371 matches
-
Ființa naturală devine ființă socială. Acum în evoluția omului se face saltul trecerii de la stadiul de „ființă a pulsiunilor primare” la cel de „ființă a normelor valorice”. Reprimarea pulsiunilor primare și ulterior remodelarea acestora (nevoi, pulsiuni, trebuințe etc.) în formele sublimate ale valorilor socio-culturale și moral-spirituale va avea un efect direct, profund și continuu asupra formării, sau mai exact a „civilizării”, persoanei umane. Interiorizarea sistemului de norme și valori ale modelului socio-cultural impus de „viața în cetate” va reprezenta un complex
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
un statut și un rol psihosocial, ajută la efortul împlinirii de sine, valorizează individul. Dincolo, însă, de aceste aspecte, activitatea profesională satisface, în plan psihologic, și nevoile pulsionale fundamentale, atât într-o formă directă, cât și, mai ales, într-una sublimată, și în final, prin aceasta, asigură câștigarea mijloacelor de existență ale individului și familiei sale în vederea unui trai normal. Prin toate acestea, „munca” sau „activitatea profesională” se înscrie în mod organic în viața individului ca o formă particulară și organizată
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Conflictele și carențele vor determina frustrări care vor duce la apariția unor manifestări nevrotice colective de factură protestatară, antisociale, a violenței sau a pasivității, a conduitelor de refugiu (alcool, droguri etc.). Concurența socială devine un „mod de viață”. O formă sublimată a competiției între indivizi și grupuri, în care toți sunt antrenați și de la care nu te poți sustrage. Competiția ajunge o modalitate de existență care suprasolicită capacitățile de adaptare ale individului. Concurența, înțeleasă ca o cursă a afirmarării, impunerii și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
distanță, să favorizeze formarea unei mase populaționale docile, lipsită de dorințe, de idealuri, care prin manipulare să poată fi „folosită” în direcția dorită de cei care o dirijează; este forma opusă terorismului, care acționează prin violență, manipularea acționând prin formele sublimate ale violenței (minciună, reclamă, propagandă, mass-media, discursuri publice etc.); elementul prin care se acționează ca „instrument de manipulare” este cuvântul (discursul, minciuna repetată, promisiunile), care generează o anumită „opinie colectivă” preluată automat, necritic și difuzată ca o formă de contagiune
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pe forță Se bazează pe violență Este asistată de un public interesat Este asistată de un public atras întâmplător Lupta sau competiția are la bază un „instinct combativ” controlat. Deși își are sursa în agresivitatea primară, aceasta este controlată și sublimată ca formă de manifestare sub formă de „joc”, fiind în cazul acesta pusă sub controlul/cenzura rațiunii. Bătaia sau confruntarea are la bază un „instinct combativ” necontrolat. Deși își are sursa tot în agresivitatea primară a individului, aceasta se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de la sine înțeles că J. Baechler pune în discuție toate formele de comportamente deviante cu caracter antisocial care au la baza lor agresivitatea, fie că este vorba de o agresivitate mascată, de una directă ca manifestare sau de o formă sublimată a agresivității (așa cum se poate desprinde din formele de suicid de mai sus). Alți autori vorbesc despre mai multe forme de suicid, inspirate mai ales din practica medico-psihiatrică (M. Quidu, P. Moron, W. Pöldinger, E. Stengel, E. Ringelr): sinuciderea reușită
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
medicinei în fața morții. Actele de terapeutică medicală au adesea în centrul lor și fantasma salvării prin „depășirea miraculoasă” a bolii și a morții. Ele sunt acte prin care este convertită acțiunea medicală în miracolul salvării, fiind, din acest motiv, forme sublimate ale terapeuticii. Aceste „acte terapeutice salutare” au fost posibile o dată cu evoluția „tehnologiilor medicale”, care s-au impus rapid în medicină, înlocuind treptat clinia: investigații diagnostice complexe, produse terapeutice moderne, metode de terapie intensivă/reanimare, transplantul de organe etc. Dar, separat
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nemuririi prin multiplicarea teoretic la infinit a persoanei. f) Conservarea prin congelare a organismului este o practică medicală care își are sursa în cele de mai sus. Deși pretinde a fi rezultatul unor cercetări științifice, ea este de fapt expresia sublimată a dorinței de prezervare a vieții prin conservarea trupului carnal, condiție și simbol ale „nemuririi”. În manieră modernă, sprijinită științific, ea poate fi asimilată practicilor mumificării antice, având, în ambele cazuri, aceeași semnificație psihanalitică, de depășire a morții fizice. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pompoase, pline de sugestii analitice pentru criticii feminiști de astăzi), ci pecuniare (nu doresc ca averea semnificativă a ducesei să intre sub controlul cuiva din afara clanului). Psihanaliștii pot bănui aici și o oarecare patologie erotică, grefată pe ideea unui incest sublimat (în special, în cazul lui Ferdinand, obsedat pînă la isterie de persoana sorei ca atare), dar ea se articulează în text doar la un nivel extrem de abstractizat, în consonanță cu rigorile etice ale timpului. Eroina din ostilitate față de interesul meschin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
