478 matches
-
înscriu violența în abis. Visul constituie regimul privilegiat al fantasmei, însă sub raport narativ aceasta se desfășoară coerent și acest fapt se datorează punctului de focalizare obsesional. Jan- darmii escortează un nebun furios scăpat de la Golia, nebun pe care, spre stupefacția lui Zibal, reprezentanții autorității îl eliberează. Mulțimea creează în jurul său spațiul necesar ca nebunul să își focalizeze privirea. Ale- gerea nu este rodul hazardului, ci o formă identificare cutumiară care circumscrie ritual scenariul. Nebunul alege casa lui Zibal și îi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ce este vorba ? Mitică împreună cu amanta lui Cleopatra, cu concursul prietenilor de pahar, își propun să-i facă o farsă de 1 aprilie colegului lor Mișu Poltronu. În societatea „amicilor” caragialeni qui pro quo-urile sunt avenite. Farsa speculează nu atât stupefacția don juanului improvizat, cât mai ales lașitatea acestuia probată cu o altă ocazie, iar evenimentul este relatat. O încăierare pe stradă, episod oportun ca locutorul să-și fasoneze profilul eroic și prestația virilă, revelează neașteptat lașitatea lui Mișu, o lașitate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
M-am dus, deci, la Mircea Cancicov, la Ministerul de Finanțe, și l-am rugat să intervină la generalul Antonescu, căci era de neînțeles această prigoană împotriva omului care prezidase unirea Basarabiei și care acum era mort. Spre marea mea stupefacție, Mircea Cancicov m-a refuzat, cu un motiv, futil, că nu are nici o trecere la Antonescu. Carul mortuar al lui Inculeț a parcurs drumul indicat de poliție, urmat însă de multă lume, care a mers, pe jos, pînă la cimitirul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cauză a Început să turuie ca o moară stricată Într-o limbă păsărească, pe care probabil nici ea n-o Înțelegea, folosind toate abrevierile din notițele luate la curs. Când s-a oprit, crezând că “m-a dat gata”, spre stupefacția celor prezenți i-am spus: Me Me Se Me Pe Be (mai mult sau mai puțin bine). Poftim? N-am Înțeles, Îmi spune victorioasă. Dar dumneata crezi că noi am Înțeles? Reia pe Îndelete tot ce ne-ai spus, ca să
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la Curtea Marțială, adunați în boxa acuzaților alături de alți „frontieriști“, victime ale acelorași călăuze dubioase, am ascultat rechizitoriul politic care cerea condamnarea noastră. A fost pentru prima dată în viața noastră când am auzit că eram numiți - spre marea noastră stupefacție - dușmani ai poporului, trădători burghezi, cosmopoliți, bestii burghezo moșierești, numai pentru faptul de a fi vrut să traversăm Dunărea în mod clandestin. Impresia că toată regia asta era absurdă și ridicolă ar fi ținut până la sfârșit dacă procesul nu s-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
României. Cu excepția staliniștilor din Partidul Comunist Român și a celor apropiați lor, este foarte probabil că nimeni în România nu a vărsat o lacrimă sinceră la dispariția Marelui Tiran. Ani de zile mai târziu, la Paris, aveam să citesc cu stupefacție afirmațiile specialistei în istorie Lilly Marcou, care - orbită de ignoranța ei, de reaua sa credință și de dragostea ei pentru Stalin - îndrăznește să scrie în amintirile ei că întreaga Românie a plâns la moartea monstrului! În zilele ce au urmat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
făcând aprecieri despre partenerii de atunci și cei de acum. Își aminteau ce le spunea Stanislavski. Studenții erau stupefiați, venea totul de peste vremuri ca o pâclă. O actriță mai stingheră a spus monologul Zarecniei. Monologul din final cu viața ei. Stupefacție (a se comenta asta). Spectacolul nostru va avea niște împrumuturi. Se va face un scenariu din scrisorile lui Cehov, în mod special adresate fratelui lui (tatăl lui Michael Cehov) și surorii lui. Cehov - penultimul dintre cei șapte frați. Va fi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
