324 matches
-
unui determinism total, deoarece se referă doar la structuri anonime, care ar exclude libertatea, inițiativa sau alegerea; însăși definirea conceptului de structură, care pare a masca chiar fundamentul metafizic pe care dorește să-l combată, și anume subiectul. În plus, structuraliștii mai sunt criticați pentru "universul de o radicală incertitudine" pe care îl deschid o dată cu concepția asupra limbajului, care, din punctul lor de vedere, face mai mult decât să reflecteze lumea, oferindu-i o formă, concepție care obturează orice fel de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
continuare a tezelor structuraliste (a se vedea termenul de Neostrukturalismus, utilizat de Manfred Frank și de alți teoreticieni germani) sau autori care nu realizează nici o diferență între cele două curente și pentru care toți gânditorii de la Saussure la Derrida sunt "structuraliști", majoritatea criticilor consideră că mai degrabă acesta face trimitere la ultima parte a disjuncției. În acest sens, Peter Barry 51 construiește o listă de distincții între structuralism și poststructuralism, pe patru aliniamente importante. În funcție de origini, structuralismul derivă din lingvistică, și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe un stil "flamboaiant" și un ton exaltat, euforic. Luând în atenție criteriul atitudinii față de limbaj, structuraliștii acceptă ideea conform căreia avem acces la realitatea înconjurătoare prin mediul lingvistic, în timp ce, prin contrast, poststructuraliștii cred că însăși realitatea este textuală, privilegiind un model imaginativ bazat pe lichide semnele "plutesc" libere de conceptele pe care ar trebui să le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai degrabă "fisurile" textuale, discontinuitățile sau "liniile de clivaj" decât unitatea, iar prin intermediul deconstrucției practică acea "hărțuire textuală" care "desface" sensurile inițiale. Sintetizând, P. Barry 53 construiește o diagramă care arată la nivel practic diferențele dintre structuralism și poststructuralism. Astfel, Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Paralele/Ecouri Contradicții/Paradoxuri Echilibre Schimbări/ Fisuri în: Ton Punct de vedere Timp gramatical Timp Persoană Atitudine Reflecții/ Repetiții Conflicte Simetrie Absențe/Omisiuni Contraste Bizarerii lingvistice Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Modele Aporii Efect: a arăta unitatea textuală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
arată la nivel practic diferențele dintre structuralism și poststructuralism. Astfel, Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Paralele/Ecouri Contradicții/Paradoxuri Echilibre Schimbări/ Fisuri în: Ton Punct de vedere Timp gramatical Timp Persoană Atitudine Reflecții/ Repetiții Conflicte Simetrie Absențe/Omisiuni Contraste Bizarerii lingvistice Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Modele Aporii Efect: a arăta unitatea textuală și coerența Efect: a arăta lipsa de unitate textuală În termeni similari, Jonathan Culler 54 reia o parte din distincțiile propuse în anul 1976 de către J. Hillis Miller, unul dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
distincțiile propuse în anul 1976 de către J. Hillis Miller, unul dintre promotorii versiunii americane a poststructuralismului și amintește că, în concepția acestuia, cele două curente se diferențiază în mod clar unul de celălalt prin ceea ce s-ar numi "testul încrederii": structuraliștii se dovedesc optimiști în ceea ce privește elaborarea metalimbajelor teoretice care vor servi explicării fenomenelor textuale, în timp ce poststructuraliștii par a explora în mod sceptic acest domeniu, subliniind chiar că propria lor muncă nu este știință, ci mai mult text. Culler accentuează totuși dezavantajele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a introduce automat sub umbrela conceptuală a poststructuralismului orice scriere de dată mai recentă. Concluzionând, Culler consideră că "o discuție atentă asupra criticismului care se canalizează pe diferențele dintre structuralism și poststructuralism ar ajunge la concluzia că în general structuraliștii se aseamănă mai mult cu poststructuraliștii decât mulți poststructuraliști unul cu celălalt"55. De altfel, este recunoscută dificultatea de a înscrie o serie de gânditori în unul dintre cele două curente: sunt Roland Barthes sau Michel Foucault structuraliști sau poststructuraliști
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în general structuraliștii se aseamănă mai mult cu poststructuraliștii decât mulți poststructuraliști unul cu celălalt"55. De altfel, este recunoscută dificultatea de a înscrie o serie de gânditori în unul dintre cele două curente: sunt Roland Barthes sau Michel Foucault structuraliști sau poststructuraliști? În privința primului, unii comentatori afirmă că eseul "La mort de l'auteur"56 (iar alții că lucrarea S/Z) reprezintă "cotitura" barthesiană de la structuralism la poststructuralism, în timp ce pentru al doilea gânditor un exemplu interesant este cel al lucrării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
