262 matches
-
tu vrei să te joci de-a mama și de-a tata zilele viitoare, e OK. Dar o să te las în viață până când or să ți putrezească și implanturile din gură. O să ți acord privilegiul de a-ți admira pielea subțiată și îngălbenită și plină de pete și de negi. O să te las să te bucuri de momentul în care o să împingi un cadru de metal. Momentul în care toată lumea o să se ridice în picioare ca să-ți ofere locul în tramvai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ani nu-l va mai duce pe picioare și, deci, sfârșitul implacabil se va produce. Și el era conștient și știa sau își dădea seama de acest lucru, deoarece, când se mai privea în oglindă, își vedea fața tot mai subțiată, pomeții obrajilor altădată frumoși și rumeni se retrăgeau cu pielea spre pomeții obrajilor care ieșeau ca două cioturi în afară, iar nasul se ascuțise deasupra buzelor stoarse. Ochii lui albaștri ca seninul cerului se scufundau în orbite și capul care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
s-au produs incendii ale vegetației (au ars pădurile). 5.3. SE POATE AMELIORA SITUAȚIA? Bolile cardiovasculare se pot agrava prin tratamentul medicamentos, care nu înlătură cauza ce a declanșat boala și prin regimul alimentar neadecvat. Pentru ușurare, ar trebui subțiat sângele, prin mărirea consumului de alimente vegetale, crude: legume și fructe proaspete și prin micșorarea consumului de alimente de origine animală. La vârsta a treia, oamenii ar trebui să adopte un regim alimentar vegetarian, cu foarte puține lactate și anume
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
i se mai aude. Pe cer sunt înscrise, cu litere de flăcări, suratele pe care Cush le recită, înainte de fiecare bătălie în care se aruncă. Și iată-l și pe Shamael cum convoacă din foc, în fața unui Corto mirat și subțiat ca o lamă, spiritele celor morți. Între trecut și viitor, Corto se balansează ca un arlechin și deasupra lui cerul deșertului este plin de premonițiile pe care doar cărțile secrete ale ereticilor le mai pot interpreta, un simplu pas și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile ideale preconizând nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag senzualism turanic. Reflexiunea va indispune totdeauna pe acest primar. El nu poate înțelege că teoria are și o valoare pragmatică. O uneltă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră. Proscris al speranței, nu poate concepe că înfăptuirea e mai întîi un act de speranță; că teoria e așteptare și mediațiune. Domnul Arghezi, întocmai ca d. Cocea în ziaristică, a făcut școală
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și în numele poeziei sale, dar orice om de litere ridică scara principiilor mai mult în numele părerilor și iluziilor sale generale despre literatură. Importantă în asemenea cazuri este, după mărturisirea poetului, "teoria" - "teoria are și o valoare pragmatică. O unealtă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră", optică pe care Barbu o accentuează în iureșul polemic din Poetica domnului Arghezi. Urmând aceeași idee, ar însemna că G. Călinescu a scris, să zicem, articolul Poezia "realelor", în numele propriei sale poezii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
doi ochi cărora nu le poate distinge culoarea, are și ochelari cu lentile groase, dar simte că sunt cei mai calzi ochi pe care i-a văzut până acum, sub nas are o dungă oblică, buza de sus e puțin subțiată, asimetric, inima începe să-i zvâcnească, involuntar își duce mâna la gură, prin năframă își simte buza enormă, în vârful degetelor simte o arsură, ar trebui să fugă de aici, cu toate acestea se lipește de gard, mâinile li se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
focul Iadului capitalist din toată America, cu partidul vostru de puturoși! Vino, că, altfel, o să ajungem de râsul lumii!... În nopțile de dinaintea cumetriei, Nicanor dormi în fânul din podul grajdului, ciulind urechea la hămăiturile care veneau spre el din Baisa, subțiate și slăbite de stavila depărtării. Cât baba Maranda țanțoșă și uitând de clondir și de măsele -, nănașa și cu verele ei, gătite cu bondițe înflorate și cu basmale noi, duseră copila la sfânta cristelniță, cum e rânduiala de dinainte, Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
