354 matches
-
spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta și se juca vîrîndu-și degetul în apa neagră, putredă, acoperită pe mari porțiuni de mătasea broaștei. Soarele îi bătea în față. Privindu-l, m-am întrebat de ce tresărisem prima oară, când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să constat că sufletul femeiesc e la fel de misterios pentru mine ca problema vieții pe Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să cotești, lăsând marea în spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta și se juca vârându-și degetul în apa neagră, putredă, acoperită pe mari porțiuni de mătasea broaștei. Soarele îi bătea în față. Privindu-l, m-am întrebat de ce tresărisem prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să tălmăcesc inscripția, punctând fiecare literă în parte cu o trestie lungă. Trecuseră mai mult de doisprezece ani de la acele zile fericite pe care le petreceam studiind printre cocori cenușii, bâtlani și găinușe de apă, privind sturzii care fugeau din stufăriș și corlele care atingeau apa, panicând rațele pitice albastre. Am ajuns la poarta dinspre nord a Concordiei pe când se făcuse aproape a cincea oră. Există situații care stârnesc în suflet un amestec de bucurie și de tristețe, combinate cu teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și tăuni, în mlaștină am fost atacați de tot felul de insecte înverșunate, în timp ce brotacii săreau în jurul nostru și șerpi de apă de toate mărimile se lipeau de noi. Calea pe care o străbăteam era un amestec de râulețe, mocirle, stufăriș și izvoare gâlgâitoare. Se înainta cu greu, cu apa până la brâu și cu desagii ținuți deasupra, ca să nu se ude. Urmăream linia dată de o seamă de copaci paluștri, de ramurile cărora ne agățam ca să ne smulgem picioarele din mâl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
râu durase ceva timp, fără să li se dea de mâncare și nici măcar apă de băut; de urinat, trebuiseră s-o facă-n brăcinari. Doar în momentul în care ajunseseră la mare, într-un loc plin de dune și de stufăriș, fuseseră dezlegați și li se dăduse apă să bea. Un băiat pe nume Alo, nepot al ducelui de Trento, murise sufocat de sângele care îi țâșnise pe gură din cauza călușului. Îl îngropaseră în nisip, după ce cadavrul îi fusese luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grav la șold și i-a omorât oamenii considerându-i eretici, ridicându-l în slăvi pe împăratul Heraclie și blestemându-l pe regele Arioald. A scăpat cu viață doar fiindcă l-au crezut mort. Ceilalți soldați care așteptau ascunși în stufărișul de pe țărmul mării, auzind zăngănit de arme, i-au sărit în ajutor, dar era prea târziu. - Până și-aici se fac simțite dihoniile din biserică dorite de catolici, a oftat Marciano, după care i‑a continuat relatarea. Grasulf a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Andrei Ionescu suge satisfăcut cea de-a unsprezecea țigară, în timp ce Zogru așteaptă clipa despărțirii, în strada Gelu Căpitanul. Amintirea fraților Futacu îi readuce în minte și altă latură a poveștii. La ieșirea din pădure s-a întristat din nou. În stufărișul de răsură și iederă zăcea trupul unuia dintre tâlharii pe care îi azvârlise peste coroanele copacilor. Omul era mort, iar priveliștea cu totul răscolitoare. Eșarfa roșie îi atârna deasupra capului, pe o creangă. Trupul era zgâriat, iar în jurul gurii însângerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la sentimentul lui de-atunci, de satisfacție și bucurie ținută bine în chichița sufletului pentru momentul în care Petru lui Ioniță o să-apară cu inelul. În schimb, nu i-a trecut încă amărăciunea pe care a simțit-o, când din stufărișul lacului a venit spre el săgeata lui Petru. Omul se speriase într-adevăr, dar nu așa cum crezuse Zogru, căzând grămadă. Ci se pregătise bine. Coborâse din podul casei șase tigve