curent la altul, teoreticieni precum Josué V. Harari 57 așază într-o bibliografie a structuralismului timpuriu nume precum Barthes, Deleuze, Foucault, Donato, Genette, Serres etc., pentru a concluziona că dat fiind faptul că toți ceilalți au devenit poststructuraliști, singurii "adevărați structuraliști" rămân Claude Lévi-Strauss și Tzvetan Todorov. De asemenea, Harari consideră că în pofida opoziției radicale pe care o susțin, cele două mișcări împărtășesc o oarecare complementaritate, deconstrucția conceptului de reprezentare, de pildă, nefiind posibilă în lipsa "instituției/doctrinei structuraliste a semnului", astfel încât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conform cărora cunoașterea este o caracteristică autonomă și constitutivă a vieții sociale"66, cu deosebirea că primul realizează acest lucru implicit, în timp ce al doilea în mod explicit. De asemenea, unii critici afirmă existența a două tipuri de postmodernism: un postmodernism structuralist și un postmodernism poststructuralist, care, de exemplu, din perspectiva istoriei, afirmă fie credința într-un proces istoric de tip hegelian și în continuitate, fie în opusul acesteia (al doilea tip de postmodernism fiind asociat în mod particular cu Foucault sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Postmodern Thought afirmă că în ceea ce privește punerea în discuție a limitelor paradigmei structuraliste și a premiselor sale, atât feminismul, cât și deconstructivismul și postmodernismul pot fi considerate poststructuraliste. Postmodernismul, la fel ca și celelalte curente enumerate, a reacționat împotriva rigidității modelului structuralist, precum și împotriva celor care pretindeau a oferi explicații universal valabile și totalizatoare ale diverselor fenomene 71. De asemenea, pentru o mai bună înțelegere a raportării la cele două concepte și la relația dintre ele, în chiar introducerea editorilor este inserat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci și cu postulate metafizice esențiale, scriitura a dobândit o importanță majoră și a început să ocupe un loc central în discuțiile din interiorul cîmpului literar din 1950, acum constituindu-se într-un concept critic funcțional; dezbaterile membrilor Tel-Quel, ale structuraliștilor și poststructuraliștilor au exercitat o influență majoră asupra circumscrierii sale într-un cadru mai amplu, interdisciplinar sau intertextual, ridicând încă o dată problema raporturilor ce se pot stabili între filosofie și literatură. Importanța termenului este legată și de locul central conferit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unii scriitori, filosofi și umaniști să privească mai degajați "directivele" de partid, să compare realitățile noastre cu cele ale altor popoare ori cu diferite tendințe pretinse a fi valabile la scara umanității. Influențe tot mai mari au avut "noua critică", structuraliștii francezi și americani care criticau tot mai insistent exagerările istoriste și etnocentriste. La noi se foloseau argumente inspirate de lingvistica nouă, teoria informației, logica matematică (simbolică), cibernetica și alte discipline asemănătoare. Se uita că, totuși, Occidentul nu ostraciza nici religia
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lui John Laird, "include ceea ce cuvintele acestea includ și este preferabil fiindcă nu dictează calea pe care trebuie să se înscrie discuția" (1917, p. 8). Altfel spus, continuu să folosesc acest concept pentru flexibilitatea să hermeneutica. Criticii textualiști (fie ei structuraliști, fie din Noua Critică) ar susține, în acest punct, că numai realitatea textului merită investigată. Totuși, în cazul vizionarismului blakean, realitatea eului devine transparență și operanta atât la nivelul pre-creator (experiență vizionara care preceda elaborarea operei de artă), cât și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
executiv al burgheziei; faptul că acest lucru a devenit posibil este, poate, cea mai mare realizare socială pe care omenirea a atins-o vreodată". Gellner completează această afirmație despre tradiția (emergentă) a societății civile bazată pe capitalismul industrial cu argumentul structuralist, înrudit, după care societatea civilă este o condiție necesară a libertății. El reiterează ideea cunoscută că societatea civilă nu este o comunitate segmentară sufocantă, dominată de cutume și ritualuri ori alte forme de identitate atribuită. Societatea civilă "se bazează pe
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cu cine), iar pentru ei întreaga organizare a societății este condiționată de cultură. Această teza a fost contrazisă de către reprezentanții structuralismului, precum A. R. Radcliffe-Brown and E. E. Evans-Pitchard din partea școlii britanice de antropologie și Claude Lévi-Strauss49 din partea structuralismului francez. Structuraliștii erau convinși că structura socială ar trebui să fie principalul obiect de studiu al științelor sociale și că ar trebui folosită în formularea teoriilor despre societate, deoarece structura socială determină parttern-urile (modelele) gândirii și ale interacțiunii sociale. Definind funcția unei
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
din punct de vedere formal, ceea ce înseamnă că poate fi plasată în categorii formale ce reprezintă diferite sfere ale vieții sociale, pentru a facilita comparația dintre societăți. În felul acesta, pattern-urile universale ale culturii pot fi construite. Spre deosebire de culturaliști, structuraliștii, în aceiași perioadă, nu au căutat o abordare comprehensivă a culturii. Conceptul structuraliștilor de cultură s-a axat pe punerea în valoare a noului concept de structură socială. În special datorită contribuțiilor lui A. R. Radcliffe-Brown, noua teorie argumenta că
