190 matches
-
doar unde. S-a descoperit de asemenea că particulele subatomice pot uneori fi descrise ca particule iar alteori ca undă. Aceste descoperiri au condus la elaborarea teoriei dualității undă-particulă de către Louis-Victor de Broglie în 1924, care stabilește că la nivel subatomic entitățile prezintă simultan atât proprietăți de particulă cât și proprietăți de undă. Modelul atomic al lui Bohr a fost dezvoltat după ce de Broglie a descoperit proprietățile de undă ale electronului. Conform concluziilor lui de Broglie, electronii pot exista doar în
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
observe că descrierea matematică se potrivea cu comportamentul cuantic observat al electronului. Mecanica matriceală a fost prima definire completă a mecanicii cuantice, legile și proprietățile sale descriind complet comportamentul electronului. A fost apoi extinsă pentru a se aplica tuturor particulelor subatomice. Foarte repede după ce mecanica matriceală a fost prezentată lumii, Schrödinger, în mod independent, a furnizat o teorie cuantică a undelor care părea să nu aibă nici o asemănare cu teoria lui Heisenberg. Era mai simplă din punct de vedere al calculelor
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
n-sfere. Fizica clasică a arătat începând cu Newton că dacă este cunoscută poziția stelelor și a planetelor precum și detalii despre modul lor de mișcare atunci poate fi prezis locul în care acestea se vor afla în viitor. Pentru particulele subatomice, Heisenberg a invalidat această concepție arătând că datorită principiului incertitudinii nu se poate știi cu precizie atât poziția cât și momentul unei particule la un anumit moment, astfel încât modul său de mișcare din viitor nu poate fi determinat, ci poate
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
și momentul unei particule la un anumit moment, astfel încât modul său de mișcare din viitor nu poate fi determinat, ci poate fi descris doar un set de posibilități. Aceste noțiuni care decurg din principiul incertitudinii se aplică doar la nivel subatomic și este o consecință a dualității undă-particulă. Oricât de ne-intuitivă poate părea, teoria mecanicii cuantice împreună cu principiul său de incertitudine sunt responsabile pentru uriașele dezvoltări din lumea tehnologiei care merg de la componentele pentru computere la lumina fluorescentă sau tehnicile
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
(n. 18 ianuarie 1921 - d. 5 iulie 2015) a fost un fizician american de origine japoneză, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2008, pentru descoperirea mecanismului ruperii spontane a simetriei în fizica subatomică. Nambu a primit jumătate din premiu, cealaltă fiind acordată japonezilor Makoto Kobayashi și Toshihide Maskawa. Nambu s-a născut în Prefectura Fukui, Japonia, în 1921. După ce a absolvit Liceul Fujishima din orașul Fukui, s-a înscris la Universitatea Imperială Tokyo
Yoichiro Nambu () [Corola-website/Science/313899_a_315228]
-
radiului și inventarea termenului de radiație. Lucrările sale vor avea un impact deosebit și în afara conceptualizării universului fizicii. Studiul mecanismului radioactivității, realizat de soții Curie și ulterior cercetările lui Ernest Rutherford, au sugerat existența unei activități la nivel atomic și subatomic și au deschis noi drumuri în știința modernă. Mai mult, s-a ajuns la ideea că atomul nu este indivizibil și au fost propuse mai multe modele pentru structura atomului, toate având ca esență ideea că acesta este format dintr-
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
nu devine φ' > φ; aceasta poate avea loc în cazul φ' < π sau φ' > π. La începutul secolului XX, ciclotronii erau denumiți în mod normal ca ”spărgător de atomi”. În ciuda faptului că ciocnirile de particule moderne, de fapt, propulsează particulele subatomice - atomii înșiși acum sunt relativ simplu de scindat fără a utiliza acceleratorul de particule - termenul persistă în limbajul cotidian când ne referim la acceleratorul de particule în general. Radiațiile de particule cu energie mare sunt folositoare atât pentru cercetările fundamentale
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
de aproximativ 10 secunde; un pion al forței slabe are un timp de viață de aproximativ 10 secunde, de o sută de milioane de ori mai lung. Un neutron liber are o viață de aproximativ 15 minute, astfel încât este particulă subatomica instabilă cu cea mai lungă viața. Izospinul slab este pentru interacțiunea slabă ceea ce sarcina de culoare este pentru interacțiunea puternică, și ceea ce masă este pentru gravitație. Izospinul slab este un numar cuantic; particulele care nu sunt implicate în interacțiunile slabe
