239 matches
-
cam ceea ce apare în dialogul Ghilgameș-Enkidu: "Spune-mi, prietene, spune-mi, prietene,/ spune-mi care-i legea lumii subpămîntene pe care o cunoști!/ Nu ți-o voi spune, prietene, nu ți-o voi spune:/ dacă ți-aș destăinui legea lumii subpămîntene pe care o cunosc, te-ai porni pe plîns!/ Ei, bine, fie, vreau să mă pornesc pe plîns!/ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi pradă viermilor, ca o haină veche
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
rău e nesomnul. În februarie 1962 ajunge în celula 34 din Reduit, la Jilava. Descrierea ei este apocaliptică, dantescă: e un fel de tunel întunecat și lung, cu numeroase și puternice elemente de coșmar, un canal, o hrubă, un maț subpămîntean, rece și ostil, de-a dreptul un iad decolorat. Și totuși, aici, în sinistra celulă, monahul de la Rohia va cunoaște cele mai fericite zile din viața sa. De necomparat cu tot ce se întîmplase din copilărie pînă la arestare. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nou pe culmi, precum Grecii, În acel ciclu spre care ne Întorc de fiecare dată zeii sau propriul nostru destin, cel miraculos și pe care-l Înțelegem târziu. Pe care nu-l Înțelegem deoarece, așa cum se Întâmplă cu marile sedimente subpământene sau cu vastele forme ale florei sau reliefului care pot fi cartografiate din satelit doar de la o anume mare Înălțime, tot astfel și cu desenul istoriei sau al propriului nostru caracter: e nevoie absolută de a ne ridica sus, sus
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
umedă zi din câte am petrecut aici. N-ai spune cea mai "urâtă". Demnitarii cei mari ai republicii au privit de deasupra mauzoleului parada militară. O echipă a depus drapelele naziste cu zvastică în fața lui Stalin. Am vizitat palatele împărătești subpământene, minune de tehnică și artă metropolitanul, construit de lucrători pentru obște. Marmoră, agat, onix, bronzuri podoabe, statui, lumină, aer condiționat, covoare mișcătoare la coborât și la suit, compartimente pentru copii. Lume foarte multă circulă. Moscova circulă mai mult pe subt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Numai dă bale spurcați...”. Scorpia este numită într-o variantă „zmeoaică”, fapt ce pare să confirme natura hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii, șerpii și alte reptile” în invocarea lumilor subpământene. Zmeoaică, prin jumătatea ei ofidiană, scorpia câștigă, prin înghițirea neofiților - funcție totemică ce implică și cultul strămoșilor. Personajul malefic apare și în basme: în George cel viteaz, din colecția Ispirescu, ea stă în pădurea neagră și soarbe ca o zmeoaică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din piatră-n piatră/ Pân’ la-al nouălea grajd de piatră;/ Grajd de piatră-a sfărâmat,/ Cai de-a rândul a luat”. Extragerea armăsarului din mediul lui este violentă, semn al forței eroului, dar și al faptului că perioada recluziunii subpământene s-a încheiat. Cuplul Scorpia-feciorul ei (cu o formă fals umană) se bazează pe lăcomia trecătorilor pentru a-i anihila. Aflați într-un canal de comunicare cu celălalt tărâm, „La puțul porumbului”, Scorpia și fiul ei imaginează o strategie naivă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i faci castelu di-un kilometru, cât spusasî el, îi tai capul”. Cerințele au întotdeauna un scop marital, .încercările grele maschează o anumită verificare a calităților eroului. Dorința este ca eroul să confirme că a fost sau nu în împărăția subpământeană, în împărăția solară sau în lumea de dincolo. Căci numai cel care a fost acolo are dreptul de a se căsători cu fata de împărat”, i.e. fecioara inițiată. Palatul înalt de o mie de metri reface modelul arborelui mitic prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încă o dată similitudinea condiției neofitului cu cea a mortului. Odată parcurs traseul, infernul este supus și forțele lui se convertesc în energie fecundă pentru lume. Imaginea simbolului marital pe fundul gropii încurajează această perspec¬tivă a coborârii implicite în spațiul subpământean. Inelul adus din adâncuri conferă eroului statutul suprem, prin nuntirea cu fecioara care a strunit potopul. Într-un basm din Izvoare, Soroca, inelul este asociat în mod direct cu lumea morților, legătura nupțială pe care o consfințește în mod obișnuit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semn al contagiunii nefaste cu spiritele malefice, consemnat și în scrierea antică, Măgarul de aur. Femeia nu dezvăluie decât mezinului secretele rituale și selectarea lui dintre cei trei nu primește nici o justificare în text. Calul biruitor vine tot de pe tărâmul subpământean, el se află sub podelele din grajd (spațiu denumit în text corbaș) și trebuie readus la forma lui specifică, fiindcă a suferit un proces de atrofiere. Odată îndeplinite condiția veștmintelor și a bidiviului cu funcție magică, mezinul primește de la babă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
