200 matches
-
Notarii actuali provizorii au gradul de impegați stagiari. Notarii actuali stabili din Vechiul Regat și Basarabia, cari au o vechime de cinci ani în funcțiune, au un grad superior acestora. Ei pot înainta pe loc conform statutului până la gradul de subșef de biurou inclusiv și în limita locurilor prevăzute în bugetul Ministerului de Interne. Notarii deveniți stabili, dacă provin din școalele speciale de pregătire, dintre licențiații în drept sau din absolvenții școalelor din Făgăraș, Lugoș și Arad, precum și actualii notari stabili
LEGE nr. 95 din 13 iunie 1925 pentru Unificarea Administrativă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/212555_a_213884]
-
responsabilitatea juridică și economică pentru aceasta. 16. Soțul/soția producătorului 17. Altă mână de lucru permanentă și nesalariată Mâna de lucru permanentă și nesalariată care nu este inclusă la rubricile precedente. Îl include de asemenea pe șeful de lucrări și subșefii exploatației care nu sunt responsabili cu administrarea întregii exploatații. B. 18. Mâna de lucru temporară și sezonieră nesalariată Se include la această rubrică mâna de lucru nesalariată care nu a lucrat în mod curent în exploatație pe parcursul exercițiului financiar. C.
jrc5382as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90552_a_91339]
-
disting următoarele categorii: 19. Șeful exploatației Persoana salarizată responsabilă cu administrarea zilnică a exploatației. 20. Alții Întreaga forță de muncă permanentă salarizată (cu excepția șefului salarizat al exploatației) este inclusă la această rubrică. Sunt incluși aici și șeful de lucrări și subșefii care nu sunt responsabili cu administrarea întregii exploatații. D. 21. Forța de muncă temporară și sezonieră salarizată Forța de muncă salarizată care nu a lucrat în mod regulat în exploatație în timpul exercițiului financiar (inclusiv lucrătorii în acord) este inclusă la
jrc5382as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90552_a_91339]
-
38 S Responsabili cu securitatea și sănătatea în muncă Specialist în domeniul securității și sănătății în muncă ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 39 S Responsabil cu supravegherea și verificarea Operator tehnică a instalațiilor responsabil cu supravegherea tehnică a instalațiilor ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 40 Șef orchestra 1 PL, L Subșef al muzicii Concert maestru ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2 PL, L Șef partidă (similare) Șef orchestră Solist instrumentist ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Solist instrumentist 3 PL, L Instrumentist șef (similare) Corist ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 4 PL, L Instrumentist (similare) Instrumentist, 5 PL, L Instrumentist secund (similare) corist ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 6 PL, L Instructor
HOTĂRÂRE nr. 485 din 26 mai 2005 (*actualizată*) privind echivalarea funcţiilor militare din Ministerul Apărării Naţionale cu funcţii civile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/278631_a_279960]
-
în anul 1913. În timpul primului război mondial a avut gradul de maior. În perioada interbelică a deținut o serie de funcții importante în cadrul Armatei române: atașat militar al României la Paris (1930-1932), atașat militar al României la Bruxelles (1932-1935), Prim subșef al Marelui Stat Major (1935-1937), Comandant la Corpului I Armată (1937) sau Inspector general al artileriei (1937-1939). În anul 1940 a fost numit la comanda Armatei I. La data de 25 martie 1941, generalului i s-a încredințat comanda Armatei
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
să formeze o echipă de stat major capabilă, promovând ofițeri tineri, între care s-a remarcat maiorul (viitorul mareșal) Ion Antonescu, șef al Biroului Operații, concomitent cu apelarea la experiența unor ofițeri integri și cu experiență, precum generalul Constantin Christescu, subșef al Marelui Cartier General și generalul Alexandru Averescu. Treptat, cu răbdare și diplomație, generalul Constantin Prezan a reușit să pună ordine în Marele Cartier General, să aplaneze conflictele dintre liderii politici și cei militari, pe subiectul „vinelor” pentru eșecurile din
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Școala de Război (actuala Universitate Națională de Apărare Carol I), comandant al acestei prestigioase instituții de învățămant militar fiind în acel moment generalul Ion Antonescu. Ulterior a fost numit ca șef de stat major la Comandamentul Forțelor Navale Maritime, apoi subșef de stat major la Comandamentul Marinei Regale. La 22 iunie 1941, când România a intrat în război împotriva Uniunii Sovietice, comandorul Horia Macellariu a fost numit în funcția de șef de stat major la Marinei la Marele Cartier General. La
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
