380 matches
-
neîncredere: — Mă uimește această încredere pe care o ai în tine însuți, zise. Mie începe să-mi fie frică. — Frica e cel mai mare dușman în deșert, veni răspunsul. Frica duce la disperare și la nebunie, și nebunia duce la stupiditate și la moarte. — Ție nu ți-e frică niciodată? — De deșert? Nu. M-am născut aici și aici mi-am petrecut viața... Avem patru cămile, femelele vor mai da lapte azi și mâine, și nu se văd semne de harmatan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a băut deja o cantitate impresionantă de vin alb și acum plânge întruna. Șampania se evaporă cât ai clipi, urmează apoi o altă porție de vin pentru mine și Daisy și niște whisky pentru Finn. Stăm așa ore întregi, urmărim stupidități la televizor, în timp ce Daisy nu se mai oprește odată. Finn stă trântit în fotoliu, nu-și ia ochii de la ecran și nu scoate nici două vorbe în tot acest timp. Oh, da, să nu uit a treia regulă, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se distrează la nebunie. S-a vrut de negândit numai ca să demonstreze că Anselmus și Gaunilon erau stupizi. Ce scop sublim pentru creație, dar ce zic eu, pentru faptul Însuși În virtutea căruia Dumnezeu trebuie să fie. Totul finalizat Întru denunțarea stupidității cosmice.” „Suntem Înconjurați de stupizi.” „Nu scapă nimeni. Toți sunt stupizi, În afară de dumneata și de mine. Ba, ca să nu jignesc, În afară de dumneata.” „Să știți că intră și proba lui Gödel aici.” „Nu știu, sunt cretin. Pilade!” „Dar e rândul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ce zici?” „Este, În orice caz, chiar dacă ar fi adevărat. Violează una dintre legile silogismului. Nu se pot trage concluzii universale din două cazuri particulare.” „Și dacă stupidul ai fi dumneata?” „Aș fi În bună și seculară companie.” „Ei, da, stupiditatea ne Înconjoară. Probabil din cauza unui sistem logic diferit de al nostru, stupiditatea noastră e Înțelepciunea lor. Toată istoria logicii constă În a defini o noțiune acceptabilă de stupiditate. E prea de tot. Orice mare gânditor e stupidul altuia.” „Gândirea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dintre legile silogismului. Nu se pot trage concluzii universale din două cazuri particulare.” „Și dacă stupidul ai fi dumneata?” „Aș fi În bună și seculară companie.” „Ei, da, stupiditatea ne Înconjoară. Probabil din cauza unui sistem logic diferit de al nostru, stupiditatea noastră e Înțelepciunea lor. Toată istoria logicii constă În a defini o noțiune acceptabilă de stupiditate. E prea de tot. Orice mare gânditor e stupidul altuia.” „Gândirea ca formă coerentă de stupiditate.” „Nu. Stupiditatea unei gândiri e incoerența unei alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ai fi dumneata?” „Aș fi În bună și seculară companie.” „Ei, da, stupiditatea ne Înconjoară. Probabil din cauza unui sistem logic diferit de al nostru, stupiditatea noastră e Înțelepciunea lor. Toată istoria logicii constă În a defini o noțiune acceptabilă de stupiditate. E prea de tot. Orice mare gânditor e stupidul altuia.” „Gândirea ca formă coerentă de stupiditate.” „Nu. Stupiditatea unei gândiri e incoerența unei alte gândiri.” „Profund. E două, peste puțin Pilade Închide, iar noi n-am ajuns la nebuni.” „Ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din cauza unui sistem logic diferit de al nostru, stupiditatea noastră e Înțelepciunea lor. Toată istoria logicii constă În a defini o noțiune acceptabilă de stupiditate. E prea de tot. Orice mare gânditor e stupidul altuia.” „Gândirea ca formă coerentă de stupiditate.” „Nu. Stupiditatea unei gândiri e incoerența unei alte gândiri.” „Profund. E două, peste puțin Pilade Închide, iar noi n-am ajuns la nebuni.” „Ajung imediat. Nebunul Îl recunoști imediat. E un stupid care nu cunoaște trucurile. Stupidul Încearcă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sistem logic diferit de al nostru, stupiditatea noastră e Înțelepciunea lor. Toată istoria logicii constă În a defini o noțiune acceptabilă de stupiditate. E prea de tot. Orice mare gânditor e stupidul altuia.” „Gândirea ca formă coerentă de stupiditate.” „Nu. Stupiditatea unei gândiri e incoerența unei alte gândiri.” „Profund. E două, peste puțin Pilade Închide, iar noi n-am ajuns la nebuni.” „Ajung imediat. Nebunul Îl recunoști imediat. E un stupid care nu cunoaște trucurile. Stupidul Încearcă să-și demonstreze teza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
