594 matches
-
pot să zic că muream după ea. În parte pentru că eram așa de amorezat de Esther. Dar și pentru că atunci când te uitai mai bine la ea, și dădeai deoparte atributele ei grozave de femeie, era înceată. Era și ea poate stupefiată de ceea ce avea, greutatea aia ucigătoare. Poate că atârna greu pe mintea ei, ca orice vitalitate pe care ți-o dă natura. La fel ca impulsurile din sângele unui urs grizzly sau ale unui tigru, care apasă atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
suverană. Ascultarea care nu este dată de bună voie pentru că nimeni nu știe cum s-o ceară. Armonia care nu este desăvârșită. Aceste lucruri sălășluiesc în spatele plictisului. Dar îți dai și tu seama de aceste imagini infinite! Oare? Mă simțeam stupefiat. M-am uitat cum se cațără prin jur ca un alpinist ce escaladează munții propriului creier, zdravăn, cu ochelarii lui calmi și privirile lui albastre de certitudine. Iar eu voiam să abordez acest subiect științific, a continuat el. Așa că primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la un spectacol, dar la o asemenea răceală cum dădea dovadă noul medic nu se aștepta. Cum i-o fi arătînd soția?" s-a întrebat mult timp, iar cînd a cunoscut-o "ce naiba găsește la leșinata asta?!" -, s-a mirat, stupefiată, și, considerîndu-l bleg, a început să-l ignore. Imediat, jocul subtil de forțe s-a schimbat. Asista cu plăcere la repetatele avansuri ale lui Radu, fără să-i dea speranțe, fără să-l refuze. Cînd i-a cedat, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
babele, cu o pelincă dintr-un finet decolorat, udă fleașcă, neîngrijită... Într-o perioadă cînd hăituiam și eram hăituit, brusc, m-am trezit față-n față cu ea: un Gulliver și un pitic. "Așa arată un copil?!" mi-am zis stupefiat, speriat de-a binelea, gata să fug, dar a întins o mînă mică spre mine și, fără să înțeleg, am luat-o în brațe. Aveam un palton grozav, din șiacul cel mai bun, cu un guler mare, brumăriu... Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai zică ceva, sau să reacționeze în vreun fel, îi arde o palmă în plin, peste obraz, c-o face să se rotească o dată, cît pe ce să cadă peste masă. Altfel nu se mai poate spune el înfruntîndu-i privirea stupefiată, amenințînd-o cu arătătorul întins către ea, gata s-o lovească iarăși. Copiii, înmărmuriți, se uită în sus, spre părinți, apoi, încep să plîngă. Ai grijă de ei spune soțul -, că vreau să adun mizeria de pe jos, să n-o ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o clipă lîngă masa bătrînei și, profitînd că aceasta doarme cu bărbia în piept, atinge capul cățelului cu vîrful degetelor: Măcar de-ai fi fost cîine polițist, să iasă din tine o zamă bună... Doar n-ai de gînd...?!... murmură stupefiată bătrîna. Să vedem cum vor mînca asta arată Mircea Emil spre biberoanele în care țăranca a adus ceaiul de ghindă. Bucuroși, copiii prind biberoanele cu amîndouă mîinile, se uită atenți la culoarea aproape neagră a lichidului, înțeleg că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doina?! M-am săturat să tot fiu dezbrăcată cu privirea! Și ai venit aici ca să fii dezbrăcată cu mîinile spune Mihai calm, clipind din ochiul drept, care îi lăcrimează de durerea loviturii, întinzînd încet brațele către femeia din fața sa, rămasă stupefiată, cu ochii măriți, încremenită. Palmele lui Mihai ating umeri hainei de blană... Maria tremură scurt, ca un fior, dar pînă să-și dea bine seama ce se întîmplă, haina de blană îi și este trasă de pe brațe și o aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre Mihai orbit de obsesia ta pentru mine, sînt sigură că nici n-ai remarcat-o pe Doina în totalitate... Nu mi-am făcut niciodată probleme în privința asta. Zău?! tresare Mihai; "ce fel de mamă ești?!" se întreabă în gînd, stupefiat. Zău confirmă Maria. Tinerii ca tine preferă femeile măritate, care să nu le dea bătaie de cap. Și dacă, vreodată, pentru diversitate, m-aș gîndi la o fată? ațîță Mihai discuția. Atunci, face un gest de confirmare Maria te vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te cred rîde ușor fata. Mai ales că bunica a fost o femeie foarte frumoasă, mult mai frumoasă decît... frumoasa mea mamă. Săteanu a încremenit. Apoi, peste numai o clipă, palma lui lovește cu zgomot obrazul