391 matches
-
și specializată în forma chetei, a strângerii de bani, dar și ca denumire a cutiei. În Furnica, nr. 258 din 1909, se vorbește de un călugăr care „a plecat din casă- n casă, cu pantahuza de gât și catastivul la subțioară”; în nr. 40, 1911, de „pantahuza pentru copii săraci” etc. Evoluția semantică principală a expresiei a umbla cu pantahuza e firească: sensul peiorativ provine din perceperea oricărei cereri de bani ca formă de cerșetorie, privită cu dispreț. În politică, termenul
Pantahuza by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5486_a_6811]
-
personaj fără identitate, fără biografie, exceptând-o pe cea variabilă, comandată de împrejurări; ceva joycian de la eroul Bloom; când așa, când altfel; surprinzător prin aparițiile și caracterele sale veșnic reînnoite... O infinitate de alter-ego-uri... până la Contabilul jegos, jerpelit, purtând la subțioară mapa lui neagră, crăpată, de vinilin... (viitorul Rânzei, - adaug în 2005). Sincopă între două sau o mulțime de manifestări ale aceluiași erou... Tehnică de romancier mare..., nesătul. Am spus: Joyce!... * Un om care este confuz, în general, când vorbește, mult
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7621_a_8946]
-
pulover gros. Da' musai mai pă urmă o să dăm o raită înapoi, printre știuleți, să îl luăm. O să cam fie cazul să le recuperăm pe toate. Tricoul a prins vîrste ude. De sudoare. Pe burtă. În laterale. Curge zeama de la subțiori. Asta, însă, nu face decît să mă ambiționeze și mai tare. Îi văd, înainte, tenișii. Și, pornind din teniși, gleznele. Si, pornind din glezne, pulpele. Bagă, bagă, îi zic, lui, trupului. Lui, hoitului. Și hoitul bagă. Și porumbul sună, sună
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
de dincolo a toate în nimeni nu afli mângâiere decât amestecându-te cu ceea ce nu-ți aparține, cu imposibila țărână. 3. Dar acelora (voi sunteți?) mintea nu le vedea că le măsuram în cuvinte adâncimea mierii și-i ungeam la subțiorile sufletului. Nu vi s-a spus o părere - că ați trecut ca o umbră de pasăre peste sistole și diastole dar fără să zburați. 4. Dâre de soare căzute-ntre fagi tremurau deasupra umbrelor, din urmă și de apoi. Prin
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
mai multe accesorii." (Omul) Umorul, speculând ambiguitatea dintre exprimarea proprie și cea figurativă, nu e diferit de al lui Urmuz: "deși preot, când îl trăgeai de manutanța care-i picura pe grumaz, se uita cruciș și începea să behăie pe la subțiori, dar dacă-l mai și scoteai din pepeni, intra numaidecât la loc, zâmbind șmecher." (Ispitele lui Moș Grămadă) Urmuziană este alăturarea de elemente altfel greu de întâlnit: "un convoi compus din șapte mii de scripete, din fleici, din inele și
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
Ritual (altar) m-am tupilat în altar ca o șopârlă cu ochi de șarpe și câine de târlă degerau sfinții unși cu frescele prunce din care-ncercau întunericul nesfințit să-l arunce mic altar de suspine creștine! ai plâns în subțioara mea pe ascuns tu ai pus peceți pe suflete mute pe năframa Sfintei Fecioare, cusute cu ace de smarald și porfir sub potirul căreia mă furișez și respir (20 iulie 2008) Ritual (fântâni) satului meu natal: Limpeziș acum când în
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
mutul azimut ascuns sunetul în șlefuire literele la galere legănând într-o psaltire un copil ca un pistil sânge-ntors din alte sfere. L-au lăut l-au înfășat /fluture în sfânt altar/ și l-au dat la închinat trecut pe la subțioară de fecioară în altar. Buzele de schitmonah umblau sânul sterp smerit seceta ce înceta pârga-n miedul daurit la capăt de mugur vlah. La lumina candelei gâtul ei prin asfințitul nesleit în revărsare deznoda al lebedei gât de-argint la
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
era atît de catastrofală, precum îi stătea în obicei, Klaus răsuci cheia în broască, fără ca urechea lui să înregistreze acel zgomot metalic scrîșnit, atît de neplăcut la ușile vechi. Statura uriașă a lui Hansi Brüderl înaintă pînă în mijlocul camerei. La subțioară ținea un album cu coperțile îngălbenite. - Io zic că poate ar fi mai bine să vă faceți de lucru cu cartea asta despre noi. Io știu că o să vă placă. Io cred că n-o să vă supărați. Hadernsee a căzut
