326 matches
-
acesteia justifică deplin orice demers exegetic. Nu din alte rațiuni ci tocmai din sentimentul prețuirii lucide făță de o personalitate marcantă a generației amintite s-a născut cartea de față. Efortul nostru hermeneutic nu este nici arhetipal, nici tematist, nici structuralist, nici psihanalitic, nici abisal. S-a edificat aproape impresionistic, din iubire pentru un senior al spiritului, întemeindu-se până la urmă pe o feerie a frumoaselor citate... COORDONATE PRELIMINARE În monografia consacrată lui Titu Maiorescu (la origine teză de doctorată, Nicolae
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
1982). B. s-a arătat interesată de riturile de trecere, în dublă ipostază: ca traducătoare, în 1999, a celebrei lucrări a lui Arnold van Gennep, Les Rites de passage, și ca autoare a studiului Fețele destinului (1999). Într-un demers structuralist, autoarea examinează cele trei mari rituri familiale (nașterea, nunta, moartea) în corelația ce există între ele, în aspectele lor comune relevante, în ceea ce au general și simbolic, în ceea ce le deosebește (bradul, spre exemplu, dobândește altă tratare la nuntă sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285706_a_287035]
-
Scotus se află și figura unui alt mare franciscan, William Ockham, aprig apărător al autonomiei și libertății individului. Învăluit de curentele concepțiilor deterministe și fataliste ale istoriei sau redus, nici mai mult nici mai puțin, la un dispărut în holismul structuralist, individul, sau persoana umană, rămâne, de fapt, unica realitate în teoriile individualiste ale societății. Pentru susținătorii individualismului propunerile colectiviste - unde se nasc și devin res, adică lucruri, concepte colective ca „stat”, „societate”, „umanitate”, „partide”, „clase”, „sindicat”, etc. - sunt mitologie din
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate Guillaume de Champeaux sau Roscelin? Au dreptate Comte, Hegel, Marx sau structuraliștii pe de o parte, sau Menger, Weber, Hayek și Popper pe de alta? Și dacă, cum este normal, au dreptate aceștia din urmă, atunci atât de discutatul și combătutul Ockham nu ar trebui, prin această prismă, regândit și reevaluat fie
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
2000 a făcut ordine în sistem, după ce fusesem la un pas de a intra în incapacitate de plată și a pus bazele unui început de creștere economică ce avea să continue pînă în 2008. Domnul Guvernator, deși se declară un structuralist, a dus o politică de esență monetaristă, criticată de unii, avînd ca principal obiectiv sănătatea monedei, atît cea internă, exprimată prin rata inflației, cît și cea externă, exprimată prin cursul de schimb. Și a reușit. Dar moneda și sfera monetară
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
se poate articula o interpretare. Rorty este însă de acord cu critica pe care Eco le-o face deconstructiviștilor și, în special, lui Derrida, subliniind principiul "lecturilor pre-textuale", o practică filozofică transplantată forțat în critica literară, dar constată că atât structuraliștii (preocupați de mecanismele textuale) cât și post-structuraliștii (căutând prezența sau subvertirea ierarhiilor metafizice) nu contribuie prin demersul lor decât cu introducerea unei noi grile/paradigme, fapt care nu dezvăluie nimic despre natura textelor sau a lecturii. De aici, credința pragmaticienilor
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
lîngă logică și matematică, orice alt tip de știință e, în orice moment, mai complex decît va putea fi vreodată descris. Aceasta e și linia de gîndire pe care se înscrie Noam Chomsky în teoriile sale asupra limbii. Predecesorii săi, structuraliștii americani, se declaraseră convinși de faptul că lingvistica ar trebui să-și limiteze studiul la aspectele concrete, observabile în mod direct, ale comportamentului verbal, deoarece forma de suprafață a unei propoziții e singura realitate. Ei s-au găsit, astfel, în
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]
-
lumii. Interpretând-o, tălmăcim existența. Iar, în acest caz, întregim trinitatea" - ne spune naratorul, prin vocea lui Dan Dembinschi. Nu este exclusă nici relația dintre Cuvânt și trup." Trupul este dependent de limbaj, iar limbajul plăsmuiește imaginile" - ne spune naratorul. Structuraliștii ne-au demonstat din plin această interdependență. Dar noutatea pe care Marius Tupan o aduce constă în faptul că, într-o societate concentraționară și post-totalitară, această interdependență se manifestă acut. Poziția scriitorului față de cititor este o altă teză introdusă în
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
de mediere a Magdei Jeanrenaud e o admirabilă soluție funcțională: folosirea omoloagă a unor anglicisme. Artificiul celei de-a treia limbi este, de altminteri, intuit de traducători, care transpun pe ,domnule musiu" în ,monsieur gentleman". ,Moartea autorului", decretată zgomotos de structuraliști, se repercutează într-o autonomie fără precedent a traducerii, teoretizată de Gideon Toury ca ,polisistem"... Un alt exercițiu de lectură ținând atât de ludism, cât și de simpla privire atentă a specialistului se derulează în ultimul capitol (Despre ,sufletul"traducerii
