359 matches
-
această dungă orizontală pe care o lasă pe spate spătarul scaunului de care se sprijină adesea În timp ce prizează tutun sau se odihnește după eforturile lenevelii. Pe omul de afaceri Îl vei admira după umflătura buzunarului cu carnete; pe plimbăreț, după subțiorile deformate, unde Își ține de multe ori mâinile; pe prăvăliaș, după tăietura uriașă a buzunarelor, mereu larg deschise, ca pentru a se plânge că nu mai poartă obișnuitele pachete. În fine, un guler mai mult sau mai puțin curat, pudrat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
butuci, căci nu puteam fugi, dar chiar și să merg mă aducea în primejdie de a cădea, dacă acei doi robi ai mei pentru aceea vreme nu m-ar fi apucat, unul d-o parte și altul de alta, de subțiori. Acum eram la mijloc în mînile lor, n-aveam ce face, trebuia să mă las unde m-or duce. Trecurăm într-altă odaie, însă acolo, oricât aș fi vrut a mă împrotivi, n-aveam încotro; aburii era așa de deși
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cap, prin ochi, prin nas și prin gură. Procletul de băiaș, ce-i dăduse dracul în gînd! să răstoarne peste mine și să mă înece cu acel clăbuc de sopon ce gătise! în vremea aceasta tovarășul lui mă ținea de subțiori și mă freca ca un turbat pe obraz, pe cap și pe piept. Usturime ca aceea n-am pățit de când sînt! Atâta mă înteți încît [î]mi dete toată puterea și energia deznădejdii; mi se păru bătaie de joc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a ființei incendiate de ardoare. Alt registru în care N. a scris texte antologabile, devenit cu timpul precumpănitor, este lirismul măștilor în decor „dospind de metaforă”. Scherzoul arlechinesc, crochiu de gen predilect, e inițial năstrușnic, cu „piruete pe poante” în „subțioara cerului”, apoi sarcastic, drăcesc, macabru: „Se umplu de răgușeală / clarinetele oaselor crude” și „Colombine carbonizate / între acoperișuri de aur și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat casele, / au inundat respirațiile, / săltau prin piețe / [...] pe scări de frânghie, / se cățărau
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Un cedru mare se-nclina deasupra apei, tăind-o de-a curmezișul. După ce trecea de copac, râul intra-n mlaștină. Nu voia să intre acolo acum. Avea o reacție Împotriva gândului de a intra clătinându-se În apa mare până la subțiori, ca să prindă păstrăvi mari În locuri din care nici măcar nu avea cum să-i scoată. Malurile mlaștinii erau sterpe, coroanele cedrilor unindu-se deasupra, așa Încât lumina soarelui nu pătrundea până la pământ decât În mici petice. În apele repezi și adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luat de acolo niște petice de haine purtate și niște trențe de haine vechi și le-a coborît lui Ieremia în groapă, cu niște funii. 12. Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: Pune aceste petice purtate și aceste trențe sub subțiori, sub funii." Și Ieremia a făcut așa. 13. Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, și l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniței. 14. Împăratul Zedechia a trimis după proorocul Ieremia, și l-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
m-am hotărât să mă întorc în țară. Cum n-aveam bani de drum imediat, m-am dus să cer prietenilor, eu care nu cerusem niciodată. Am fost refuzat politicos. Atunci am căutat Muntele de pietate, cu paltonul de iarnă subțioară. Mi-era rușine să întreb sergenții unde se află. După câteva ceasuri de ezitare, l-am găsit aproape vecin de hotelul meu. Am făcut coadă. Mai erau femei, numai femei, una cu lingurițe de argint, alta cu haine, alta cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Închizând-o chiar de săptămâna Patimilor În baia de aburi și chinuind-o ca pe Hristos!? Era atât de parșiv procletul, Încât, În loc s-o bată, o dezbrăca la piele și, Înarmat cu o pană de gâscă, o gâdila la subțiori, scrijelindu-i pe piele, cu litere slavone frumos aduse din condei, ca În vechile pisanii, rugăciuni amestecate cu măscări, până biata Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea obștescul sfârșit. Văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întâmplă se liniști grăbind mersul dorind să-i ajungă din urmă pe cei trei colaboratori cărora le auzi pantofii scârțâind În zăpadă, dovadă a gerului cumplit ce prevestea o iarnă nu tocmai ușoară. Scoase batista ștergându-și fruntea, grumazul și subțiorile de transpirație; Se simțea slăbit, ar fi preferat să se lungească pe luciul gheții să gândească la liniștea Înghețată a mediului Înconjurător, la starea sănătății lui! Simțindu-se fără putere, făcu un deosebit efort de voință pentru a continua drumul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
