188 matches
-
Hamman, 1996Ă. Metafora tehnică a trecerii prin ferestrele calculatorului s-a transformat în literalitatea psihologică a traversării prin numeroasele aspecte ale eului. Așadar, identitatea real-fizică și-a pierdut statutul ontologic singular și coerent în favoarea construirii identităților virtuale în aparență fără substanțialitate existențială. Această metaforă a ferestrei computerului utilizată în reconfigurarea identității umane la interfață derivă din concepția postmodernistă a explorării lucrurilor la suprafață, în absența unei adâncimi fundamentale. Deschiderea simultană a ferestrelor computerului este un proces care permite ființei umane să
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
instituții și spații produc spectacolul senzațiilor noi. În baza materialului cotidian, noneroic, apare oa nouăa poeticăa urbană, cu un nou potențial. Din punct de vedere al filozofiei istoriei, odată cu trecerea la modernitate, s-a trecut de la spațiu la timp, de la substanțialitate la fluiditate, de la seria tradiție, pământ, cetate, castel, nobilime, absolutism monarhic, renta funciară, proprietate imobiliară la seria mare, monarhie parlamentară, oraș, burghezie, comerț, bani, proprietate mobilă [v.Patapievici, p.154]. Orașul este un spațiu care are ca vocație distribuirea și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Barbu gândea la fel) este acea forță internă ce reunește, într-o singură intuiție, dificil de tradus în cuvinte, dar pe care anumite imagini 42 o pot, eventual, comunica, avântul spre viitor, împreună cu propensiunea spre trecut, conferind, în felul acesta, substanțialitate schimbării. Acest lucru presupune efort, de aceea se realizează la intervale apreciabile de timp și numai în anumite persoane. Altminteri, între două acțiuni, amintirile zac, inconștiente, în clar-obscurul distribuit dramatic, ca într-o pânză rembrandtiană, al profunzimilor eului personal; imateriale
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
imaginii-arhetip, interiorizată, la nivelul discursului poetic, prin intermediul circumstanțelor textuale, existente și la nivelul conceptului de "meta-imagine". Dacă imagème-ul formează nucleu constant al semnificațiilor textuale, meta-imaginea este dinamică, acțională, reprezentând devenirea imaginii de la arhetip la mit. Codul gnoseologic, specific meta-imaginii, dezvăluie substanțialitatea semnificațiilor, privite în devenirea lor, de la starea originară, ca temelie a cunoașterii umane, la stările ontologice, ca punere în act a imaginilor primordiale. Interacțiunea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale construiește matricea semantică activă a textului. "Circumstanțele textuale" devin "instanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dra-goste" etc.) care nu sînt totuși lipsite de o anumită realitate, în sensul că acestea nu sînt vide, ele întemeindu-se pe ceea ce gîndirea (ea însăși o realitate a cărei existență se întemeiază pe funcție, iar nu pe materialitate, pe substanțialitate) sintetizează și structurează, dar nu printr-o aplicare la realitate, ci printr-o interpretare a ei. Există însă și creații ale fanteziei, care chiar dacă nu sînt lipsite de componente care amintesc de realitatea obiectivă, entitățile ca atare nu trimit la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de gîndire, prin manifestarea organică a metaforicului, și numai după aceea aspecte fenomenale, cînd sînt privite ca tropi. Preeminența categoriei substantivului în creația poetică duce la concluzia că, în cazul său, ne aflăm în situația unei lumi construite poetic (unei substanțialități poetice), iar nu a unei lumi etichetate poetic (unei interpretări poetice), ca la alți scriitori. Este, deci, o lume de idei, iar nu de impresii, căci viziunea poetului are la bază idei filozofice, încît discursul său se învecinează cu cel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