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
printr-o suma de ingenioase acțiuni, eul poetic nu-și pierde defel substanță filosofica a discursului implicit despre sex și text. Sau - de ce nu - despre textul că sex! La rampă "se citește" limpede ambiguitatea declarată a virtuților scriiturii, aceleași la structuraliști, ca și la suprarealiști ori postmoderniști. Recunoscută pentru predilecția de a reactualiza mituri (lucrează în prezent la un proiect internațional inspirat de figură lui Ghilgames), Saviana Stănescu propune o imagine frisonanta, cu rezonante în legendă Meșterului Manole. Bărbații, după ce creierele
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
bazată pe aplicarea unor metode dinafară (de la sociologie și psihanaliză la structuralism și matematică), alta de natura intropatiei, prin lărgirea lui axiologică, în cele din urmă cu o semnificație existențială. N. Steinhardt s-a manifestat ca un adversar decis al structuraliștilor, atacînd "terminologia lor invariabilă, lexicul lor categoric îngrădit, tonul lor sentențios, repulsia lor acută pentru spontaneitate, îmbufnata lor minuție, distanța scorțoasă la care se mențin în raport cu cititorii, totala neputință de a se bucura și a-și descreți fruntea, voita lor
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
scris și cu altă ocazie despre asta. Ulterior, pe fondul creșterii influenței lui Călinescu, pe de o parte, care a condus la o escamotare a obiectului istoriei literare prin accentuarea rolului criticii, iar pe de altă parte, prin impunerea anistorismului structuralist, preocuparea pentru decupajul faptelor de istorie literară a căzut în desuetudine. Cînd nu s-a renunțat cu totul la criteriul istoric, locul istoriilor propriu-zise l-au luat panoramele. În acestea, periodizarea se făcea de obicei pe decenii și pe genuri
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
profesiunii lor de către alte domenii. Ce rol a jucat deconstructivismul în toate acestea? Dacă e să-i dăm crezare lui Hillis Miller, unul central. Pentru deconstructivist, literatura înseamnă înainte de orice limbaj, ce însemnase de fapt și pentru Noua Critică ori structuraliștii europeni. Pornind de la remarcă lui Paul de Man - cuvintele au o energeia uriașă care le permite să făptuiască așa-numita "materialitate a istoriei" - deconstructivismul nu caută să descopere literaturitatea unui text, ci literaturitatea limbajului, prin literaturitate înțelegîndu-se structura, dar și
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
drept; în felul acesta glasul bisericii putea fi auzit în Parlament, fără ca pentru aceasta reprezentanții ei să fie nevoiți să se înregimenteze în vreun partid politic). Demersul lui Marius Tudor și Adrian Gavrilescu seamănă, la nivelul politologiei, cu ceea ce făceau structuraliștii în critica literară. Ei desfac, unul cîte unul, elementele constitutive ale vieții politice românești. Apoi, din particularitățile componentelor, deduc specificitatea ansamblului și principalele sensuri de evoluție. Nu întotdeauna interpretările date de ei sînt impecabile sau, măcar, memorabile. Datele documentare din
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
distantă pe care o întreține ea cu poezia. Spun extrem de distantă și simt nevoia să adaug: neverosimil de distantă. Fiindcă, în context, nimic nu reușește s-o explice. În fond, abaterile diagnosticate de autoare sunt consubstanțiale cu abaterile pe care structuraliștii de felul lui Jean Cohen le-au identificat ca esențiale pentru poezie (ca să nu-l mai invoc pe Macedonski, cu arhicunoscuta lui butadă despre „logica poeziei”). În plus, manierismul s-a manifestat cu precădere în poezie (cum se poate constata
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
N-am văzut până acum plagiatori trimiși la index după ce au fost dați în vileag. Și nici nu vom vedea. Pentru că, gândind pragmatic, rolul unei asemenea liste complete a corsarilor este acela de a elimina volume, și nu autori. Visul structuraliștilor se împlinește vrând-nevrând, cel puțin în privința rechizitoriilor pe care le-am putea alcătui după cel dintâi - atât de echilibrat - op din lucrarea lui Alexandru Dobrescu. Totuși, când vom descoperi, în următoarele, în locul savanților sau al pedagogilor, în locul medicilor sau al
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
narativ. Dacă am folosit totuși, cu privire la structura romanului, atributul de poetic, este pentru că nu succesiunea, ci simultaneitatea dictează regula de asamblare a capitolelor. Deși dispuse în ordine cronologică, acestea, trei la număr, se cuvin citite tabular, după o metodă dragă structuraliștilor. Fiecare secvență e o „metaforă” a unei secțiuni prin timp. Cea dintâi, plasată în Irlanda epocii victoriene, se referă la o mare foamete căzută peste ținutul Athenry. Din pricina ei, cumsecadele Michael Flaherty devine o varietate de Jean Valjean. Pentru a