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Din coapse, din umeri, din șolduri, din sîni, de pretutindenea creșteau mlădițe verzi". Imaginea nu îi este străină nici lui Șt. Bănulescu care, undeva în Cîntece de cîmpie, vede pe ciotul unei sălcii uscate cum cresc lăstare ,cu fagure-n subțioare". Corabia demonului de la Biblioteca Academiei de Arte Plastice din Viena aduce cu luntrea paznicului din Farul, pentru a nu mai vorbi de Bufniță în arbore putrezit cu un subtitlu atît de baconskyan Pădurea care aude și cîmpul care vede pentru
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
murim pentru că nu suntem iubiți îndeajuns" * * * și totuși prăpăditul mucosul ghidușul deschide fereastra inimii și țipă cât îl ține gura: "cine-a pus sare în prăjituri și cafea cine mi-a pus dulceață în pantofi și mustăți de husar la subțiori cine-a scris povestea asta sălcie care-i viața mea și mă silește s-o trăiesc și s-o mor la nesfârșit cine-a scris pe vânt și pe apă pe nisip și în fiere: Ťah dulceața mea - spânzurată de
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
are. - Alții spun că și-a lăsat-o întinsă pe țărâna de jos a mormântului tău până în clipa când șirul nesfârșit de numere te va scoate la lumină, spânzurat de o stea. Rugul de pe apă Trei bărbați au ridicat de subțiori de trei ori aleasa, ca să privească dincolo. întâia oară, peste pragul de sus al ușii: - Iată, mama și tatăl, spunea ea, strânși în jurul focului din vatră! A doua oară, peste ochiul ferestrei: - Văd un șir de bătrâni cunoscuți, ținându-se
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
de 9 luni eu am fătat ca niciodată 20 de pisoiași albi sau cu rimă ceea ce mă înghiontește să sper că mai e ceva talent pe fundul borcanului. E bună și singurătatea, cu condiția să nu te acrești decît pe la subțiori. Ce să-ți mai spun, psihimu? Că te iubesc de-adevăratelea? Că sper că vor veni totuși vremurile cînd, stînd noi doi la o crîșmă din Dudești, ca doi cîrțani, vom da o fugă, pe nepusă masă, pîn’ la Roma
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
s-au agățat atâția ciulini încât pare o bunică împodobită grotesc în fața unor nepoței de la țară în lungile lor cămăși albe și iarăși sufletul e o biserică plină de cărucioare goale Peisaje de la subsolul memoriei cu niște pâini mari la subțioară ne plimbăm pe alei conversând despre viețile scurse-n pământ lung privește în urma noastră tatăl meu plecat cu fața-ncercuită de o băltoacă albastră copilul rămas singur în întuneric simte cum i se topesc mâinile lichidul lor se întinde pe masă
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
care uită ce are de făcut dar care privindu-se-n oglindă constată mirat că a rămas el însuși. Există zile Există zile sau simple intuitții brațe sau flori insuficient de-ntunecate motociclete sau speranțe totdeauna umezite de sudoare cum subțiorile coruri sau mișcările-nvălmășit ale luptătorilor sumo bănci în parc sau doar detalii ale visului atît de fluide încît în comparație cu ele apa unui rîu pare imobilă. Consilii date ție însuți Nu întoarce capul nici în dreapta nici în stînga sufletul are o
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
Al cincilea sonet e-ntotdeauna mai vinovat ca toate. Limba are o sumedenie de animale domestice pe care le asmuță. L-am scris cândva. Acuma disperarea de a-l fi uitat mă roade. Ca o iască îl simt crescând la subțioara dreaptă. Dacă-aș putea să iau asupră-mi toată durerea din cuvinte, spaima-nchisă-n plictisul după-amiezii și lumina de pe spinarea nopții mele - poate că mi l-aș aminti: avea structura unui cristal în care plânge-un înger. Sonetul VI
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
pămpălăilor!!! Băi, da' tu nu ai HBO? ("La contactul uman îi mai trag și un zîmbet"... repetam, obsedat, o expresie auzită aiurea.) Pe urmă chiar a început ploaia...copacii cu rădăcinile în dușumele nu se mai văitau, se liniștiseră, la subțioara crăcilor forfoteau fluturii , ciorchini de aripi, lîngă trunchiuri ciupercile își schimbau pălăriile între ele, izvoare rotunde șlefuiau prunduri colțoase... mă gîndeam că parcă aș fi în... Pădurea Albastră...nu fusesem niciodată acolo... de capul meu!...îmi promisese cineva să mă
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
