254 matches
-
considerațiile teoretice ori aprecierile critice care se aplică post factum producerii și receptării unei lucrări de artă. Pentru analiza de față este luat în considerare cel de-al doilea înțeles al studiilor vizuale, respectiv relevanța practică a teoriilor care le subîntind. • Referitor la cea dintâi (ipo)teză, ceea ce este în primul rând de precizat este faptul că, spre deosebire de scrierile canonice ale modernității estetice, care apar sub forma unor tratate filosofice întrebuințate ca repere în aprecieri generale cu privire la anumite forme particulare de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
artei recente. Interesul pentru discursul observațional și reflexiv al criticii culturale, pentru modalitățile de apel ale criticii de artă și pentru răspunsul practic al artei critice au (in)format unul din tipurile de teoretizare posibile ale câmpului de investigație care subîntinde studiile vizuale contemporane. Situația actuală a culturii, a artei și a criticii reclamă și permite o deschidere a viziunii teoretice dincolo de canoanele abordării strict estetice a experiențelor culturii și artei contemporane. De pildă, odată cu teoretizarea fenomenului de-materializării obiectului artistic
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu siguranță raportarea la lume va avea și o componentă mediată prin forul conștient suprem, componentă care este izvor al unor determinări sintetice care adună diversitatea vastă a experienței în constante structurale. Dacă existențialele lui Heidegger sunt sub-structuri condiționale (care subîntind și determină întemeietor orice experiență), atunci determinările sintetice pe care conștiința reflexivă le decantează din experiența aparent dezordonată a individului sunt suprastructuri care dau sens integrativ și cumulativ întregului parcurs destinal (și în expresia lui particulară și în posibile sistematizări
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unei deserviri semantice ce oglindește fidel realitatea. Componenta intelectuală este pusă în slujba dimensiunii evolutive până la fixarea acesteia din urmă în concepte caracteristice, a căror specificitate temporală degajă structuri tipice de spiritualitate. Asemenea categorii funcționează similar existențialelor lui Heidegger și subîntind întreaga activitate cu definiția lor funcțională, indicând care sunt coordonatele după care ar trebui să se miște conduita individuală. Ele sunt un pattern de acțiune și sugerează prin algoritmi de succesiune pragmatică un curs al desfășurării, o anumită direcție de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
controlată și plenară de experiențele unice încercate de creator și așteaptă răbdător clipa iluminării contemplative pe care o urmărește fiecare admirator al artei dedicat asimilării consubstanțiale cu opera. Conștiința de sine intervine în receptare tot cu puterea răgazurilor sale reflexive, subîntinzând demersul contemplației pe tot parcursul desfășurării sale (deoarece "procesul receptării operei se continuă mult după aceea [după prima impresie] și se îmbogățește treptat"84). În distanța pe care și-o acordă interior stă puterea de prelungire a evaluării calificate a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
antrenament), dreptul la circulația oamenilor și a informației. Nu mă refer nici măcar la faptul că religia e utilizată de fundamentaliști pentru a justifica cel mai adesea revendicări de ordin foarte secular (etnic, național, sociocultural). Mă refer la orientarea mentală care subîntinde ideologiile politico-religioase fundamentaliste. Foarte asemănătoare între ele, aceste ideologii organizează grupul respectiv ca pe o enclavă de oameni perfecți, aleși, aflată în antagonism radical cu lumea exterioară, considerată deficitară. Dar e vorba despre o enclavă destinată să cucerească hegemonia asupra
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
acestei teorii - recunosc autorii înșiși - este că, în realitate, componenta imagistică, i.e., o structură conceptuală care mediază între structura lexicală și sensul efectiv al unității figurate, e un element relevant în planul conținutului său. Cu alte cuvinte, imaginea mentală care subîntinde sensul efectiv al unei anumite unități figurate convenționale nu este doar un fenomen etimologic, ci și unul cu relevanță sincronică, cel puțin într-o anumită măsură. Imaginea mentală subiacentă, care este în general un fenomen psihologic individual, posedă anumite elemente
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
man). În al doilea rând, distincția propusă de Lakoff și Turner este oricum "neutralizată" printr-un demers de reducție a "lingvisticului" la "conceptual" ("deși un fragment poetic anume poate da o expresie unică unei metafore elementare, metafora conceptuală care îl subîntinde poate fi una extrem de obișnuită"110), care ignoră specificul limbajului ca atare și care face astfel ca separația amintită să-și piardă în mare parte valoarea ei euristică. Aceeași perspectivă "conceptuală" (deci nelingvistică 111) va orienta și programul de "poetică
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
