637 matches
-
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 765 din 03 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Deodată, simt un gol în mine; Un dor încearcă să se-anine, Cum florile de balsamine La subsuoară-ntr-un ciorchine. O sete?, dar nu-mi este sete, Că vinu-i vechi, o să mă-mbete; O foame?, dar nu-mi este foame, Căci pe pământ sunt multe poame. Mi-e dor de-un cântec, dar nu-i cântec; De
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351601_a_352930]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU UNICULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU UNICULUI Lui Fănuș Neagu De voi lua vreodată, << umbră la pachet >> și-oi duce-o-n Ceruri, subsuoara, mă voi numi, etern, << nebunul cel frumos >> și, nici o clipă, cel degeaba pierde-vară - de voi iubi și voi trădă, și iarăși voi iubi, și-oi duce-n Ceruri dragostea-n spinare, mă voi numi << frumosul cel nebun >> și prea iubitul
ELOGIU UNICULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355965_a_357294]
-
avea țigara-n gură/ Și că în scrumul ei ardeau lăstunii/ Și că un drac de Dumnezeu înjură.// Mi-am descălțat opincile-ntr-o doară/ Și-am dat cu ele-n cer, cu amândouă.../ Când m-am trezit, duceam în subsuoară/Un snop de trandafiri arzând în rouă.”( Vis) Potențarea trăirilor, între sacru și profan, este sporită de ruga în care cuvintele își depășesc propriile limite. Mai mult decât atât, mărturisirea poetului evidențiază starea creată de el însuși, între simplitatea gestică
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
de mireasă cu fluturi arămii, Editura Muzeul Literaturii Române, 2006 (român) Zece mii de cârje din Puntea de hartie (1986) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Am văzut zece mii de cârje în curtea unei fabrici de recondiționare. Zece mii de cârje într-o zi însorită, cu lemnul la subsuori lustruit că razele, aruncate grămadă. Întâi mi-a venit să râd imaginându-mi cinci mii de oameni țopăind ca niște canguri în așteptarea cârjelor reparate. Cangurii mi s-au părut, apoi, lăcuste. Lăcustele chiar poartă căști și lupta la baionete
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
mi s-a întâmplat însă să găsesc radioul mașinii închiriate la sosire fixat pe postul de radio Cultural. Și niciunde n-am mai văzut protest politic sub forma unui rendevous en massse în Piața Mare, cu un scaun pliant la subsuoară și cu o carte educativă în mână, spre a citi în liniște, alături de alți protestatari echipați cu același gen de „arme”. Și ce fac eu, în replică? La plecare îmi pun în bagaj brânză de burduf, slănină, cârnați și țuică
ROMÂNIA EDUCATIVĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368992_a_370321]
-
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 484 din 28 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Deodată, simt ceva în mine... Un dor ce-ncearcă să se-anine, Cum florile de balsamine La subsuoară-ntr-un ciorchine. O sete, dar nu-mi este sete, Că vinu-i vechi, o să-mă-mbete; O foame, dar nu-mi este foame, Căci pe pământ sunt multe poame. Mi-e dor de-un cântec, dar nu-i cântec; De
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354379_a_355708]
-
cu ciori. E dusă pe apa sâmbetei orice nădejde! Căldură, mare căldură, prăpădul focului, vara! Din apă rămâne pe buze numai sarea. Oamenii simt în gură un drob vânăt, oriunde adulmecă prevăd o ocnă. E numai sare, pe frunte, la subsuori, la stinghia picioarelor, pe tot trupul care se-ngroapă într-o platoșă vâscoasă de sare. Unde-s cișmelele de-altădată, de ce le-a venit și lor vremea, ca teilor retezați de drujbe, de prin oraș, pentru că izvorul apei e uterul
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
Toate Articolele Autorului AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESC Am învățat să trăiesc după ce am murit. Glia din oase e un ulcior cu inima poveste spusă odinioară de buzele iubitei în asfințit. Cândva ne iubisem în iarba de sub ferestre la casa de sub subsuoara felinarului îmbrățișat de fluturi și se mirau cucuvelele de-atâtea săruturi, și treceau frunzele prin ochii vântului. Am învățat să trăiesc după ce am murit în gândul tău limbut, ca un dicționar învechit unde în loc de prefață sunt eu, un substantiv cu
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
23 februarie 2012. AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESC Am învățat să trăiesc după ce am murit. Glia din oase e un ulcior cu inima poveste spusă odinioară de buzele iubitei în asfințit. Cândva ne iubisem în iarba de sub ferestre la casa de sub subsuoara felinarului îmbrățișat de fluturi și se mirau cucuvelele de-atâtea săruturi, și treceau frunzele prin ochii vântului. Am învățat să trăiesc după ce am murit în gândul tău limbut, ca un dicționar învechit unde în loc de prefață sunt eu, un substantiv cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
-mi erau păsări, ... Citește mai mult AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESCAm învățat să trăiesc după ce am murit.Glia din oase e un ulcior cu inima povestespusă odinioară de buzele iubitei în asfințit.Cândva ne iubisem în iarba de sub ferestrela casa de sub subsuoara felinarului îmbrățișat de fluturiși se mirau cucuvelele de-atâtea săruturi,și treceau frunzele prin ochii vântului.Am învățat să trăiesc după ce am muritîn gândul tău limbut, ca un dicționar învechitunde în loc de prefațăsunt eu, un substantiv cu chef de viață.CURRICULUM
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