retrăgeau de-a lungul culoarului, spre ușă. Auzi, cândva, sunetul ochelarilor pe care bunicuța îi scăpase, probabil, pe sticla biroului. Sunetul tenebros, dada, un xilofon argintiu și mici scânceli suspecte și sunetul sec al ochelarilor pe sticla biroului. Timpane subțiri, subțiate, tic clinc, ochelarii, cuțitul, briza de argint a nopții, dada, Irina ieșise din cubul de cărămidă, avansa învăluită de valurile moi, parfumate, ale întunericului, desi era încă lumină și ziua era plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îlsperia și îl vindeca. Încercase, cândva, despresurarea. Ira tocmai revenise dintr-o călătorie, lipsise și el din oraș o vreme, ea a fost bolnavă, el pleca în concediu,pretexte de a rări întâlnirile, de a încerca dezintoxicarea, desprinderea. Un amurg subțiat, otrăvit. Ploua torențial, mergea, somnambul, pe străzi, fără să știe încotro. N-avea umbrelă, apa șiroia pe frunte, pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a mesei lungi, din capătul holului. Candelabrul din centru a dispărut în întuneric. Colțul domestic e luminat doar de globul alb, ca un reflector proiectat deasupra feței de masă albe. Tacâmuri argintate, șervete, pahare mari, pahare mici, sunetul lor dement, subțiat, de cristal, farfurii mici mari adânci... parcă și Tolea mănâncă. Din când în când se schimbă farfuriile, felurile. Vasile ridică șervetul căzut lângă scaun. Tolea își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Că nicicând n-o să poată, Ieși afară din groapă, În absolut nici-un fel, Săpătorul de gropi ! El, Bursucul pizmaș și mișel ! Groapa era prea adâncă, Mai mare ca lupul și încă Doi metri în adâncime, În fine : Cu glas sfârșit, subțiat, Toată noaptea bursucu-a strigat, Fără să aibă vreun spor, După un eventual ajutor ! Conștient c-o să moară, Și oarecum împăcat, Cu o moarte nu tocmai...ușoară, Aștepta! Când deodat’ Zări hăt’ sus, pe malul de-afară, Ceva ciudat ca un
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
a dus, nu plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sprințare sonuri ale născocirii ce-au lunecat pe-arcuș neliniștit. ce-atingi din mine e cărbunele răcit pe care-mi culc obrazul meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să vină grabnic, doar când din mâlul vârstei voi ieși, subțiată și curată ca o lună nouă, cu chipu-mi nevăzut te-oi bântui, și te-oi momi în lumi de taină, plăpânda fericire-adăpostind, în care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
grăitoare, își conține răspunsul pe care eu nu-l aflu decât în clipa cea mare. părinți și copii între mamă și fiu, ochiul larg deschis al tandreței, maldărele de albeață solidificându-se sub pleoape. mame cu osul rarefiat și sufletul subțiat, de străveche pânză rărită, strecurând griji și tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
În sufrageria unde stăteam cu toții. Salariul de avocat al tatei, care refuzase să intre În NSDAP, la național-socialiști, ne ajungea tot mai greu, taxele pentru școlile noastre, logodna Klarei cu Hermann... Mâna tatei strânsă pe toarta cafetierei toarnă grijulie lichidul subțiat, maroniu. — ...Pune-ți azi lapte cât vrei, Christa! Prințul ne-a trimis trimis cadou două sticle... Cele cinci cești de porțelan așezate la distanțe egale, lângă felia subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați nici o firimitură, copii! Faceți economie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tot mai puține surprize plăcute și tot mai multe neplăceri cu sănătatea. La așa ceva nu există un medicament mai bun decât renunțarea și În ultima vreme am refuzat destule invitații... Zâmbetul ironic al Christei și ridurile fine din colțul gurii subțiate plutesc deasupra bluzei chemisier, Închisă până la ultimul nasture. El preferă să Îl ignore Însă și să continue: — ...Ce altceva faci, de fapt, mergând dintr-un loc Într-altul? Schimbi, doar, Între ele cópii, din ce În ce mai ieftine, ale aceluiași decor! Tokio seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
