199 matches
-
cea luată de la periferie, deoarece include atât țesut normal cât și țesut bolnav; totuși biopsia nu trebuie să fie prea periferică pentru a nu se obține numai țesut normal. 3. Biopsia va fi destul de adâncă pentru ca relația dintre tumoră și stromă să fie corect evaluată. Epiteliul afectat de carcinom are tendința să se detașeze de stroma subiacentă. Aceasta va fi evitată oricând este posibil prin manevrarea cu atenție a țesutului. 4. Leziunile profunde sunt uneori însoțite de o reacție importantă a
GHID din 16 septembrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea anatomie patologică "Tehnici de prelevare, fixare, tranSport şi punere în lucru a biopsiilor şi pieselor chirurgicale"*) - Anexa 3. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227166_a_228495]
-
nu trebuie să fie prea periferică pentru a nu se obține numai țesut normal. 3. Biopsia va fi destul de adâncă pentru ca relația dintre tumoră și stromă să fie corect evaluată. Epiteliul afectat de carcinom are tendința să se detașeze de stroma subiacentă. Aceasta va fi evitată oricând este posibil prin manevrarea cu atenție a țesutului. 4. Leziunile profunde sunt uneori însoțite de o reacție importantă a țesutului vecin, care poate fi caracterizată de: inflamație cronică, hiperemie, fibroză, calcificare, metaplazie osoasă. Dacă
GHID din 16 septembrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea anatomie patologică "Tehnici de prelevare, fixare, tranSport şi punere în lucru a biopsiilor şi pieselor chirurgicale"*) - Anexa 3. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227166_a_228495]
-
stromal și absența celulelor foliculare. Este utilă determinarea calcitoninei în lichidul de spălare a acului de puncție sau practicarea tehnicilor de imunohistochimie pe celulele din purtat. Histologic MTC este format din cuiburi de celule uniforme și depozite de amiloid în stromă. Hiperplazia celulelor "C" se definește prin mai mult de 6 celule C pe folicul sau mai mult de 50 celule C pe câmpul microscopic. Determinarea calcitoninei este utilă. În majoritatea cazurilor depășește 100 pg/ml și se corelează cu volumul
ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227715_a_229044]
-
B]. Cel mai utilizat sistem de stadializare este cel adoptat de Federația Internațională de Ginecologie și Obstetrică (FIGO), prezentat în Tabelul 1. Tabelul 1. Stadializarea cancerului endometrial conform sistemului FIGO. ┌────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ Stadiul I │Tumoră nu depășește uterul Stadiul II Este invadată stroma colului uterin Stadiul III În caz de carcinom endometrial ar trebui precizat gradul de diferențiere histologică, după cum urmează: - G1, ≤ 5% din volumul tumoral este reprezentat de proliferare solidă non-epidermoidă, fără organizare sub formă de morulă - G2, 5-50% din volumul tumoral
GHID*) din 16 septembrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea oncologie medicală "Recomandările Societăţii Europene de Oncologie Medicală (ESMO) pentru diagnosticul, tratamentul şi urmărirea post terapeutică, în afecţiunile oncologice". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227406_a_228735]
-
histologic stabilit preoperatoriu prin biopsie endometrială (subtipul și gradul tumorii) este diferit de diagnosticul stabilit în urma evaluării histologice finale. ● Factori independenți de prognostic sunt stadiul chirurgical FIGO, gradul histologic, profunzimea invaziei în miometru, subtipul histologic, diametrul tumoral, invazia limfovasculară, invazia stromei endocervicale și vârsta pacientei. ● Aproximativ 75% din paciente au boală stadiul I în momentul diagnosticului și pot fi încadrate în trei categorii de risc (în funcție de probabilitatea de recurență și de supraviețuire): - Risc scăzut - stadiu Ia/Ib, grad 1 sau 2