1945 este înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea). Între anii 26 iunie 1947 - 12 februarie 1948, a fost comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri din România. Secretar general pentru Trupe al M.A.I. (ian. - mai 1948), subșef al M.St.M. (mai 1948 - august 1949, 1950 - 1952), șeful Direcției Pregătire de Luptă (1949 - 1950). În perioada 1 mai 1952 - 12 octombrie 1955, generalul de armată Iacob Teclu a condus Regiunea a III-a Militară, cu sediul la
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
de brigadă și comandantul brigăzii a III-a mixte, iar un an mai târziu, în 1942, comandantul brigăzii de fortificații nr. II. A devenit șef de stat major al Armatei a III-a între 1942-43, apoi, numit general de divizie, subșef al Marelui Stat Major. În perioada între 14 iulie 1943-23 august 1944 a fost subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naționale pentru Aprovizionare (din 1 septembrie 1942: Ministerul Economiei Naționale pentru Aprovizionarea Armatei și Populației Civile), funcție care avea sa
Ioan Arbore () [Corola-website/Science/307486_a_308815]
-
excepțional pentru bravură în luptă: căpitan și maior (1916, 1917), comandant al Școlii de Mitraliere (1917), ofițer de Stat major (Divizia 7 și Corpul 6 Armată) (1919), șef la biroul 2 operații și Instrucție la Comandamentul Divizia 7 Vânători (1921), subșef de Stat Major - Comandamentul 6 Armată (1924-1927), locotenent - colonel (1925); propus să comande Statul Major al unei divizii (1926), comandant al Regimentului 23 Infanterie „Tribunul Simeon Balint” (1930), colonel (1932) - este considerat un ofițer model al Armatei Române (1932), atașat
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
luna februarie /corect - ianuarie 1945 - n.n./ Sănătescu îmi dă un telefon ca să vin la Marele Stat Major. M-am dus. Îmi spune: "- I-a loc, c-o să vezi că-ți vine rău. - Ce e ? Îmi deschide o telegramă în care subșeful lui de stat major, generalul Dragomir, îl învinovățea pe Avramescu, comandantul Armatei 4, că ginerele lui (Gh. Avramescu n.n.), un oarecare Sturdza, ar fi în legătură cu nemții de vis-a-vis." Arestat de N.K.V.D. la 2 martie 1945, (în Munții Tatra) împreună cu generalul
Nicolae Dragomir () [Corola-website/Science/307484_a_308813]
-
în țară, locotenentul-colonel a fost încadrat la Marele Stat Major, Secția II Informații, și avansat la gradul de colonel. Avansat general de brigadă, la data de 31 martie 1938, David Popescu a fost numit, de la data de 27 februarie 1939, subșef la Marele Stat Major. Generalul de brigadă David Popescu a fost comandantul diviziei a 11-a a armatei române în perioada 1 ianuarie 1940 - 31 august 1941. Generalul de brigada David Popescu a fost Ministru de Interne în guvernul Ion
David Popescu () [Corola-website/Science/307482_a_308811]
-
înaintat în gradul de locotenent-colonel și la aceeași dată din anul 1919, la ce de colonel. După ofensiva din vara anului 1917, a fost decorat cu ordinele "Steaua României" și "Sfanțul Vladimir", iar la 1 februarie 1918 a fost numit Subșef al Statului Major al Armatei a 2-a. A participat la Campania Română din Ungaria din anul 1919 conducând statul major al Diviziei a 1-a. După primul război momdial a lucrat inițial la Marele stat major, în 1923 a
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]
-
Stat Major, iar la 15 august 1916, mobilizat ca șef al Marelui Cartier General. Comanda sa a fost doar una nominală, fiind în imposibilitatea exercitării ei din cauza bolii de care suferea, conducerea efectivă a Marelui Cartier General fiind exercitată de subșeful acestuia, generalul Dumitru Iliescu. S-a sinucis la data de 12 noiembrie 1916 în locuința sa din București, din strada N. Golescu nr. 1-3 (Str. C.A. Rosetti nr.7 - fostă Clemenței). Motivele sinuciderii sale sunt controversate. Generalul istoric Radu
Vasile Zottu () [Corola-website/Science/304987_a_306316]
-
preluat și funcția de comandă a Armatei a 3-a (până la 9 decembrie 1939). Datorită divergențelor de opinii cu generalul Motaș, comandantul Grupului 1 de Armate, la data de 19 februarie 1940 a fost trecut la Marele Stat Major, în calitate de Subșef al Marelui Stat Major și apoi trecut în rezervă la 17 septembrie 1940, fiind pus la dispoziția Cercului Teritorial București. La data de 11 mai 1945 a fost înaintat în gradul de general de corp de armată. A fost arestat
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
Armată general Alexandru Gorski”. În aprilie 1936 a revenit la "Școala Superioară de Război”, fiind numit director al cursului de tactică generală, iar apoi director general al școlii (1937-1939). La data de 22 iunie 1939, generalul Șteflea a fost numit subșef al Marelui Stat Major, stabilind (până la data de 31 august, același an) planul de mobilizare a Armatei Române și conducând activitatea revistei „România Militară”. La data de 23 august 1940 a fost numit șef de Stat Major al Armatei 1
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