revelată feciorului căutător al miresei-zână: „Șî vez’ că-i o găurice mică-n pământ - tu să intri pă gaura aia cu cal cu tot” (Voia - Dâmbovița). Înghițirea calului cu tot cu călăreț în pântecul teluric pare aici orchestrarea vulpii, cunoscătoare a catacombelor subpământene ce fac legătura cu sacrul. Și ea, ca și lupul, are capacitatea de a se preface în forme diferite. După ce îl întâmpină la intrarea în sacru, vulpea îl sfătuiește, fără succes, dar constant, pe Ivan (cele două basme sunt, evident
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Prezentă doar pentru a transporta eroul este și musca, ea fiind aleasă pentru rolul psihopomp din basmul Fata răpită de soare, și datorită abilității de a pătrunde în spații imune la intruziunea umană 202. Bursucul, ca animal ce cunoaște planul subpământean, își transformă trupul într-un pod peste o ipostază a râului Styx203, dintr-un text cules în Păuleasca, Argeș. Harul clarviziunii atribuit pisicii 204 îi dă acesteia rolul năzdrăvan al sfătuitorului fast. Ionel primește de la ea sugestia pentru hotărârea recompensei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cruciș. Se specializase În prădăciuni mizerabile - bătea bețivi fără apărare, Își țepuia tovarășii. „N-am pic de onoare”, zicea. „SÎnt un șobolan.” Și chicotea. Mike Metrou avea o față mare, palidă și dinți lungi. Semăna cu un soi de animal subpămîntean special adaptat care vînează animalele de la suprafață. Era un jefuitor de drojdieri foarte Îndemînatic, dar fața nu-l ajuta. Orice gabor tresărea la vederea lui, iar personalul de la metrou Îl știa bine. Așa că Mike Își petrecea cel puțin jumătate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Neagră (la Peninsula mai ales, unde fioroasa „brigadă disciplinară”, formată exclusiv din preoți, îi trecea prin caznele muncii silnice), mai târziu în minele de plumb din Maramureș, sau în Zarca de la Aiud și Gherla, sau - aproape fără excepție - în hrubele subpământene ale Jilavei, toți acești martiri s-au mântuit prin Credință, Iubire și Speranță, cele trei virtuți fundamentale ale Bisericii. Sunt locuri blestemate, anume proiectate să distrugă personalitatea umană, locuri prin care s-au perindat sute de mii de deținuți. Și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Universității Al. I. Cuza Iași (1971). Având înclinații religioase a fost o vreme muzeograf la Mănăstirea Galata din Iași, de sub patrimoniul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. A debutat editorial cu volumul de versuri Scrisori din Salina I (1981), Editura Litera, Corabia subpământeană (1985), Editura Junimea, Pământ fără somn (1991), Ed. Arcade Iași, Troparele Galatei (1996), Ed. Cronica, Noaptea șoimului (1998), Ed. Junimea și Cerbul dintre ziduri (2002), Ed. Timpul. Din anul 1992 a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Simbol al
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
lângă mormântul pregătit pentru el „șed groparii și mâncă pită și slănină”, într-o totală nepăsare. Eresurile, ca la Gala Galaction și V. Voiculescu, trimit în insolit și magic; nici vorbă de „cerul care zboară”; aici forfotesc spirite maligne, făpturi subpământene. Peste morminte părăsite, vechi, scufundate, „stă și duhănește dracul”, iar vara, pe furtună, lovește trăsnetul. Compozițiile mai ample Urcan bătrânul și Înmormântarea lui Urcan recomandă un talent viguros, năzuind să realizeze un mare roman al Câmpiei Transilvane, Ospățul dracului. Prin
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
încărcătura de contingență brutală, irespirabilă: „Să privim realitatea în față/ în fața ei grasă de femeie de casă, fără pretenții/ prost îmbrăcată, mamă a zece copii (n-a avortat/ niciodată), pregătind de mâncare pentru o cantină/ întreagă, o armată de geniu, subpământean, aerian/ și terestru, ciorba de burtă, ciorba fierbinte și grasă/ în cazane de tablă.// Să-i pupăm cu curaj și mândrie/ fața sulemenită și rasă (are mustață muierea) mâncată/ de coșuri și bube, dar generoasă.” Exersarea unei astfel de priviri
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
C., o formă de sondare a misterului cosmic: „Azvârle-ți plânsul fin/ În cerul viu și zi-mi/ De râsetele din / Înalt și limpezimi./ O, linii clare, liră,/ Arpegiu argintiu/ De jocul tău zglobiu/ Tăcerea mea se miră// Ce voci subpământene/ Te-au ispitit în noapte/ Să-neci în somn și lene/ Comoara ta de șoapte?”. Toate mijloacele revelației poetice cultivate de C. bat mereu la porțile zăvorâte ale Necunoscutului: și mirarea, și întrebarea, și contemplarea activă, și chemarea acerbă a
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
