KorAP: Find »[drukola/base=substantival & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...17 >

404 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

în semantica sa și a auxiliarului de diateză a structurilor în care intră: aceste enunțuri - enunțuri participiale - sunt o alternativă la enunțurile infinitivale: Fumatul interzis! - A nu se fuma! Staționarea interzisă! - A nu se staționa! SINTAXA SUPINULUITC "SINTAXA SUPINULUI" Dimensiunea substantivală din planul semantic al supinului ca formă absolută îl apropie de infinitiv; prin aceasta, supinul realizează cele mai multe funcții sintactice în alternativă cu infinitivul și totodată cu substantivul sau cu propoziții având ca predicat verbe la conjunctiv. Planul semantic al regentului

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
acolo.” - „El doarme în patul acela.”, „El vorbește acum.” - „El vorbește în momentul acesta.” Dezvoltând, în esență, un conținut semantic echivalent sau chiar identic, adverbul și adjectivul (calificativ sau determinativ) se disting prin natura sferei semantice pe care o particularizează: substantivală, în cazul adjectivului, verbală în cazul adverbului. Cele două întrebuințări pot fi fixate în planul paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine (adverb - bun (adjectiv) sau pot fi actualizări diferite în planul sintagmatic al textului al unor acelorași

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
acțiunii verbale cu manifestare negativă: nicicând, niciodată, niciunde, nicăieri, nicicum: „Și fost-ar fi mai bine/ Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine.” (M.Eminescu, I, p. 92) • adverbe pronominale interogative; conținutul lor semantic stă în legătură cu termenul (substantival, pronominal, adverbial) care ar putea interveni ca răspuns: când?, unde?, cât?, cum?, încotro?, dincotro?, de câte ori?, a câta oară?: „Unde te duci? Când o să vii?” (Ibidem, p. 118) • adverbe pronominale relative: adverbe care funcționează ca elemente de relație în frază; conținutul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
răspuns: când?, unde?, cât?, cum?, încotro?, dincotro?, de câte ori?, a câta oară?: „Unde te duci? Când o să vii?” (Ibidem, p. 118) • adverbe pronominale relative: adverbe care funcționează ca elemente de relație în frază; conținutul lor semantic concret este dat de termenul substantival sau adverbial cu care se află în raport de substituție: „Nu știu unde să mă duc...” $unde = la munte/la mare/ân Italia/ân Spania$$ sau de întreaga propoziție pe care o introduce: „Plec unde vreau.”: $unde = unde vreau = în Italia$$. În

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
una lexicală - sensul lexical, cu originea în procesul de numire a componentelor lumii - ca existențe - și una gramaticală - sensul gramatical de gradul I, cu originea în perspectiva din care se fixează identitatea componentelor lumii - ca existențe determinante: sensul lexical este substantival sau verbal (vis/a visa; cântec/a cânta; somn/a dormi etc.), adjectival sau adverbial (vis frumos/a visa frumos; somn bun, profund/a dormi bine, profund etc.). Această complementaritate asigură claselor lexico-gramaticale (părți de vorbire) autonomie în sistemul lexical

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
a începe lucrul. - sintagme: (oamenii) cei din stradă „Cei cu toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni.” (M. Sadoveanu) Unele sintagme substantivizate prin articol demonstrativ au devenit, prin întrebuințare, locuțiuni substantivale: cel de pe comoară, Cel de sus. Articolul nehotărât este folosit mai rar ca morfem al substantivizării: Ea prefera un roșu (o culoare roșie) mai aprins. CONSTITUENT LEXICO-GRAMATICALTC "CONSTITUENT LEXICO‑GRAMATICAL" Articolul hotărât intră în structura unor pronume personale, nehotărâte etc.

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
face parte din structura pronumelui posesiv și a pronumelui ordinal (în termenii gramaticii curente, numeralul ordinal). În structura primei sintagme, articolul asigură, ca substitut al obiectului posedat, identitatea specifică de pronume: ai mei etc. Absența articolului posesiv, determinată de exprimarea substantivală a „obiectului” raportului de posesie, caracterizează întrebuințarea adjectivală a pronumelui: prietenii mei. În sintagma pronumelui (numeralului) ordinal, al face parte din morfemul discontinuu al...le (a), variabil în funcție de gen: a...a, prin care s-a format pronumele ordinal de la pronumele

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas, Abia contura triste și umbre au rămas.” (M. Eminescu) „Mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu.” (M. Eminescu) • dativ; prepozițiile de proveniență verbală sau cu semnificant nepurtând marca „determinării” de tip substantival: conform, contrar, grație, datorită, mulțumită, potrivit; • acuzativ; cele mai multe prepoziții: către, de, de la, despre, în, între, întru, pe, pentru, spre etc. În limba română, spre deosebire de celelalte limbi romanice, la nominativ și acuzativ prepozițiile nu impun substantivului marca determinării maxime (definite) - articolul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
cauzalitate, finalitate etc. Se adaugă asociativitatea, în diferitele ei variante sintactice. În interiorul acestor câmpuri semantico-sintactice, descrise, adesea la un nivel general, de termenii prin care se realizează funcțiile sintactice (mai ales termeni adverbiali: acasă, aici, acum, acolo etc., dar și substantivali): Mă duc acasă., Plec acolo chiar acum. etc., prepozițiile descriu, prin trăsăturile lor semantice proprii, diferite aspecte ale spațialității, temporalității etc. Aceste aspecte condiționează compatibilitatea (sau continuitatea) regent-prepoziție - termen dependent. Termenul caracterizat prin autonomie lexicală poate introduce în câmpul sintactic

