438 matches
-
falsa suroritate" Înainte de a discuta despre interese politice și multiculturalism afirmam că abordările ce aduc argumente potrivit cărora există interese comune ale femeilor au fost acuzate de esențialism. Criticile acestea au venit din partea feministelor de culoare, dar și din partea celor structuraliste. Feministele de culoare au susținut că nu toate femeile împărtășesc aceleași poziții socioeconomice, că nu au un background cultural și politic asemănător, iar a discuta despre femei ca și când ar fi un grup omogen este similar cu a exclude anumite femei
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
experiențe care provin din construcția socioculturală a femeilor, a celor care nu sunt de natură biologică reprezintă acum un „măr al discordiei” (în termenii lui Judith Butler). Cele două critici care vizează esențialismul, ale feministelor de culoare și ale celor structuraliste, au consecințe diferite în planul reprezentării politice. Dacă prima atrage atenția că nu toate femeile împărtășesc aceeași formă de exploatare, marginalizare, acces la putere, chiarși în aceste condiții reprezentarea este posibilă pentru grupuri 2; a doua consideră că identitățile sunt
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
mai are o semnificație prea profundă astăzi. Termenul de cultură a fost astfel preluat În antropologie din agricultură, dar atât În antropologie cât și În celelalte domenii cu adăugare de adjective manifestându-se În mai multe accepțiuni pentru cultură: fenomenologică, structuralistă, critică etc. Potrivit mai multor specialiști, la nivelul unei țări se pot delimita patru categorii de culturi: națională; economică; pe ramuri de activitate economică; organizațională. Două din aceste categorii sunt de o importanță deosebită: cultura națională, element definitoriu pentru o
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
este abordată din punct de vedere semiotic" (Umberto Eco, 1982:43). 2. STRUCTURALISM ȘI SEMIOTICĂ 2.1. Structuralismul. Teorie sau metodă? "Spirit al timpului", "modă", revoltă împotriva sclerozei intelectuale și instituționale (mai '68 al intelectualilor textualiști, etnologi, antropologi etc.), aventura structuralistă a reunit sub o denumire nivelatoare o eterogenitate de tendințe și demersuri (de la teoria literară sau "Noua critică" practicată de Serge Doubrovsky, Roland Barthes, Jean-Pierre Richard, Charles Mauron la poetica reprezentată de Claude Bremond, Gérard Genette, Tzvetan Todorov și textualism
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
inteligibilitate căutat și atins de toți cercetătorii structuraliști" (J. Piaget,1970:5). Totuși, ca și Michel Foucault mai tîrziu, Barthes consideră structuralismul o atitudine a spiritului modern iconoclast "o activitate, adică o succesiune regulată de operații mentale... Scopul oricărei activități structuraliste este de a reconstitui obiectul astfel încît să manifeste în această reconstituire regulile de funcționare. Structura este deci de fapt un simulacru al obiectului, dar un simulacru dirijat, interesat, fiindcă obiectul imitat relevă ceva care rămînea invizibil sau dacă preferați
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și o depășire a ceea ce l-a precedat, este total neadecvat ca emblemă pentru un model epistemologic acronic. Ca orice curent de gîndire, structuralismul comportă o latură teoretică și una metodologică; de la bun început latura metodologică (analiza structurală sau "activitatea structuralistă") a fost considerată un imens cîștig gnoseologic (Lévi-Strauss compara însemnătatea fonologiei pentru științele omului cu rolul revoluționar al fizicii nu-cleare), în timp ce latura teoretică a fost controversată: "Structuralismul este o metodă, nu o doctrină, iar în măsura în care devine doctrinal conduce la o
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cinematograf la mitologie, de la arhitectură la cultura de masă etc.) apare ca o conștiință structurantă: "Vreme îndelungată literatura a fost privită ca un mesaj fără cod, fiind necesar apoi să fie apreciată o clipă ca un cod fără mesaj... Metoda structuralistă se constituie ca atare în momentul în care mesajul este regăsit în cod, fiind degajat printr-o analiză a structurilor imanente și nu impus din exterior prin prejudecăți ideologice" (Gérard Genette, 1966: 150). 2.3. Structuralismul european și structuralismul american
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
reflecție antropologică mai largă. Există actualmente în științele omului o astfel de sinteză epistemică, o știință "diagonală" (R. Caillois). Și această știință este semiotica. 2.6. Structuralism și semiotică Semiotica modernă s-a dezvoltat în anii '60 în plină efervescență structuralistă, avînd deci ca domenii de aplicare antropologia, psihanaliza, literatura (Roland Barthes, Sur Racine, 1963, Essais critiques, 1964; Greimas, Du Sens, 1970), fenomenele culturii de masă. De fapt structuralismul începuse să se apropie de semiotică cu reprezentanții Școlii de la Praga (Roman