psihic, decît această "răsturnare" axiologică, proiectînd în grotesc ceea ce, în faza inițială a percepției, era frumos și acceptabil, probabil chiar sublim. Angoasele general umane, incomprehensiunile, rutinele, automatismele și derutele noastre sînt cuprinse în prozele lui Poe într-o manieră sintetică (sublimată), și, categoric, parabolică. Diotima modernă sugerată în maladiva și mortuara Morella, omul care își ucide conștiința, codificat de bizarul William Wilson, ultra-senzitivul Roderick Usher (depersonalizat ultimativ, aidoma naratorului povestirii Prăbușirea Casei Usher, de consumul secret de opium), Dupin care descifrează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
straniu, se concentrează pe exact aceeași temă narativă: eșecul autorului lui The Pupil/ Elevul cu piesa Guy Domville și depresia țesută în jurul acestui episod. Ca și Lodge, Toibin explorează totodată sexualitatea reprimată a lui James (insistînd pe homoerotismul său prezumtiv sublimat, doar vag sugerat, e drept, la Lodge) și relația de camaraderie, frustrant erotizată, cu Constance Fenimore Woolson (nepoata lui James Fenimore Cooper, prozatoare la rîndul ei, cea care se sinucide la Veneția sub aparența unui accident -, producîndu-i lui Henry James
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
băieților congeneri, din cartier, care le transformă în personaje de literatură gotică. În fond, așa cum de altfel s-a și spus, ele par "să alcătuiască" o singură persoană, în imaginarul febril al copiilor, preluînd, prin misterul lor subiacent, toate dorințele sublimate, frustrările și impulsurile erotice puberale ale acestora. Doamna Lisbon constituie, după toate aparențele, elementul de dezechili bru al familiei. Supra-protectoare, autoritară (pînă la tiranie, s-ar părea, însă naratorii nu pot oferi totuși argumente plauzibile în această privință) și taciturnă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
alături de feminista perfidă și de soțul ei semipsihotic. Henry se procopsește cu păpușa buclucașă, pe care, turbat, o îmbracă în hainele doamnei Wilt și o aruncă, ulterior, într-un puț ce urmează să fie cimentat. Recunoaștem aici, desigur, o materializare sublimată a fanteziilor sale intime. Păpușa bănuită de toți (de la distanță) un cadavru de femeie supraponderală e descoperită și, cum toate indiciile trimit la erou, profesorul va fi reținut și supus interogatoriului. Wilt nu poate explica unde se află soția sa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
investindu-și biografiile fie și temporar cu semnificație. Celelalte trăiesc din nostalgia "trecutului de aur" și își pierd treptat încrederea în viitor. În orice fel de viitor. Se deduce astfel ușor faptul că fundalul epic al romanului derivă din panorama sublimată a societății postcomuniste. Zic "panorama sublimată", întrucît nicăieri Kurkov nu se lasă absorbit de tentația romanului politic ori măcar a celui social. El surprinde, aidoma unui regizor din școala neorealismului italian (nu mă miră informația că autorul scrie și scenarii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu semnificație. Celelalte trăiesc din nostalgia "trecutului de aur" și își pierd treptat încrederea în viitor. În orice fel de viitor. Se deduce astfel ușor faptul că fundalul epic al romanului derivă din panorama sublimată a societății postcomuniste. Zic "panorama sublimată", întrucît nicăieri Kurkov nu se lasă absorbit de tentația romanului politic ori măcar a celui social. El surprinde, aidoma unui regizor din școala neorealismului italian (nu mă miră informația că autorul scrie și scenarii de film pentru cărțile lui), fără
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
latură obscură, cu porniri subliminale greu de descifrat. Pe cuprinsul acestei "părți" așa-zicînd s-au articulat cîteva dintre romanele cele mai complexe ale autorului, printre care și capodopera Lolita/Lolita (1955). Tot aici trebuie căutat, în termeni psihanalitici, un impuls sublimat fundamental al lui Nabokov, devenit artă pură. Dacă ar fi să conceptualizăm emoția în cauză, emoție, desigur, estetizată, ar trebui probabil să vorbim despre tensiunea erosului interzis, despre presiunea ireductibilă a sexualității nepermise. Volumele care au adus o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