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
se realizează prin: • adjectiv (locuțiune adjectivală): „Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape.” (M. Eminescu) „Împrejurările sunt, însă, vitrege în țara noastră și vremurile sunt șugubețe.” (N.D. Cocea) • substantiv (locuțiune substantivală): „A cunoaște-nseamnă iarnă / A iubi e primăvară.” (L. Blaga) • pronume: „El nu mai era el.” (M. Eminescu) „Cine ești / De vii mut și nevăzut ca-n povești?” (T. Arghezi) • adverb: „Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
toți muriră, parcă toți au înviat.” (G. Bacovia) sau ca predicate descriptive: „Tălăngile trist, / Tot sună dogit... Și tare-i târziu, / Și n-am mai murit.” (G. Bacovia) Nucleul lexical al planului semantic al unor expresii verbale, reprezentat de termenul substantival (sau adjectival), poate fi actualizat din perspectivă statică sau din perspectivă dinamică (eventivă), în același mod în care se realizează aceeași opoziție prin cele două variante semantice ale predicatului analitic, adică la nivelul verbului: Predicat descriptiv Predicat narativ Este seară

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
terminologia gramaticii curente): Este târziu / mai târziu/foarte târziu. Pare târziu / foarte târziu. Caracteristicile semantico-sintactice comune cu predicatul analitic nu fac din predicatul stării o variantă de realizare a acestei categorii structurale de predicat; fără a fi subiect sintactic, termenul substantival din structura acestor expresii - unități lexicale verbale (verbe de stare) - ocupă poziția subiectului: mi-e dor, mi-e teamă. Situarea între esența semantică verbală și expresia nominală a acestor structuri, cu subiectul în ele înseși, un subiect specific fără a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
În funcție de realizarea sa concretă în enunț, subiectul poate fi: a. simplu; într-o relativă dependență de sfera semantică (lexicală sau gramaticală) a verbului-predicat și de apartenența acestuia la una din subcategoriile de mai sus, subiectul se realizează prin: • substantiv (locuțiuni substantivale), alte unități lexico-gramaticale sau elemente lingvistice (foneme, silabe etc.) întrebuințate substantival, sintagme substantivizate prin articolul demonstrativ cel, cea sau prin articolul posesiv-genitival a, al: „Dar legea ni-i deșartă și străină / Când viața-n noi cu greu se mai anină

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
într-o relativă dependență de sfera semantică (lexicală sau gramaticală) a verbului-predicat și de apartenența acestuia la una din subcategoriile de mai sus, subiectul se realizează prin: • substantiv (locuțiuni substantivale), alte unități lexico-gramaticale sau elemente lingvistice (foneme, silabe etc.) întrebuințate substantival, sintagme substantivizate prin articolul demonstrativ cel, cea sau prin articolul posesiv-genitival a, al: „Dar legea ni-i deșartă și străină / Când viața-n noi cu greu se mai anină.” (N. Labiș) „Jupânul, negustor vechi, care cunoștea cât se-ntinde poimânele

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
sau propozițional): Subiectul simplu, realizat prin substantive sau pronume nepersonale (cel mai adesea, pronume demonstrative), este reluat printr-un pronume personal: „...Atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie.” (M. Eminescu) Observații: Mai ales în limbajul popular, subiectul substantival este anticipat printr-un subiect pronominal, acesta din urmă fiind expresie a încărcăturii stilistice a enunțului: „Stăi măi porcane, că te căptușește ea, Mărioara, acuș!” (I. Creangă) Subiectele propoziționale introduse în frază prin pronume relative care, cine, ce sau câți

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
este la imperativ, subiectul rămâne totdeauna inclus: „Încearcă acum, dacă zici că nu ți-e frică, reluă cea dintâi. Ghicește. Care-i țiganca?” (M. Eliade) Identitatea sa concret-lexicală poate fi transferată unui vocativ, pronominal, de persoana a II-a, sau substantival, care rămâne în afara unei funcții sintactice propriu-zise: „Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!” (N. Labiș) Subiectul subînțelestc "Subiectul subîn]eles" Când verbul-predicat (sau component al predicatului) se află la persoana a III-a, pentru realizarea fără echivoc a înțelesului

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți (M. Eminescu, I, 59) „Ai mei pierduți sunt, pașă, toți.” (G. Coșbuc, I 180) Prin această restricție, cazul nominativ devine marcă distinctivă a funcției de subiect. Când subiectul se realizează prin sintagme substantivale, articolul posesiv-genitival sau adjectival-demonstrativ, factor al substantivizării, poartă și marca de caz, care rămâne unica pentru întreaga sintagmă: „Când însera, soseau cei de la rampă.” (E. Barbu, 15), „Cei dinăuntru priveau speriați la mulțimea acestor muieri, pe fețele cărora se citeau