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cf. și W. Nöth,1990:297). 3. FERDINAND DE SAUSSURE SI MODELUL DIADIC AL SEMNULUI 3.1.Definirea semnului în semiologia lui Saussure Lingvistul genevez Ferdinand de Saussure (1858-1913) este considerat drept întemeietorul lingvisticii structurale și în ciuda existenței unor idei structuraliste la Humboldt sau Leibniz, numele lui Saussure rămîne legat de geneza lingvisticii moderne. Deși a publicat foarte puțin (la 21 de ani Mémoire sur le système primitif des voyelles dans les langues indo-européennes, 1878, teza de licență și unele studii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
of the Theory of Signs în International Encyclopedia of Unified Science, vol. I, nr. 2, Chicago, The University of Chicago Press Morris, Charles, 1946 Signs, language and behaviour, Englewood, Cliffs: Prentice Hall Mounin, Georges, 1968 Ferdinand de Saussure ou le structuraliste sans le savoir, Paris, Seghers Mounin, Georges, 1970 Introduction à la sémiologie, Paris, Minuit Nattiez, Jean-Jacques, 1974 "Pour une définition de la sémiologie" în Langages, 35, pp. 3-14 Nattiez, Jean-Jacques, 1987 Musicologie générale et sémiologie, Paris, Christian Bourgois Nöth, Winfried, 1990
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
communication, Liège, Mardaga Lyons, John, 1977 Semantics, Cambridge, Univ. Press Martinet, André, 1960 Eléments de linguistique générale, Paris, Armand Colin Mauro, Tulio de, 1978 Introducere în semantică, București, Editura Științifică și Enciclopedică Mounin, Georges, 1968 Ferdinand de Saussure ou le structuraliste sans le savoir, Paris, Seghers Mounin, Georges, 1970 Introduction à la sémiologie, Paris, Ed. du Minuit Nöth, Winfried, 1990 Handbook of Semiotics, New York Academic Press Ricoeur, Paul, 1973 "Signe et sens" în Encyclopaedia Universalis Saussure, Ferdinand de 1916 Cours de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
măsura intențiilor anunțate, felul în care romanul recuperează, adjudecă și apoi refolosește ceea ce modernismul supusese acțiunilor de negare, de ruptură, de contestare. Este aspectul care o preocupă cel mai mult pe Livia Iacob, devotată nu atât inventarierii unor teorii formaliste, structuraliste, postmoderne, cât incitantei întâlniri dintre roman și parodie care, în contextualitatea postmodernă, are ca rezultat transformarea parodicului într-o formă de organizare a secvențelor textuale. Fără a-și fi propus o abordare exhaustivă în Parodia literară: șapte rescrieri romanești, autoarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de la o simplă tehnică, menită să practice deriziunea fenomenelor literare, la accepțiunea de gen în sine, delimitându-și teritoriul prin trăsăturile proprii și diferențele specifice în raport cu alte tipuri de literatură asemănătoare. La finele parcurgerii teoriilor antice, medievale, renascentiste, moderne, formaliste, structuraliste, poststructuraliste și postmoderne din aria terminologică subsumată, parodia nu ne apare ca un proces epuizat, închis. Dimpotrivă, o percepem drept o formă de rescriere bogată în semnificații, dar și în contradicții, multe dintre ele potențate, ce-i drept, de puternica
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
are nici un echivalent în lectura povestirii factuale. O parte importantă a plăcerii estetice pe care o procură lectura unui roman provine exact din interacțiunea celor două perspective adoptate simultan de cititor. 1.2.2. Autobiografii sau memorii? Teoriile formaliste și structuraliste, afirmate în secolul al XX-lea, susțineau caracterul autonom al literaturii față de realitate, referent sau lume, în formulări devenite celebre, cum este sintagma "moartea autorului". Aceste teorii nu se mai justifică în cazul literaturii concentraționare. Tipul de literatură pe care
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context referențial în mod simultan lingvistic, literar, istoric, biografic, social și politic. Granițele sunt dificil de trasat și consensul nu poate fi atins, pentru că fără încetare, într-un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ale clarității geometrice, simetriei și proporției narațiunii sau textului narativ și unde naratologia furnizează orientări pentru interpretări necontaminate de subiectivismul tradițional al criticii literare. Această ambiție geometrizantă se află în relație cu un aspect major al naratologiei din perioada ei structuralistă, tipologică și categorizantă reprezentat de relația problematică între teorie și aplicațiile ei. Naratologia clasică oferă instrumente de analiză teoretică pentru manifestările narative, se vrea o știință aplicată, vizează ce-ul narațiunii și valențele ei semiotice, dar se lovește de limitele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ei importante. Naratologia post clasică este deschisă la diversitatea de modele, metodologii și perspective feministe, bahtiniene, deconstructiviste, psihanalitice, istoriste, retorice, cinematografice, informatice, la posibilitățile de analiză discursivă sau psiholingvistică ceea ce demonstrează că nu a trăit o cădere după ascensiunea ei structuralistă, ci o ascensiune structuralistă urmată de o altă ascensiune ramificată în naratologii. Noile interogații ale naratologiei post-clasice deschid perspective ample pentru diversitatea teoretică și aplicativă a cercetărilor narative. Se caută soluții pentru felul în care se poate construi un aparat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
