KorAP: Find »[drukola/base=subclasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...92 >

2,299 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

infra, 5.3.), nici în legătură cu relația derivativă dintre varianta inacuzativă și cea tranzitivă a unui verb derivat, care va fi discutată în secțiunea referitoare la alternanța cauzativă − vezi infra, 5. 3.2.2. Clasificarea semantică A doua clasificare urmărește identificarea subclaselor semantice de verbe inacuzative. Borgonovo și Cummins (1999)13 au arătat că inacuzativele (telice) se împart în două clase: (a) de schimbare de stare; (b) de schimbare de localizare 14. Această clasificare a fost preluată de Avram (2003: 190), care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
preluată de Avram (2003: 190), care subliniază că inacuzativele care denotă o schimbare de localizare nu presupun ca argumentul să capete vreo calitate. Pentru o discuție asupra verbelor de schimbare de stare vezi Stan (2005: 222). În continuare, voi prezenta subclasele semantice de verbe identificate de Levin și Rappaport Hovav (1995) pentru limba engleză și voi analiza posibilitatea de aplicare a acestei clasificări la limba română. 3.2.2.1. Clasa verbelor de schimbare de stare (Levin și Rappaport Hovav 1995

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
localizare fiind sesizată de Lyons (1967: 390, apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 120): toate propozițiile existențiale sunt, cel puțin implicit, și locative. Autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 153) notează ca un argument suplimentar al relației dintre cele două subclase faptul că apariția poate fi considerată ca fiind o schimbare direcționată. Autoarele menționează și alte caracteristici ale acestor verbe: comportamentul lor este explicabil prin absența unei cauze externe din reprezentarea lor lexico-sintactică; pentru aceste verbe, distincția dintre cauzare internă și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de stabilire a inventarului Pentru limba română, singurul test sintactic pe care l-am putut folosi pentru stabilirea inventarului este adjectivarea participiului, celelalte teste sintactice invocate pentru alte limbi nefiind concludente pentru limba română sau fiind concludente numai pentru anumite subclase semantice (vezi Capitolul 4). Esențial pentru definirea clasei am considerat că este criteriul semantic: argumentul unic este Pacient sau Temă (vezi infra, 4.2.1.). În Anexa 2 am grupat verbele inacuzative mai întâi după criteriul acceptării variantei tranzitive: primare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2.1.). În Anexa 2 am grupat verbele inacuzative mai întâi după criteriul acceptării variantei tranzitive: primare și derivate (vezi supra, 3.2.1.). Al doilea criteriu este semantic (vezi supra, 3.2.2.); în funcție de acest criteriu, am identificat șase subclase semantice de verbe inacuzative. Ultimul criteriu este reprezentat de forma reflexivă vs nereflexivă sau acceptarea ambelor forme. 3.3.1.1. Am eliminat din discuție două clase de verbe care au fost puse, în unele lucrări, în legătură cu inacuzativele: verbele psihologice

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în continuare în funcție de clasele semantice (spre deosebire de Anexa 2, în care primul criteriu este primar vs derivat), pentru a putea sublinia comportamentul oscilant al unor unități verbale, precum și condițiile de trecere dintr-o clasă în alta. Deși observația decurge din prezentarea subclaselor semantice de verbe inacuzative și a trecerilor între acestea, trebuie reținut de la început că inacuzativitatea este o trăsătură adesea contextuală, un verb care are comportament inacuzativ într-un context putându-se încadra în clasa inergativelor în altul. 3.3.2

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
îmbătrâni, a încărunți, a îngheța, a întineri, a învia, a leșina, a macera 29, a orbi, a paraliza, a plesni, a reîntineri, a reînvia, a roși, a scădea, a seca, a varia (derivate). Am considerat ca fiind relevantă pentru această subclasă semantică de verbe inacuzative informația semantică [devenire], pe care o ilustrez, prin glose, cu primele două verbe din fiecare subtip: a se cloci "a deveni clocit", a se înnora "a deveni înnorat"; a (se) mucegăi "a deveni mucegăit", a (se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
poată intra în peșteră; *om cocoșat ca să intre în peșteră (e) Ion se îngrașă de la mâncarea semipreparată; copil îngrășat de la mâncarea semipreparată Ion se îngrașă ca să arate mai bine; *tânăr îngrășat ca să arate mai bine. Există și posibilitatea trecerii între subclasele semantice, în funcție de contextul sintactic în care apare verbul: (f) Nava a naufragiat Nava a naufragiat pe Coasta Africii (g) Picăturile de ploaie se contopesc cu pămânul Brațul Chilia se contopește cu marea (în Delta Dunării). În primele exemple de sub (f