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Poleindu-l îl străbate.” (M. Eminescu) „- Măi Păsărilă, iacătă-o, ia! colo, în dosul pământului...” (I. Creangă) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" În funcție de realizarea lui concretă, lexical-sintactică, complementul direct poate fi: a. simplu; se realizează prin: • substantiv (comun sau propriu), locuțiuni substantivale, alte unități lexico-gramaticale substantivizate sau sintagme substantivale: „Din funduri de peșteri vin umbre șirag / S-asculte amarul cântării.” (O. Goga) „Aproape nimeni nu mai are imaginație.” (M. Eliade) „Lupta întărește pe cel slab, și primejdia mărește pe cel tare...” (Al.

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Păsărilă, iacătă-o, ia! colo, în dosul pământului...” (I. Creangă) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" În funcție de realizarea lui concretă, lexical-sintactică, complementul direct poate fi: a. simplu; se realizează prin: • substantiv (comun sau propriu), locuțiuni substantivale, alte unități lexico-gramaticale substantivizate sau sintagme substantivale: „Din funduri de peșteri vin umbre șirag / S-asculte amarul cântării.” (O. Goga) „Aproape nimeni nu mai are imaginație.” (M. Eliade) „Lupta întărește pe cel slab, și primejdia mărește pe cel tare...” (Al. Russo), „Aglaia a chemat-o pe a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
succesului și parvenirii, dar iritant.” (T. Arghezi, IX, 168), „Țărâna e plină de zumzetul toamnei.” (L. Blaga, 90) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv (comun sau propriu) sau, mai rar, alte unități lexico-gramaticale substantivizate sau sintagme substantivale: „Abia se isprăvea masa, că lui Pirgu i se făcea de ducă.” (M. Caragiale, 126), „O extraordinară promisiune se deschide celui ieșit de sub narcoză.” (C. Noica, 20) • pronume: „Deși politica îmi e nesuferită, trebui, totuși, să mă întâlnesc cu ea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de relație însoțesc toate tipurile structurale de complement indirect. a. În interiorul propoziției, prepozițiile însoțesc, de regulă, complementul indirect-expresie a „obiectului” acțiunii verbale: „Mara se uită lung la dânsul, apoi la Marta.” (I.Slavici, Mara, 267) Când complementul indirect se realizează substantival sau pronominal, prepozițiile impun termenului subordonat diferite poziții în interiorul categoriei gramaticale a cazului: • genitiv: „Nu pe patul de moarte trebuie să luptăm împotriva morții ci de-a lungul întregii vieți.” (O. Paler, Galilei, 63) • acuzativ: „Eu nu uit ce-ai

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
verbale și a subiectului gramatical: „De câte ori era chemat la interogatoriu i se atrăgea atenția să scrie mai citeț.” (M. Eliade, 230) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv (sau alte unități lexico-gramaticale substantivate sau, mai rar, sintagme substantivale): „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.” (C.P., art. 44) „Suntem împrejmuiți de atotștiutoarele.” (L. Blaga, 317) • pronume: „Religia - o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
exprimare a relației de dependență de la baza circumstanțialului modal sunt elementele relaționale și, mai rar, juxtapunerea. Se juxtapune termenului regent numai circumstanțialul modal infrapropozițional realizat prin adverbe (locuțiuni adverbiale), substantive întrebuințate adverbial, pronume, gerunziu, interjecții sau prin sintagme cu regent substantival (picior peste picior, doi lei etc.). Identitatea de circumstanțial modal a acestor termeni rămâne implicită în natura și planul lor semantic în corelație cu natura și planul semantic al relației de dependență: „Și apoi încordându-se și scuturându-se o dată

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
condițiile legii, în uniuni, asociații și societăți de creație.” (C.M.) • acuzativ: după, la: „Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă!” (M. Eminescu, I, 46) Dintre acestea se impun, ca mărci distinctive, locuțiunile prepoziționale care cer genitivul, când circumstanțialul se realizează substantival: „A cercetat toate edițiile anterioare și manuscrisele, în vederea realizării unei ediții cât mai fidele.” și prepozițiile pentru și spre, când se realizează prin infinitiv: „Dar cei care cred că a fi modern înseamnă a demitiza uită că există întrebări pe

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
planul semantic al verbului rămâne în sfera generalului: „Multă vreme nu poate sta de vorbă o fată care are atâta treabă.” (I.L. Caragiale, IV, 242) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv (alte unități lexico-gramaticale substantivizate, sintagme substantivale): „Mihai se întoarse cu Tița, care și ea înțelese când îl văzu pe Birică lungit sub deal.” (M. Preda, Moromeții, 178), „Se înțelesese de cu ziuă cu ai vecinului, unii mai mici, care abia îl așteptau.” (E. Barbu, 136) • pronume

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]