armatei austro-ungare, biroul operații. Apoi și-a continuat activitatea la marele cartier general al aceleiași armate. În decembrie 1918 a fost încorporat în armata română cu gradul de locotenent-colonel. A devenit șef de stat major al Brigăzii 56 Munte și subșef al secției organizare din marele stat major. A participat la campania din Ungaria, în perioada aprilie-august 1919. În anii 1925-1929 a fost aghiotant regal. După Primul Război Mondial, a fost numit comandantul Grupului 3 Vânători de Munte, șef de stat
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
Primului Război Mondial a avut gradul de maior (1916) și locotenent-colonel (1917). În perioada interbelică a deținut o serie de funcții importante în cadrul Armatei române: atașat militar al României la Paris (1930 - 1932), atașat militar al României la Bruxelles (1932 - 1935), Prim subșef al Marelui Stat Major (1935 - 1937), Comandant al Corpului I Armată (1937) sau Inspector general al artileriei (1937 - 1939). În anul 1940 a fost numit la comanda Armatei I. La data de 25 martie 1941, generalului i s-a încredințat
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
a făcut altceva decât să împrăstie materialele radioactive. Deoarece nivelul radioactivității era foarte ridicat, s-a declarat stare de urgență. S-a încercat analizarea pilonului cu un scanner, dar s-a bblocat din cauza nivelului prea mare al radioactivității. Tom Hughes, subșeful, s-a dus împreună cu un alt inginer să verifice personal, ei fiind îmbrăcați în costume antiradiații. Atunci au văzut că reactorul era roșu din cauza căldurii excesive. Atunci s-a realizat că reactorul luase foc, iar focul ținuse minim 48 de
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
formeze o echipă de stat major capabilă, promovând curajos ofițeri tineri, între care s-a remarcat maiorul Ion Antonescu, șef al Biroului Operații, concomitent cu apelarea la experiența unor ofițeri integri și cu experiență, cum ar fi generalul Constantin Christescu, subșef al Marelui Cartier General, sau generalul Alexandru Averescu. Treptat, cu răbdare și diplomație, generalul C. Prezan a reușit să pună ordine în Marele Cartier General, să aplaneze conflictele dintre liderii politici și cei militari, pe subiectul „vinelor” pentru eșecurile din
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
ofițerul a servit la diferite posturi, între altele ca ofițer de stat major la Marele Stat Major, apoi, pentru a-și îndeplini stagiul de comanda la trupa, la Regimentul 11 Roșiori în Cernăuți, din 1923 șef al Biroului 1 și subșef de Stat Major. La 10 august 1927 a fost avansat prin decret regal la gradul de locotenent-colonel de cavalerie și transferat la Marele Stat Major, Secția II-a, informații. Din dispozițiile Marelui Stat Major, a îndeplinit in perioada 31 august
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
a zece ani de la Armistițiu și crearea statului cehoslovac, președintele Tomáš Garrigue Masaryk la întâmpinat pe atașatul militar român Racovitză cu o strângere de mână la 11 noiembrie 1928. A fost repartizat la Inspectoratul General al Cavalerie în funcția de subșef de Stat Major și s-a implicat în acest timp in rezolvarea unor probleme specifice, ca de exemplu conceperea și redactarea unui nou regulament al trupei, în concordanță cu noile legi militare. Aflându-se din 1 octombrie 1932 ca comandant
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
avansat la acest grad au fost baronul Hieronymus de Colloredo (1582-1638), la 1 martie 1634, care a condus armata de mai multe ori împotriva ducelui Bernhard de Saxonia-Weimar și baronul Lothar Dietrich von Bönninghausen (1598-1657), la 1 septembrie 1639. ca subșef al feldmareșalul Octavio Piccolomini (1599-1656). Din anul 1757 (confirmat 1767, 1784), acest grad de general în armata austriacă a fost deținut de șeful Statului Major, responsabil pentru spionaj și anti-spionaj, cartografiere, unități speciale (artileria de rezervă, trupele de pionieri și
Feldmarschall-Leutnant () [Corola-website/Science/334061_a_335390]
-
șef al Statului Major al armatei din noile provincii. L-a susținut pe Ioan Boeriu de Polichna în campania împotriva Ungariei. A refuzat propunerea generalului Constantin Cristescu, șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, de a avea funcția de Subșef acestuia, preferând să rămână în Ardeal, trecând la comanda Diviziei a 19-a de la Timișoara. S-a retras din serviciul militar activ la sfârșitul anului 1920 și a fost decorat cu Ordinul Coroanei României în clasa de Mare Ofițer. După
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
(n. 20 noiembrie 1914, Călărași — d. ?), pe numele real "Ion Banu-Stancu", a fost un violonist și dirijor român de orchestre populare. A învățat vioara cu subșeful de fanfară Marinică și cu Mihalache Bolovan din Constanța. A fost violonist în orchestre de café-concert și muzică populară în Silistra, Călărași, București (1932-1945), violonist (1949-1960) și concert-maestru în Orchestra de muzică populară Radio (1960-1974). A întreprins turnee artistice în
Ionel Banu () [Corola-website/Science/332514_a_333843]