216 matches
-
Irina Marin Russel Square, Școala de Studii Slavonice și Est-Europene, University College London. O clădire veche, cu coridoare întortocheate și stucatură demodată. Undeva la etaj, la capătul unei scări în spirală se află biroul Profesorului Deletant. Cunoscutul românist mă întâmpînă zâmbitor și afabil. Acceptă să vorbim, în limba română, despre cărți, despre România, despre cartea românească în general și, inevitabil, discuția
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
etniile pămîntului conviețuiesc pașnic, locuind și muncind, după preferințe și capacități, în blocuri recent construite sau în cochete reședințe tip New England, care alternează cu giganți de sticlă și oțel, ce conservă - undeva la etajele superioare - cîte un element de stucatură, un antic fronton - ca o prețioasă relicvă a altor vremi, a altor tărîmuri. Ieșind în stradă, am constatat că la intersecții se activaseră imense ecrane care repetau știrea și imaginile preluate de toate televiziunile lumii: America atacată! După "revoluția în
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
foarte dur. Privind cum se ridică din ea o crizantemă eterică de molecule dulci, se gândea la madam Valsamaky-Farfara, al cărei contur facial îl surprinsese neplăcut. Observase o nouă stratificare a fălcilor, un seism discret al întregii musculaturi, acuzând senilizarea. Stucatura de pudră sublinia fenomenul în chipul cel mai flagrant. Aducîndu-și aminte de obrajii ei de altădată, netezi ca porțelanul, Ioanide simți un fior moral, pe care căută să și-l anuleze învîrtind lingurița în ceașcă. Era de aceeași vârstă cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clădirea Universității, rătăceau prin frigul pătrunzător, prin mirosul de frunze arse, cu ochii după femei, ca pân-la urmă s-ajungă pe bulevardul cu cinematografe, să-și ia bilet și, în cele mai triste săli din lume, ruinate, păienjenite, cu fostele stucaturi ciobite și-nnegrite de vreme, să-și scuipe semințele pe jos la vreun western de-acum o mie de ani. Și totuși ei construiau, pe dealul de brumă și ceață de deasupra orașului, o casă nemaivăzută, mai mare decât ochiul și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căutând peste tot locurile de unde să vedem câmpia. Astăzi, nu veți crede, am descoperit că strada Lavei dă În cea a Dantelei. În altă zi, am Întâlnit În Fundenii Doamnei o biserică fără seamăn În țară, arhitectură grațioasă, cu uluitoare stucaturi persane la exterior și, În tindă, zice-se, fragmente de pictură de Pârvu Mutu. Oștiam, din fotografii, de când eram În clasa a doua primară, dar acum am văzut-o. Mieux vaut tard... Respectuoase omagii Doamnei. Al Dumneavoastră, Radu Petrescu ș10ț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
15 mai vaste ca orizontul... Ciudat este că visam la fel și, de altfel, întotdeauna în perioadele când am scris, am și visat aceleași lucruri, fără să pot spune prea limpede dacă visul precedă scrisul sau invers. Visam fațade cu stucaturi, cu statui în poziții neverosimile, patetice, întinzînd mâinile spre mine, ferindu-se de lovituri, implorând... Cupole de aramă sub care nimic nu era de dimensiuni umane, cu imense deschideri rotunde sus, în centru... Piețe pustii, sub un soare transparent, unde
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în paharul de ceai și, uneori, recitind câteva cuvinte. Un banc obscen și stupid, care ar fi ocupat câteva rânduri într-o pagină de carte, era lungit de el la nesfârșit, înflorat și construit cu volute și brizbrizuri, decorat cu stucaturi și ciubucării, până la pierderea completă a firului logic. Imediat după micul dejun aproape toată lumea s-a retras prin camere ca să vorbească despre marele carnaval al focului de tabără din ultima seară. De multe ori colegii mei evocau alte ultime nopți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
coborât scările înghiocate și maiestuoase. Cobo-rînd treptele, mângâiam cu palma spinarea balustradei: cât de sfărîmicioasă! ce încrustată de licheni! Totul era putred în conacu-ăsta de țărână aglutinată. Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și pori în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât de triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale unor copii morți de sute de ani. Conac al putreziciunii! Curentul de pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