știe asupra cui să se exercite... Și totuși, chiar pe la apusul mitului, sosește Ludovic, regele sfânt, regele care stă la masă cu marele Aquinat, el Încă mai crede În cruciadă, În ciuda celor două secole de visuri și Încercări eșuate din cauza stupidității Învingătorilor, merită oare să mai Încerce o dată? Merită, zice Ludovic cel Sfânt, templierii sunt de acord, Îl urmează În Înfrângere, pentru că asta e meseria lor, ce justificare ar avea Templul fără cruciadă? Ludovic atacă de pe mare Damietta, țărmul dușman e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
adevărate și că, dacă i s-ar fi cerut, ar fi mărturisit până că l-a omorât și pe Domnul Nostru Isus Hristos. (Depoziția lui Aimery de Villiers-le-Duc, 13.05.1310) Un proces plin de tăceri, de contradicții, de enigme și stupidități. Stupiditățile erau cele ce apăreau mai pregnant și, fiindcă erau inexplicabile, coincideau de regulă cu enigmele. În acele zile fericite credeam că stupiditatea dădea naștere enigmei. Alaltăieri seară În periscop mă gândeam că enigmele cele mai teribile, pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și că, dacă i s-ar fi cerut, ar fi mărturisit până că l-a omorât și pe Domnul Nostru Isus Hristos. (Depoziția lui Aimery de Villiers-le-Duc, 13.05.1310) Un proces plin de tăceri, de contradicții, de enigme și stupidități. Stupiditățile erau cele ce apăreau mai pregnant și, fiindcă erau inexplicabile, coincideau de regulă cu enigmele. În acele zile fericite credeam că stupiditatea dădea naștere enigmei. Alaltăieri seară În periscop mă gândeam că enigmele cele mai teribile, pentru a nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui Aimery de Villiers-le-Duc, 13.05.1310) Un proces plin de tăceri, de contradicții, de enigme și stupidități. Stupiditățile erau cele ce apăreau mai pregnant și, fiindcă erau inexplicabile, coincideau de regulă cu enigmele. În acele zile fericite credeam că stupiditatea dădea naștere enigmei. Alaltăieri seară În periscop mă gândeam că enigmele cele mai teribile, pentru a nu se dovedi ca atare, se maschează În nebunie. Acum cred În schimb că lumea e o enigmă benignă, că nebunia noastră o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cunoștea destul de bine meseria ca să-și fi găsit o muncă mai bine plătită. Multă vreme crezusem că o făcea pentru că astfel putea să-și continue cercetările asupra prostiei omenești, și Încă dintr-un loc de observație exemplar. Ceea ce numea el stupiditate, paralogismul insesizabil, delirul insidios, deghizat În argumentare impecabilă, Îl fascina - și nu făcea decât să repete asta. Dar și aceasta era o mască. Doar Diotallevi era cel care rămânea aici dintr-o joacă, sperând probabil că , Într-o zi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
meu. Am mers până la masa lor și i-am întins mâna. Nu știu dacă s-a bucurat să mă vadă, era impenetrabil, dar ne-a invitat să ne alăturăm lor și, pe măsură ce seara înainta înspre noapte, printre multe banalități și stupidități care s-au înșirat în conversație, au început să răzbată cuvinte în doi peri, expresii enigmatice pe care afaceriștii și le pasau peste încărcătura barocă a mesei și la care nu știam cum să reacționez. Timp de câteva săptămâni după
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îndrăzneam S-o poftesc înlăuntru la mine, dar ea intră direct, fără să aștepte. Îi arătai floarea presată și o rugai să mi-o înapoieze, căci eu vreau totuși s-o păstrez (sau cam așa ceva; spusei în orice caz o stupiditate, care se voia- misterioasă și oarecum sentimentală). O luă tremurând în mână, o privi puțin și apoi începu să râdă, cu atâta poftă, încît trebui să se rezeme de ușă. ― Asta nu e floarea mea, spuse ea, foarte fericită. Probabil
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Roșii, și de plăcere (căci, urât fiind, mă încîntă peste fire orice laudă adusă ființei mele fizice), și de timiditate; nu știam cum să tâlcuiesc privirile Maitreyiei. Îmi fixa picioarele cu un zâmbet disprețuitor, rău, umilit. Eu începui a vorbi stupidități ca sa curm tăcerea, spunând că aceasta nu are nici o importanță, căci niciodată nu se văd picioarele, cel puțin la noi. albii. ― La noi e altfel, mă întrerupse Maitreyi, îmblînzită. La noi, prietenii își arată dragostea atingîndu-și picioarele goale. De câte ori stau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui Harold pricina pentru care plecasem din Bhowanipore. M-ar fi dezgustat cumplit bârfeala lor, căci nu mă