mari, cu care să plutească pe lac, dinspre nord, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se pregătise bine. Coborâse din podul casei șase tigve mari, cu care să plutească pe lac, dinspre nord, dintr-un loc pe care îl știa bine, încă de pe când era copil. Cu baloanele plutitoare legate de talie, înotase ușor până la stufărișul de lângă insulă. Era frig, dar era învățat și-și lăsase hainele într-o scorbură, ca să le ia repede după aceea. Avea un arc care trimitea săgeata cu vârtej și-l ținea doar pentru evenimente speciale. A tras în el cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vuiască Bucureștiul că dintr-o baltă mlăștinoasă, de la marginea orașului, de pe lângă Biserica Icoanei, ieșea un duh care plângea încet, plutind pe deasupra apelor. Agia trimisese potera în câteva nopți și zvonurile se confirmaseră: plângea cineva ca și cum ar fi fost ascuns în stufăriș, dar nu văzuseră pe nimeni. Până la urmă, au fost lăsați în marginea apei vreo câțiva țigani înarmați cu topoare, dar fugiseră și ei după un timp, de frică. Uneori fantoma se arăta în mijlocul zilei, ca o momâie neagră, încât unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de puțin de soarta lui Ianache, dar a luat atitudinea ei ca pe un act de complicitate și a intrat imediat în joc. Sigur, fantoma care bântuie, a auzit și el și știe că mahalagiii vor să dea foc la stufăriș, dar el are niște oameni de încredere care i-au promis c-au să răscolească balta, nu, nu le este frică de ciumă, toți au făcut deja boala și n-are ce să le mai facă, sunt hotărâți, deși el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și mirosul nămolului de baltă. Nu era nici o fantomă, căci dacă ar fi fost, ar fi dibuit-o imediat. Când a dat să plece, a auzit foșnetul de papură și s-a uitat peste umăr. Era o mică mișcare în stufărișul de lângă mal, pe care l-a răscolit puțin cu mâna, dar nu se vedea nimic. S-a întors din nou și atunci a auzit plânsul: un plâns înăbușit, ca de copil care se ascunde. S-a întors brusc și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Nr.6 "Nicolae Titulescu" Constanta profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 copii cu biciclete bucurii risipite sub castanii înfloriți. Haiku 2 aromă de capucino pe masă un trandafir alb. Haiku 3 livadă înflorită nașii, la o cafea... Haiku 4 prin stufăriș două rațe și-un cântec de broaște. Haiku 5 ghiocei și-o invitație pe pasarelă romanță. Lăzărescu Adriana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Vis Captivă într-un vis mă simt. Înlănțuită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trebuie și că n-au de ales. Cred că așa faceți și voi. Mă Întreb, la ce se gândesc femeile când dau de greu. Când a răsărit soarele, eram tot În mijlocul mlaștinilor, pe o potecă care se strecura printr-un stufăriș mai Înalt decât mine. Am mai mers puțin și am dat de un mal Îngust de pământ, care despărțea două bălți peste care plutea o pâclă argintie. Apa era acoperită cu nenumărate frunze late ce țineau În ele niște flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au salvat, așa puține cum erau. Acum Însă, când iar ne paște urgia, o să avem din nou nevoie de vorbe. De ce a așteptat Moru atât de mult? Între timp, am ajuns la un mal de pământ tare, abia văzut prin stufărișul Înalt și des. Am coborât din trunchiul scobit și am pășit pe iarba moale. Era o asemenea liniște În jur de-mi venea să cred că În afara mea și a uscățivului, nu mai era nimeni În jur. Pe ceilalți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți spre barcaz. Parcă pe ei îi aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-un dans bine învățat, treceau rând pe rând la locurile lor. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
