442 matches
-
Un studiu istoric al personajului în tradiția aristotelică e oferit de Walcutt (1966). Ca și Harvey (1965), acesta nu merge mai departe de distincția operată de Forster (1927). Chatman (1972) critică rolul central pe care acțiunea îl are în teoriile structuraliste referitoare la personaj, dar nu oferă un substitut viabil. Rimmon-Kenan (1983) prezintă lucrările școlii de la Tel Aviv asupra personajului, ale lui Hrushovski, printre alții. Descrierile Și aici, contribuția lui Hamon e cea mai sistematică, dacă nu luăm în considerare multele
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și care pun între paranteze identitatea criticului, supunând-o unui proces de depersonalizare: „Coeficientul personal al aplicării metodelor [...] rămâne însă mai important decât folosirea unor prefabricate de gândire, a unor iluzorii aparate de stabilit valoarea și de captat emoția.” Critica structuralistă (care se îndepărtează de creație în dauna esteticului), tematică, existențialistă, sociologică, psihocritica nu sunt respinse în principiu, dacă se grefează pe și sunt acceptate de corpul operei, fără a o văduvi de calitatea estetică. Alarmat de riscul dezumanizării, conținut în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
geografică, etnografică) și la preocupările limitative, formale, ale biografismului și documentarismului, optează pentru interpretarea morfologico-funcțională, mai aptă de a surprinde semnificațiile artistice și sistemul de ficțiuni cu regulile lui. Preocupat îndeosebi de valențele artistice, cercetează - făcând apel și la metoda structuralistă - discursul poetic, diferitele grupuri de personaje și relațiile dintre ele, tematica, problemele fantasticului, stilul și limbajul, tehnica narării. Basmul apare, potrivit acestei viziuni, ca o operă cu „arhitectonică bogată și diversă, compozită și totodată coerentă”, cu eroi-prototipuri prezentați în acțiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
basmelor un procedeu care distorsionează inutil, de vreme ce lasă la o parte importantul și necesarul context cultural în care apar aceste povești, și de asemenea ignoră detaliile variabile ale poveștilor? Propp ar putea răspunde acestor acuze prin aceea că o abordare structuralistă/morfologică trebuie să „reducă”, drept care își propune explicit să îndepărteze detaliile, non-esențialul. „Esențial (și non-esențial) în legătură cu ce?”, am putea întreba. „Esențiale pentru înțeles sau, mai degrabă, pentru înțelegere”, ar putea veni replica! Așa cum fonologul dă la o parte în mod
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pentru comentarii). Chatman (1969) este un recenzent favorabil al primelor lucrări de Barthes și Todorov, dar și o sursă de sugestii naratologice cînd e vorba de povestirea Evelina; Structuralist Poetics (1975 a) de Culler conține o critică lucidă a teoriilor structuraliste despre intrigă. Fowler (ed) (1975) include mai multe lucrări valoroase, între ele pe acelea semnate de Chatman și Culler. Prince (1982; 1991) se instituie într-un ghid autoritar, și se poate folosi în conjuncție cu volumul de față; vezi și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
parte interesului mai scăzut din partea naratorilor și specialiștilor în analiza discursului. 3.2. Text și timp Timpul însuși, în sensul măsurării sistematice a ceea ce separă anumite stări trecute de altele prezente, este el însuși o noțiune creatoare de structuri și structuralistă. Creatoare de structuri, deoarece afirmă și articulează relații între anumite stări sau schimbări de stări; și structuralistă, în sensul că se bazează pe recunoașterea anumitor similitudini și deosebiri între stări specificate. Ceea ce noi numim „un an” trebuia să fi fost
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
însuși, în sensul măsurării sistematice a ceea ce separă anumite stări trecute de altele prezente, este el însuși o noțiune creatoare de structuri și structuralistă. Creatoare de structuri, deoarece afirmă și articulează relații între anumite stări sau schimbări de stări; și structuralistă, în sensul că se bazează pe recunoașterea anumitor similitudini și deosebiri între stări specificate. Ceea ce noi numim „un an” trebuia să fi fost întîi perceput ca un singur ciclu complet al sezoanelor mai calde și mai reci, și al lumii
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
îmbinări de tehnici, imagini artificiale ale căror proprietăți aparent naturale sînt ele însele convenționale, întruchipînd acele tipuri de trăsături agreate sau "favorizate” de societățile care au inspirat aceste narațiuni. Opinia conform căreia personajul este convențional și convenționalizat, frecventă în scrierile structuraliste, poate fi ușor exagerată. Cel mai plauzibil ar fi dacă analistul s-ar concentra asupra asemănărilor existente în caracterizările din interiorul textelor și dintre texte, în dauna acelor diferențe neintegrate descrierii structuraliste. Cel puțin în cazul operelor literare, aș vrea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