îndoiam că Harold ar fi repetat tuturor "prietenilor" eurasieni întîmplarea mea, și fetele ar fi încercat să mă consoleze cu veșnicele lor stupidități sentimentale, îndemnîndu-mă sî beau și să fac dragoste, iar eu eram incapabil să primesc orice consolare, fie ea cât de brutală. Mi se părea că nu am voie nici să menționez numele Maitreyiei în mijlocul lor. Eram însă atât de năuc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-se la mașină. Ca în multe alte prilejuri similare din trecut, simțea o scindare între el și George cel care săvârșea asemenea lucruri. Și totuși el era acea persoană și se simțea bine cu celălalt, tachinându-l cu blândețe. „Ce stupiditate!“ continuă să-și spună, acum că pășise pe tărâmul consecințelor. „Țineam mult la mașina asta. Mă întreb ce-or să spună cei de la Asigurări. Dumnezeule, dac-am fi putut-o întinde înainte de sosirea poliției!“ Când îl zări pe George, Stella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din ciudă. — Eu n-am aceeași impresie despre George, sări Gabriel. — Și ce, mă rog, ai vrea să facă? — Nu știu, să consulte un medic, propuse Brian. — Vrei să spui c-ar trebui să-l consulte pe doctorul Roach? Ce stupiditate! George bea prea mult, asta-i tot, Și Gabriel la fel. — Nu-i adevărat, o apără Brian. — George nu are nevoie decât... — Ba nu-i numai asta, o întrerupse Brian. Nu-i vorba numai de băutură. Spune-i un dezechilibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Scuzați-mă, am folosit un cuvânt idiot; mă întreb cum priviți contribuția pe care ați adus-o dumneavoastră, pe ce linie ați situa-o? Pe vremuri gândeam că destinul meu este acela de a explica omenirii filozofia dumneavoastră. Era o stupiditate din partea mea, recunosc. Dar încă mi-ar plăcea s-o fac. Avem atâtea de discutat împreună, sunt atâtea lucruri pe care mi le-ați putea lămuri. E nevoie de timp, desigur. Dumneavoastră spuneați că, în filozofie, dacă nu înaintezi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o umbră albăstruie-întunecată. Se trezea în fiecare dimineață cu un program misterios în minte, pe care, însă, mizeria și amărăciunea îl împiedicau să-l împlinească. Ar fi dorit s-o vadă pe Diane, dar simțea că mila ei sentimentală și stupiditatea ei or să-i stârnească dorința de a ucide. Uneori, pentru o clipă fugară, se gândea la Stella, ca la ceva remarcabil, dar ireal: curată, strălucitoare, făcută din metal. Se duse în Hare Lane și ciocăni la ușa lui John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin încăpere, de parcă ar fi căutat ceva. Apoi începu să vorbească: — S-a întors Stella. — Ah... asta-i bine. — Nu-i bine. N-o vreau. O urăsc! Poate asta înseamnă că o iubești. Presupun că ești obligat să rostești o stupiditate de felul ăsta. — Mă bucur că ai venit la mine, George. Știam că, până la urmă, vei veni. — Zău? Eu nu știam. Oricum, nu înseamnă nimic, nu am venit pentru ce-ți închipui dumneata. — Pot să-ți ofer ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sedleigh. Sau poate că o știi? — Dumnezeule, nu mă duc acolo. Atunci mai bine du-te acasă. Probabil că Gabriel e îngrijorată. Brian plecă, înjurând. Se simțea beat. Își spuse: „E o vrăjitoare. M-a făcut să-i îndrug toate stupiditățile alea și pe urmă m-a dat pe ușă afară. E mai rea decât George. O cred capabilă și să omoare un om. Și ce naiba așteaptă?“. Era sâmbătă seara, târziu. Alex tocmai ieșise din salon și o găsise pe Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spital (era Duminica Floriilor), n-am luat cu mine nici pijama, nici schimburi. Eram sigur că, peste un ceas, două, mă voi întoarce acasă. Nici auzind că făcusem infarct, n-am fost impresionat. Prima mea reacție a fost de o stupiditate enormă: Nu voi petrece Paștele într-o cameră de spital". Abia ulterior am consimțit că nu mai sunt deloc "o stîncă". Iar acum mi se pare aproape ridicol că odinioară i-am studiat pe stoici cu pretenția de a învăța
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
urechile pe spate Povestea care urmează este adânc îngropată în timp. Aveam pe-atunci douăzeci și șase de ani și credeam sincer că nu făcusem, deocamdată, nici un lucru rău în viață. Mult mai trist e că am rămas convins de stupiditatea asta încă vreo zece ani după aceea, dovadă de cât de greu m-am maturizat, cu câtă trudă am început să mai pricep, cât de cât, ce se-ntâmplă în jurul meu și cu mine. Azi, când încă zece ani au
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]