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
alternanța cauzativă − numai cele derivate, nu și cele primare −, contrar generalizării propuse pentru engleză. Este adevărat însă că ponderea verbelor derivate este considerabil mai mare decât a celor primare. Deși în engleză, ca și în româna actuală, verbele din această subclasă semantică nu acceptă complementul intern, în româna veche erau posibile, marginal, construcții de tipul a adormi un somn (vezi Capitolul 4, 4.). Din punctul de vedere al raportului dintre verbele care denumesc evenimente având cauză internă și cele având cauză

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sta, a staționa, a trăi (primare); a atârna, a devia, a înainta, a încremeni, a înlemni, a ocoli (derivate); ● reflexive/nereflexive: a (se) ancora, a (se) înțepeni (derivate). Am considerat ca fiind relevantă din punct de vedere semantic pentru această subclasă informația semantică [a fi într-o poziție (spațială), a descrie o anumită poziție (spațială), neasumată de un subiect capabil de control]; voi ilustra prezența acestui tip de informație glosând primele două verbe din fiecare subtip: a se afla "a fi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
într-o poziție spațială superioară față de altă substanță", a apune, a asfinți "a dispărea, a se lăsa spre orizont, a fi dincolo de linia orizontului", a (se) ancora "a se fixa, a fi fixat la malul apei". Și în cazul acestei subclase considerarea anumitor unități ca fiind ergative depinde de contextul în care sunt folosite. Dacă pentru verbele care nu se pot combina decât cu subiecte inanimate − a se alege, a se amalgama, a apune, a asfinți, a se astupa, a bălti

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Apa se adună/se strânge în gropi Copiii se adună/se strâng în parc (e) Râul înaintează printre munți Ion înaintează cu greu prin zăpadă. Posibilitatea trecerii spre clasa verbelor de schimbare de stare caracterizează multe dintre verbele inacuzative aparținând subclasei "configurație spațială". În exemplele de mai jos, primul enunț ilustrează citirea de tip "configurație spațială", iar cel de-al doilea, "schimbare de stare": (f) Ușa se deschide din cauza vântului Lalelele se deschid (g) Muntele se înalță lângă oraș Ion se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
închide repede (i) Drumurile țării se încrucișează la Brașov Cele două specii de ardei cultivate în aceeași grădină se încrucișează (j) Drumul se înfundă în fața casei lui Ion Canalul se înfundă din cauza gunoaielor. Unele verbe pot fi încadrate în această subclasă numai dacă în enunț există un grup locativ: (k) Ion trăiește 100 de ani (inergativ); *om trăit 100 de ani Ion trăiește la țară (inacuzativ); om trăit (toată viața) la țară. Observația că, în engleză, anumite verbe care exprimă configurația

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
țară (inacuzativ); om trăit (toată viața) la țară. Observația că, în engleză, anumite verbe care exprimă configurația spațială acceptă utilizarea tranzitivă (vezi supra, 3.2.2.2.) poate fi reformulată mai "tare" pentru română: majoritatea verbelor (cele derivate) din această subclasă semantică acceptă alternanța cauzativă. 3.3.2.3. Mișcare direcționată: ● reflexive: a se apropia, a se cățăra, a se clinti, a se cocoța, a se deplasa, a se duce, a se îndrepta, a se întoarce, a se învârti, a se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
alergat până la marginea pădurii Ion a mers în mâini până la școală; *omul mers în mâini până la școală 32 Ion a zburat până la Londra ca să se întâlnească cu Maria; *omul zburat până la Londra. Deși în engleză relativ puține verbe din această subclasă acceptă alternanța cauzativă (vezi supra, 3.2.2.3.), în română observația nu este valabilă, numărul verbelor derivate fiind considerabil mai mare decât al celor primare. 3.3.2.4. Existență, apariție, dispariție: ● reflexive: a se ivi, a se rătăci

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a se stinge (derivate); ● nereflexive: a apărea, a deceda, a dispărea, a fi, a muri, a pieri, a reapărea, a recidiva, a răposa, a regresa, a renaște, a stagna, a sucomba (primare). Am considerat ca fiind esențială pentru delimitarea acestei subclase semantice informația [existență/apariție/dispariție fără control asupra procesului]. Și pentru aceste verbe se pot formula observații asemănătoare cu cele făcute pentru celelalte clase. Pentru unele verbe, comportamentul inacuzativ caracterizează numai situația în care subiectul este nonuman, deci nonagentiv (primul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pentru celelalte clase. Pentru unele verbe, comportamentul inacuzativ caracterizează numai situația în care subiectul este nonuman, deci nonagentiv (primul exemplu de sub (a)). Dacă subiectul este uman, verbul este agentiv, deci inergativ (al doilea exemplu de sub (a)). Pot exista treceri între subclase, care pot fi asociate cu marca se. În exemplul (b) grupul direcțional în pădure impune citirea "dispariție", iar grupul prin pădure, care descrie o mișcare nedirecționată, determină comportamentul inergativ al verbului, care, în plus, are subiect agentiv. (a) Boala recidivează