le orânduia Într-un raft. Se ordonă Încolonarea În flanc câte unul. Urmau să treacă Într-o altă Încăpere la fel de friguroasă prin fața unei comisii de gardieni, care Îi scotoceau În anus, cerul gurii sub limbă, tălpile picioarelor și Între degete, subțioară, În general ori unde fantezia ori iscusința arestatului putea ascune un bilet ori un cuțit rudimentar construit pentru a-și tăia venele dela mâini În fața judecătorului, implorând dreptate...!! Și acest ritual fiind terminat, arestații fură mânați precum turmele de oi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cârpă, să le de-sclerozez mintea, să le de”pink”tez viața ... vreau să fiu dezordine... Data 5, ...am descoperit astăzi un dihor căruia naturaliștii au uitat să-i consemneze numele în nomenclatorul lor: timpul... noi suntem de fapt mirosul subțiorilor lui , duhoarea care-și întinde nări ca să se poată mirosi: deflorăm constant straturi, ipostaze, subsidaruri - indecidabil dacă conștient sau nu - care însă nu ne definesc, ci doar intercesează transgresarea spre o nouă dimensiune... în mod paradoxal, regăsirea înseamnă stagnare, conformism
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
trezi, mult mai târziu, când deja dădea să se-nsereze, umblând năuc prin gară... PAGINĂ NOUĂ X. Strada Nervi ... Un om alcătuit dintr-un picior aleargă pe o stradă fără sfârșit. În spatele lui, Îmbrăcat Într-un costum alb, strălucitor, boțit la subțiori, merge doctorul Noimann. Mathilda, Mathilda! Unde ești? Priviți-l: piciorul aleargă, aleargă! Degetul mare Îi servește de cap, celelalte degete, când de cap, când de călcâie. Aleargă pe stradă. Se oprește la colț. Își ridică un crac: urinează. Marchează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Avea însă cel mai mare succes, pentru că la realizarea lui erau necesari trei elevi, așa că, pe lângă mine, care căzusem pe gheață și mă lovisem îngrozitor, mai luam doi colegi, care trebuiau să m-aducă în clasă, ținîndu-mă cu grijă de subțiori. Scopul era să intrăm după ce profesorul scosese la lecție seria pe care urma s-o examineze. Așteptam în curte, cam cât ne făceam noi socoteala că a notat absenții, apoi ne puneam planul în aplicare; eu mă lungeam pe gheața
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
murmură ca o încheiere Zeul Neantului. În acest timp, Homer, care, la început, de bine de rău, se ținuse de bara din fața altarului, atârna acum moale, ca o marionetă, cu picioarele rășchirate grotesc și cu brațele bălăbănindu-i-se de la subțiorile proptite de sulul metalic. - Nu ești dumneata Barbara Hamilton? - Ba da, răspunse un glas mirat de femeie. Dar de unde știi? Era amplificatorul care reproducea "pista sonoră" a memoriei lui Homer. - L-am auzit odată pe Adrian Gord vorbind despre dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
tulburi și injectați ai lui Homer vitraliile deveniseră luminile îndepărtate ale metropolei, iar cele trei altare - un vesel carusel infinit. - Analiză în undele delta! ceru Zeul Concentrării. Două brațe metalice coborîră de undeva și, cu precizie și indiferență, prinseră de subțiori ghemotocul uman rătăcitor cu gândul prin cosmoparcul tinereții lui. Oare n-ar putea încremeni pentru totdeauna această clipă fugară? Ca un serafic țipăt de viori... Ca insolita dulceață a unui fulgurant ferăstrău de senzații de-a lungul întregului trup...". - Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă, puse de-a dreptul pe scîndura împuțită a mesei. Groasă, în dormitor plutea duhoare de picioare, de subțiori nespălate și de alte produse ale dezintegrării omenești. Brusc mi s-a relevat preferința de a fi cîine, precum și imensul regret că n-am rămas în gară. Obișnuit cu viața de cămin, Ieduț nu reacționa însă la fel. Ulterior am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pline cu muște. Patricia se cocoță în patul cu tăblii de lemn și, cuprinzîndu-și genunchii în brațe, se sprijini pe pernele murdare de la căpătîi. Abia