĂ de RAUL BAZ în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368237_a_369566]
-
însă acei oameni plini de disperare le sar înfășurați cu cârpe la mâini iar unii se rânesc și înaintează așa nu se opresc și ce bucurie au când ajung pe pământul spaniol sau în centrele de ajutorare pentru emigranți ce strigate, ce bucurie, unii se închină, săruta pământul pentru că știu că cel puțin ajunși în Spania mai au o șansă de a începe o nouă viață, însă este adevarat există și riscul repatrierii. O astfel de voce împotrivitoare îmi spunea: ,, De ce
LUMEA PROSPERITATII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354404_a_355733]
-
sale de glasul subțirel, abia auzit al femeii: Te scap doar dacă facem un troc! Iau răul asupra mea, iară tu află-ți împlinirea harului! Îl străfulgeră ideea pactului cu diavolul. Totuși se sumeți rostind un Da! hotărât și aproape strigat. Și pictorul plecă spre rostul său lecuit, gata să aștearnă, pentru început, pe pânză, chipul împuținat de vreme al vindecătoarei care n-avea să mai vadă până la sfârșitul zilelor sale nici răutățile omenești, nici zare de lumină... adevărată sfântă pentru
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
un păcătos convertit este un om ce îl cunoaște pe Dumnezeu.“ Soarele strălucea pe cerul albastru de iarnă aducând atâta bucurie printre noi oamenii, într-un mandarin câteva pasarele ciripeau pline de farmec, câțiva copii se jucau pe lângă noi scoțând strigate de bucurie aveau atâta inocentă imprimata pe fețele lor, pe o altă bancă doi tineri îndrăgostiți își împărtășeau cuvinte doar de ei știute, Julio se oprise nu îmi mai vorbea părea mai liniștit. După un timp ne-am despărțit, i-
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
iubitul de mână, își îmbăiază trupul-dorință, scăpat «din inerția detențiunii sufletești temporare, prea înfricoșat de fierbințeala simțirilor», caută «înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, își aude numele strigat, constată că-i «cu neputință a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se deschide «asemenea crinului», „înțelege“ expresionistul „neînțeles“, paradoxizându-l, „deschide fereastra să îmbrățișeze ziua“, se dezmeticește, dar încă destul de mult mai „șovăie“, îi
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
o dată, ar putea să bată la ochi, nu? Doamne! Cum să fac? N-am nici cea mai vagă idee. Mai bine să mă duc acasă." Și în loc să meargă spre COBRA, își îndreptă pașii spre casă. Făcând câțiva pași, se auzi strigat: - Ionuțeee! Ionuuț! - Da! Răspunse el și întorcându-se, îl văzu pe Dan, prietenul lui Mihai. Venise de la țară de vreo două zile. Nu se întâlnise cu Mihai și cu fetele încă, pentru că avusese o problemă de rezolvat. Se întâlnise numai
PARTEA A PATRA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353633_a_354962]
-
față era o superbă tufă de trandafiri roșii și roz, dar ea n-o vedea, pentru că se gândea la Ionuț. Nu se întâlnise de două zile cu el. Era atât de absorbită de gândul ei, încât tresări când se auzi strigată: - Alinaaa! Alinaaa! Ce faci? Privirea ei își schimbă direcția drept înainte, să vadă cine o strigă. Era prietena ei Ani, o fată brunetă și mai înaltă decât ea, tunsă scurt și cu breton. Avea ochi căprui, era slăbuță și foarte
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
Muscel. Atunci când întâlnea oameni simpli, îmbrăcați în costume populare, îi asculta cu mare atenție, și memora foarte repede vorbele înțelepte ale acestor truditori ai ogoarelor, crescători de animale și neântrecuți în arta albinăritului, că tare o mai încâtau proverbele, zicătorile, strigatul ciobanilor peste văiule ce trimeteau ecouri prelungi până în vârf de munte, agugulitul feremcător al ciobănițelor, etc. și uite așa, ușurel-ușure... a luat cunoștință de tradițiile și obiceiurile locului. Toamna, în serile când o ducea vreo verișoară mai mare ca să vadă
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CLIPA EUFORICĂ! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 446 din 21 martie 2012 Toate Articolele Autorului CLIPĂ EUFORICĂ! Dragostea? Un tren accelerat, Aducând fluierături stridente, Nu orice suflet este cel strigat, Nu orice inimă are bătăi perfecte. Dacă acest tren oprește în gara ta, Fii atent în ce vagon vrei să te urci, Căci mai târziu poate vei regreta, Auzind alte fluierături prelungi. Cu trenul dragostei lumea o traversezi, Spre o
CLIPA EUFORICĂ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354685_a_356014]
-
sunt supărată pe ea și să i se întâmple ceva, mi-am dat cu palma peste gură și mi-am înghițit pentru a nu știu câta oară lacrimile în ziua aceea. Ne-am așezat în rând după cum ne auzeam numele strigat. Încă o dată mi-am tras cu greu rucsacul și, după ce mi-am pipăit buzunarul, să mă asigur că nu-mi pierdusem cei zece lei pe care îi aveam cu mine, m-am îndreptat spre rândul meu și m-am așezat
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
mai ales cu ușa deschisă. -Ce face, Gogu, de nu mai vine? m-a întrebat într-un târziu și grăbită s-a sculat și s-a îndreptat spre ieșire. Ajunsă în bătătură, am auzit vocea lui tataie, care de atâta strigat era răgușită. Mamaia, speriată a luat-o la fugă. Eu mergeam încet de data aceasta. Uitasem pur și simplu de tataie tot privind-o pe vaca noastră cum suferea. Când am prins-o pe mamaie de la urmă, era deja în
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
punte. În difuzor se aude vocea căpitanului) Vocea căpitanului: Om la apă! Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul: Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote, strigate, vaiete, planșete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o sinfonie) *** Scenă 11. (Intra în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud până la piele) Dreptaciul: Vai de soarta noastră! A disparut unui dintre noi. (își șterge lacrimile cu batistă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
oameni, citați în 200 de dosare, martori sau părți în procese, care se înghesuie pe scările Judecătoriei până la etajul doi. Toți acești cetățeni care speră într-un act de justiție corect, nu apucă de multe ori nici măcar să își audă strigate numele de pe lista de ședințe și nici măcar să intre în sală. La procesele penale, cu acuzați în arest preventiv, dacă a venit familia unui singur învinuit s-a umplut sala de judecată. Probabil că dacă un magistrat dintr-o țară
JUSTIŢIE OARBĂ ORI NEAJUTORATĂ? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358309_a_359638]