pentru care Ilie pornise în lume și care nu se revelase în cer, ci în întâlnirea aproapelui. Paolo Coelho, Al cincilea munte, traducere din portugheză de Carmen Vasilescu. Editura Humanitas, Colecția "Cartea de pe noptieră", coordonator Ioana Pârvulescu. București, 2001. Iubire subpământeană Tot pe tiparul zeiță - fiu care moare (și trebuie readus la viață, pentru ca vegetația să renască...) și-a scris Andrei Makine romanul despre iubirea unei prințese ruse în exil pentru fiul ei hemofil. Scriitorul rus născut în 1957, doctor în
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
fecule 1108.20 - - Inulina Amidonul și feculele se află în organele de rezervă ale unui număr mare de vegetale. Din punct de vedere chimic, aceste corpuri sunt hidrați de carbon. Mai simplu, se numește fecula produsul ce provine din organele subpământene ale plantelor (rădăcini și tuberculi ai cartofilor, maniocului, arorutului etc.) sau din măduva de sagotier, iar amidon propriu-zis cel care este extras din organele aeriene și mai ales din boabe (de exemplu de porumb, de grâu, de orez) sau din
ANEXĂ nr. 11 din 5 ianuarie 2000 PRODUSE ALE INDUSTRIEI MORARITULUI; MALT; AMIDON ŞI FECULE; INULINA; GLUTEN DE GRAU Emitent : DIRECŢIA GENERALĂ A VĂMILOR. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/166473_a_167802]
-
pentru a radiografia lumea viitorului degas nu a fost căsătorit nu se cunoaște vreo legătură sentimentală de durată limba este lungă bifurcată și servește la miros această parte suplă a corpului ajută furnica să se îndoaie în timp ce trece prin tunelele subpământene șerpuitoare din al doilea nivel în sus devatas abundă pepereți individual sau în grupuri de până la patru de aici a putut porni evoluția vieții mai departe subliniem importanța desfășurării unui marketing responsabil social peste tot în lume pregătirea liturghiei începe
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
avioane (mai ales experimentale), elicoptere, baloane etc. Există și farse. Cu toate acestea, pentru circa 5-10% din observații, aceste explicații sunt excluse. Din acest motiv se face adesea asocierea între OZN și presupuse nave spațiale aparținând unei tehnologii extraterestre, civilizații subpământene sau chiar demoni. Această ipoteză este respinsă dacă avem în vedere tipul de "extratereștri" comun din filmele și romanele SF, care ar fi călătorit cu navele lor materiale, prin Cosmos, până la noi. Mulți specialiști asociază însă OZN-urile cu civilizații
Obiect zburător neidentificat () [Corola-website/Science/302230_a_303559]
-
În filosofia indiană ciclul nesfârșit viață-moarte poartă numele "samsara". În budism nu există suflet. Conform lui Herodot, părintele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu era decât o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes, zeul subpământean al vegetației și al fertilității. De aceea, moartea unui dac însemna pentru ei un prilej de bucurie, o sărbătoare. Dacii practicau incinerația pentru morții lor. Peste mormintele nobililor tarabostes și ale căpeteniilor se ridicau uneori tumuli. Moartea era pentru daci
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
de zeița Ran și se afla pe fundul oceanului. Dacă în multe culturi și mitologii găsim o divizare a lumii în două, Paradis și Iad, în mitologia greacă, tărâmul morților este unul singur, condus de zeul Hades. Era un tărâm subpământean străbătut de cinci râuri: Acheron, râul tristeții, Cocytus, râul lamentării, Lethe, râul uitării, Phlegethon, râul focului și Styx, râul urii. Grecii aveau așadar o percepție pesimistă asupra morții. În unele legende tărâmul morților se divide și apar structuri separate ca
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
mai curând ca un bildungsroman decât ca o căutare tradițională. Conceptul jungian al individualizării se reflectă și prin tema maturizării și a capacităților crescânde, autorul punând față în față creșterea personală a lui Bilbo cu lipsa dezvoltării piticilor. Analogia „lumii subpământene” și a eroului revenind din ea cu un dar (cum ar fi inelul, sau săbiile elfice) de care va beneficia societatea lui, se potrivește arhetipului mitic al inițierii și maturizării, așa cum este descris de Joseph Campbell. Jane Chance compară dezvoltarea
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
cea mai mare moștenire a sa. Acțiunea are aceeași structură de bază, evoluând în același mod: povestea începe la Fundătura, Gandalf îl trimite pe protagonist într-o misiune spre est, Elrond îi acordă găzduire și sfat, aventurierii scapă de creaturi subpământene periculoase, se alătură unui grup de elfi, călătoresc printr-un ținut dezolant, luptă într-o bătălie de proporții mari, un descendent al regilor este repus pe tronul strămoșesc și grupul revine acasă, unde găsește lucrurile într-o stare mai proastă
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]