268 matches
-
care urmau să ne convingă cât de pătrunși suntem noi de românismul nostru, cântau, aproape toți, în limba engleză și, mai ales, aveau nume de scenă ca Leeya, Ravi, What’s Up, Laly, Shift, Gloria, Meena K! Evident, ridicolul era strivitor: dacă până și de propriile nume românești fug puștii noștri, atunci se alege praful de toată lecția despre românism a celor de la TVR! Ziua Limbii Române O frumoasă inițiativă, aparținând academicianului Eugen Simion, a fost aceea de a sărbători limba
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
te-am încadrat unei categorii, dumneata ești, bineînțeles, o ființă miraculoasă, unică” (pp. 107 - 108). O cale, așadar, stranie în singularitatea ei, care implică în proporții egale religiosul și politicul, înțelese, ambele, ca forme de manifestare ale puterii. A dominației strivitoare. Manifestate dinspre sistem spre individ. Dinspre maestru spre discipol. Să nu ne facem, vorba cuiva, chinezi. O știm foarte bine. Și o știm de multă vreme. Din Îngerul de ghips, din Bunavestire, din mai noile Amfitrion (trilogia) și Ziua și
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
nefericiții rămași acasă cu toate iluziile destrămate, debranșarea energiei termice vine aproape de la sine, ca o anticameră a morții. Goana pentru supraviețuire alterează iremediabil și relațiile dintre soți. Ocupați pînă peste cap de profesii tot mai acaparatoare, dezamăgiți de prozaismul strivitor al vieții (de familie), aceștia ajung să se mulțumească cu surogatele de afectivitate oferite de pasagerele relații extraconjugale. Existența personajelor din povestirile Marianei Codruț se află într-o definitivă stare de suspendare. Fiecare dintre eroii autoarei pare să aștepte ceva
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
ne depărtam o clipă de transfigurarea pe care o capătă lucrurile în ochii săi, constatăm că presupusul Don Quijote are o precizie neașteptată atunci cînd dorește să indice răul și sursa lui: "Maladiva cu adevarat, la om, doar conștiința vana și strivitoare a trecătorului, a perisabilului și a inutilității oricărei ispite de a fi și face; ea singură slăbește pe om"8. Prin urmare lumină nouă de care se umple lumea nu este rezultatul lipsei de organ pentru rău, al unei autoiluzionări
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
ar ridica o clipă privirea și ar vedea întinderea infinită a jocului în care s-a prins, poate ar înțelege. Dar realistul, crede Noica, nu se oprește; el adună boaba cu boaba adevărul unei lumi exterioare pînă cînd statistică devine strivitoare și n-o mai poate controla. Iar conștiința, care n-a avut niciodată vreun amestec în iscarea acestei lumi, ci numai a întîlnit-o, începe să se intimideze în fața mulțimii adevărurilor pe care le are de scos la lumină. Și cine
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
cel care, dezlegat fiind de obligațiile universitare, a devenit absolut în raport cu ea. Termenul acesta e atît de banal încît nici măcar nu mai bănuim că, din cauza superstițiilor noastre lingvistice, am ajuns să-l privim ca pe ceva ceva impresionant, magic și strivitor, așadar ca pe ceva ,absolut". Întorcîndu-ne la Kierkegaard, detașarea e seninătatea contestatară cu care poți nega tot ceea ce pentru alții e sfînt și indiscutabil. Și pentru că atitudinea de negare aparține unui subiect uman care neagă totul la infinit, și pentru că
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
EU-TU (la G.I., existentă a devenit monologica; poetul nu crede în caracterul ei dialogic, deși mai practică, în virtutea lumescului, extazul cu CELĂLALT). Datoriile și obligațiile existențiale, scopurile lipsite de noima ridică luciditatea eului orfic la rangul de fatalitate opresiva, strivitoare: "De-atâta amar de vreme m-am zbătut și eu/ ca să ajung gură acestei peșteri/ ce vibrează de muzici înalte. Am străbătut neguroase păduri de hătișuri virgine/ cu tubulara mea lanterna..." (Școală de poezie). Optzecistul din Onești scrie, scrie, scrie
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
cu motivele binecunoscute ale îngerilor, dragostei, singurătății, deznădejdii, trecutului ș.cl., dar dacă tot e postmodernismul îngăduitor cu literatura retro, sunt multe motive pentru care aceste poeme merită citite. Deși se înscrie într-o tradiție foarte bogată, aș putea spune chiar strivitoare, spiritul rafinat și prezența delicată a Ancăi Pedvis conferă multă elegantă versurilor care reușesc să se sustragă locurilor comune și lasă impresia unei prospețimi datorate probabil, unei atente și îndelungate elaborări. Senzoriale, feminine, cu delicate mișcări interioare, poemele surprind savoarea
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
cerșesc - zadarnic pe deasupra inimilor de fier ale mașinilor Dumnezeu - aruncat de suflul arogantei TIR-urilor dimpreună cu cadavrul de câine în sântul șoselei - stă cu aureola prăfuita - între palme: se întreabă - ca-ntr-un bocet ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl rostesc - să se schimbe - și de tot să mă rătăcesc masă la care scriu are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în istoria noastră, nu doar literară, de după al doilea război mondial. Nu avem alt exemplu de totală dezicere de comunism a unui fost înflăcărat militant, dezicere săvârșită în anii când comunismul era încă puternic în toate instituțiile lui, de o strivitoare forță opresiva. Puțini au cutezat, ca Desliu, să le înfrunte din interior, fără alt punct de sprijin decât propria îndârjire neistovita.