fetei. Tata! tresare Doina stupefiată. Altădată, spune Săteanu calm, vrînd să o dreagă să n-o mai bagi pe mama ta în vreo glumă de felul ăsta. Este mama ta, care te-a născut și crescut. Oprește-te numai la "născut", tata, spune Doina încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am culcat cu fiica unui reacționar?" Nu-i adevărat! tresare Mihai străbătut de un fior. Nenea Toader nu putea face asta! Aaa surîde Maria -, nu el... Cînd a apărut Theo, Doina avea deja doi ani. Mihai e de-a dreptul stupefiat. Are impresia că nu a auzit bine, dar ochii femeii, ridicați spre el, goi ca întotdeauna, goi de orice expresie, așa cum i-a știut pînă astăzi, cînd vodca și gesturile lui i-au aprins pentru o clipă, îi confirmă, dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simplu, sec: Eu. Fata are impresia că nu a auzit bine răspunsul, dar după reacția mamei sale, după fiorul de groază care i-a tăiat fața, înțelege că bărbatul de la masa lor s-a oferit de soț. Domnule... murmură ea stupefiată. Domnișoară, strînge bărbatul din umeri cred că nu-i o soluție atît de inumană... Dar abia v-am cunoscut... Nu vă iubesc! Poate cu timpul... Iar dacă n-o să se poată, după ce vă luați diploma, divorțați. Doi ani trec repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
neliniștită, gîndește că cel mai bine este să atace, înainte de a da femeii posibilitatea să găsescă forță în ea și să-l dea afară, sau să pună mîna pe telefon. Face imediat un pas hotărît, întinde mîinile și, sub privirea stupefiată a Mariei, îi descheie toți nasturii, depărtînd părțile bluzei, dezgolind pieptul frumos, acoperit de furoul cu sutien. Te stingi încet, Maria îi spune, retrăgîndu-se lîngă calorifer, s-o poată privi de departe. Un timp te-am suspectat de porniri anormale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Între șase și nouă“; cealaltă era cartea de vizită a lui Felice Bortshe, groasă și albă, pe care nu scria decât „Felice Bortshe, Consultant de Artă“, plus o adresă de New York. Le-am vârât pe amândouă În buzunarul blugilor. Încă stupefiată, am privit către Chestie. Pe viitor, trebuia să mă deprind să-i spun Planeta Nedescoperită. Dar, cum aveam să-i zic Fiicei Chestiei, dacă vreunul dintre clienții lui Felice Îmi va comanda să o fac? S-a auzit țârâitul soneriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o notă falsă și-am sesizat-o amândouă. — În cazul ăsta, cine crezi că a fost? — Nu știu. Se ridică, sprijinindu-și picioarele departe de masă. — Le-ai spus polițiștilor despre tine și Naomi? Crezi că am Înnebunit? Întrebă Derek stupefiat. Exact așa ceva așteaptă ei să audă. Ar zice că am omorât-o chiar eu pe Linda, pentru că m-a prins cu alta. Le-ar plăcea la nebunie să mă aresteze. Nu știi asta, Lou? Un negru și-o albă. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
te urăsc, n-ar fi fost adevărat. Așa că mai bine îmi țin gura. — Îți ții gura. Viața noastră în doi e ca la casa de nebuni. De ce dracu te-ai măritat cu mine? Toată lumea era uluită. Taică-tu a rămas stupefiat. De ce-ai făcut-o? — Ah, n-are importanță. — N-are importanță. Asta-i tot ce știi să spui. Asta-i ce-ai să spui și când am să-mi dau duhul. Ești o lipitoare, o ploșniță, un parazit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lași când încercau să discute viitorul. Domnul Hanway îi sugera mereu felurite ocazii, îndemnându-l să cânte în public. În primii ani de colegiu, Emma cântase cu o formație și prezentase și un recital la o serată muzicală studențească. Felicitările stupefiate ale colegilor săi mai curând îl stinghereau decât să-i facă plăcere. Talentul lui cu totul neobișnuit începuse să devină pentru el un secret vinovat. Îi ceruse lui Tom să jure că va păstra taina, cel puțin cât se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
