238 matches
-
stâncă, uneori cu arbori care cresc în mici habitate disponibile. Afluenți Bicazului și-au tăiat în zonă propriile chei - cum sunt cele ale "Lapoșului", "Cupașului", "Șugăului" și "Bicăjelului", înfrumusețate de repezișuri, cascade sau serii de marmite. Culmile acoperite de pajiști subalpine se asociază cu petice de vegetație ierboasă pe povârnișuri și terase. Puncte de belvedere se constituie din întrepătrunderi ale stâncăriilor cu pereți cvasiverticali, cu pădurile. Acestea, uneori compacte de molid sau amestecate cu fag, brad sau larice (mai rar), acoperă
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
imperiul austriac, fiind frecventată, pe sezon, de peste o mie de oameni, afară de cei aflați în trecere sau în sejururi ocazionale, de sfârșit de săptămână. Solca reprezenta un târgușor tipic pentru vremurile Bucovinei istorice, iar Sanatoriul și Institutul Hidropatic ofereau “climă subalpină cu schimbări minimale de temperatură; aer curat, balsamic și bogat de ozon; saloane de inhalare cu aburi de molizi și de slatină din Solca; tot felul de ape minerale; massagiu, electricitate, zăr de oi, băi medicinale; scalde de slatină din
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Austriei se află la peste 500 m altitudine iar 40% la peste 1000 m. Altitudinea medie este de 1000 de metri. Relieful muntos(Prealpii și Alpii, orientați E-V) acoperă aproape ¾ din suprafața țării, câmpia reducându-se la un culoar subalpin(care însoțește Dunărea), la Burgenland(unde se află altitudinea minimă a țării, de 115 m) și o parte din Câmpia Panonică. Prealpii se prezintă sub forma unor podișuri sau munți mai joși, desi unele vârfuri se apropie de 3000 m
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
paralelele de 46° și 49° latitudine nordică, și între meridianele de 9° și 18° longitudine estică. Se poate împărți în cinci mari grupe de relief, cea mai mare fiind Alpii Răsăriteni, care formează 62% din suprafața totală a Austriei. Dealurile subalpine și subcarpatice formează 12%, iar zonele colinare din est și din jurul câmpiei Panonice reprezintă 12% din suprafața totală. A doua zonă muntoasă (mult mai mică decât cea alpină) se află la nord. Denumită „platoul de granit austriac”, se află în
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
ajungând în Carpații Meridionali până la 1900 m). Dintre plantele ierboase la aceste altitudini sunt caracteristice ferigile și, în poieni, păiușul roșu. În zona alpină, cu îngheț îndelungat și soluri acide, se dezvoltă pajiști dese și scunde iar în partea inferioară (subalpină) apar tufișuri de ienupăr, bujor de munte, afin, jneapăn. În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
mineral cu un debit de 0,1 l/s. Datorită configurației reliefului și în Masivul Suhard zonalitatea vegetației este evidentă. În partea superioară a masivului, la peste 1 600—l 700 m, se dezvoltă un complex de tufărișuri și pajiști subalpine. Acestea apar insular în Masivul Omu (inclusiv Pietrele Roșii) și în Masivul Fărăoane. Jnepenișurile au o mare dezvoltare, în special în Masivul Omu, fiind greu accesibile. Tufărișurile sînt formate din jneapăn (Pinus mugru), ienupăr pitic (Juniperus sibirlca), anin de munte
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
pășuni. Acesta lanțului muntos al Carpaților Meridionali și în special al Munților Bucegi. Rezervatia dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi, grohotișuri silicioase, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, vegetație lemnoasa de-a lungul cursurilor de apă) ce adăpostesc o gamă
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
În lunca Nerei sunt frecvente salcetele (Salix alba, S. fragilis, S. triandra, S. purpurea), Populus alba, P. nigra (plop alb și negru) și zăvoaie de arini (Alnus glutinosa). Ca specii declarate monumente ale naturii, în pădurile în amestec pe stâncării subalpine, se poate întâlni Larix decidua (zada), iar în pădurile termofile Taxus baccata (tisa). Pomii cultivați sunt, în principal, mărul și prunul, dar plantațiile existente, amplasate în condiții de sol necorespunzătoare și slab întreținute, dau producții relativ scăzute. Pășunile și fânețele
Dalboșeț, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301080_a_302409]
-
privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Natural Bucegi. Aria protejată reprezintă un peisaj alpin cu abrupturi stâncoase, pășuni (vegetație alpină variată) și păduri; asociații floristice specifice etajului subalpin și alpin inferior și alpin superior și o faună variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte; specifică extremități estice a Carpaților Meridionali. „” este o rezervație naturală cu diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii, cât și la nivel de ecosisteme terestre. Rezervația naturală se suprapune sitului "Natura 2000 - „Bucegi”" și dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: fânețe montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, tufărișuri alpine și boreale, păduri dacice de fag, păduri medio-europene de fag, păduri acidofile cu molid, păduri de zadă, păduri de zâmbru, vegetație lemnoasă cu cătină pe malurile râurilor, comunități cu ierburi higrofile, mlaștini turboase, abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