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
fricțiune. Stratul de "scrith" care formează suprafața Lumii Inelare oprește trecerea a 40% din neutrinii care ajung la ea, fiind echivalentul unui strat de plumb cu o grosime de aproximativ un an-lumină. El absoarbe aproape 100% din radiațiile și particulele subatomice, disipând rapid căldura. Rezistența la rupere a "scrithului" este similară forței nucleare tari, fundația Lumii Inelare fiind adâncă de numai 30 m. De asemenea, este permeabilă pentru o serie de câmpuri magnetice. Din cauza rezistenței sale ridicate, "scrithul" este impenetrabil în fața
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
1661, Boyle a definit un element ca fiind o substanță care nu poate fi descompusă în substanțe mai simple prin intermediul unei reacții chimice. Această definiție simplă a fost utilă, de fapt, aproape 300 ani (până în momentul dezvoltării noțiunii de particulă subatomică), fiind însă chiar și azi predată în timpul orelor de chimie introductivă. Lucrarea lui Lavoisier, "Traité Élémentaire de Chimie (Tratat Elementar de Chimie", 1789, tradusă în engleză de Robert Kerr) este considerată a fi primul manual modern de chimie. El conținea
Istoria tabelului periodic () [Corola-website/Science/327335_a_328664]
-
în legătură cu numărul tot mai mare de elemente chimice ireductibile. Aparent oportun, pe la începutul secolului al XX-lea, prin diverse experimente cu electromagnetism și radioactivitate, fizicienii au descoperit că așa-numitul „atom indivizibil” este de fapt un conglomerat de diferite particule subatomice (în principal, electroni, protoni și neutroni), care poate exista separat unele de altele. În fapt, în anumite medii extreme, cum ar fi stelele neutronice, temperatura și presiunea extremă împiedică cu totul existența atomilor. Deoarece atomii s-au dovedit a fi
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
și presiunea extremă împiedică cu totul existența atomilor. Deoarece atomii s-au dovedit a fi divizibili, fizicienii au inventat ulterior termenul de „particule elementare” pentru a descrie părțile „indivizibile”, deși nu indestructibile, ale unui atom. Domeniul științific care studiază particulele subatomice este fizica particulelor, și în acest domeniu fizicienii speră să descopere adevărata natură fundamentală a materiei. Ideea că materia este alcătuită din unități discrete este una foarte veche, care apare în multe culturi antice, cum ar fi Grecia și India
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
a unui proton. Chadwick susținea acum că aceste particule sunt neutronii lui Rutherford. Pentru descoperirea neutronului, Chadwick a primit Premiul Nobel în anul 1935. În 1924, Louis de Broglie a avansat ipoteza că toate particule în mișcare—în special particulele subatomice cum ar fi electronii, prezintă un oarecare comportament de undă. Erwin Schrödinger, fascinat de această idee, a explorat dacă nu cumva mișcarea unui electron într-un atom ar putea fi mai bine explicată ca o undă, decât ca o particulă
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
16. Francois-Marie Arouet este considerat unul dintre cei mai buni scriitori francezi. Acesta a fost un critic al lui Descartes, IQ-ul său fiind între 190-200. 17. Eltore Majora, fizicianul italian, unul dintre experții în care au descoperit reacția particulelor subatomice, IQ-ul său situându-se între 183-200. 18. Emanuel Swedenborg avea un IQ de 165-210, recunoscut pentru munca sa teologică, putând să descrie Raiul și Iadul considerând că poate să le viziteze când dorește. 19. Chrtopher Hirata a fost un
TOP 40 cei mai inteligenți oameni din istorie. Pe listă, cel care a înregistrat crima perfectă by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104869_a_106161]
-
indiferent la un tablou atât de bogat al umanității în care marile spirite nu doar că se întâlnesc, cum spune adagiul, dar mai și consuna la mii de kilometri și secole distanță. Ca si cum realitățile laboratoarelor de azi, preocupate de particule subatomice, vibrații, ADN și forme abstruse de energie, n-ar fi decât traducerea în idiom contemporan a unor tăblițe de lut și suluri de papirus... La ultima pagina a acestei cărți fabuloase, aproape la fel de misterioasă că și prima, mi-a venit
Lansări de carte by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105936_a_107228]