754 matches
-
pe care o au. în ceea ce privește diferențele, sursa lor este prezentă și în punctul de plecare al celor două fracțiuni ale semiologiei structuraliste: în privilegierea limbajului, pentru structuralismul de orientare lingvistică, respectiv a comportamentului uman, pentru structuralismul de orientare genetică. Dar structuralismul de orientare lingvistică se îndepărtează totuși în analizele sale efective de structuralismul lingvistic, tot așa cum, plecați de pe baza gândirii piagetiene, structuraliștii genetici se îndepărtează și se autonomizează suficient cu ea. Cu aceasta, cele două direcții, care într-un alt plan
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
punctul de plecare al celor două fracțiuni ale semiologiei structuraliste: în privilegierea limbajului, pentru structuralismul de orientare lingvistică, respectiv a comportamentului uman, pentru structuralismul de orientare genetică. Dar structuralismul de orientare lingvistică se îndepărtează totuși în analizele sale efective de structuralismul lingvistic, tot așa cum, plecați de pe baza gândirii piagetiene, structuraliștii genetici se îndepărtează și se autonomizează suficient cu ea. Cu aceasta, cele două direcții, care într-un alt plan funcționează ca surse de diferențe și tendințe centrifuge, în acest plan desemnează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
gândirii piagetiene, structuraliștii genetici se îndepărtează și se autonomizează suficient cu ea. Cu aceasta, cele două direcții, care într-un alt plan funcționează ca surse de diferențe și tendințe centrifuge, în acest plan desemnează limitele unui teritoriu care definește unitatea structuralismului francez: acest teritoriu constituit între limbă și comportament, între structurile lingvistice și structurile logice, între comunicare și cunoaștere este teritoriul semnificării. Sistemele care îl populează cu structurile lor sunt diferite atât de cele ale limbajului cât și de cele ale
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Arheologia cunoașterii a lui Foucault este orientată semiologic pentru că avem aici de-a face cu o lectură care tratează discursul nu ca document, adică semn al altui lucru, ci ca monument, în volumul său propriu, așa cum, conform proiectului saussurean, face structuralismul cu sistemele semnificante. Lectura arheologică foucaultiană nu este interpretativă, alegorică sau hermeneutică. La fel ca întreaga semiologie structuralistă, ea nu caută în spatele discursului un alt discurs, ascuns. Ea nu este istorie a ideilor, pentru că nu caută tranziția care leagă între
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de cunoaștere). Concluzia lui a părut, în momentul apariției cărții, deosebit de tragică și simptomatică și a făcut să curgă multă cerneală în jurul 72 73 f ir acuzațiilor ce i s-au adus, de "antiumanism teoretic". Pentru că el anunță că, o dată cu structuralismul, a venit epoca unei episteme pentru care omul dispare așa cum se șterge sub noul val o imagine desenată pe nisipul plăjii. Desigur, Foucault nu vorbește despre om ca ființă, ci despre om ca și obiect de cercetare științifică și despre
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Heidegger, ne reîntoarcem la un moment din evoluția tematizării comunicării, a semnificării sau a limbii când tema nu era formulată până în ultimele sale concluzii. Dar ne întoarcem totodată și într-o altă variantă a formulării acestei tematizări. Pentru că diferența dintre structuralismul francez și filosofia heideggeriană a Ființei este diferența dintre semiologie (sau semiotică) și hermeneutică 110 în conceperea limbii. Semiologia structuralistă, cu toate implicațiile ei filosofice sau teoretice, este rezultatul considerării stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Ceea ce critică el nu este rațiunea în general, ci numai acea formă a ei care se bazează pe excluderea eterogenului. Iar ceea ce propune postmodernității este de a face eterogenitatea din nou valabilă discursiv prin intermediul filosofiei analitice a limbajului receptată prin structuralismul foucaultian. Gilles Deleuze este între primii care, în plină epocă structuralistă (1968) în Difference et repetition, încearcă să gândească diferența netradițional, adică în afara categoriilor de negație și opoziție și dincolo de categoriile clasice ale identității, asemănării sau analogiei. Este adevărat că
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Barthes, Roland, Despre Racine, EpL, București, 1969 2. Barthes, Roland, Mythologies, Seuil, Paris, 1970 3. Barthes, Roland, Le degre zero de l'ecriture, Seuil, Paris, 1972 4. Barthes, Roland, S/Z, Seuil, Paris, 1976 5. Codoban, Aurel, Structura semiologică a structuralismului. Critica unei semiologii pure și practice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984 6. Ducrot, Oswald, Schaeffer, Jean Mărie, Noul dicționar al științelor limbajului, Editura Babei, București, 1996 7. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982 8. Eco
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ale simbolului, Ed. Univers, București, 1983 24. Saussure, Ferdinand de, Cours de linguistique generale, Payot, Paris, 1969 25. ***, Semnificație și comunicare în lumea contemporană, Editura Politică, București, 1985 26. Wahl, Francois, La philosophie entr&l'avant et l'apres du structuralisme, în: Qu'est-ce que le structuralisme? Seuil, Paris, 1968 II. Hermeneutică <r-n 1 (•,;'?''' 1. Alexandrian, Filosofia ocultă, Humanitas, București, 1994 2. Bonardel, Francoise, Hermetismul, Ed. De Vest, Timișoara, 1992 3. Forget, Philippe, Text und Interpretation, Deutsch - Franzosische Debatte mit
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
24. Saussure, Ferdinand de, Cours de linguistique generale, Payot, Paris, 1969 25. ***, Semnificație și comunicare în lumea contemporană, Editura Politică, București, 1985 26. Wahl, Francois, La philosophie entr&l'avant et l'apres du structuralisme, în: Qu'est-ce que le structuralisme? Seuil, Paris, 1968 II. Hermeneutică <r-n 1 (•,;'?''' 1. Alexandrian, Filosofia ocultă, Humanitas, București, 1994 2. Bonardel, Francoise, Hermetismul, Ed. De Vest, Timișoara, 1992 3. Forget, Philippe, Text und Interpretation, Deutsch - Franzosische Debatte mit Beitrăgen vonJ. Derrida, Ph. Forget, M.
