682 matches
-
frunza moartă Pe lăstar ca un tentcul Și noi tot bătuți de soartă ... Înflorește liliacul, Doamne câtă frumusețe Ne îngîduie săracul Și noi tot umbre răzlețe ... Înflorește liliacul, Bucurați-vă, priviți Cum vă umple zodiacul Și noi tot sub umili, striviți ... Înflorește liliacul Cu steluțe mov în roi, O minune e copacul Și noi tot ca vai de noi ... Înflorește liliacul, Cât parfum și cât nesaț Inimii stârnindu-i placul Și noi tot cu gâtu-n laț ... Înflorește liliacul Tulburând pe cardiaci
ÎNFLOREŞTE LILIACUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349093_a_350422]
-
total diferite. E o imaturitate, asta este clar. Tolstoi spunea că inteligența înseamnă înțelegerea lucrurilor, și atunci pot să spun, că nu a înțeles despre ce este vorba. Că dacă eu mă concentrez asupra tuturor criminalilor sau a unui popor strivit, eu trebuie să văd consecințele. Eu nu discut despre efecte. Eu trebuie să văd consecințele, dar eu trebuie să văd și cum s-a rezistat. Se știe cumva că am avut singura mișcare de partizani? Se știe cumva că toată
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ACOPERIND TOATĂ SUFERINȚA LUMII Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului îmi strunjesc simțurile cu speranța c-am să te simt prin unghere ascunse de copaci striviți și culeg șpanul inimii modelându-l în forma chipului tău unduit ancestral de maratonul timpului din ascendenți fără ascendenți îți mângâi cu respirația stelelor ochii coborâți în abisuri mă roșesc de nerușinarea gândurilor mele care acoperă uitarea apoi mă las
ACOPERIND TOATĂ SUFERINŢA LUMII de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349866_a_351195]
-
cuvintele iar florile inimilor albe reîncep să prindă ritmul pulsului vieții. Adevărată viață asumată în sângele curățit de frica de a fi ceea ce sunt. Aprind doar candela albă cu parfum de tămâie. Adevărul își lasă palma blândă pe umărul meu strivit de așteptări iluzorii... Nu mă mai tem... Măștile ard în apa otrăvurilor, sfârtecate de propriile simboluri absurde. M-am trezit dimineață cu zâmbetul sării pe buze. Am alergat printre umbrele tăcerilor căutându-le sensul. A durut. Un grăunte doar, un
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
echipa lui. Pentru Anca nu era o premieră. Doar lucrase la "chirurgie" împreună cu tatăl său în primele luni. Pe masa chirurgicală complexă se afla un bărbat tânăr, cu fracturi și luxații ale oaselor ambelor picioare, fără să prezinte organe interne strivite ori chiar rupte, precum se pare că aveau celelalte victime ale accidentului rutier. Ea cunoștea instrumentarul și toate accesoriile necesare efectuării perfuziilor cu ochii închiși. Cand doctorul Dobrescu cerea cu vocea lui plăcută și liniștitoare, Anca era deja în mână
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
-i adevărat!”, strigă Radu, aproape cu disperare. „Nu te mint, crede-mă. Nu te-am mințit absolut cu nimic”. Atunci Radu a tăcut și a strâns din dinți, apoi s-a răsucit și a plecat spre propria locuință. Ajuns acasă, strivit, deznădăjduit, confruntat cu cel mai mare șoc pe care îl avusese până atunci, cu prăbușirea lucrurilor din care-și făcuse aproape o icoană, cu inversarea valorilor, a găsit totuși puterea să le relateze părinților faptele pe care le aflase de la
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
gând și îți simt dulceața, Și cred că există un bun Dumnezeu, Iubirea ți-e castă și știu că ți-e greu. Îți jur, fată dragă, în sat m-oi întoarce, Iubirea să-mi șteargă durerea în pace. De-odată, strivit, tot cerul m-apasă, Ceva m-a lovit și plâng. Vreau acasă ! Nu știu ce-a urmat, dar sunt imoral, Căci viu sunt în pat, în pat de spital. O voce mă cheamă: „Salut, măi bătrâne !„ Zăcut-ai o iarnă
POEZIE DE MIRCEA TRIFU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366012_a_367341]
-
s-a despris și s-a prăvălit imobilizânu-l. S-a auzit un icnet surd. Au sărit ca arși. Atâția cât au încăput în șanțul cu pricina nu au putut să urnească bolovanul, după mai multe încercări. Fiecare resimte durerea celui strivit, imobilizat, fiecare privește neputincios. - Face-ți loc ! Îl sparg cu târnăcopul... - Nu ai cum ! Ai să-l lovești pe Ștefan ! - Ba mă descurc ! - Nu te lăsăm ! - Lăsați-l ! Am încredere în el ! Albert nu a avut timp să reflecteze dacă
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