armei de fruntea lui Hardie, trase din nou și apoi, mergând aplecat, trecu pe lângă fiecare gardian, trăgând cu amândouă mâinile. Tocmai se pregătea să se ocupe de Thorson când se opri. O expresie de nedumerire i se întipări pe chip. Stupefiat, Gosseyn îi smulse armele din mâini. ― Cretin nenorocit! ― urlă el. Îți dai seama ce-ai făcut? O oră mai târziu își abondonară mașina furată în orașul înecat în ceață. În jurul lor noaptea își întindea voalul de fum negru-cenușiu. Atunci auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era limpede acum. Un om întreg la minte nu se sinucide și nici nu se lasă ucis fără rezistență. Astfel că subconștientul său căutase o soluție. "Oare cred eu ― se întreba el ― în existența acestui al treilea Gosseyn? Da." Rămase stupefiat. Pentru că el doar își spusese, și nu numai o dată, că ar fi cu totul imposibil. "Mă pot eu sinucide? Nu chiar acum. Trebuie să fie posibil în vreun fel. Da, există o cale". Se întoarse și, fără vorbă, se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a lungul șirei spinării. Se excită când Îi atinse fesele. Lăsă un deget să alunece peste cămașa de noapte, peste crăpătura dintre ele. Maja nu se trezi. Elio agăță cu unghia poala cămășii și o trase Încet În sus. Descoperi stupefiat că soția lui, respectabila lui soție, nu purta chiloți. Fir-ar. Își puse un deget, apoi două, apoi toată mâna pe linia părului ei pubian, pe pielea perfect rasă, Încercând să-i ghicească forma - n-o mai văzuse de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu atît mai bine. Atîta vreme cît nu trebuie să mă Întorc În unitate, Îi dau voie să-mi scoată și apendicele prin nas. — Dacă vrei, Îți poate aranja un pic nasul, face și chirurgie estetică. Mă uit la ea stupefiat. Despre ce dracu’ tot vorbește? Face ce? Am senzația că n-am Înțeles bine și derulez Înregistrarea. — Ce e? Tu nu știi că doctorul Cheie i-a făcut Mirelei nasul? Ai fi zis că a avut odată nasul ca al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Poulet: "Raportul de consecuție se desfășoară în afara timpului măsurabil".178 Iată, de exemplu, un fragment al timpului inert, transformat în timp arhetipic, conform terminologiei lui G. Poulet. Este momentul de dinaintea apariției ediției speciale a ziarelor, din care autorul va afla, stupefiat, de moartea aviatorului Fred Vasilescu: "Mi-am cumpărat țigări și am coborât de pe Dealul Mitropoliei prin șanțul în fundul căruia era aleea. Toamna târzie era frumoasă, însă în ziua aceea era o lumină gălbuie, cețoasă, un cer scămos și scăzut, care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
grabă și aduse altul. Pentru ce nu și l-a luat singur de jos? Era foarte simplu... spuse Emanuel. Crezi că era simplu? S-ar fi răsturnat cu siguranță; poartă pe el un ghips de zeci de kilograme. Emanuel rămase stupefiat. Vedea bine că bolnavul stătea rigid pe căruț, însă nimic nu făcea să se bănuiască sub haine corsetul. Așa-i că le face bine Ceriez? Adăugă fata. Imposibil de ghicit forma ghipsului sub haine... le face pe măsură. Și, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
criticilor s-au dovedit, însă, neașteptat de reci. Felul în care Chandler prezenta lumea infractorilor și asasinilor - cu o detașare rece, ca și cum era de la sine înțeles că trăim într-o lume a păcătoșilor - i-a îndepărtat pe recenzenți de carte. Stupefiat, Chandler se confesează editorului: Dl Conroy mi-a scris de două ori c-ai fi spus că ar trebui să mă apuc de altă carte, iar eu i-am răspuns că vreau să amân până îmi fac o idee despre
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
simțim", că "ne stingem încă virtuoase". Aceasta este dilema virtuții a cărei ambiguitatea La Rochefoucauld o demonstrase deja. Momentele "periculoase", "ocaziile" profită de vulnerabilitatea omenească. Or nimic mai potrivit decât un decor propice care uluiește, dezarmează și surprinde pe oaspetele stupefiat și stânjenit: tânărul erou al lui Vivant Denon este o astfel de victimă: "am fost mirat, încântat, nu mai știu ce s-a întâmplat cu mine și am început cu adevărat să cred că e o vrajă"230. Efectul paradoxal
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o clipă, a fulgerului/ pe care acum o citești”(Epifanii). Poemele din Elegie în grădină (1987) aduc o nouă diversificare a temelor, cumva în spiritul timpului, incluzând și numeroase reflecții despre text: „Nici nu îmi apropii bine mâna de suprafața/ stupefiată, albă a hârtiei/ pe care să așez ca în fiecare zi/ semne, urme, picioare de păsăre” (Poemul despre mâna stângă). Volumul Drumul cu ființe (1990) aparține unui poet care se sincronizează cu generația textualistă. E momentul unei poezii a intrării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]