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Rothenberg, 1979; Suler, 1980; Werner și Kaplan, 1963). Deși abordarea psihodinamică a elucidat, poate anumite aspecte ale creativității, teoria psihodinamică nu a ocupat un loc central în evoluția psihologiei științifice. Școlile de psihologie științifică de la începutul secolului XX, și anume structuralismul, funcționalismul și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra studiului creativității. Gestaltismul a investigat doar una dintre laturile creativității - revelația (insight) -, dar cercetările au vizat de regulă numai identificarea insight-ului, nu și caracterizarea fenomenului. Ulterior, cercetări izolate asupra creativității
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rang mediu de generalitate, adică enunțuri intim legate între ele și verificabile empiric privind comportamentul omului în relațiile sale cu alții oameni. Sociologia, incluzând și psihologia socială, se prezintă astăzi cu o structură teoretică: multinivelară extrem de complexă, cuprinzând mari teorii (structuralismul, funcționalismul, materialismul dialectic și istoric, fenomenologia etc.), dar și teorii medii (teoriile mobilității sociale, ale grupurilor mici, disonanța cognitivă etc.), precum și teorii cu nivel de generalitate minim (enunțuri empirice adevărate aici și acum). Teoriile constau din enunțuri referitoare la relațiile
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
care Îl va face Dubuisson Întregii opere a lui Eliade: un refuz al valorilor iluminismului) cu poziția proprie (problema recepției culturii iluministe În Sărindarul interbelic fiind o polemică proprie orientalistului care va vorbi și va scrie despre „India și originile structuralismului”3). Ultima dată Al-George va reveni asupra situării sale Într-un interviu despre Eliade, care amplifică contextul, fără a salva Însă impresia de gest neacoperit pe care o comunică: „În clasa a VII-a de liceu, după ce am citit Tărâmul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
este un complex general care influențează fiecare semn în parte, devenind astfel un sistem autonom, cuvintele exprimând originea, etimologia și focalizând istoria comună a omului. Această focalizare care iese oarecum din demonstrația pe care ne-am propus-o a creat structuralismul, care extinde semnele lingvistice către toate acțiunile umane ce au un înțeles convențional, o semnificație ce poate constitui obiectul hermeneuticii. În lumea lui Claude Lévi-Strauss sau în interpretarea viselor și structurile subconștientului din lucrările lui Jacque Lacan 198 apar investigații
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de a se analiza el singur: cunoaște-te pe tine însuți. Aici intervine teoria semnelor și tălmăcirea a ceea ce au ele ca înțeles, semnificație în raport de lumea materială sau cu conștiința umană. Deci teoria freudiană, nonexistențialistă după Marx, include structuralismul, empiricismul în care credințele și dorințele își asumă rolul determinant asupra viitorului unui om. Cercetarea științifică trebuie să aducă explicații cauzale, să identifice punctul obiectiv în care acești factori pot fi recunoscuți și studiați. Dacă fenomenologiștii și existențialiștii aduc argumentele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cultura europeană un fundament conceptual imposibil de eludat pentru omul contemporan asupra căruia se răsfrâng tensiuni ca globalizarea intelectuală versus tradiție națională. Miturile, care dintotdeauna i-au preocupat pe filosofi, fac obiectul unor cercetări ce și-au asumat diferite metode (structuralism/semiotică, antropologie culturală, psihanaliză) și continuă să fie declanșatoare de text artistic. Pentru a identifica sensul originar al termenului mythos în Grecia antică ar trebui să se ia în considerație etimologia acestuia, având în vedere concepția platonică. Termenul mythos trebuie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
reprezinte era o experiență sensibilă făcută posibilă prin desfacerea piesei din ansamblul ei organic, prin separarea ei de operă, de context și de producător. Era un mecanism de legitimare a atenției la micro-unitățile textuale, comparabil cu cel care în epoca structuralismului avea să justifice practicile de microlectură sau close reading. Aceste metafore erau menite să prezinte separarea nu ca pe un accident, ci ca pe un act fondator al calității estetice: să facă din pierdere vectorul valorizării și să situeze în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Century Habsburg Empire, Mouton de Gruyter, 2003, Berlin - New York, pp. 233-270. Livadă-Cadeschi, Ligia (ed.), Sărăcie și asistență socială în spațiul românesc (sec. XVIII-XX), Colegiul Noua Europă, București, 2002. Lordon, Frédéric, La société des affects. Pour un structuralisme des passions, Seuil, Paris, 2013. Lozerand, Emmanuel, Littérature