744 matches
-
Sterne: Tristram Shandy", în: Der Englische Roman, ed. F.K. Stanzel, Düsseldorf 1969, vol. 1, 232-269; F.K. Stanzel, "Tristram Shandy und die Klimatheorie", GRM, N.F. 21 (1971), 16-28; Robert Scholes, Structuralism in Literature, New Haven, 1974, 84 ș.u. 15 Scholes, Structuralism in Literature, 185. 16 George Steiner, "A Preface to Middlemarch", Nineteenth-Century Fiction 9 (1955), 275. 17 Vezi Stanzel, Typische Formen, 8. 18 Max Weber, Gesammelte Aufsätze zur Wissenschaftslehre, Tübingen, 1922, 190 ș.u. 19 Pentru discutarea conceptului de deviație și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al lui Thomas Mann citat anterior. Haubrichs a făcut legătura între cele două straturi ale narațiunii și corespondentele lor în fragment spiritul "abstract" și călugărul irlandez concret și opoziția fable-sujet sau histoire-discours folosită de reprezentanții Școlii formale ruse și ai structuralismului francez. Vezi Erzählforschung 1, 11 ș.u. 47 Una dintre principalele nuanțe ale acestui termen este descrisă în următoarea frază: "valoarea fundamentală pe care o susține acest autor implicat [...] este aceea exprimată de către formă în întregul ei". Vezi Wayne Booth
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întind între două tipuri de situații narative. Vezi Cohn, "The Encirclement", 163, diagrama II, și 179, figura 2. 134 Pentru sensul opozițiilor binare mai întîi pentru lingvistică și apoi pentru teoria literară de orientare structuralistă, vezi Jonathan Culler, Structuralist Poetics. Structuralism, Lingusitics, and the Study of Literature, Ithaca, N.Y., 1978, 14-16. O introducere în diferitele concepte operaționale structuraliste poate fi găsită în Jürgen Link, Literaturwissenschaftliche Grundbegriffe. Eine programmierte Einführung auf strukturalistischer Basis, München, 1974. 135 Doležel, "The Typology of the
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și fiindcă propunea o nouă logistică a mesajului, considerat un sistem de gîndire neînregimentat care nu putea determina, în consecință, apariția unei școli și cu atît mai puțin a unei mișcări de idei identificabile cu un -ism (ca existențialismul sau structuralismul). Îi cunoaștem după nume și după chip pe toți noii filosofi, dar nu știm cu exactitate ce și cum gîndesc lucru puțin important de altfel. Trăsătura distinctivă este reprezentată de supremația enunțătorului asupra enunțului, de conectarea în direct asupra actualității
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
individualismului liberal, desemnat drept "comunitarism filosofic". Originile comunitarismului filosofic sunt legate de un melanj de mai multe orient(ri filosofice incluzând hermeneutica, fenomenologia (( pragmatismul. Acestea contrasteaz( at(t cu ra(ionalismul (( empirismul asociate cu filosofia politic( liberal(, c(t (( cu structuralismul, ce a fost asociat cu diferite variet(ți ale teoriei sociale (( politice marxiste. Alături de cele două forme amintite a ap(rut de asemenea un corp de analize (( teorii politice numite "comunitarism politic". Acesta din urmă este o form( de teorie
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Rothenberg, 1979; Suler, 1980; Werner și Kaplan, 1963). Deși abordarea psihodinamică a elucidat, poate anumite aspecte ale creativității, teoria psihodinamică nu a ocupat un loc central în evoluția psihologiei științifice. Școlile de psihologie științifică de la începutul secolului XX, și anume structuralismul, funcționalismul și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra studiului creativității. Gestaltismul a investigat doar una dintre laturile creativității - revelația (insight) -, dar cercetările au vizat de regulă numai identificarea insight-ului, nu și caracterizarea fenomenului. Ulterior, cercetări izolate asupra creativității