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
cerșesc - zadarnic pe deasupra inimilor de fier ale mașinilor Dumnezeu - aruncat de suflul arogantei TIR-urilor dimpreună cu cadavrul de câine în sântul șoselei - stă cu aureola prăfuita - între palme: se întreabă - ca-ntr-un bocet ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl rostesc - să se schimbe - și de tot să mă rătăcesc masă la care scriu are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cerșesc - zadarnic pe deasupra inimilor de fier ale mașinilor Dumnezeu - aruncat de suflul arogantei TIR-urilor dimpreună cu cadavrul de câine în sântul șoselei - stă cu aureola prăfuita - între palme: se întreabă - ca-ntr-un bocet ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl rostesc - să se schimbe - și de tot să mă rătăcesc masă la care scriu are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în simțurile și unghiul de observație ale unui tânăr țăran, cititorul traversează o lume, la început de dimineață, după o noapte ploioasă, cu acuitatea în percepții a unui Zola (din La Terre) sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului: în iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
veșnic trează la fiecare investigație a lui, în fiecare răgaz - această șuviță de vînt cosmic își vădea prezența - astfel se redescoperi pe sine: singur, ocupînd un loc neînsemnat chiar și în propria atenție..." (LXXVII). O distilare a acestei materii dense, strivitoare, are totuși loc, însă nu printr-o transpunere în abstract, ci prin clarificarea unor imagini ce devin detașabile. Amorful e surclasat de caligrafie, în duhul haiku-ului: ,Tîrziu, pe dealuri. Și ultimul soare e golul din ramuri, iar ultima umbră
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
Mircea Bârsilă, Radu Călin Cristea. M-a interzis prezența lui Mugur Șteț, purtătorul de cuvânt al BNR la lansarea bietului meu jurnal athonit (pe care Horia-Roman Patapievici mi l a prezentat cu o prietenie și-o acribie de-a dreptul strivitoare). Am făcut cunoștință cu Radu Jorgensen, l-am revăzut, ca-n fiecare an, tot la Nautilus, pe Lucian Hanu (al cărui fiu, cândva licean, a câștigat acum bursă de maste rat în Anglia) și mi s-au oferit (întru penitență
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
își luă o mască inexpresivă, o îndulci cu o încruntare gînditoare și intră. Urmă o explozie de rîsete și cineva strigă: — Și era cel mai nobil dintre romani! Se trezi în fața unor rînjete care mai de care, a unor priviri strivitoare și capete care hohoteau. Veselia se prăbuși ca un val peste carapacea lui de singurătate și gravitate. Am nasul verde sau ce? rînji el și se așeză lîngă studentul cu mustață blondă pe care îl urîse instictiv cîndva. — Nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i a tuturor și-a nici unuia deopotrivă. Dar revelația de-abia acuma începe. Fiindcă bisericile sânt mașinării de călătorit în trecut, și sacrul e modul de a simți al primei copilării. Trecutul este totul, viitorul este nimic. De-aceea sânt strivitoare, de-aceea ne înspăimîntă și ne uimesc cu bolțile lor scânteietoare de cornalină, cu nișele lor locuite de statui de mercur. Ele sânt gigantice pentru că noi sîntem minusculi. Prin temple și bazilici, umblând, acarieni umani, pe lespezi dulci, mozaicate, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a fost deja în zona occipitală a vieții tale, formând acolo simțul pentru lumină. De aceea viața mea e deja trăită și cartea mea e deja scrisă, căci trecutul e totul, iar viitorul nimic. N-aș putea susține nicicum arhitectura strivitoare a vieții mele dacă eu însumi, întreg, n-aș fi un organ de simț pentru ea. Și, așa cum ochiul nu poate primi și-nțelege nimic altceva decât pura lumină, căci e sculptat de lumină în osul poros al țestei mele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pripas în lumina rotundă-a opaițului. Căpitanului îi picurau acum lacrimi mari pe obraji, răsfrângând fiecare-n sticlirea ei cuplul străluminat. Pluti și el prin gelatina acelui spațiu obscur, se văzu la picioarele giganticului monument, simți pe piele presiunea strivitoare a privirilor albastre și căzu în genunchi pe dulcea podea de agată a încăperii. "Doamne, deschide-mi ochii, ridică-mi vălul de pe față! Fă-ma părtaș la minunea de ne-nțeles a căilor Tale!", murmură el, neînsemnat și umil ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