personajul este convențional și convenționalizat, frecventă în scrierile structuraliste, poate fi ușor exagerată. Cel mai plauzibil ar fi dacă analistul s-ar concentra asupra asemănărilor existente în caracterizările din interiorul textelor și dintre texte, în dauna acelor diferențe neintegrate descrierii structuraliste. Cel puțin în cazul operelor literare, aș vrea să subliniez bogăția acestora în compoziția naratorială și caracterologică. Aceasta permite construirea sau schițarea de personaje care nu sînt, bineînțeles, reale, dar care sînt destul de clar conturate și de originale pentru a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în calitate de gânditor social și istoric al ideilor asupra mai multor teme stringente, neglijate secole la rândul de tradiția filozofică europeană: nebunia, detenția, sexualitatea. Deconstrucția subiectului metafizic întemeiat pe cogito-ul cartezian beneficiază în scrierile lui Foucault de susținerea empirică și interpretarea structuralistă a unei vaste cantități de documente medicale, juridice și literare 1. În următoarele rânduri ne vom opri asupra unui singur aspect din opera sa târzie (rămasă neterminată 2). Ea oferă o spectaculoasă sociologie a cunoașterii de sine plecând tocmai de la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
implică elaborarea de reguli sociale. Cel mai tipic exemplu de asemenea legi universale analizate de structuralism este interzicerea incestului, acesta fiind bazat pe necesitatea schimburilor sociale 51. Atât școala Cultură și Personalitate (cum este cunoscută școala culturalistă), cât și școala structuralistă, s-au bucurat de un număr foarte mare și influent de adepți. Culturaliștii au preferat abordarea integralistă sau universalistă a conceptului de cultură, inaugurată de către Edward B. Tylor în anul 1871, atunci când a oferit prima definiție științifică a culturii, care
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
sistem”. Concepută ca alternativă la istorismul și pozitivismul veacului al XIX-lea, stilistica diacronică pune în valoare schimbarea fundamentală de viziune culturală care, concretizată inițial în teoria lingvistică saussuriană și în cercetările Școlii formale ruse, a dus la apariția paradigmei structuraliste și a teoriilor semiotice întemeiate pe interdependența câmpurilor semantice (A.-J. Greimas, Michel Riffaterre) și a naratologiei (Tzvetan Todorov, Gérard Genette), ca sistematică a înlănțuirii și distribuției unor coduri și funcții universale. Aplicarea acestei metodologii acoperă toate studiile lui Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
țări din Europa apar școli lingvistice, care, în cercetările lor, 61 Idem, op.citată, p.32. 62 Ibidem, op.citată, p.178. 41 acordă locul principal analizei limbii sub aspectul structurii ei. Datorită acestui fapt, ele poartă numele de școli structuraliste. Prima manifestare a structuralismului s-a produs odată cu crearea „Cercului lingvistic de la Praga”, în 1926. Aici s-au reunit o serie de lingviști, care militau pentru cercetarea funcțională și structurală a limbii printre care îi amintim pe V.Mathesius, B.
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
în lucrările reprezentantului francez al acestei școlii A.Martinet, care, în studiile sale, a introdus explicit și ideea dependenței istoriei limbii de istoria societății. Tot sub influența „Cursului” lui Saussure, s-a creat în 1935 o a doua mare școală structuralista din Europa, Cercul lingvistic din Copenhaga ai cărui întemeietori sunt V.Brondal, L. Hjelmslev și H.J. Uldall. Un rol important în dezvoltarea lingvisticii îl au, în ultima perioadă, școlile și cercetătorii din S.U.A. În ultimul sfert al secolului al XIX
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
mai are o semnificație prea profundă astăzi. Termenul de cultură a fost astfel preluat În antropologie din agricultură, dar atât În antropologie cât și În celelalte domenii cu adăugare de adjective manifestându-se În mai multe accepțiuni pentru cultură: fenomenologică, structuralistă, critică etc. Potrivit mai multor specialiști, la nivelul unei țări se pot delimita patru categorii de culturi: națională; economică; pe ramuri de activitate economică; organizațională. Două din aceste categorii sunt de o importanță deosebită: cultura națională, element definitoriu pentru o
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
spune O., să formuleze judecăți axiologice. De altfel, criticul își subintitulează studiul, reluat și îmbogățit în ediții succesive, Dosar al vieții și al operei. Analiza operei istratiene se constituie într-un demers critic circular, care, pornind de la comentariul de sorginte structuralistă - concretizat în identificarea de „structuri textuale” și „extratextuale” - și ajungând la viziuni critice de ansamblu, urmărește să descifreze „sensurile interioare” ale operei, acel „nucleu problematic” ce se regăsește în toate scrierile lui Istrati, indiferent de tematica abordată. Iar acest nucleu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