drumurile 121 degeaba. Târa ceata după el, să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea, tot prin curți. Punea geana pe ceva, noaptea se lăsa la baltă, la căpetenii. Dincolo de apa puturoasă nu călca nimeni. Era numai un stufăriș și un pustiu de mărăcini, deși, buboși vara și înalți. Noaptea, sub malurile scobite, ardeau focuri roșii. Nu-i vedeai. Aveau potecile lor ascunse spre marginea sălbatică a gropii. Lui Oprică îi plăcea să se laude, să bage frica în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în concentrații peste limitele admise sau aer puternic poluat cu transparență redusă, care stagnează într-o zonă mai multe ore în șir; Supraviețuire= faptul de a rămâne în viață al unui număr de indivizi dintr-o populație după moartea altora; Stufăriș= desiș de stuf; Subsol= straturi care se află dedesubtul solului; T ,,Tulbură apa ca să pescuiască.’’ Temperatură= factor abiotic de mare importanță, care influențează viața, activitatea și corelațiile populațiilor în multiple feluri, Reacție= răspunsul unui organism sau al unui sistem viu
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
de povara rodului copt. Se scurg, dimpreună, tăcut și lent spre deltă, cuprinzându-se în nemărginirea câmpiilor. Așteaptă să se împlinească sorocul, pentru ca recolta să-și verse belșugul în hambare. Împleticindu-se printre ciulini, dropii sprintează prin pustiile fierbinți. În stufăriș, pelicani și lebede leneșe plescăie zgomotos. Agită covorul de nuferi așternut peste ape în care la suprafață se lăfăiesc vidre. În adâncuri, stau îngrămădiți somni uriași și crapi dolofani, sturioni, cu pântece umplute de icre, și scrumbii pe care atârnă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Spre munți, se întindeau codrii întunecați, străpunși doar de tumultul râurilor. În vastele stepe prelungite din inima Eurasiei, prin Moldova și Muntenia, Dunărea și afluenții săi se revărsau frecvent. Pământurile erau împânzite de o rețea de mlaștini înșelătoare, scufundate în stufăriș. Totodată, fluviul și râurile sale erau însoțite de zăvoaie de nepătruns iar, în ariile mai umede (Oltenia și partea vestică a Munteniei), pădurile se lățeau nestingherite până în câmpie 29. Incertitudinea nu putea fi decât sentimentul ce punea stăpânire pe ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vîndut resursele și băncile, ei au aruncat cu bani electorali în toate babele, ei au făcut privatizări frauduloase, ei au cheltuit banii publici fără discernămînt, ei au sufocat fiscal economia, ei au fost portdrapelele corupției și birocrației, ei au generat stufărișul legislativ găunos actual, ei dezvoltă zilnic o retorică scandaloasă și suburbană, umplîndu-ne ecranele televizoarelor cu în-treaga lor hidoșenie, începînd cu președintele și terminînd cu consilierii locali incompatibili, care știu că încalcă legea, dar rămîn concomitent și consilieri, și directori de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ăsta care-l frige prin interior. Dar poate ar trebui să se obișnuiască, auzise că în el zac puteri supraomenești. Oboseala îi alungase somnul. 13 Dimineața au mîncat, apoi au avut chef de joacă. Marcu a descoperit o barcă printre stufăriș, în timp ce arunca cu pietricele în oglinda apei. Ceva mai încolo, o vîslă, ascunsă și ea ochilor trecătorilor care nu cercetau cu atenție locul. N-a mai găsit alta, cît a mîngîiat rogozul, stuful și mîlul. O broască a sărit foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
lor. Marcu, Radu și Cornel au împins barca pînă la o zonă cu adîncimea potrivită. Plini de mîl pe picioare, au sărit în barcă. Cornel era vesel și amețit de la băutură și a fost cît pe ce să nimerească printre stufăriș în loc de barcă, dar băieții l-au tras lîngă ei. Radu a luat vîsla, iar Marcu și Cornel au apucat amîndoi de creangă. Radu se mîndrea că are mai multă forță, deși se vedea că trage din greu. Nu era bine
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]