GHID*) din 16 septembrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea oncologie medicală "Recomandările Societăţii Europene de Oncologie Medicală (ESMO) pentru diagnosticul, tratamentul şi urmărirea post terapeutică, în afecţiunile oncologice". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227406_a_228735]
-
ocupă cam 33% din volumul acestora constituind concentrația corpusculară medie și reprezintă în valoare absolută în jur de 30 pg (1.8-2 fmol). Restul este reprezentat de lipide (7%), glucide (3%), diferite alte substanțe organice și anorganice și apă (57%) . Stroma hematiilor alcătuită din proteine și lipide, mai ales fosfolipide, este plasată la periferie în strânsă relație cu membrana celulară , centrul fiind ocupat de hemoglobină. Metabolismul eritrocitar este destul de intens în ciuda absenței nucleului și a mitocondriilor energia fiind obținută în cea
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
mod normal poate cântări între 7 și 16 grame. Înconjoară uretra, imediat sub vezica urinară, putând fi palpată în timpul examenului rectal. Epiteliul secretor este în mare parte pseudostratificat, fiind format din celule coliumnare și bazale, ce sunt susținute de o stromă fibroelastică ce conține mici fibre musculare. Epiteliul este foarte variabil, prezentând zone cu celule cuboidale sau cu celule scuamoase, în special în zonele diastale și a canalelor. Prezentă în interiorul prostatei, uretra "(uretra prostatică)" se unește cu cele două canale ejaculatoare
Prostată () [Corola-website/Science/307325_a_308654]
-
înrudiți filogenetic. Acestea prezintă caractere generale: trăiesc în ape dulci sau salmastre, pe soluri sau în locuri umede, au tal și se hrănesc autotrof. Predomină pigmentul verde datorită cloroplastului; nutrienții sunt depozitați sub formă de amidon în plastidă și în stromă. Reproducerea este, în principal, sexuată, dar poate fi și asexuată prin zoospori. Algele roșii ("Rhodophyta") grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
alcătuită din: capsula fibroasa și parenchimul splenic. Capsula fibroasa se gaseste la suprafață splinei. Ea trimite spre interior trabecule, care se anastomozează și împart organul în formațiuni, numite lobuli splenici. Capsula fibroasa împreună cu toate trabeculele care pornesc din ea, formează stroma conjunctiva. Stroma conjunctiva este formată din numeroase fibre conjunctive, printre care se găsesc fibre elastice și fibre musculare netede. În ochiurile stromei se găsește o rețea din fibre de reticulina și din celule reticuloendoteliale. Acesta rețea formează pe alocuri niște
Splină () [Corola-website/Science/306893_a_308222]
-
capsula fibroasa și parenchimul splenic. Capsula fibroasa se gaseste la suprafață splinei. Ea trimite spre interior trabecule, care se anastomozează și împart organul în formațiuni, numite lobuli splenici. Capsula fibroasa împreună cu toate trabeculele care pornesc din ea, formează stroma conjunctiva. Stroma conjunctiva este formată din numeroase fibre conjunctive, printre care se găsesc fibre elastice și fibre musculare netede. În ochiurile stromei se găsește o rețea din fibre de reticulina și din celule reticuloendoteliale. Acesta rețea formează pe alocuri niște canale, numite
Splină () [Corola-website/Science/306893_a_308222]
-
și împart organul în formațiuni, numite lobuli splenici. Capsula fibroasa împreună cu toate trabeculele care pornesc din ea, formează stroma conjunctiva. Stroma conjunctiva este formată din numeroase fibre conjunctive, printre care se găsesc fibre elastice și fibre musculare netede. În ochiurile stromei se găsește o rețea din fibre de reticulina și din celule reticuloendoteliale. Acesta rețea formează pe alocuri niște canale, numite sinusuri venoase. Acestea sunt puternic anastomozate și sunt în legătură, pe de o parte, cu sistemul arterial al splinei, iar
Splină () [Corola-website/Science/306893_a_308222]
-