spusele, femeia s-a alungit către Albert, mărturisindu-i că, de atunci, nu a mai avut de-a face cu vreun bărbat, șoptindu-i vorbe drăgăstoase. Era seducătoare, periculos de seducătoare, doar că vobele îi miroseau groaznic a ceva proaspăt strivit. A simțit cum transpiră abundent, cuprins parcă de spaimă și a răcnit până ce unul dintre colegii de cameră l-a zgâlțâit puternic : - Ce ai de țipi atâta în somn ?!... Toți brigadierii, întorși cu o lună mai devreme datorită concursului de
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > LENTOARE Autor: Nicoleta Milea Publicat în: Ediția nr. 199 din 18 iulie 2011 Toate Articolele Autorului LENTOARE Nu știu Dacă am murit de tot, Dar sigur știu Că mor în fiecare noapte Strivita De sângele zorilor... Dimineață Conduc cortegiul la gară... Și nu observ că Stradă și-a fisurat Gleznă dreapta strigând: Ava, Unde e sufletul nopții? Referință Bibliografica: LENTOARE / Nicoleta Milea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 199, Anul I, 18 iulie
LENTOARE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365545_a_366874]
-
au predat ultimului apus de mai din ochii plini de întrebări. Off topic: 250 de caractere, 250 de caractere, 250 de caractere au strivit sărutul lui Nichita. 250 de caractere, două sute cinci zeci de caractere , 250 trebuie să se lase strivite. era oră 250 cu 250, sau mint era 250 fără un vers. Către toate nopțile: 250! 250factorial. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Referință Bibliografica: Rosturi / Călin Marton : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1851, Anul VI, 25 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Călin
ROSTURI de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366481_a_367810]
-
au predat ultimului apus de mai din ochii plini de întrebări. Off topic: 250 de caractere, 250 de caractere, 250 de caractere au strivit sărutul lui Nichita. 250 de caractere, două sute cinci zeci de caractere , 250 trebuie să se lase strivite. era oră 250 cu 250, sau mint era 250 fără un vers. Către toate nopțile: 250! 250factorial. Citește mai mult ROSTURIau impletitin trunchiuri reci,din livadă de portocaliracoarea,cu misteruldin atingerea harfeide către faunul fără flaut.buchetul, cu impletituril-au predat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
cu impletituril-au predat ultimului apus de maidin ochii plini de intrebari.Off topic: 250 de caractere, 250 de caractere, 250 de caractere au strivit sărutul lui Nichita.250 de caractere, două sute cinci zeci de caractere , 250 trebuie să se lase strivite.era oră 250 cu 250, sau mint era 250 fără un vers.Catre toate nopțile: 250! 250factorial.... ÎI. AȘTEPTARE..., de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015. Am amânat să fiu. Se pare că mi-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
suspine! La Courneuve? Nu mă știe!” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Dumnezeu: „Lumină, ai curaj să-ți înfrunți liniștea? Dar trecerea? Să răspunzi provocării cercurilor strivite? Nicidecum! Peste dunele lunii, ciocârlii în răspăr răsucesc fuioare de triluri neauzite...” Reflexele gândurilor nasc alte reflexe: „Și răsăritul soarelui se face că nechează! De-atâta vis, nici visul nu crede că mă voi preface în noapte, într-o noapte
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ACEEAȘI TOAMNĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vise de toamnă rătăcite, se aștern prin pleoape ruginii, valsuri de amintiri strivite, mătură pașii verii târzii. Vântul tomnatic pare nebun, dezbracă orașul de vise, îmbată-n șoapte de rămas-bun, și frunzele către abise. Strada obosită-i pustie, pojar inundă caldarâmuri, valuri de ceață fumurie, apasă liniștea-n adâncuri. Orașul, tot viață înseamnă
ACEEAŞI TOAMNĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366176_a_367505]
-
Biruitor frângeai zăgazul/ Și-nbujorându-te la față,/ Treceai prin văile afunde,/ Înconvoindu-ți îndărătnic/ Mărețul tău grumaz de unde.// Slăvite fărmituri a vremii,/ De mult v-am îngropat văleatul.../ Neputincios pari și tu astăzi/ Te-a-ncins cu lanțuri împăratul/ Ca unda ta strivită, gemem/ Și noi, tovarășii tăi buni,/ Dar de ne-om prăbuși cu toții,/ Tu, Oltule, să ne răzbuni!// Să verși păgân potop de apă/ Pe șesul holdelor de aur; Să piară glia care poartă/ Înstrăinatul nost' tezaur;/ Țărâna trupurilor noastre/ S-
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
superbul verb a fiì („a face mulți feciori / fecioare“) - cu infinitivul lung, substantivat, «fiìre»: În miez, o cât de suav / sâmburele nu mai vrea să se nască... / Obârșia lui împărătească / e de aur bolnav // Deasupra, - ce greu / să fii rază strivită / între oră și clipită / cu pleoape de curcubeu... // Jos, ce nevedere / și câtă lipsă de sens ! / ... a cojii jupuite ca un plâns / de pe conștiință... // Eu, tu, el / o să fiim toți trei / deodată // Mai mult tu, - / decât unicul / Mai mult el