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în acest punct, derivă din perspectiva ideologică și sociologică de abordare. În timp ce teoria sistemului mondial are la bază elemente neomarxiste (conflictualism) ce accentuează caracterul violent și revoluționar al transformărilor sociale necesare promovării dezvoltării sociale, teoria globalizării își trage seva din structuralism și funcționalism, susținând ideea unei tranziții graduale, progresive. HYPERLINK \l "Etzioni" Etzioni (2002) arată că schimbările graduale, pozitive dintr-o societate capătă consistență atunci când marea majoritate a grupurilor sociale au capacitatea de autoadaptare la inovațiile curente, în mod particular în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Analiza este realizată din perspectivă tematică, tinzând să descopere acele constelații de motive ce definesc individualitatea orizontului imaginar al scriitorului interpretat și sunt legate de nuclee generatoare, raportabile adesea la marile mituri. În comentariu, I. fructifică sugestiile criticii arhetipale, ale structuralismului și psihanalizei. Interpretările, coerente și convingătoare, își propun să acrediteze ideea că forțarea deschiderii unei opere îi confirmă viabilitatea artistică, implicând astfel o judecată de valoare. Exercițiul critic se angajează în relevarea unui nivel al imaginarului prin intermediul unor opere secundare
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
cele mai multe dintre cele strânse în Confruntări literare (I-III, 1966-1988). Aici, pe lângă cronicile literare scrise în maniera foiletonisticii fără pretenții, se află câteva studii, între care cel despre Creangă (Semnificația operei, 1937) este remarcabil prin modernitatea analizei. Criticul apelează la structuralismul promovat de René Wellek (The Literary History), prezentat după buletinul Cercului Lingvistic de la Praga din 1936. Fără să o numească astfel, I. se oprește exclusiv asupra literarității operei lui Ion Creangă, remarcând specificul râsului („jovial” și „bonom”) și, în premieră
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
are în vedere, în subcapitolul Barocul și deschiderea formei, în principal romanul Don Quijote de Cervantes, citit din perspectiva teoriilor lui Umberto Eco despre „forma deschisă”, dar se ocupă și de creația poetică a lui Luís de Góngora, analizată în lumina structuralismului genetic al lui Lucien Goldmann. Al doilea subcapitol, De la fantastic la „realismul miraculos”, se oprește asupra lui Borges și García Márquez, cuprinzând însă și o încercare de a da o viziune nouă asupra fantasticului și a variantelor sale categoriale. Lucrarea
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
posibilă, deci Într-un sens deconstructiv. Cititorul atent al teoriilor de esență poststructuralistă nu poate trece cu vederea faptul că ficțiunile, din perspectivă poststructuralistă, vorbesc cu toată autoritatea despre neputința lor de a vorbi cu autoritate tradițională 2. Desigur, după structuralism și poststructuralism, primordialitatea limbajului nu mai este posibilă, dar limbajul cărților este acceptat În lumea cititorului ca „limbaj primar” sau, mai exact, „ca și cum” ar fi primordial. La fel se pun problemele și pentru subiectul auctorial, declarat „mort” de către Barthes și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tuturor teoreticienilor. Tot apropo de aceasta, nu aș fi de acord cu Horea că Mihaela demonstrează ceva ce a fost deja spus de vreo trei decenii În critica mondială. Naufragiul despre care vorbește Horea s-a produs Într-adevăr pentru structuralism acum vreo trei-patru decenii, dar poststructuralismul nu a Început, la rândul său, să naufragieze mai devreme de anii ’90. Ceea ce au existat Însă Într-adevăr au fost curente și modele alternative de a explica postmodernitatea, nu doar În termeni de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