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ziua; *copil rătăcit prin pădure toată ziua. Ca și în cazul verbelor de mișcare, nici de această dată nu este valabilă observația formulată supra, 3.2.2.4. de Levin și Rappaport Hovav (1995): pentru limba engleză, verbele din această subclasă nu acceptă alternanța cauzativă, însă în română multe dintre aceste verbe sunt derivate. 3.3.2.5. Emisie de sunete, de miros, de substanțe: ● reflexive: a se prelinge (primar); a se aprinde 34, a se descărca 35, a se difuza

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a se infiltra, a se propaga, a se răspândi, a se revărsa, a se trânti (derivate); ● nereflexive: a asuda, a curge, a exploda, a izvorî, a transpira, a țâșni (primare); a picura (derivat). Am considerat ca fiind esențială pentru această subclasă semantică de verbe informația semantică [emisie involuntară de sunete, miros, substanțe]. Verbele din această subclasă pot exprima, contextual, mișcarea direcționată. Primul exemplu din perechile de mai jos ilustrează valoarea semantică "emisie de...", iar cel de al doilea, pe cea de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
derivate); ● nereflexive: a asuda, a curge, a exploda, a izvorî, a transpira, a țâșni (primare); a picura (derivat). Am considerat ca fiind esențială pentru această subclasă semantică de verbe informația semantică [emisie involuntară de sunete, miros, substanțe]. Verbele din această subclasă pot exprima, contextual, mișcarea direcționată. Primul exemplu din perechile de mai jos ilustrează valoarea semantică "emisie de...", iar cel de al doilea, pe cea de "mișcare direcționată": (a) Apa se infiltrează în pereții casei și distruge tencuiala Deși inundația s-

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ajustare puțin semnificativă a clasificării semantice propuse pentru engleză sugerează că nucleul semantic al inacuzativității este universal. Ceea ce diferă de la o limbă la alta, așa cum reiese din comparația pe care am făcut-o cu situația din limba engleză pentru fiecare subclasă, sunt proprietățile sintactice ale verbelor: participarea la alternanța cauzativă, acceptarea obiectului intern. Încadrarea unei unități verbale într-o anumită clasă semantică nu este o operație mecanică. În prezentarea claselor semantice, am urmărit să demonstrez că nu numai sensul verbului este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și alte proprietăți, cum sunt: caracterul uman vs nonuman/inanimat al subiectului; capacitatea de control a subiectului asupra acțiunii denotate de verb; existența unui grup locativ/direcțional în enunț. În funcție de acești factori, am prezentat numeroase situații care ilustrează trecerile între subclase semantice, o posibilitate sistematică constituind-o migrarea din clasa verbelor de schimbare de stare în cea a verbelor care descriu o configurație spațială. Ideea mai generală care derivă din această prezentare este că inacuzativitatea este, în mare măsură, o trăsătură

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
5. Am adoptat și am folosit în această lucrare conceptele de Pacient și Temă în sens restrâns: Pacientul este rolul entității supuse unei schimbări de stare, iar Tema, obiectul unei localizări sau al unei schimbări de localizare. În relație cu subclasele semantice de verbe inacuzative, am considerat că subiectul Pacient apare în cazul verbelor de schimbare de stare, al verbelor de emisie involuntară de substanțe și al verbelor aspectuale, iar subiectul Temă − în cazul verbelor de configurație spațială, de mișcare direcționată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Levin și Rappaport Hovav 1995: 154). Autoarele adaugă că un verb va lua un argument intern înainte de a lua unul extern. Organizarea ierarhică a structurii argumentale reflectă ordinea compoziției semantice a verbului și a argumentelor sale. Ultima regulă se aplică subclasei verbelor de mișcare care descriu modul de mișcare. Teoria propusă de Levin și Rappaport Hovav (1995) a fost și criticată. De exemplu, Reinhart (1996: 21, 26−28) aduce obiecții analizei propuse de cele două autoare: distincția conform căreia anumite verbe

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
evenimente telice − și verbe de mișcare (roll 'a aluneca') − tind să se comporte telic atunci când au formă inacuzativă. 4.5. Abordări cognitive Levin și Rappaport Hovav (2005: 78) arată că structura evenimențială este reprezentarea lexico-semantică ce determină realizarea argumentelor, iar subclasele de evenimente au proprietăți gramaticale comune. Autoarele descriu trei tipuri de conceptualizare a evenimentelor, care se bazează, fiecare, pe diferite aspecte cognitive ale evenimentului. (a) Abordarea localistă (Levin și Rappaport Hovav 2005: 79, 85, 86) este bazată pe noțiunile mișcare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]