clasa idiomatică a LUPULUI. Aplicațiile respective ne-au arătat eficiența și limitele cadrului nostru conceptual, precum și faptul că textemele diasketice reprezintă nu doar unități "idiomatice", ci și forme de "cultură" care ne ajută să cunoaștem mai bine schemele cognitive ce subîntind mentalitatea unei comunități lingvistice. 5. În cadrul abordării textemelor din perspectivă textual- discursivă, am explorat potențialul creator al acestor unități, precum și procedeele și funcțiile prin care ele contribuie la construcția sensului. În acest scop, ne-am oprit asupra actualizării unor texteme
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
motivații ce țin de productivitatea muncitorilor, de legarea angajaților de locul de muncă sau deimaginea Întreprinderii transmisă și prin intermediul salariaților săi, rezultatele pe care apariția acestor cartiere de locuințe le-a avut rezolvă, chiar dacă parțial și punctual, o problemă care subîntinde o dimensiune socială. Indiferent de motivațiile pe care aceste Întreprinderi le-au avut, construind locuințe pentru angajații lor, ele au asigurat un cămin decent pentru o populație care, altfel, nu și-ar fi putut permite acest lux. Programele care pornesc
Polarităţile arhitecturi by Irina Calotă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92845]
-
antrenament), dreptul la circulația oamenilor și a informației. Nu mă refer nici măcar la faptul că religia e utilizată de fundamentaliști pentru a justifica cel mai adesea revendicări de ordin foarte secular (etnic, național, sociocultural). Mă refer la orientarea mentală care subîntinde ideologiile politico-religioase fundamentaliste. Foarte asemănătoare între ele, aceste ideologii organizează grupul respectiv ca pe o enclavă de oameni perfecți, aleși, aflată în antagonism radical cu lumea exterioară, considerată deficitară. Dar e vorba despre o enclavă destinată să cucerească hegemonia asupra
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
întâi. Voi urmări, apoi, cum apare antinomicul în alte zone ale sistemului filosofic blagian. Mă voi referi în primul rând la aplicația metodei antinomiei transfigurate în construcția cosmologiei blagiene a "diferențialelor divine". În al doilea rând, voi urmări antinomiile care subîntind teoria "cunoașterii luciferice" și metafizica "censurii transcendente". Mă voi referi apoi la natura antinomică a ideii de "stil", iar în final voi analiza structura antinomică a ideii de "metaforă", care are în filosofia lui Blaga o dimensiune foarte amplă. Chiar dacă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
D, proces care va da naștere la soluționarea lor în E; și așa mai departe"362. Pe această idee a prezenței necesare și universale a contradicției și pe cea a ideii de sinteză, Hegel construiește o viziune dialectică mai amplă, subîntinsă de un idealism obiectiv 363. În această viziune, toată cunoașterea este privită drept manifestarea Ideii pure, a priori, lipsită de intuiția sensibilă. Printr-o mișcare proprie, Ideea produce evolutiv și necesar Natura pentru a se regăsi pe sine ca Idee
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
datele macroscopice ale experienței și țesând un fel de pânză diafană omogenă și continuă (prin intermediul infinitului matematic), țâșnește de pretutindeni un discontinuu de dualități antinomice și un antagonism contradictoriu, atât structural, cât și funcțional"462. Existența lumii pare să fie subîntinsă de un gen de ordine a contradictoriului, în totală opoziție cu modelul metafizic substanțialist 463. Cel mai puternic a alimentat această reprezentare a organizării contradictorii a realului experiența microfizică. Legat de aceasta, faptul care i-a dat probabil cel mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
substanțializarea, reificarea și izolarea obiectului, claritatea și distincția, reducția adevărului științific la adevărul matematic și logic) derivă din ideea excluderii sau respingerii din științificitate a tuturor ingredientelor complexității realului: subiectul, existența, dezordinea, aleatorul, calitățile, solidaritățile etc.840. Toate acestea sunt subîntinse de logica clasică de tip aristotelician, care legitimează și dă imaginea rațională a științei clasice. În felul acesta, conchide Morin, "toate principiile și constituienții științei clasice hrănesc și fortifică o viziune asupra lumii de ordine, de unitate, de simplicitate, constituind