avea rezonanța asemănătoare celei de la mânăstirea zisă „a lui Manole“, din Curtea de Argeș. Mi-au trebuit destule minute până am descifrat misterul. Preotul băgase un microfon fără fir sub straie, stația de amplificare era 7.1, sateliții fuseseră iscusit mascați printre stucaturi, sus, la nivelul centurii cu icoane, iar subwooferul - unde altundeva decât în colț, sub stativul unui sfeșnic. Pătruns de polifonia univocală, și-ntr-o revelație subită, am găsit atunci titlul articolului scris tocmai acum! ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Încă un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
de cât format nu putea să nu observe de la început rafinamentul estetic, duetul grafic coerent și emoționant al unui mare artist, al cărui nume, din motive evidente, prefer să nu îl amintesc. Măsuțele imitau, din esențe prețioase de lemn și stucaturi aurite, butoiașele de sardele în jurul cărora stăteau acționarii de altădată. Halbe de cristal imitau aspectul barbar al celor de sticlă ieftină, până la nuanța lor verzuie și ciobiturile artificiale. Filtre mohorâte împrăștiau o lumină morbidă, de faclă de seu, amestecată cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
munții îndepărtați, așa încît am putut cuprinde cu privirea o suprafață din ce în ce mai mare din zidurile masive de sticlă sau gheață sau cristal ale borcanului, care nu era nicidecum un borcan, ci un uriaș castel, o construcție obtuză, cu cornișe și stucaturi și ciubucării și gorgone și luminatoare și balcoane și creneluri și foișoare și jgheaburi numai și numai din materie rece și transparentă. Iar în mijlocul miilor de săli cu pereți străvezii mă aflam eu, trântit la pământ, și fetița în cadrul ușii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
luam pe Galați și Domnița Ruxandra, ajungeam în piața Galați și mă înfundam apoi pe străduțele tăcute și aurii de dincolo de strada Toamnei, până înspre Moșilor. Priveam casele bătrânești, cu balcoane sub formă de alveolă periculos suspendată deasupra străzii, cu stucaturi, ciubuce și mascaroane, cu atlași de ipsos muced sub arcade. Pe măsură ce soarele cobora la orizont, aurul zidurilor trecea în ambră, și apoi în purpură, obrajii și nasurile gorgonelor de pe frontoane lăsau umbre ascuțite pe un zid întreg, ferestrele se umpleau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
figurine de ceară: câteva babe identice ca înfățișare, un bătrân cu părul complet alb. Totul vopsit, contorsionat, nenatural. O casă veche, muiată în tăcere (și până și tăcerea siropoasă de muzică. Wajda ar fi plimbat aparatul pe pereții crăpați, cu stucatura căzută, pe fețele sfinților călăreți și ale Hriștilor costelivi, de lemn și cretă, pe clapele pianinei cu incrustații prețioase, pe macrameuri și pe trupurile fixe ale babelor în mătăsuri verzi și roz, cu pielea în jurul nasului lucioasă și cu ochi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
casei și priveam prin luminator (de fapt, un fel de lunetă străjuită de încă două reprezentante ale poporului aceluia de gorgone de pe Moșilor, dintre care uneia îi lipsea un braț: întindea spre stele doar un ciot de fier care susținuse stucatura) vedeam, peste acoperișurile din jur, reclamele pâlpâitoare ale Bucureștiului, roșii și verzi, intense, aprinzîndu-se și stingîndu-se la intervale regulate. Era mai ales una de culoarea safirului, așezată pe un bloc din centru care astăzi nu mai există. Cum se stingea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scenei, a pus un picior în față și cuprinde sala cu privirea. E o sală frumoasă, de secol 19, imitând barocul vienez, cu alveola parterului încununată de două brâuri de loji suprapuse. Totul e în catifea roșu-putred și în ample stucaturi aurii. Oamenii nu mai sânt pe scaune, ci sânt strânși, într-o coadă care începe în foaier și urcă până la scenă, pe unul dintre cele două culoare ale sălii. Bătrânul își înalță privirea către lojile de la etaj, care acum sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ești gata? Coborîră și ieșiră În stradă. Casa lor făcea parte dintr-o locuință Înșiruită de la Începutul secolului al XIX-lea și În față era o grădină. Era albă - acel alb londonez, mai curînd gălbui-cenușiu; canelurile și despărțiturile fațadei În stucatură erau Înnegrite de cețuri, funingină și, mai recent, de praf de cărămidă. Toate casele din zonă aveau uși și porticuri monumentale - probabil că pe vremuri fuseseră locuințe de marcă, poate ale curvelor de rangul doi din Regency, fete pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Skittles... Juliei și lui Helen le plăcea să și le imagineze coborînd cu pași mărunți pe scară În rochiile lor stil empire și-n pantofii cu tălpi moi, Încălecînd și ducîndu-se să călărească În Rotten Row. CÎnd era vremea rea, stucatura decolorată arăta oribil. Astăzi, Însă, strada era luminată din abundență, iar