degrabă o disociere Între două tipuri de ficționalizare. S-a vorbit foarte mult despre „ca și cum”. Eu Îl prefer pe „este”. De asemenea, nu cred că avem de-a face cu o schimbare de paradigmă, de la justificarea superioară a realului În structuralism la o justificare a textelor În defavoarea realului, ci, mai aproape, de o acceptare a tuturor realităților acestora ca fiind nu virtualități, ci realități de sine stătătoare. Pentru mine nu contează dacă eu sunt schizofrenic și Anca nu există decât În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
elaborez și care urmărește diversele manifestări ale acestor metode. Un palier ar fi cel care se ocupă de motivaționism, de behaviorism, de publicitate. Un altul ar fi modul cum pot fi folosite structurile și schemele analitice ale semioticii și ale structuralismului. Un altul este alcătuit din interpretările de tip postmarxist, de metodologiile feminismului În studierea fenomenului cultural etc. Toate sunt bucăți dintr-un demers mai amplu, pe care le-am publicat În diverse locuri - cum funcționează, de exemplu, tehnica psihanalitică asupra
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care stăpânesc foarte bine metoda etnografică, știu să nareze, să observe, să facă fișe, care s-au specializat, să spunem, În studiul folclorului, care folosesc instrumentele specifice psihanalistului, psihologului, chiar psihiatrului, care au aprofundat fundamentele lingvisticii, s-au specializat În structuralism, În semiotică ș.a.m.d. Nu fac de altfel decât să descriu natura interdisciplinară, inerentă În cercetările calitative. Studiind un anumit fenomen avem nevoie de un anumit tip de specializare. Ideală este realizarea unei echipe ai cărei membri să știe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
alteritate radicală, necontrolabilă, amorsată prin conceptul de imagine, așa cum apare la Humboldt, ajunge În a doua parte să se Încarce În conceptul de limbaj. E vorba de limbajul creator și imprevizibil care, dincolo de schemele lui Chomsky, dincolo de toate generativismele și structuralismele, este capabil să Întemeieze realitatea prin limbaj. Să mă Întorc asupra celor două momente din demonstrația lui Cornel. Întâi asupra imaginației: Humboldt și romanticii apar după vreo două secole În care imaginația de tip renascentist, neoplatonică, hermetică, văzută ca o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de Limbi Străine. Prin cursurile predate, între care se evidențiază cele de istoria limbii și literaturii franceze (mai cu seamă a celei moderne), de stilistică și versificație, de poetică semiotică și pragmatică, M. a adus o contribuție notabilă la promovarea structuralismului lingvistic și poetic, a semioticii generale și literare, a francofoniei universitare la nivel internațional (fiind, între 1979 și 1992, președintele Comitetului pentru Europa Nefrancofonă și membru al Comitetului Mondial al Asociației Universităților parțial sau integral de limbă franceză). Președinte al
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
inclus în volumul Probleme de lingvistică generală, ambele coordonate de Al. Graur). M. se evidențiază în primele trei decenii de după război ca un reprezentant de excepție al noilor curente în domeniile conexe filosofiei limbajului, principalele sale contribuții fiind în aria structuralismului, dar mai cu seamă a semioticii și a poeticii, în care se dovedește nu doar un deschizător de drumuri, prin lucrări precum Le Signe linguistique, Semiotica lingvistică (1977; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), Signes poétiques (1983), ci și un creator
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
în special pentru aceea a prozei), seriozitatea și [...] o putere de muncă nu tocmai comună în tânăra generație [...] sunt atuurile sale esențiale”. Spiritul analitic și aplicația la text sunt dublate de un apetit teoretic evidențiat de instrumentarul folosit (din câmpul structuralismului, psihanalizei, tematismului, semioticii și naratologiei) și de efortul personal de conceptualizare sau de nuanțare a conceptelor consacrate. Asemenea calități sunt ilustrate chiar de prima sa carte, Proza criticilor, care are ca obiect opera epică a lui E. Lovinescu și G.