prezența unor versanți cu expoziție nordică și panțe mari au favorizat practicarea sporturilor de iarnă. Bioclimatul este tonifiant, excitant cu anumite nuanțe de sedare. Domină etajul pădurilor de molid cu asociațiile vegetale specifice acestuia, iar mai sus etajul alpin și subalpin. Pajiștile montane sunt cu un înalt grad de biodiversitate, fiind clasificate drept pajiști cu înaltă valoare naturală. Un element de specificitate al zonei este reprezentat de prezență mlaștinilor oligotrofe (tinoave), ce păstrează elemente floristice specifice perioadelor interglaciare și similare zonei
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
suportând și unele influențe ale climatului continental din est și ale celui subbaltic (boreal) de nord. Prin altitudinile prezente, zona se include în ținutul climatic al munților mijlocii de la periferia acestei provincii, caracterizată printr-un climat temperat-boreal montan de tip subalpin. Temperatura medie anuală a aerului este în jur de +4 °C, temperatura medie maximă se înregistrează în luna august (+21,4 °C), iar temperatura medie minimă în luna ianuarie (-12,4 °C). Cantitatea medie multianuală a precipitațiilor este în jur
Comuna Coșna, Suceava () [Corola-website/Science/301944_a_303273]
-
s-au extins mult pășunile în dauna pădurilor de conifere. Etajul alpin se desfășoară la peste 2 000 m. Între 1 800 m și 2 000 m se face trecerea între această zonă și etajul pădurilor de conifere. În etajul subalpin, elementele caracteristice care se îmbină sunt arbuști, arbori răzleți, ierburi. În zona alpină, unde clima este rece și umedă, se întâlnesc specii de ierburi adaptate la frig, umezeală, vânt puternic. La partea inferioară a etajului subalpin pajiștile se îmbină cu
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
de conifere. În etajul subalpin, elementele caracteristice care se îmbină sunt arbuști, arbori răzleți, ierburi. În zona alpină, unde clima este rece și umedă, se întâlnesc specii de ierburi adaptate la frig, umezeală, vânt puternic. La partea inferioară a etajului subalpin pajiștile se îmbină cu tufișuri de ienupăr, jneapăn, afin, merișor. Zona alpină este întâlnită în munții Rodnei, Călimani, Bucegi, Leaota, Piatra Craiului, Iezer-Păpușa, Făgăraș, Parâng, Cândrel, Șurean, Căpățânii, Retezat-Godeanu, țarcu etc. Vegetația azonală. În lungul văilor principale, cu lunci largi
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
și s-au dezvoltat sub climat umed. Sunt soluri brune și brun acide propice pomiculturii. Solurile din regiunile montane înalte cu păduri de conifere, climat rece și cu precipitații bogate aparțin clasei spodosoluri (podzoluri). Solurile de pe culmile carpatice alpine și subalpine brune și brun acide, formate într-un climat cu temperaturi mici și cu multe precipitații, sunt subțiri și nu asigură decât dezvoltarea ierburilor sau a unor arbuști. O grupă aparte include solurile azonale, care sau dezvoltat în anumite condiții, căpătând
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
Circumferința lacului măsoară 7250 km și se întinde și în amonte de confluența Voltei Albe cu Volta Neagră. AMERICA ARGENTINO - lac de origine glaciară, cu mai multe ramificații spre Munții Anzi, ce formează cu lacurile Viedma, San Martin - complexul lacurilor subalpine. Situat pe paralela de 50ș latitudine S lângă vârful Bertrand Ă3720 m) Lacul Argentino este drenat prin Santa-Gruz spre golful Bahia Grande de la Oceanul Atlantic. În lac se varsă apele lacului Viedma. ATHABASKA - depresiune lacustră glaciară, rezultată în urma eroziunii calotei glaciare
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
2 carene discale pot fi uneori parțial șterse. De o parte și de alta a carenelor elitrelor se află câteva puncte mari. Carena exterioară prezintă adesea în partea postmediană o proeminență ușor înălțată. Aripile membranoase ± dezvoltate. În zona montană și subalpină printre firele de iarbă și sub pietre. l=12-16 mm. Primele 4 articole ale tarselor anterioare lățite, tarsele mediane fiind ușor lățite. -ab. nigrita Creutz. Corpul negru-unicolor. 3 Silpha tristis Illiger (granulata Thunb.) Negru, jumătatea anterioară a corpului prezintă reflexe
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