halim cu o poftă absolut dizgrațioasă, nu rareori uităm să ne ștergem la gură... adică: ne „Îndrăgostim”, ne „Împrietenim”, ne „emoționăm realmente” și ne este dor de „cineva”, lăsăm toate treburile urgente la o parte; ba, descoperim cu o anume stupefacție cât de „oarecare”, de false chiar, sunt acele zeci și sute de necesități mai mici sau mai mari care ne-au ocupat și Încordat spiritul și trupul luni și ani În șir... Nu, „Îndrăgostirea”, „Împrietenirea” - ce e o dragoste masculină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oamenii care au fost, ca și cei care ne Înconjoară, cu toate hibele și limitele lor, duse uneori până la ridicol, la caricatură, sunt atât de... cum să spun?, de complicați, de ciudați, chiar și În ciuda și spre mirarea lor, spre stupefacția lor, nu rareori, pe care și-o ascund cu grijă, ca pe-o boală de piele... Pozăm, pozăm fără oboseală, folosind mii de tertipuri și, observând că poza noastră nu rareori impresionează, convinge, respectul față de noi Înșine ce, bietul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că este „al doilea Eminescu”, naș vtoroi Eminescu. Nimeni nu se rușinează să se așeze pe scaunele goale ale titularilor de merit, oricât de grosolană ar fi impostura. La începutul anilor șaizeci, înainte de debut, am rămas nu rareori uimit până la stupefacție constatând cât de ușor scriitorii de talent, culți, inteligenți etc., cum apar aproape în orice generație biologică, au crezut cu adevărat că valorează mai mult decât un Blaga sau un Voiculescu, interziși și calomniați aceștia, în timp ce „ei” se aflau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
abisalitatea sa, una din acele „fântâni ciudate” prin care omul nu numai că poate privi în „adâncimile ființei”, dar și prin care omul, atât de schimbător, de „altfel” - el și societatea, organizarea socială în care trăiește! -, constată cu o anume „stupefacție”, care se transformă în adâncă uimire, o perplexitate și uimire ce nu sunt decât preludiul „adorației”!, că, în ciuda necontenitelor și necesarelor schimbări, „adaptări”, el - el rămâne identic, în esența sa. Parmenide, care câștigă adeseori în fața lui Heraclit, într-o luptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al lui T. Maiorescu veneau în primul rând, credem noi, nu atât din „comportamentul săi inconsecvent, dezordonat”, ci - și miopia penibilă a unui Macedonski o arată prea bine, poet cu adevărat modern, atunci, în siajul școlii franceze - din o anume „stupefacție” față de viziunea atipică a poetului, desfidând motivele folclorului literar și al tradiției culturale românești, propunând o viziune și sensibilitate „străină”, germană, nordică. Privește-ți mâinile și bucură-te, căci ele sunt absurde. Și picioarele privește-ți-le, seara, drept cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tot felul de șobolani literari!Ă Trecuseră doi ani de la predarea manuscrisului, când Preda, chemându-mă în biroul lui în prezența lui Eugen Simion, mi-a declarat că „refuză publicarea”, deoarece romanul „nu e marxist”! Am trăit un moment de stupefacție și de uimire când același Preda mi-a propus apoi în repetare rânduri „să tai în două” romanul, declarându-mi entuziasmul pentru prima parte a cărții, „cea satirică”, dar recunoscând că nu înțelege și nu consideră „utilă deocamdată” cea de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
emigrațiile, mai ales cea românească... o spun francezii înșiși, uimiți de discordiile din sânul comunității românești și nu vreau, pe această pagină, să-i trivializez atenția și memoria lectorului, înșirând numeroasele dispute și certuri care au coborât, încă o dată spre stupefacția literaților și gazetarilor parizieni!, până la marginile mahalagismului cultural... Da, am luptat și am ieșit, unii dintre noi, răniți și mutilați, vezi ultimii ani de existență și moarte înainte de vreme a multor creatori de prima mână, un Preda, Nichita Stănescu, Virgil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
politică a lui N.B.”: „Treceți Rubiconul, le-am spus solemn, cu o emfază jucată, celor trei prieteni, și intrați în cortul lui Cezar!”. A doua zi a început, solemn, plenara U. Scriitorilor, condusă de Zaharia Stancu și, spre surpriza, spre stupefacția noastră, a „grupului”, noi care ne înscrisesem de-a valma la cuvânt, cu alte zeci de scriitori, la „diverse”, suntem chemați primii la cuvânt și încă unul după altul, Nichita, Cezar, Matei, Grigore și eu. Era evident că Stancu, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai fideli, cei mai gras plătiți, nu reușiseră, un fel de cadratură a cercului: un bun roman de uzină, care să conțină, în „plus”, și un activist de partid. E drept, personajul cel mai palid, dar... totuși! Încă o dată, spre stupefacția „lor”, atunci și mai târziu, la primul meu roman am învins „pe terenul lor și cu armele lor”!, fapt ce i-a făcut pe nu puțini, naivi sau invidioși, a decreta „carierismul lui Breban”! Dar... după vara mea pariziană din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu au mai avut ce să zică și i-au lăsat pe agenții de intoxicare ai securității să răspândească zvonul ba c-aș fi nebun, ba colonel de securitate!... (E, acum de altfel, momentul desfacerii dosarelor de securitate și, spre stupefacția multora, nu Breban, ci, din păcate, alți scriitori „merituoși și venerabili” au mai călcat cu stângul, oferindu-și probabil neînsemnatele lor „servicii” securității statului. Din frică, din anumite interese, cine știe?! Dosarul meu încă nu l-am consultat până la această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