câinii sub o bancă la scara metroului. Plină de demnitate, Galina nu coboară în galeriile metroului, cu siguranță n-a venit la Paris ca să umble pe sub pământ. Își contemplă scurt silueta reflectată în marmura udă a scărilor. Imaginea alungită și subțiată ar fi fost poate măgulitoare pentru o femeie bașoldită, cum ajung mai toate rusoaicele spre a doua jumătate a vieții, dar Galina, la treizeci de ani neîmpliniți, arată mai bine în imaginea naturală decât reflectată în apă. Taximetristul algerian o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu mașina. Nici o femeie nu poate rămâne mult timp sănătoasă în pavilionul meu pastelat. Îmi explic de ce, de peste un an de zile, nu mai vine nici Antonia să-și ia lucrurile. Din sertarul care a rămas descuiat extrag un caiet subțiat, cu coperțile arse de țigară, și de la primele pagini îmi amintesc de părul ei negru cu fir drept, pe care se vede că și-l smulgea nervoasă scriind, fiindcă în fibra de hârtie proastă au rămas inserate fire din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
rost are moartea să vie la astfel de oameni? La Ivonne Segal, vecina mea din târgul X, a intrat moartea la fel. Ovreica purta vreo 50 de ani, dar era încă frumoasă, elegantă, zdravănă. Bărbatul său, avocatul Segal, avea ochii subțiați și buzele lungite de satisfacția de a avea o astfel de nevastă. Băiatul lor, subțirel și cochet, tocmai venise de la Paris, unde-și terminase studiile. Seara făcuseră petrecere, și casa lor din mijlocul grădinii înflorite fusese singura luminată până târziu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o mică bătrână făcea reflexia: - Săraca! Cu o zi înainte era fericită, cântase la piano, mîncasebine. Cine s-ar fi așteptat! Într-adevăr, așa am văzut și pe bărbatul ei mai pe urmă. Nu împovărat de o grozăvie precisă, ci subțiat ca un semn de întrebare, căutând să priceapă un eveniment care nu avea rost în casă la el. În schimb, spălătoreasa familiei noastre, Dumitra, avea despre moarte, cu toată neghiobia ei, idei mai precise. Nu doară că pricepuse cine știe ce sisteme
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noi, însă ceilalți s-au mulțumit doar să arunce câteva pietre mai mărișoare după noi, din fericire nici una nu ne-a nimerit, și am mai auzit cum Romulus Frunză striga tare că suntem niște cârpe-n cur și avem sângele subțiat ca apa. În dimineața următoare, ne-au declarat război, aruncând în cutia poștală a Prodanilor un porumbel decapitat, plin de sânge, împreună cu o filă de caiet, cu pătrățele, pe care, cică, s-a scris cu sânge de porumbel declarația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
momentul montajului, dacă chiar or să fie filmate, așa că asta-i foarte simplu. — Trebuie să avem încredere în el, a conchis Fielding. E o cacealma perfectă. Aproape pornografie. Fielding vorbea cu tristețea omului aflat la putere, care își vede electoratul subțiat permanent. Ce mai face Doris? l-am întrebat eu. — Bine. Scriitorii, făcu el vag, au prea multă putere. Bun, Slick. De-acum încolo eu trec strict în sectorul executiv. De când cu Good Money, mi-au rămas o grămadă de proiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al minții sale: intact, cristalin și penetrant. Iar legăturile lui cu lumea depărtată de unde venea, și unde și-a petrecut nu mai puțin de jumătate de secol, erau tot mai slabe; atârnau haotic, sfâșiate în jurul plexului, orientate în jos și subțiate. Amintirea copiilor, ce nu i-au semănat aproape deloc, dar mai ales a nepoților, zgomotoși și insolenți, era tot mai ștearsă. Mai degrabă imaginea lor îi lăsa un gust nedecis, amestecat, de neputință și indiferență. Gândul că fiica lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]