frontoanele caselor păreau Înălbite, ca niște oase proiectate pe cerul albastru. Londra arăta bine, se gîndi Helen. Trotuarele erau prăfoase - ca blana de pisică, după ce a stat tolănită ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să se lepede de propria ei piele. Se simțea ca-ntr-o capcană, sufocată. Rămase așa o clipă, neștiind ce să facă, apoi se duse la fereastră și dădu la o parte perdeaua. Privi strada, grădina, casele cu fațadele cu stucatură jupuită. Vedea o lume prefăcută, gata s-o Înșele și să-și bată joc de ea. O femeie și un bărbat trecură ținîndu-se de mînă, zîmbind: i se păru că au neapărat un secret, o cale spre siguranță, calm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de camere În toată clădirea. În partea care i-a aparținut prințului Radziwill, subsolul adăpostește bucătăria, birourile și apartamentele angajaților. Parterul include recepția și un hol cu suveniruri prăfuite. Cu un etaj mai sus, pe scările late din marmură - cu stucaturi Într-o parte și un candelabru suspendat Într-un punct Înalt În spațiu, ca un fulg de nea uriaș - muzeul Împarte același spațiu cu apartamentele private ale Cancelarului Sănătății, Martin Froehlich. Într-o clădire adiacentă, donată de către fostul director Însărcinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scriitori oficiali deja uitați, alții pure personaje ale unei epoci complicate... toți aveau în comun acum acest atașament profund față de Casa monteoru. într-un fel sau altul fiecare lăsase acolo o parte din viața sa. toți acei pereți, toate acele stucaturi, tavanele cu casetoane, parchetul din lemn de nuc, pianul dezacordat din hol și canapelele și fotoliile excesiv de confortabile erau impregnate de gesturi, de cuvinte, de gînduri, de neputințe și de revolte mute, de șoapte și intrigi, de bîrfe și denunțuri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
serviciul de pază la misiuni de patrulare. Ceilalți polițiști făceau haz de perpetua lui cercetare a tuturor pistelor legate de Harlan „Buddy” Jastrow. Se auzi un zgomot. Danny Upshaw tresări și se trezi, crezând că era sirena mașinii. Apoi văzu stucatura tavanului din dormitorul apartamentului său și își dădu seama că suna telefonul. Ridică receptorul. — Șefu’? — Mda, spuse căpitanul Al Dietrich. De unde știai că sunt eu? Altcineva nu mă sună. Dietrich pufni. — Ți-a spus cineva vreodată că ești un ascet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dacă nu cumva era Claire De Haven. În regulă, locotenente! — Ah, Malcolm, cât de spirituali suntem! Luară ascensorul privat al lui Herman Gerstein până la parter și traversară un coridor care șerpuia prin două studiouri de filmare. Construcțiile, acoperite cu o stucatură bej, erau înalte cât un siloz și teșite la vârf, cu niște plăcuțe de plastic alb deasupra ușilor de la intrare, unde scria titlul filmului, regizorul și orele de turnare. Pe lângă ei trecură în trombă actori pe biciclete - cowboys, indieni, jucători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Melbourne Avenue. Găsi un telefon public, își notă numărul lui Eugene Niles din cartea de telefon, formă numărul și lăsă telefonul să sune de douăzeci de ori. Nici un răspuns. Găsi numărul 3987 - apartamentul din stânga, de la parter, într-o clădire cu stucatură trandafirie - și intră cu cheile lui Niles, având în minte un singur gând: să găsească probe care să demonstreze că mai existau și alți oameni ce puteau atenta la viața lui Mickey. Era o locuință tipică pentru un burlac: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
porni cu mașina spre Joredco Dental Lab. *** Se așteptase să vadă o firmă cu neon și o gură de animal larg deschisă, cu numerele din adresă desenate ca niște colți. S-a înșelat: laboratorul se găsea într-o clădire cu stucatură maronie, iar un semn discret plasat deasupra ușii constituia singura lor reclamă. Danny parcă în față și intră într-un mic hol de recepție, cu o secretară plasată în spatele unui birou, un pupitru de comandă în față și poze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șaizeci de mărci pe lună. În plus, cârciumăreasa de la Czikos - Otto Schuster își pierduse viața într-un accident neelucidat - îmi numărase în mână o sumă frumușică pentru portretul soțului ei în relief. Am plătit în avans chiria și suma suplimentară. Stucatura cu ornamente întortocheate a fațadei exterioare a imobilului de închiriat căruia îi datoram o adresă stabilă, nu foarte grav rănită de schije, se păstrase. Când, spre sfârșitul războiului, aripa laterală a fost distrusă de bombe, corpul din față și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]