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
simboluri variate nu din realitate, ci din reprezentările alegorice așezate ca niște măști peste o lume și așa inescrutabilă. Mă văd nevoit să repet, avem aici, în miniatură, cele mai puternice idei ale postmodernismului. Borges merge și mai departe decât structuraliștii: nu doar moartea autorului, ci chiar moartea autorilor. Paradoxal, scriitorul argentinian scoate astfel literatura din câmpul de interferență al oricăror teorii ce-i prezic moartea. Căci depersonalizarea creatorului cu biografie, al autorului istoric presupune înnobilarea așa-zis transcendentală a oricărei
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Gheorghe Grigurcu Evident, conceptul de postmodernism e încă alunecos. Notele fenomenului, propuse de Ihab Hassan: anarhie, absență, polimorfism, indeterminare, se răsfrîng în metadiscursul său, care e departe, bunăoară, de precizia poliedrică a limbajului structuralist, pierzîndu-se nu o dată în spații contradictorii și chiar în simțămîntul unei zădărnicii. Reiau o frază a lui John Barth la care am apelat la începutul unui comentariu mai vechi închinat temei în cauză: "Termenul însuși, ca și cel de «postimpresionism
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
ideilor, ambiantei culturale sau valorii literare deductibile din el, ca niște constructe abstracte. Nici critică actuala n-a fost alt fel. A adăugat o perspectivă retorica sau fenomenologica, absența înainte, dovedindu-se interesată de structuri (poetice, narative etc.). Chiar și structuraliștii noștri, cei mai în măsura să-i înțeleagă virtuțile, au făcut prea puțin pentru verbalitate. În afară de M. Zamfir care a și introdus un concept nou, si anume cel de stilistica diacronica, alții n-au fost critici literări (mă refer la
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
în literatura franceză", după cum îi caracterizează C. Pricop, cu toate că E. Lovinescu, G. Călinescu, dar și Vladimir Streinu au fost și teoreticieni defel lipsiți de interes. ,,Formalizarea" criticii se anunță odată cu ,,mult ironizatul" Mihail Dragomirescu și continuă, în perioada postbelică, cu structuraliștii, semioticienii, narativiștii noștri, care, în bună parte, și-au revizuit între timp rigiditățile doctrinare, apropiindu-se de discursul critic tradițional... Două chestiuni ni se par discutabile în cuprinsul amplei, inteligentei analize întreprinse de universitarul ieșean. În primul rînd o extensie
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
cu adevărat nouă, moștenită de la Școala Formală rusă. Doar Riffaterre a examinat poezia sub raport formal și lingvistic, înainte de a-i descifra simbolistica. Barthes și Genette n-au avut antene pentru poezie, care i-a interesat prea puțin și pe structuraliștii noștri, Mihai Zamfir (care, când a scris despre poezie, a fost mai aproape de tradiția impresionistă decât de structuralism, cu excepția, poate, a micului studiu despre Macedonski) sau Al. Călinescu. E cât se poate de semnificativ faptul că Mallarmé n-a profitat
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4926_a_6251]
-
a lungul desenelor neobosite ale pereților igrasioși, printre formațiuni geologice stranii și miraculoase întocmiri infantile. Nu este exclus ca tocmai din cauza acestei «lașități» să se fi ivit și consolidat cea mai puternică școală interpretativă modernă, cu cei mai serioși poeticieni, structuraliști, hermeneuți, textualiști din această parte a Europei, unde «critica», împovărată cu sarcini noi, s-a simțit obligată să se deschidă și filozofiei, și esteticii, care nu aveau cum să se dezvolte la vedere și la locul potrivit” (pp. 130 - 131
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
fraze, perioade, secțiuni, ansambluri arhitectonice muzica sa relevă tensiuni, așteptări, rezolvări. Compozitorul evită ambiguitățile semantice: alegerea propusă poate declanșa în conștiința ascultătorului o anume stare, fie ea de satisfacție, surpriză, angoasă, optimism etc. Cu toate acestea Remus Georgescu este un structuralist, fie și pentru că, așa cum remarca Milan Kundera, muzica reprezintă forma simbolică umană care se pretează cel mai lesne demersurilor structurale, în măsura în care acestea pun accentul pe relațiile dintre semnificanți. De altfel, statutul semiologic al majorității compozițiilor lui Remus Georgescu traversează nu
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
d. - avangarda pare a avea o interfață critică exclusiv narativă. Din ea se conservă nu atât obiectul, cât povestea obiectului. De aici apare permanent și istoricitatea implicită și inevitabilă a oricărei descinderi critice. Iată de ce un discurs anistoric, de tip structuralist, ar fi, în câmpul cultural al acestei mișcări, definitiv falimentar. Critic minuțios până la virgulă - și totuși prin nimic tributar școlilor pozitiviste de modă veche - Paul Cernat evită, înțelept, formula epică a criticii literare. Pe care o înlocuiește cu o sumă
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]