din celule reticuloendoteliale. Acesta rețea formează pe alocuri niște canale, numite sinusuri venoase. Acestea sunt puternic anastomozate și sunt în legătură, pe de o parte, cu sistemul arterial al splinei, iar pe de altă parte cu sistemul venos din grosimea stromei. Peretele sinusurilor este alcătuit din fibre de reticulina dispuse circular și înconjurate de celule reticuloendoteliale. Parenchimul splenic sau țesutul propriu al splinei este așezat în ochiurile stromei conjunctive. El este format din două părți: pulpa roșie și pulpa albă. Ramurile
Splină () [Corola-website/Science/306893_a_308222]
-
arterial al splinei, iar pe de altă parte cu sistemul venos din grosimea stromei. Peretele sinusurilor este alcătuit din fibre de reticulina dispuse circular și înconjurate de celule reticuloendoteliale. Parenchimul splenic sau țesutul propriu al splinei este așezat în ochiurile stromei conjunctive. El este format din două părți: pulpa roșie și pulpa albă. Ramurile arterei splenice pătrund prin hil și se ramifică în interiorul lobulilor, formând artere lobulare. Arteră lobulara se ramifică în interiorul lobului și formează arteriole penicilare.Splina este inervata de
Splină () [Corola-website/Science/306893_a_308222]
-
de molecule, formând NADPH (o enzimă) și molecule ATP care stochează energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice este eliberat în atmosferă prin porii frunzelor. Ciclul Calvin (descoperit de Melvin Calvin) reprezintă o serie de reacții biochimice, care au loc în stroma organismelor fotosintetice, în timpul fazei de întuneric. În cadrul acestui proces, energia cinetică a fotonilor este transformată în energie chimică de legătură. NADPH și ATP sunt compușii care conduc la cel de al doilea stadiu al fotosintezei (sau ciclul Calvin). În acest
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
înrudiți filogenetic. Acestea prezintă caractere generale: trăiesc în ape dulci sau salmastre, pe soluri sau în locuri umede, au tal și se hrănesc autotrof. Predomină pigmentul verde datorită cloroplastului; nutrienții sunt depozitați sub formă de amidon în plastidă și în stromă. Reproducerea este, în principal, sexuată, dar poate fi și asexuată prin zoospori. Algele roșii ("Rhodophyta") grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
fibre nervoase. Corticala ovarului se caracterizează printr-o densitate celulară deosebită, prin prezența de foliculi ovarieni în diferite stadii evolutive sau involutive, ca și de corpi galbeni simultan cu excepția de corpi albicans (focare cicatriciale), toate aceste elemente fiind incluse în stroma ovariană, care este conjunctivofibroasă. Celulele pereților foliculilor produc foliculina (estradiolul) - unul din hormonii sexuali feminini. Dezvoltarea ovocitelor începe din luna a doua a vieții embrionare, când din epiteliul germinativ, ce acoperă viitorul ovar, în adâncul lui încolțesc, iar apoi se
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
interacțiuni: hipotalamusul acționând asupra hipofizei, aceasta asupra ovarului, iar ovarul asupra mucoasei uterine și altor structuri. În acest ciclu distingem următoarele faze: Funcția hormonului foliculostimulator (FSH) este de a stimula creșterea foliculului ovarian. FSH stimulează mitoza celulelor granuloase și transformarea stromei înconjurătoare într-un strat de celule tecale. Spre deosebire de FSH, hormonul luteinizant (LH) are o acțiune mult mai variată. El acționează sinergic cu FSH în producerea maturației foliculare și a secreției de estrogeni. Cel mai important estrogen secretat de ovar este
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
vitrege, aceștia rezistă până primăvara. Primăvara, scleroții vor germina. Sclerotul germinat formează numeroase prelungiri cu o lungime de 2-4 cm. Prelungirile formează la capete formațiuni măciucate, de culoare roz ("nr. 9 pe desen"). Aceste formațiuni măciucate sunt constituite dintr-o stromă. În interiorul acestor strome are loc procesul sexual, astfel în urma acestui proces care are loc între ascogon și anteridie se formează hife ascogene. Din hifele ascogene iau naștere ascele. La periferia ascelor se formează formațiuni denumite peritecii. Periteciile sunt așezate una