diagnostichează cu o bună aproximare ce se cere pentru a dobîndi acest statut: "Operele care pot spera să dobîndească și să mențină un statut canonic pe lungi perioade de timp trebuie, în primul rînd, să fie înzestrate cu o anume substanțialitate și diversitate intrinsecă. Ele trebuie să fie capabile să răspundă numeroaselor și variatelor solicitări, să susțină povara interpretărilor contrastante. Cu alte cuvinte, trebuie să ia parte la eterogenitate cu propria lor textură: nu în intențiile declarate ale autorilor sau personajelor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sărbătoarea pentru a celebra trecerea dintr-un an în altul: capra, ursul, Jienii manifestări teatrale expresive au fost prima mea școală de înscenare teatrală. De atunci știu că nu repetarea în formulă stabilește caratele valorice ale unei reprezentații, ci implicarea. Substanțialitatea acestei implicări. Iubeam caii și mă rugam de țărani să mă lase să-i aduc seara acasă. Îmi plăceau filmele de dragoste pentru că mama mă ținea strâns lipit de ea, în singurătatea noastră comună, atunci când ieșeam în lume pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și a întemeierii Bourenilor). Sărutul, al doilea gest obligatoriu pentru pecetluirea jurământului, are o semnificație diferită de sărutul liturgic creștin sau de sărutul de pace. Pentru că simbolizează intrarea într-o nouă comunitate, el este mai apropiat, într-o "hermeneutică a substanțialității", de valoarea sărutului de logodnă. În absența mâinii stăpânului său unic (celest), domnul depune sărutul de credință pe obiectele sfinte − spre diferență de supușii săi, care nu au nevoie să recurgă la substitute, dat fiind că superiorul lor este de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al principiilor sintetice ale intelectului pur: axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice). Aprioritatea timpului este, poate, cea mai clară proprietate a acestuia, la o primă vedere. Dar dacă lucrurile stau astfel, atunci calitatea sa de formă, "substanțialitatea" sa formală, constituie aspectul său originar. Nu sunt interesat, aici, de o prezentare, o reluare, a unor idei kantiene privind fiecare ipostază temporală, ci, de la bun început, de interpretarea acestor ipostaze în orizontul unei propedeutici la reducția judicativă a judicativului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei conștiințe comune. E drept, totul se petrece printr-un travaliu al unei conștiințe care și-a acceptat demult reorizontalizarea non-naturală și care a susținut reducția judicativă a dictaturii judicativului, cu toată bogăția sa de fapte, la timp. Întoarcerea către "substanțialitate", către "realitatea evidentă și obiectivă" (astfel este ființarea substanței prime, a individualului, adică a lucrului, a ființării-simplu-prezente) semnalează posibilitatea de a interpreta în acest mod a doua timporizare a subiectului și predicatului. Ar fi de ținut cont, înainte de toate, că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Împiedică progresul economic și social al țărilor sărace. Indicele angajamentului pentru dezvoltare (Commitment to Development Index - CDI) analizează nu numai programele de ajutor extern și generozitatea acestora, ci examinează permisivitatea politicilor de imigrare, dimensiunea operațiilor de menținere a păcii și substanțialitatea investiției directe În țările În curs de dezvoltare. De asemenea, indicele penalizează asistența financiară acordată regimurilor corupte, practicile care dăunează mediului Înconjurător și piedicile aduse importurilor din țările În curs de dezvoltare 57. Din punctul de vedere al acestui indice
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Magisteriul Pontifical să le acorde o mai mare atenție 104. I.2.1. Intervențiile Magisteriului până la pontificatul Papei Pius X Documentele menționate anterior au fost fundamentale pentru Magisteriul Bisericii, de aceea considerăm necesară abordarea lor în contextul istoric, unde capătă substanțialitate. Înaintea Conciliului de la Trento, odată cu inventarea tiparului, Papii în special Papa Leon X (1513-1521) și Papa Paul III (1534-1549) și-au dat seama de importanța "opiniei publice" și de noua direcție către care se îndrepta comunicarea; ei au avut numeroase
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]