clasică este deschisă la diversitatea de modele, metodologii și perspective feministe, bahtiniene, deconstructiviste, psihanalitice, istoriste, retorice, cinematografice, informatice, la posibilitățile de analiză discursivă sau psiholingvistică ceea ce demonstrează că nu a trăit o cădere după ascensiunea ei structuralistă, ci o ascensiune structuralistă urmată de o altă ascensiune ramificată în naratologii. Noile interogații ale naratologiei post-clasice deschid perspective ample pentru diversitatea teoretică și aplicativă a cercetărilor narative. Se caută soluții pentru felul în care se poate construi un aparat formal capabil să genereze
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
și pentru valorificarea evoluțiilor recente din câmpul cercetării care consideră că formularea acestor întrebări ale naratologiei post-clasice și naratologiilor ei, anunță o altă gramatică a poveștilor/grammar of stories permisivă, dinamică și conectată încă, în sens constructiv, la vechea ascensiune structuralistă. Naratologia transmedială În Narratology or Narratologies? Taking Stock of Recent Developements, Critique and Modest Proposals for Future Usagers of the Term Ansgar Nünning nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică, dincolo de adaptarea la curentele gândirii contemporane, ca pe unul din momentele ei importante. Naratologia postclasică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context referențial în mod simultan lingvistic, literar, istoric, biografic, social și politic. Granițele sunt dificil de trasat și consensul nu poate fi atins, pentru că fără încetare, într-un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ale clarității geometrice, simetriei și proporției narațiunii sau textului narativ și unde naratologia furnizează orientări pentru interpretări necontaminate de subiectivismul tradițional al criticii literare. Această ambiție geometrizantă se află în relație cu un aspect major al naratologiei din perioada ei structuralistă, tipologică și categorizantă reprezentat de relația problematică între teorie și aplicațiile ei. Naratologia clasică oferă instrumente de analiză teoretică pentru manifestările narative, se vrea o știință aplicată, vizează ce-ul narațiunii și valențele ei semiotice, dar se lovește de limitele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ei importante. Naratologia post clasică este deschisă la diversitatea de modele, metodologii și perspective feministe, bahtiniene, deconstructiviste, psihanalitice, istoriste, retorice, cinematografice, informatice, la posibilitățile de analiză discursivă sau psiholingvistică ceea ce demonstrează că nu a trăit o cădere după ascensiunea ei structuralistă, ci o ascensiune structuralistă urmată de o altă ascensiune ramificată în naratologii. Noile interogații ale naratologiei post-clasice deschid perspective ample pentru diversitatea teoretică și aplicativă a cercetărilor narative. Se caută soluții pentru felul în care se poate construi un aparat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
clasică este deschisă la diversitatea de modele, metodologii și perspective feministe, bahtiniene, deconstructiviste, psihanalitice, istoriste, retorice, cinematografice, informatice, la posibilitățile de analiză discursivă sau psiholingvistică ceea ce demonstrează că nu a trăit o cădere după ascensiunea ei structuralistă, ci o ascensiune structuralistă urmată de o altă ascensiune ramificată în naratologii. Noile interogații ale naratologiei post-clasice deschid perspective ample pentru diversitatea teoretică și aplicativă a cercetărilor narative. Se caută soluții pentru felul în care se poate construi un aparat formal capabil să genereze
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
și pentru valorificarea evoluțiilor recente din câmpul cercetării care consideră că formularea acestor întrebări ale naratologiei post-clasice și naratologiilor ei, anunță o altă gramatică a poveștilor/grammar of stories permisivă, dinamică și conectată încă, în sens constructiv, la vechea ascensiune structuralistă. Naratologia transmedială În Narratology or Narratologies? Taking Stock of Recent Developements, Critique and Modest Proposals for Future Usagers of the Term Ansgar Nünning nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]