Cornul secarei () [Corola-website/Science/304742_a_306071]
-
până primăvara. Primăvara, scleroții vor germina. Sclerotul germinat formează numeroase prelungiri cu o lungime de 2-4 cm. Prelungirile formează la capete formațiuni măciucate, de culoare roz ("nr. 9 pe desen"). Aceste formațiuni măciucate sunt constituite dintr-o stromă. În interiorul acestor strome are loc procesul sexual, astfel în urma acestui proces care are loc între ascogon și anteridie se formează hife ascogene. Din hifele ascogene iau naștere ascele. La periferia ascelor se formează formațiuni denumite peritecii. Periteciile sunt așezate una lângă alta. Fiecare
Cornul secarei () [Corola-website/Science/304742_a_306071]
-
în anatomia patologică din România, clasificarea Kiel pentru limfoamele maligne. În anii 1979-1980 a publicat primele cazuri de tumori stromale gastro-intestinale, accentuând aspectul lor morfologic heterogen. A identificat și publicat în anii 1981-1982 o formă particulară de carcinom bazocelular cu stromă angiomatoasă, iar în 1984 a publicat împreună cu profesorul Ioan Moraru primele cazuri de SIDA în România. A efectuat în 1985 primele reacții în imunofluorescența pe țesuturi tumorale, împreună cu dr. Grigore Ghyka, iar în 1987 a cercetat morfologia și imunofluorescența sarcomului
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
care se divid în unghi drept. 3) LS cu celule rotunde: este rar, aproximativ 10% din LS. Această varietate de LS este caracterizată prin celularitate bogată și prin proliferarea unor celule rotund-ovalare ce se aglomerează strîns. Între ele există o stroma cu aspect mixoid și o vascularizație plexiforma. Printre celulele nediferențiate se observă lipoblasti și lipocite izolate sau grupate sub formă de ciorchine. Există și cazuri în care LS cu celule rotunde se asociază cu LS pleomorfic. Această formă de LS
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
unor numeroase specii de păsări sunt în general determinate de alți pigmenți, precum sunt pteridinele, purinele și carotenoidele. Trei elemente principale din interiorul irisului contribuie la culoarea sa: conținutul în melanină a epiteliului pigmentar al irisului, conținutul în melanină al stromei irisului și densitatea celulară a stromei irisului. În ochii de orice culoare, epiteliul pigmentar al irisului conține pigmentul negru denumit eumelanină. Densitatea celulară din interiorul stromei afectează cantitatea de lumină care este absorbită de epiteliul pigmentar. este un caracter ereditar
Culoarea ochilor () [Corola-website/Science/334140_a_335469]
-
în general determinate de alți pigmenți, precum sunt pteridinele, purinele și carotenoidele. Trei elemente principale din interiorul irisului contribuie la culoarea sa: conținutul în melanină a epiteliului pigmentar al irisului, conținutul în melanină al stromei irisului și densitatea celulară a stromei irisului. În ochii de orice culoare, epiteliul pigmentar al irisului conține pigmentul negru denumit eumelanină. Densitatea celulară din interiorul stromei afectează cantitatea de lumină care este absorbită de epiteliul pigmentar. este un caracter ereditar influențat de mai multe gene. Există
Culoarea ochilor () [Corola-website/Science/334140_a_335469]
-
culoarea sa: conținutul în melanină a epiteliului pigmentar al irisului, conținutul în melanină al stromei irisului și densitatea celulară a stromei irisului. În ochii de orice culoare, epiteliul pigmentar al irisului conține pigmentul negru denumit eumelanină. Densitatea celulară din interiorul stromei afectează cantitatea de lumină care este absorbită de epiteliul pigmentar. este un caracter ereditar influențat de mai multe gene. Există două gene majore și altele minore care permit să se explice variația cromatică a ochilor la ființa umană. În prezent
Culoarea ochilor () [Corola-website/Science/334140_a_335469]