personale și atipice a lui Ceaușescu a fost vara lui ’71! -, ci acei contestatari sau „nemulțumiți” dintotdeauna ai unui sistem, „prudenți” însă până la o dubioasă și „distinsă” pasivitate publică - când nu era „colorată”, cum s-a aflat de curând, spre stupefacția nu puținora, de „delațiuni” făcute securității în scris, din frică sau pentru a păstra unele suculente poziții în aparatul Uniunii! Dreptate au avut, mai ales, cei care au reacționat public și curajos, doar în ultimii ani ai degringoladei dictaturii ceaușiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
privilegiile sale au fost înjumătățite, apoi reduse la neant. „Pasivitatea” sa, de fapt „lașitatea” sa din acea primăvară și vară a lui ’71 a fost primul semn de cedare a elitei politice și culturale, și ea e explicabilă poate prin „stupefacția” pe care a resimțit-o la acest neașteptat „viraj” al celui pe care, se pare, el l-a sprijinit, contra bătrânilor Chivu Stoica și Apostol, convins fiind - cum o confesează în unele interviuri înainte de moarte - că tânărul Ceaușescu, fiind „prost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
foc ajunge armă albă. Culmi ale violenței sunt atinse în romanul Răscoala de Liviu Rebreanu. Aici blândețea tradițională românească se manifestă atât la răsculați, cât și la organele de represiune încât, la lectură, cititorul e siderat. N. Iorga își declară stupefacția în fața paginilor crude. Un fiu de arendaș care necinstise o fată e prins și jugănit de tatăl acesteia, castrator de porci profesionist, cu un briceag. Mai târziu, descriind aceleași evenimente de la 1907, Z. Stancu se va lua Desculț la întrecere
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
În iunie 1990, fără să ofere dovezi, el avertizase că țara se afla în fața unei «rebeliuni legionare»referire la mișcarea de extremă dreaptă din anii ’30. Simpatia și solidaritatea manifestate față de România în Occident în decembrie 1989 au făcut loc stupefacției și unei profunde îngrijorări. Ca să folosim cuvintele unui comentator român, mineriada din iunie 1990 a fost momentul când «România a devenit o țară ciudată» în ochii occidentalilor. Ajutoarele economice din partea Comunității Europene au înghețat imediat după violențele minerilor. De asemenea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Îl așteptară nerăbdători, lăudând țuica pentru cât era de rafinată recolta din anul respectiv și neluând seama la avertismentele tot mai stăruitoare ale lui Hector. În sfârșit, ajunse și învățătorul. Avea un ochi învinețit și îi curgea sânge din nas. Stupefacție generală. Grigore se grăbi să-l ducă în spatele restaurantului ca să se ocupe de el împreună cu Panaiota. Cu nasul în batistă, învățătorul îi lăsă să facă orice cu el, dându-le de înțeles din mână că nu era nimic grav. Dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fine, tot de ce sunt ei în stare ca să-i deranjeze pe oamenii cumsecade care citesc "Le Monde", mai ales paginile despre criza din suburbii. Furios, domnul de o anume vârstă lansează cu voce tare o înjurătură pe românește. Tăcere și stupefacție printre tineri. Și apoi un flaut cu timbru sopran întreabă în română: "Ce-ai cu noi, tataie?" Telefoane și mailuri numeroase, mai ales din străinătate. În Franța suburbiile au luat foc, ce se întâmplă la Gennevilliers? La Gennevilliers totul e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
gură de șarpe, dorind să meargă cu ea. Ca să scape de el, mama îi spuse : Stai aici cuminte și când mă întorc o să tăiem porcul și tu o să mănânci cea mai bună bucată de carne." Revenind acasă, femeia văzu cu stupefacție cum bărbatul ei se pregătea să taie porcul. Cum?, spuse ea, Tu ai luat-o de bună? Când am spus de tăierea porcului, eu am vrut doar să-l potolesc pe micuț! N-ai dreptate să vorbești așa. În faptele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu cuvintele. Dar pare foarte serios. Oare vorbește despre mine? — Aș vrea să te mai văd, rostește Eduard zâmbitor (habar nu am de ce mi-a displăcut zâmbetul lui la început). Mâine... Ce faci mâine? înghit în sec, să-mi alung stupefacția care mi a încleștat gât lejul. Trebuie să-mi revin. Mă duc la olimpiada de română, cu clara mea minte din această noapte, să văd ce compunere poate ea născoci..., îi răspund, cu gravitate. (încep să-mi recunosc glasul.) îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]