et génie national. Naissance d'une histoire littéraire dans le Japon du XIXe siècle, Les Belles Lettres, Paris, 2005. Manolescu, Nicolae, Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, Minerva, București, 1976. Manolescu, Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Iubiri semi-împlinite /141 În loc de concluzii de la "semio-ce" la semiotici textuale /145 Anexe /147 Bibliografie /153 Summary / 165 Prefață Emergentă și dezvoltarea unei discipline sunt indisolubil legate de "spiritul timpului" (Zeitgeist). În anii '60, dominați de marile sinteze teoretice (marxism, existențialism, structuralism) semiotica s-a inspirat în demersurile sale teoretice și metodologice din filosofie, antropologie, sociologie, adoptând o atitudine paternalista și integratoare în raport cu celelalte științe sociale (Umberto Eco vorbea chiar de vampirismul semioticii care invadează toate domeniile); această abordare combinată cu limbajul
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
creatori prin aceste forme de productie semiotica, în contextul unor practici și situații culturale, sociale, politice și economice specifice care vor conduce către cadrarea unei acțiuni sociale axate pe relații de responsabilitate, putere, legitimare etc. * compoziția. Rigoarea, coerentă și pertinenta structuralismului sunt adoptate și adaptate de semiotica socială în general și de lectură semiotica a Cameliei Cmeciu în particular. Valoarea informativa, proeminenta și cadrarea sunt cele trei principii care infrastructurează și explică orice compoziție (non)verbală. * multimodalitatea. Semiotica socială pledează pentru
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Se propune o privire nouă, inedită, asupra personalității criticului, interpretat ca un precursor al celor mai moderne teorii lingvistice. Viziunea asupra limbii ca sistem de semne, precum și disocierea funcțiilor limbajului l-ar plasa pe Titu Maiorescu în ascendența imediată a structuralismului. Argumentele demersului urmează același traseu: în volute hermeneutice, excursul ajunge la geneza spiritului critic și la datele configurării unor puncte de referință în ansamblul evaluărilor axiologice din cultura noastră. Critica fenomenologică se asociază la T. cu critica genetică, impunând interpretării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
de optică: deplasarea finalității demersului investigativ de la diagnosticarea părților sau componentelor în sine la diagnosticarea personalității ca sistem. Menționăm, în treacăt, faptul că practica psihodiagnostică a rămas mult în urma cercetărilor științifice și teoriei actuale, fiind încă tributară concepțiilor mecanicist-asociaționiste, imanentist-fixiste (structuralismul), unilateral-deterministe (determinismul intern - psihanaliză - sau determinismul extern - behaviorismul). Adoptarea abordării sistemice, care s-a impus deja ca dominantă în planul cercetării psihologice fundamentale, ne obligă ca în strategia de desfășurare a activității de psihodiagnoză să includem și să ținem seama
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Întrucât prezența unui simbol are caracter măcar potențial, dacă nu actual, "noțiunea "influenței" respinge tezele gemene potrivit cărora, pe de o parte, nimic nu este corelat cu nimic (culturalism) și, pe de altă parte, că totul este determinat de câte ceva (structuralism)"793. Mai mult, dacă, așa cum am constatat, faptul că nu există nici un fel de legătură necesară între o expresie ideologică și clasa socială căreia un individ îi aparține nu împiedică posibilitatea schimbării sociale, din punctul de vedere al retoricii critice
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
școli lingvistice, care, în cercetările lor, 61 Idem, op.citată, p.32. 62 Ibidem, op.citată, p.178. 41 acordă locul principal analizei limbii sub aspectul structurii ei. Datorită acestui fapt, ele poartă numele de școli structuraliste. Prima manifestare a structuralismului s-a produs odată cu crearea „Cercului lingvistic de la Praga”, în 1926. Aici s-au reunit o serie de lingviști, care militau pentru cercetarea funcțională și structurală a limbii printre care îi amintim pe V.Mathesius, B.Havranek sau R.Jakobson
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
fi cercetate decât descriptiv și în strânsă legătură cu cultura. Inițiatorul acestei direcții a fost antropologul și arheologul Franz Boas, care a publicat valoroase lucrări de lingvistica ale căror principii au stat la baza „Școlii descriptive”, varianta 42 americană a structuralismului, școală ai cărei reprezentanți de frunte au fost Leonard Bloomfield și Edward Sapir 63. În prezent, lingvistica descriptiva este reprezentata de două școli mai importante care au în comun direcția de cercetare, procedeele de analiză însă diferind de la un cercetător
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]