a devenit secretarul departamentului de studii afro-americane, după care a predat la Cornell, la Duke, și în cele din urmă la Harvard în 1991 (ajungând curând șeful departamentului de studii afro-americane). Ascensiunea sa rapidă, întemeiată pe asimilarea și aplicarea contribuțiilor structuraliste și poststructuraliste la explorarea literaturii în general, a specificității tradițiilor afro- americane în special, se datorează în bună măsură unor studii importante, precum The Signifying Monkey (1989). Lucrarea se bazează pe exploatarea conceptului de signifying, o strategie verbală specifică culturii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în regulă și, mai rău de atât, au fost siliți să se transforme în... "contemporanii noștri". Metoda aceasta s-a generalizat sub presiunea teoriilor literare care au pătruns și la noi în anii '70-'80, cu obișnuita întârziere, de extracție structuralistă sau semiotică, conform cărora textul capătă o autocefalie care îl face autist. Dispare astfel contextul, sunt radiate toate legăturile, toate dialogurile cu tot ceea ce reprezenta sistem de cunoaștere specific unei anumite epoci. Pericolul unui atare procedeu este acela de a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context referențial în mod simultan lingvistic, literar, istoric, biografic, social și politic. Granițele sunt dificil de trasat și consensul nu poate fi atins, pentru că fără încetare, într-un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ale clarității geometrice, simetriei și proporției narațiunii sau textului narativ și unde naratologia furnizează orientări pentru interpretări necontaminate de subiectivismul tradițional al criticii literare. Această ambiție geometrizantă se află în relație cu un aspect major al naratologiei din perioada ei structuralistă, tipologică și categorizantă reprezentat de relația problematică între teorie și aplicațiile ei. Naratologia clasică oferă instrumente de analiză teoretică pentru manifestările narative, se vrea o știință aplicată, vizează ce-ul narațiunii și valențele ei semiotice, dar se lovește de limitele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ei importante. Naratologia post clasică este deschisă la diversitatea de modele, metodologii și perspective feministe, bahtiniene, deconstructiviste, psihanalitice, istoriste, retorice, cinematografice, informatice, la posibilitățile de analiză discursivă sau psiholingvistică ceea ce demonstrează că nu a trăit o cădere după ascensiunea ei structuralistă, ci o ascensiune structuralistă urmată de o altă ascensiune ramificată în naratologii. Noile interogații ale naratologiei post-clasice deschid perspective ample pentru diversitatea teoretică și aplicativă a cercetărilor narative. Se caută soluții pentru felul în care se poate construi un aparat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
clasică este deschisă la diversitatea de modele, metodologii și perspective feministe, bahtiniene, deconstructiviste, psihanalitice, istoriste, retorice, cinematografice, informatice, la posibilitățile de analiză discursivă sau psiholingvistică ceea ce demonstrează că nu a trăit o cădere după ascensiunea ei structuralistă, ci o ascensiune structuralistă urmată de o altă ascensiune ramificată în naratologii. Noile interogații ale naratologiei post-clasice deschid perspective ample pentru diversitatea teoretică și aplicativă a cercetărilor narative. Se caută soluții pentru felul în care se poate construi un aparat formal capabil să genereze
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
și pentru valorificarea evoluțiilor recente din câmpul cercetării care consideră că formularea acestor întrebări ale naratologiei post-clasice și naratologiilor ei, anunță o altă gramatică a poveștilor/grammar of stories permisivă, dinamică și conectată încă, în sens constructiv, la vechea ascensiune structuralistă. Naratologia transmedială În Narratology or Narratologies? Taking Stock of Recent Developements, Critique and Modest Proposals for Future Usagers of the Term Ansgar Nünning nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică, dincolo de adaptarea la curentele gândirii contemporane, ca pe unul din momentele ei importante. Naratologia postclasică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
printr-o simplă parcurgere a structurii volumului. Astfel, după o primă aproximare a conceptului de textem, capitolul I cuprinde o prezentare critică a principalelor direcții și perspective implicate, de-a lungul ultimului secol, în studierea "discursului repetat": frazeologia de inspirație structuralistă, generativismul, cognitivismul, paremiologia, poetica și stilistica. Prezentarea evidențiază, deopotrivă, meritele, dar și limitele fiecărei direcții de cercetare, conducând la concluzia că investigarea textemelor reclamă un nou unghi de abordare. Capitolul II schițează cadrul conceptual al acestei noi abordări, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]