prevăzute cu dinți proeminenți. Tarsele anterioare și mediane pentamere, cele posterioare fiind tetramere (5-5-4). Insectele sunt întâlnite pe nisipul de lângă malurile râurilor, pe ierburi și pe flori. Unele specii trăiesc sub pietrele mari din apropierea pâraielor, altele sub pietrele din zona subalpină (L. piceus). Există forme care se găsesc în corpii de fructificație ale ciupercilor hipogee. În fauna României au fost semnalate până în prezent 22 de specii, dar numărul lor poate fi mai mare. 1 Leiodes rotundatus Erichson Corpul oval-scurtat, cu marginile
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
boreomontană. l=2,5-3 mm. ♂ Tarsele anterioare și mediane puțin lățite, iar tibiile posterioare sunt ușor arcuite. 5 Leiodes brandisi Holdhaus Coloritul corpului maroniu sau roșcat-maroniu, de nuanță deschisă. Specie răspândită în nordul și centrul Europei. În zona montană și subalpină. l=3-3,3 mm. ♂ Tibiile posterioare drepte. 6 Leiodes cinnamomeus Panzer (lycoperdi Steph., affinis Schm.) Corpul ovalalungit, dorsal convex, lucios, galben-roșcat sau roșcat, cu măciuca neagră. Capul prezintă o punctuație fină și rară. Articolele antenale mai îngroșate, măciuca antenelor fiind
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
iar interstriile prezintă o punctuație de fond extrem de fină și rară, adesea neaparentă. La nivelul interstriilor mai sunt prezente rânduri alternative formate din puncte mai adâncite. Din nordul și centrul Europei până în Siberia. Insectele sunt întâlnite în zona montană și subalpină. l=2,8-3,5 mm. ♂ Tarsele anterioare și mediane ușor lățite. Femurele posterioare cu unghiul apical extern ușor denticulat și cu cel intern lobat. Tibiile posterioare subțiri, cu jumătatea anterioară ușor turtită, iar jumătatea lor posterioară este arcuită spre interior
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
prezintă reticulații accentuate. Articolele antenale întunecate, relativ alungite, baza antenelor are o nuanță galben-roșcată. Picioarele maroniu-închise sau negre. Partea dorsală a corpului și ultimul sternit abdominal prezintă o punctuație deasă și accentuată, punctuația discului pronotului este mai fină. În zona subalpină unde trăiește în apele reci provenite din topirea zăpezilor. l=3,3-3,6 mm. 13 Hydroporus planus Fabricius (fusculus Schr., humeralis Marsh.) Oval, ușor bombat, relativ lucios, acoperit cu o pubescență lungă, de nuanță cenușie. Capul negru cu o tivitură
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
uneori până în vecinătatea marginii anterioare și posterioare. Elitrele cu câte 7 benzi lățite de formă variabilă. Uneori benzile 4 și 5 confluează în partea lor posterioară, iar benzile 6-7 formează o pată comună. În lacurile mici din zona alpină și subalpină. (4-4,5 mm)................... ...........................(griseostriatus Deg.) -.Elitrele prezintă pe marginile laterale înainte de vârf un dinte mic, ascuțit (fig.39b, pag.36). Pronotul ușor îngustat la bază, marginea lui anterioară și cea posterioară prezintă câte o bordură îngustă întunecată, iar baza sa
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
slabe. Palpii maxilari negri. Elitrele maronii prevăzute cu un luciu bronzat, mai rar ele pot fi galben-maronii cu pete negre. Suprafața elitrelor prezintă strii punctate fine și interstrii plane. Discul elitrelor cu câte o impresiune mediană transversă. Comună, în zona subalpină. l=2,5-3,4 mm. 7 Helophorus confrater Kuwert Corpul bronzat întunecat. Capul și pronotul prezintă un luciu metalic. Elitrele bronzat-maronii sau castanii, cu reflexe metalice verzui sau violete. Articolul terminal al palpilor maxilari poate fi uneori asimetric. Specie montană
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
zona postmediană a elitrelor se află o pată suturală negricioasă în formă de săgeată și câteva pete mici, întunecate, dispuse de o parte și de alta a marginilor laterale. Picioarele cenușiu-gălbui. Vârfurile palpilor și ghearelor negricioase. Specie întâlnită în zona subalpină. l=2,2-3,3 mm. 14 Helophorus granularis Linné Articolul terminal al palpilor maxilari este alungit și dezvoltat asimetric. Capul și pronotul bronzat-maronii, mai rar verzui sau arămii. Pronotul puternic bombat dorsal, cu marginile laterale ușor rotunjite, prevăzute cu o
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
cazuri mai rare elitrele pot fi negre-unicolore, cu o bordură laterală și posterioară galben-maronie. Suprafața elitrelor prezintă rânduri regulate de puncte, printre care se află intercalate câteva puncte rare. Tibiile posterioare sunt puternic lățite spre vârf. În zona montană și subalpină. l=3-3,7 mm. ♂ Baza femurelor mediane punctată și pubescentă. 11 Genul Helochares Mulsant Partea dorsală netedă, elitrele prezintă adesea dungi longitudinale întunecate. Articolele palpilor maxilari sunt concav arcuite. Pronotul fără o bordură bazală, iar stria scutelară este absentă. Mezosternul
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]