atunci am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram atât de stingherit încît am scos caietul. Numai din obișnuință am întins mîna s-o mîngîi. Vînătă de furie, fata scrîșni: - Lasă-mă. M-au mirat înfățișarea și glasul ei. Din lipsă de imaginație, am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îmi pusesem pe mine prima cămașă pe care o înșfăcasem de pe fotoliu - aceeași cămașă neagră, cu nasturi până jos, pe care o purtasem și în vinerea precedentă. O zi care fusese deosebit de stresantă. Cămașa arăta ca un supraviețuitor dărâmat; de la subțioară emana un puternic miros alcalin. Când să mă îndrept către ușă, ochii mi-au căzut pe calendarul uriaș de pe perete. În sfârșit, ianuarie - a șaptea lună. Simbolul jumătății perioadei. Crăciunul venise și trecuse, cu biata mea mamă așezată pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scurt. Valetul dispare, nici n-a fost, când să fi apărut, că nu se mai vede. Tolea e dus, parcă l-a lovit strechea. Holbat, nu cumva doarme, așa, cu gura căscată. Tresare doar când Marga îl ridică, încet, de subțiori. Îl privește atent absent pe domn’ doctor. Domn’ Marga îl ia de după umeri și îl împinge, ușor, spre fundul holului. Sunt două trepte acolo, în fundul holului: un fel de podium, ca o scenă, sub reflectorul din tavan. Acolo, în fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oferă ziare gratuite și, în clipa în care trec pe lângă el, iau un Financial Times. De dragul vremurilor trecute. Plus că, dacă am FT la subraț, poate prind un loc la clasa business. Tocmai îl împăturesc ca să mi‑l pun la subțioară, când observ un nume care face să‑mi stea inima. Brandon în tratative pentru a‑și salva compania. Pagina 27. Cu degete ușor tremurătoare, deschid ziarul, găsesc pagina și citesc articolul. Luke Brandon, proprietarul unei companii de PR financiar, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu și Nora, cu păr blond-blond și ochi verzi-verzi - ca mine. Nora are și fundă albastră-verzuie și, când nu mănâncă bătaie de la scârba-mică de soră-sa, face pe hâtra: tot mereu umblă cu o carte uite-așa de mare la subțioară, când vrei și tu, ca omul, să stai oleacă de vorbă cu ea - n-are timp!; nici nu te aude - că ea citește! Stăm la masă, afară, sub agud. Doamna a așezat-o pe Nora În stânga ei, pe Mili În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum, băiețel? - Nu face nimica, zic eu, cu glasul meu cel gros, descoperit În pădure. E-așa de mititicăăăă... - Ba mititic ești tu și cu mă-ta ta! Doamna o Înhață din zbor (cunosc metoda, de la mama), o duce, la subțioară, În casă - de unde răzbat oarecari răgete, mai degrabă de mânie decât de durere și de: nu-mai-faaa’-și-nu-mai fac! - Tu să nu vorbești ca Mili, tu ești mare, Îmi șoptește mama. Că, altfel... știi tu... Știu - cum să nu știu? Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îi comunic liniștit. - De ce, Întreabă ea, fără interes. - Fiindcă nu vreau să mă las, zic. Și dacă eu nu vreau, nu poți să vrei tu În locul meu. - Nu vrei - te fac eu să vrei... Tecla râde, Îmi ia capul la subțioară; cu o mână Încearcă să-mi deschidă gura, strângându-mă cu două degete din laturi, cealaltă Îmi vine cu lingura plină. Zic: - Tu nu știi, dar să știi: dacă mai faci asta, eu te mușc de țâță. Am zis liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mi plăcea: era acru - Îmi plăcea că-i plăcea lui Moș Iacob. Umpleam brăcacea, vărsam Înapoi În poloboc ce rămăsese pe chișcă, scoteam mațul, băteam vrana la loc. Urcam la lumină și la căldură, ținând brăcacea cu amândouă mâinile, „de subțiori”. - S’ trăiești, băi’țălu moș’lui... Moș Iacob așeza „țăharca di titiun” deja răsucită, dar neaprinsă, pe capacul tabacherei, pusă alături, pe truchină, lua brăcacea cu amândouă mâinile, o ridica, bea. Se oprea, plescăia din limbă - Îi era bun, jinișoru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pana corbului la păr și ce albă ca laptele laptelui, pe la piele; ai fi zis că-i Tecla. Și nu știu cum bătea lumina și cum curgea apa, că semăna oleacă și cu Bălana mea cea pufoană și dolofoasă - mai ales pe la subțiori: i se vedeau prin apă. Am stat noi ce-am stat. Și n-am mai stat. Ea s-a ridicat În picioare prima - și-atunci am văzut-o bine de tot, i-am văzut În lumina mare și subțioara de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]