cînd culorile zilei și ale nopții se uniformizează cum dimineața la mare cerul cu apa se împreună parcă e o pînză ploaia și răpăie ce-o fi făcînd dracula singură dacă eram acasă își băga capul îi încape perfect în subțioara mea ce să mai aștept alcoolul în papilele mele provoacă mici hurducături dezastre ale gustului cum o fi sîngele tău pe limba mea cu ochii închiși l-aș putea recunoaște cînd stau la o masă cu un bărbat chiar și
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
se mai deschid. Ușile deschise-au murit. Țări întristate cu-o mână aspră Sunt șterse de pe hartă. Orașele, au existat oare? Pe unde se-ajunge la soare? Mai avem doar un secol Mai avem doar o clipă, Tăcerea urcă pân-la subțiori, Hotarul vieții se mută-ncet spre nordul Unui cuvânt de ceață și de somn. Seară de porțelan Seară de porțelan Amforă cu ochii închiși Dacă ne-am mișca, Dac-am vorbi, dac-am atinge luciul, Spirala, punct cu punct imaginând
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
unde a fost până azi dimineață când o pală de vânt foarte rece a smuls-o din somnolență /ce o fi apucat-o așa dintr-o dată/ poate că și-a amintit de vreo gâză care se va fi oploșit la subțioara ei tot mai uscată poate că acolo sus întrebările devin tot mai albastre și nu mai așteaptă răspuns poate că la orizont un copil deja și-o imaginează vie și nu se cade să amărăști un copil alături parcă pietrificat
întâmplare de seară by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3697_a_5022]
-
După vreo șapte minute, Telu simți că se va rupe ceva în el. Din fericire, iadul se potoli și formația începu o bucată lentă. Pe dată, farmazoana se lipi de pieptu-i, cu simțire. Mirosul de parfum scump și sos de subțiori îl izbea la rădăcină. Ministrul rotea privirea peste umărul cam ascuțit. Ringul continua să exale damful său de budă a unui bazar oriental. Îi văzu la o masă pe oamenii săi de încredere. Cel care îi ținea telefoanele mobile, un
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
fum îndreaptă trista cruce spre sânii grei pe rând până le simți sudoarea de smirnă rourând pe fața mea în febră. Cu plânsul meu ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă Mame prin cântăreții-fii în țara ca o harfă � și leagăn și mormânt ne leagănă pământul cerești
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
scrie Ca un Atoateștiutor grădinar. Cartea livezilor Cum a putut să mă coboare din vârful cireșului, unde stam cocoțată cu poeme de Shelley în poală, O să orbești tot citind și citind dar aici nu mă găsește nimeni De-ar fi subțioara crengilor mai puțin ascuțită, mai domoală... E drept că pielea și coaja pe trunchiul cireșului sunt mătăsoase, Că simt pe spate și coapse satinul vârtos, picuri de clei, când și când, Că se-nțeleg bine frunze, ramuri și oase, Cuvintele
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
nu ajunge. Până la urmă Până la urmă vin cohortele de păsări și leagă cu o frânghie de întuneric malurile. Idolul lor e Doamna în Doliu, de o sută de ani așteaptă să i se întărească aripile, să-i crească mușchi la subțiori. dar ea și-a făcut casa într-o sală de așteptare. Acolo nu cântă decât privighetorile de lemn și vântul ce-a împins corăbiile argonauților. De câte ori iese la plimbare se rup catargele ploii și pâcla inundă străzile. Inventează alfabete sălbatice
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
ei, din Austria, iar fardul acesta depus peste pielea mortificată, ce nu se mișca în timp ce vorbea febril, de astădată în limba germană... Era îmbrăcată într-o rochie simplă de stambă, fiind vară. Era și mai slăbită după accident. Avea la subțiori smocuri galbene de păr lipite de sudoare, ceea ce îi dădea un aer provocător. Pe brațul stîng poartă un manșon de ghips care îi joacă pe antebraț ca o brățară foarte largă, semn că bandajul e pus de mult și că
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
său, în fruntea unei mișcări de pedepsire a cuiva care nu împărtășește neapărat învățăturile acestei entități. Unde e mult-invocatul ecumenism al B.O.R.? În pretenția sa de biserică hegemonică, probabil. A fi ecumenic înseamnă nu doar a-i atrage la subțiori pe cei care împărtășesc alte filozofii decât a ta, ci și de a te abține să-i discretitezi pe cei care nu-ți sunt pe plac. Or, la acest capitol, B.O.R. e repetentă rău. Inevitabilul paralelism cu ceea ce
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]