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la nesfârșit, poetica fenomenologică a imaginii este o poetică a posibilului. Prin urmare, regresia spre ființarea imprezentabilă a imaginii este o adâncire în posibil, o coborâre în subtextul sau în pretextul unui altfel decât a fi, până în pânzele freatice care subîntind structura textuală. Dacă putem vorbi de o preeminență a ființării asupra ființei, aceasta în virtutea distanței pe care ea o deschide în sânul posibilului. Distanță în care comprehensiunea ființei se spune în felul în care semnifică și se arată, ca dezvăluire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu e aceasta tocmai imaginea originară - inimaginabilă - a creativității poetice, facerea care dă trup și lumină? Imaginea originară ce răsare epifanic în centrul poemului este obârșie a iubirii creatoare și cântec al Cuvântului de deasupra cuvintelor. Imagine a veșniciei care subîntinde în legănarea armoniei sale tot ce e curgere și petrecere a celor lumești: Dar veche veșnicia, înconjoară din târziu.../ Nemărginitul se înstelează argintiu,/ Singură clipa fugind, rămâne vis viu". Din nou, precum întunecimea ce aripează alb, nelimitatul propune o imagine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în imaginea de sus a cuvântului începător, în albul din care totul vine și se arată. Dimitrie Stelaru. Reversul dezvăluit La o vedere fugară, poemul Mări în sus de Dimitrie Stelaru 1 aduce în prim plan imagini dislocate, cu greu subîntinse de un sens unificator. Scena poetică e populată de apariții fulgurante care nu par să semnifice decât impulsurile nehotărâte ale unei subiectivități amorfe, pulsiunile unei conștiințe dezidentificate, fără hotar ontic: Cineva umblă în zid - îi aud pașii grei de fiară
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ipostaze ale luminii ce "taie" vederea, vibrații luminiscente ale fondului care, precum o apariție ce taie respirația, susțin întregul vizibil, saturându-l insuportabil. Sar în ochi atât de orbitor încât taie stofa vizibilului. Inaparentă în sine, lumina e starea care subîntinde ceea ce se poate vedea și înțelege, hypostasis a posibilității imaginii. În câteva din poemele lui Nichita Stănescu (atât în cele timpurii, cât și în cele târzii) actul ipostazierii se developează revelator, ca fundament al manifestării poetice. Dacă, așa cum precizează Jung
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rosti "cum omul după om se prelungește,/ cum zidul dimineții lent se năruiește" nu aduce la înțelegere decât semnele imediat vizibile ale unor imagini care nu se susțin prin sine, nu ajung să se arate în lumina semnificabilului care le subîntinde. Ele se pun însă în lumina unui substrat indicibil, a unei ipostaze inaparente; lumină nevăzută, dar iradiind în imagine, în acea prelungire a umbrei care nu umbrește ci dă măsura luminii. Lumina creează umbra, la fel cum lumina unui om
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
paradoxal, ceea ce definește actul poetic nu este intenționalitatea lui, în care enérgeia (mișcarea în curs de realizare) și entelécheia (rezultatul sau desăvârșirea mișcării) realizează și împlinesc o lume în actualitate. Actul poetic e "mișcat" mai ales de dynamis, potențialitatea care subîntinde creativitatea. Aceasta din urmă este mai degrabă de ordinul intuiției posibilului non actu, mișcarea prin care realul este imaginat in potentia. Astfel că, din acest punct de vedere, cum spune Plotin, "nu ceva în potență devine ceva în act, ci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acea culme adoratorie, să treacă pragul obișnuit al vederii și să i se smulgă vălul ultim de pe lucruri și să poată adora chipul etern desăvârșit al iubirii lui". Lucrurile dezvăluite nu mai arată decât trecerea pură spre prototipul care le subîntinde imaginea. Ochiul se deschide pe culmea golului de vedere, cel umplut de "icoana iubită, chipul etern ce-l adorase față către față". Iar pentru "unul care a văzut chipul adevărului și cunoaște drumul", perspectiva inversă a viziunii, totul devine început
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nu mă cunosc decât atunci când plâng/ Ștergându-mi lacrimile pe furiș/ Și încercând cu greu să te ascult/ De parcă-mi șade inima pieziș/ De teamă că mă-ndepărtez prea mult". Hermeneutic vorbind, schemele retorice înlesnesc înțelegerea în virtutea explicitării care o subîntinde. Se încheagă la acest nivel imaginile pe care le propune cogito-ul creator ca expresie a intenționalității limbajului poetic. Am putea intui prin forma lor de prim plan prefigurarea, de fundal, a unei forme incipiente, inaparente? Pentru aceasta intenția ar trebui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din negativul unor contra-imagini dominante: "o, sub hoarda de aur a anotimpurilor/ prietenii visează pământ/ și sub înghețul născătoarelor stele/ totul e un exil al oglinzilor/ totul e-o liniște care întârzie încă/ așa cum întârzie morții sub crâng". Totul pare subîntins de retragerea oricărei puteri de a crea imagine, aspirat de imposibilitatea de a arăta și de a reflecta ceva în lumina unei apariții. Sub imaginile profilate la suprafață (hoarda de aur a anotimpurilor, înghețul născătoarelor stele, crângul) vibrează haosul unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dorm". Rozalbul nu e niciun trandafir identificat în vreo specie, în speța definitorie a individualului; e Deschisul care bate în alb, culoarea intermediară, ambiguă, a trecerii 47, natura inaparentă ascunsă în toți trandafirii sau Unul universal al unui gen care subîntinde pluralul apariției. Doar natura albului poate ieși dintre albii, deversând din matca speciei, drept rozalb care își sparge limitele, crește nemăsurat pe ecranul care îl pune în vedere. Se revarsă enorm pentru că e însuși enormul fără măsură, dilatând ochii în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]