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
Acasă > Versuri > Iubire > VOLATILIZAT Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului By Talpalaru Mihăiță VOLATILIZAT sărut, nesărutat, plivit, strâns, strivit, măcinat, într-o clepsidra goală de timp, împrăștiat pe buze necoapte, virgine nude, învesmântate cu inexistentă bicolora, frântă-ntre două stele, neinventate. cotropit, pustiit, năruit între uitare și negare, m-am aruncat de pe mine în gând sinucigaș, autoexilat din actul
VOLATILIZAT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351564_a_352893]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEZII Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 405 din 09 februarie 2012 Toate Articolele Autorului R evin-o ! Revin-o și-ți voi mai naște, mângâieri de cuvinte pe care să le porți între palme, strivite. De ce ? Mă lupt cu gândul care-ntreabă : de ce taci atât de mult ? tăcerea-ți este emigrantă cenușa dorului pierdut. Te strig în noapte și luna-i nituită de stele contizuonate sub florile din câmp aș vrea să fim, în dimineți
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351628_a_352957]
-
am vrut să simt Suavitatea dulce-a Culorilor lui Klimt. Cîtă suavitate, Doar într-un zîmbet pur, Din care se nasc nuferi Cu cel mai pur contur. NISIPUL NUMIT TIMP Doar zarea care cade, Acolo-n depătare, Ne luminează ființă Strivita de ninsoare. Dar unde ne duc zeii, Cu biciul, prin Olimp, Si măcinați adesea-n Nisipul numit timp? CĂLDURI SUFOCANTE Călduri sufocante Și ploi monstruase Care ne bagă, crude, Amurgul trist în oase. Nisipuri miscătoaare, Păduri incendiate, Un secol ce
CE-AS GINDI EU OARE, DACA N-AS FI FLOARE ? de CRISTINA LILA în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346573_a_347902]
-
Și cale își alege cu încetul Pe drumul de Golgotă în suire. Alai de-ntâmpinare e brădetul- Rășini cădelnițează de sosire, Vin flori cu-armonioasele potire, Fânețele schițează menuetul. La stână se va tăvăli prin iarbă, Va aspira aroma ei strivită, Va scutura fărâmele din barbă, Va colinda fâneața înflorită, Dintr-un izvor tot cerul o să-l soarbă, Va bate mulțumire din copită. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Căluțul / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 355, Anul I, 21
CĂLUŢUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351024_a_352353]
-
compozitor, poet Să te pot prinde în diverse ipostaze Într-un stil cât de cât concret Aureolată de mii și mii de raze. Nu găsesc declarații, cuvinte potrivite Pentru ca tu să fi mai fericită, Am lăsat în urmă multe flori strivite Și am venit spre tine cu inima topită. Nu găsesc în univers, pe pământ, Cu cine să te-asemăn mai bine, Nu găsesc cel mai frumos cuvânt Care să-l rostesc pentru tine. Caut versul cel mai frumos Să-l
MELANCOLIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351075_a_352404]
-
și de înserate mângâieri, Însă urma voastră de aer rămasă Când o ating se preface-n ieri În fiecare zi îți aprind din inmă lumina, Lumânare,mamă,pentru sufletu-ți umil, De am greșit, îmi port și-acuma vina Furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Al.Florin ȚENE
LUMINĂ PENTRU MAMA, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345614_a_346943]
-
ploaie mocănească, Se pornesc doi melci de rasă Pe-un limáx să îl bârfească: - Uite-l, vezi? Nu-i melc de casă! La Oficiul de patente Își expune-un melc marota: - M-au furat eminamente, Eu am inventat rulota! Melc strivit, ce întâmplare! S-a decis la un consiliu: - Crimă e, cu violare! Nu de melc, de domiciliu! Doi melcuți, cu-ale lor case, Merg alăturea prin iarbă Având coarnele retrase... Fi’ndcă dragostea e oarbă! Revenind în perimetru, Melcul soaței
MORAVURI DE MELC de DAN NOREA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352170_a_353499]
-
prund Destine scrise în oglinzi ciobite Să nu-ngropăm speranțele tivite În gânduri care aprig ne pătrund Săgeți de foc în trupuri dezgolite. De vom lăsa pierdută-n vraja clipei Speranța frântă-n geamătul aripei Vom fi luceferi, dar iubiri strivite ... Nu-i plânge nopții, hai, sărută zorii Când îndârjiți licorni se năpustesc Spre trupul ei și-n neguri se topesc Simți-vom iar, de dragoste, fiorii. (9) Ion VANGHELE: AM ÎNCERCAT SĂ TE ATING Am încercat să te ating Cu
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]