urmă dobândită prin volumul "Poeme cu îngeri" (1927), urmat de "Destin", "Urcuș", "Întrezăriri", cărți axate pe tema destinului, al artistului și al omului. Ortodoxist, pastelist, eticist, mitologizant, poetul nu va exclude totuși celebrarea farmecelor anatomice ale femeii iubite într-o sublimată și totuși mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte / Lumina cărnii pipăi cu degete de orb / și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă. / Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
formalizările pentru a se deschide larg poarta subiectivității și spontaneității. Despre muzica lui Hurel, Grisey însuși spunea că este prin excelență una obiectivă. Parcă ar fi vorbit de propria-i operă. Căci, oricât de protagonist într-ale spectacolului, ca expresie sublimată a unui naturism sonor imuabil și implacabil, Gérard Grisey s-a dovedit a fi, dincolo de rafinamentul și subtilitatea mijloacelor, un controlor acerb al tuturor parametrilor componistici. Ce altceva este Vortex Temporum dacă nu o constelație de arpegii, observate și analizate
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
periculos, un "tampon metafizic", un "căluș celest" care e dat de elaborarea stilistică. Sub pana lui Adrian Popescu, stilul dobîndește o accepție paradisiacă. Rafinamentul d-sale e o soluție a (auto)contemplației absolutorii. Sentimentele se dizolvă în subtilitatea scriiturii, revin, sublimate, în compoziția ornamentului. Astfel erosul are parte de-o asemenea înscriere în decorativ, în esteticul datat, în itineranța exotică: "Simt/ că tu ești vieneza pictată de Klimt,/ cu zale de aur la gît și la mîini/ dăruite de auguștii Stăpîni
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
credeți că Porumboiu vă va repune nostalgia la treabă - n-o să vedeți niciun ciobănaș sau vreo balerină, genul de bibelouri - vestigii ale epocii comuniste, doar un Platon și un Aristotel. Tot la același capitol, veți vedea ceva care, în forma sublimată în care apare în film, s-ar putea numi o estetică economică a ponositului și familiarului. Vermeer, anyone? Despre aspectele,formale" (rămîn la părerea că importanța lor este subestimată). Talk-show-ul a fost filmat cu două camere, și scenariul vă va
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
Scurt și explicit, pre înțelesul tuturor deștepților și spre deplina satisfacție a soborului țațelor, ahtiat de asemenea picanterii și nebun de fericire cînd îi sînt oferite de criticii și istoricii literari pe tava de argint a clevetelii erudite". Cu o sublimată familiaritate, autorul nostru își imaginează ce le-ar fi plăcut, din producția contemporaneității, unor mai vechi autori (e o intropatie la persoana a treia!): "O carte care (în ciuda frecventelor bateri pe loc ale pasului, digresiunilor, neînduplecatei mărunțiri, monotoniei stilistice) l-
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
de romanță sentimentală, pentru că invită statele aflate în conflict „să se privească în ochi și să-și pătrundă reciproc în suflet”. Printre curiozitățile stilistice ale acestei pagini: sintagma repetată de cel puțin trei ori în articolul său de Radu Boureanu, „sublimata mîndrie”. Pare o greșeală, pentru că vorbește despre „sublimata mîndrie pe care am simțit-o”, dînd de înțeles că adjectivul ar fi un derivat de la „sublim”. Cuvîntul se repetă, iar frazele se alambichează în articolul său, dînd chiar senzația unei pierderi
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4659_a_5984]
-
conflict „să se privească în ochi și să-și pătrundă reciproc în suflet”. Printre curiozitățile stilistice ale acestei pagini: sintagma repetată de cel puțin trei ori în articolul său de Radu Boureanu, „sublimata mîndrie”. Pare o greșeală, pentru că vorbește despre „sublimata mîndrie pe care am simțit-o”, dînd de înțeles că adjectivul ar fi un derivat de la „sublim”. Cuvîntul se repetă, iar frazele se alambichează în articolul său, dînd chiar senzația unei pierderi a direcției logice și a confuziei de termeni
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4659_a_5984]
-
Dumnezeu. Orice linie melodică omenească există, probabil, monumentală, de o amploare la care noi nu avem acces, în Creatorul nostru.” Aeterna verba, este o meditație liturgică pe textul unei rugăciuni din secolul I a creștinilor din Roma. Pe un plan sublimat și limpezit în lumina trăirii, artistul se îndreaptă către acea lină Scrisoare către păsări, pentru voce acompaniată, pe cuvintele lui Sf. Francisc de Asisi. Am putea spune astfel că spirala credinței urcă, sub culori diferite de gând, de-a lungul
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
simeză, în 2010, vasta expoziție de la sălile Parlamentului, să-mi arate un pîlc de lucrări ce dădeau tîrcoale stingerii patetice a unei înaripate. Zvîcnirea de suflet, ghicită în acel umil epilog, tresărea pe albul hîrtiei, întîi mai direct, realistic, apoi sublimată, aripile căzute susțineau un eveniment auster, de axe în răscruce. Despre el însuși, artistul se ferea să livreze confesiuni explicite, să alunece în ispita dezinvoltă a vreunui narcisism. Chiar exclamativ, clocotind în sinea lui, de o dreptate pe care și-
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]