provocare” a primordialului, viața izbucnind din statica minerală, desprinzându-se din adâncurile tenebroase, explodând despotic la „chemarea” nerostită, Încifrată a predestinatului captiv. Asumarea existenței Înseamnă asumarea unui sens: risipit, de obicei, absent, obturat; căutat, totuși; ignorat, adesea; apăsător și poate strivitor, până la urmă. Dragostea Însăși Încearcă să descopere și să introducă În pâcla browniană a consumului de timp și În centrifuga deplasărilor imprevizibil intersectate prin care se perindă pățaniile omenești o ordine (a sentimentului, a așteptării, a interesului, a resentimentului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai ales cei din masa poporului... A mînca poporul mai ales este o greșală neiertată, ba putem zice chiar o crimă! Nu, orice s-ar zice și orice s-ar face, cu toate zbieretele reacțiunii ce se zvîrcolește sub disprețul strivitor al opiniunii publice, cu toate urletele acelora ce cu nerușinare se intitulează sistematici opozanți...Nu! În van! noi am spus-o și o mai spunem: situațiunea României nu se va putea chiarifica ceva mai mult nu vom putea intra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei. Călătoream în timp cu toate simțurile. Din când în când, bibliotecarul făcea pauze semnificative în cursul explicațiilor, cercetându- mă plin de satisfacție, ca să observe efectul strivitor pe care toate aceste comori îl produceau asupra mea. Iar eu, observând jocul lui și lăsându-mă cucerită de magia locului, nu făceam nici un efort să-mi cenzurez plăcerea descoperirii pe care o făcusem. Fără acea curtoazie și bunăvoință dincolo de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înțeleasă ca un eufemism al Absenței. Trântorul își refuză cunoașterea, nu în favoarea unei îndoieli metodice, ci a unei contemplări estetice. Am demonstrat deja, pentru Emil Botta a trăi înseamnă a trăi estetic, a trăi în spectacol. Indecizia este mai puțin strivitoare decât Absența, dar parcă mai sfâșietoare. Cu toate acestea, poetul se teme că această trăire a îndoielii estetice este superficială. Se suspectează el însuși de cabotinism: Eu, învăluit în aura mediocrității ca într-o pelerină de oase, mi-am preparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o clipă la suprafață, scoasă de mișcările corpului meu. Un caiet de școală înnămolit plutea cu filele stropite de murdărie. înaintam cu fața încălzită de lumina de ambră și purpură, de parcă lumina ar fi fost doar căldură blândă, consolatoare. Globul strivitor ocupa acum tot spațiul din fața mea și nu-mi puteam dezlipi ochii de pe pielea lui delicată, pe care curgeau, se schimbau, evoluau și se stingeau desene de neînțeles și totuși limpezi, ca acele pagini văzute în vis, cu fiecare literă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe cavalerii și compatrioții săi pe cari-i rânduise în oastea lui Wranas și să libereze totodată și rămășițele oștirii romeice cari se refugiaseră în târgușoarele din împrejurimea Adrianopolei. Înaintă dar bărbătește asupra acestui oraș, fără a ținea în samă strivitoarea precumpănire numerică a inamicului și făr-a socoti dezastrul propriilor sale campanii de odinioară. Ne-nfrîntul curaj, disciplina strictă și tactica meșteșugoasă și superioară a armiei latine cu mult mai puțină la număr descurajară și intimidară cu toate astea pe romîno-bulgari, încît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]