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
analizează mijloacele epice prin care modalitatea de configurare a personajelor devine analoagă construcției labirintice a scrierilor. Este anticipată una dintre ideile centrale ale monografiei din 1981, primul studiu literar mai amplu asupra operei acestui scriitor, unde sunt inventariate, după regulile structuralismului, principalele scenarii, teme sau cronotopuri din nuvele, romane și dramaturgie. În Civilizația romanului - lucrare structurată în două volume, Rădăcini (1983) și Arhitecturi epice (1991) - eseista analizează avatarurile speciei și îndeosebi metamorfozele suferite de anumite structuri epice de bază („himere” sau
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
grecescul semeion, «semn»). Ea ne va învăța în ce constau semnele și ce legi le conduc” (apud Mattelart, Mattelart, 2001, p. 66). Saussure se va concentra în întregime asupra semnului, definit ca raport între semnificant (ansamblu de sunete)/semnificat (concepte). ¬ Structuralismul. Structuralismul concepe comunicarea ca un ansamblu de reguli care preexistă individului și sunt preluate de către acesta; ca exponent al curentului structuralist, Claude Lévi-Strauss vedea necesitatea obiectivității înregistrării unor date ca primând asupra impactului pe care subiectivitatea îl poate avea în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
semeion, «semn»). Ea ne va învăța în ce constau semnele și ce legi le conduc” (apud Mattelart, Mattelart, 2001, p. 66). Saussure se va concentra în întregime asupra semnului, definit ca raport între semnificant (ansamblu de sunete)/semnificat (concepte). ¬ Structuralismul. Structuralismul concepe comunicarea ca un ansamblu de reguli care preexistă individului și sunt preluate de către acesta; ca exponent al curentului structuralist, Claude Lévi-Strauss vedea necesitatea obiectivității înregistrării unor date ca primând asupra impactului pe care subiectivitatea îl poate avea în experiența
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
relații unilaterale, una corespunzând atitudinii creditorului, cealaltă, aceleia a debitorului. Altfel spus: mutualitatea (=); reciprocitatea (!); dreptul (+) și obligația (-)” (Lévi-Strauss, 1978, p.65) Este evident echilibrul pe care Claude Lévi-Strauss îl propune ca privind natura relațiilor de comunicare în cadrul modelelor deja consacrate. Structuralismul va fi însă criticat prin apariția sociologiilor interpretative; astfel, pentru Garfinkel, societatea nu poate fi o realitate obiectivă, iar actorii comunicării nu pot fi priviți - așa cum o face sociologia pozitivistă - ca marionete incapabile de interpretare, ca „idioți culturali” cum se
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Harold Garfinkel, profesor la Universitatea California (și fost student al lui Parsons, la Harvard). Etnometodologia pornește de la studiul simțului comun, așa cum se relevă acesta în situațiile obișnuite de acțiune. Faptul social nu mai este dat (ca în perspectiva oferită de structuralism), ci este rezultatul activității persoanelor, schema comunicării substituindu-se celei a acțiunii. „Studiile etnometodologice urmăresc analizarea activităților de fiecare zi ca metode folosite de membrii grupului, cu scopul de a face aceste activități vizibil-raționale-și-raportabile-pentru-toate-scopurile-practice «accountable» ca organizare a activităților obișnuite
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Puncte de vedere”, „Repere fundamentale”, „Ancheta noastră”, „Restituiri”, „Dialogul artelor”, „Cronica edițiilor”, „Breviar”, „Aqua forte”, „În foileton”, „Biblioteca de poezie românească”, „Confesiuni literare” ș.a. Ultimele decenii aduc modalități critice noi, de la arhetipologie și critică psihanalitică la antropologie culturală, critică simbolică, structuralism, fenomenologie ș.a. După 1990 rubricile cele mai interesante sunt „Poetică”, „Mythos și logos”, „Controverse”, „Opinii”, „Evocări”, „Texte și documente”, „Scriitori români contemporani”. De-a lungul vremii contribuie cu studii G. Călinescu (semnatar al unui număr impresionant de materiale, mai ales
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]