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
formale ce reprezintă diferite sfere ale vieții sociale, pentru a facilita comparația dintre societăți. În felul acesta, pattern-urile universale ale culturii pot fi construite. Spre deosebire de culturaliști, structuraliștii, în aceiași perioadă, nu au căutat o abordare comprehensivă a culturii. Conceptul structuraliștilor de cultură s-a axat pe punerea în valoare a noului concept de structură socială. În special datorită contribuțiilor lui A. R. Radcliffe-Brown, noua teorie argumenta că structura socială este mult mai fidel reprezentată de o rețea sau un sistem
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
noului concept de structură socială. În special datorită contribuțiilor lui A. R. Radcliffe-Brown, noua teorie argumenta că structura socială este mult mai fidel reprezentată de o rețea sau un sistem de relații sociale, decât de un set de norme. Argumentul structuralist a încercat să clarifice cum actorii unei societăți produc socialul și sunt produși social de către contextul cultural. Realizând distincția dintre actorii sociali și interacțiunea socială într-un sistem social, față de normele comportamentale, structuraliștii au încercat să stabilească o referință pentru
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
decât de un set de norme. Argumentul structuralist a încercat să clarifice cum actorii unei societăți produc socialul și sunt produși social de către contextul cultural. Realizând distincția dintre actorii sociali și interacțiunea socială într-un sistem social, față de normele comportamentale, structuraliștii au încercat să stabilească o referință pentru structura socială, care este independentă din punct de vedere analitic față de cultura și artefactele produse în acel sistem. Normele de interacțiune sunt, de asemenea, produse de către participanții ce interacționează, dar întrebarea privind întâietatea
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
ca fiind separată 59. Raportul dintre cultură și structura socială devine problema centrală a dezbaterii culturalism vs. structuralism, argumentele lor îmbogățind modul în care este înțeleasă cultura: culturaliștii au dovedit că unicitatea și originalitatea sunt trăsături ale oricărei culturi, iar structuraliștii au arătat că esența culturii este dată de relațiile și interacțiunea dintre oameni. Capitolul 2 Limba ca element al culturii și suport obiectiv al orientărilor valorice 2.1. Importanța studierii elementelor culturii "Cultura" este cuvânt polisemantic și este folosit în
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
paradis pierdut. Jeppe Sinding Jensen susține că indiferent dacă nu mai găsim astăzi mituri în forma lor narativă, le reîntâlnim ca metafore, imagini sau scheme în nenumărate forme ale gândirii umane. Am convingerea că aceste părți de mituri, pe care structuraliștii le numeau mytheme, le găsim în stilul de viață, identitatea, imaginea etnică și lumea virtuală. Întâlnim mituri peste tot, de la cele mai intime idei despre cine suntem noi, până la reprezentările sociale și politice"279. Chiar dacă aceste mytheme nu au o
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
un ecou intelectual important în Hexagon o constituie studiul formelor (și derivatelor) simbolizării (urmîndu-l pe Jacques Lacan și preluînd principiile analizei secunda-rizării și ale celei de-a doua topici din opera lui Sigmund Freud; pot exista, de asemenea, legături cu structuraliști ca Roland Barthes, Claude Lévi -Strauss sau Michel Foucault). Unul din reprezentanții cei mai străluciți ai acestei școli de gîndire este Dany-Robert Dufour, director de program la Colegiul Internațional de Filosofie 5. Acest autor propune, completînd cărțile lui Bernard Stiegler
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ci prin referire la cadrul cultural al societății din care fac parte. Pe aceeași direcție merg scrierile lui Claude Lévi-Strauss despre structurile culturilor orale sau tradiționale, ale relațiilor de rudenie sau despre ceea ce el definește drept ,,gîndirea sălbatică'', deși antropologul structuralist refuză să perceapă în activitatea mitică doar caracteristici sincretiste și fuzionale. ,, Departe de a fi, așa cum s-a susținut adesea, opera unei "funcții fabulatorii", cu spatele întors realității, miturile și riturile sînt în primul rînd valoroase prin aceea că păstrează
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
control, o organizare a metodei plecînd de la un material grafic (fotografii, desene)", subliniază autorul (Moliner, 1996, p. 78). 3. Scheme cognitive de bază 3.1. Conectori ai elementelor de reprezentare Modelul schemelor cognitive de bază (SCB) se sprijină pe principiul structuralist conform căruia o reprezentare poate fi caracterizată în termeni de elemente și de relații (Flament, in Abric, 1994, p. 37; Rouquette și Rateau, 1998, p. 57). Aceste elemente minimale ale unui sistem sociocognitiv, calificate drept "cogneme", sînt clase de idei
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]