antichității, pe care-ncepusem să-i devorez încă din anii aceea, în care mulțumeam din inimă partidului pentru fericirea copilăriei noastre. O dată, când profesoara de limba română intră în clasă cu extemporalele, lipite de catalogul pe care-l ținea la subsuoară, îl chemă în față, lângă catedră, citindu-ne monumentala-i operă, spre a-l face de râsul colegilor săi, căci, în loc de sărmăluțe moldovenești, așa cum scrisese gurmandul Sadoveanu, cu borșurile sale, ce te făceau să salivezi, codașul clasei, obsedat de gastronomia
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
mă cam rușinez, deși sunt treaz încă visez: buzele mele, hapsâne, cum aleargă peste tine! sărutând, cu foc, genunchii, să oftezi din toți rărunchii, să-ți mușc lobul la ureche, sunt nebun, lovit de streche! gâtul să-l mângâi, agale, subsuoare, inghinale, să-ți văd sânii cum se-nfoaie, brațele cum ți se-ndoaie, cum te-ntinzi, te răsucești, ba nu vrei, ba te ferești, trupu-, n unghii, mi-l sfâșii, ochii-s rătăciți și lucii... acum mușcă-, n voluptate, gura
UITE, AI CRESCUT, LUCICA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345209_a_346538]
-
lui Eminescu rămâne o taină, dezvăluită numai naturii, nu unor martori curioși. Înflăcărarea iubirii crește odată cu evoluția în viața naturii, unde se înnoptează:„Când prin crengi s-a fi ivit/Luna-n noaptea cea de vară,/ Mi-i ținea de subsuoară,/ Te-oi ținea de după gât”. Ca regină a nopții și a dragostei, Luna îi conduce din înaltul cerului spre sat. Este o tipică idilă eminesciană în care crengile copacilor se întind ocrotitoare spre cei ce se iubesc:” Pe cărare-n
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
oră și să mor”) și ajungând la “o noapte bogată”. Ce ars amandi fără egal în creația eminesciană apare în dialogul Cătălin-Cătălina din Luceafărul prea puțin realizăm astăzi: “Și ochii tăi nemișcători/ Sub ochii mei rămâie.../ De te înalț de subsuori/ Te-nalță din călcâie;// Când fața mea se pleacă-n jos,/ În sus rămâi cu fața,/ Să ne privim nesățios/ Și dulce toată viața;// Și ca să-ți fie pe deplin/ Iubirea cunoscută,/ Când sărutându-te mă-nclin,/ Tu iarăși mă
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
cu capul prelung să-și facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-și strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat... A murit în anul 17 d. Cr. la Tomis, plâns de
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
de numai câțiva kilometri de Bacău, cerul îi revarsă pe frunte balsam de azur și-i stoarce lacrimi de rouă din bumbacul norilor. Mantaua de codri de stejari și fagi îi acoperă spinarea dealului sfârtecat de râpi, care are la subsuori pâlcuri de cătini, de măcieși măcriș și salcâmi. Talazurile albastre ale Bistriței îi răcoresc gleznele de argilă. Satul acesta a fost hărăzit a fi mai puțin surpat de ifose, megalomanie, opulență. De curând a redevenit comună, așa cum a fost cândva
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
un șerif sperie cu trasul pe sfoară un bandit care ia totul în serios și acesta varsă toate ponturile. Legătura în jurul gâtului, numai de formă, astfel că atunci când va face vânt scaunului cu piciorul, el va atârna legat numai de subsuori. Floare, și încă ce floare, la ureche! Și se mai felicită o dată pentru ideea lui. Ora opt. O recunoaște după pași. Marea clipă a venit! Descuie ușa. O fi singură? De ce o fi întârziat? Aprinde lumina în hol. Încă nu
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
doua oară în curtea plină de câini și de slugi, dar de data asta cu ceva mai mult curaj. Degrabă stăpâna conacului îl întrebă cu ce treburi venise la ea. Când auzi că tânărul e pictor și că are la subsuori un sul cu mai multe pânze, îi porunci acestuia să intre în cerdac, să-i întindă toate pânzele și să le vadă pe îndelete. Tot uitându-se la picturi, boieroaica își dădu seama că băiatul, în ciuda tinereții sale, e talentat
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Referință
ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381192_a_382521]
-
târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Citește
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
târâi pașii sub un vraf de nori,Pe-aracii nopții - veștede candori;La o clipire viața se rezumă.Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,Al lumii plânset arde-n gândul meu,Conjur destinul - crudul aculeu,Acced himere pân` la subsuoară.De la fereastră-mi strigă universul:„- Fântâna vieții-aproape a secat!“.Sub pleoape, un alt ger nevindecatîși potrivește îndoielnic mersul.Pătrunde iarna sorții pe sub ușă,Lumina aspră, ruptă din zenit,În pragul morții a încremenit;Inspir ninsori din clipa jucăușă...... XVIII. S-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
născute sub cais. Adie dinspre zenit, un semn divin trimis aicea pe pământ. Te- aștept, azi decantate, gânduri cresc rotund, Vâslesc în ape fumurii, trecând prin nori Spre casă sufletului meu, atins, plăpând De un miracol prins în zori, de subsuori Și legănat într- un scrânciob, în vie De ieri, de azi, de mâine, răscolind ninsori, Mi- e astăzi dor de -obrazu- ți de hârtie Și de privirea albă a petalelor cu care mă- nfiori. Voi mângâia în filele fierbinți, de
PETALE DE HARTIE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380846_a_382175]
-
urechilă l-a strigat: „Hei, iepurică cel fricos, Acest rămas-bun n-are rost, Căci eu aștept cu-nfometare Să vă mănânc pe fiecare!“. Însă fără de veste-apare Un urs voinic, cu botul mare, Se-ndreaptă către vulpișoară Și-o ia ușor de subsuoară. Simțindu-se la strâmtorare, Se zbate vulpea-n disperare Și reușește, nu știu cum, Să scape de dușmanul brun. Apoi, cumătra îngâmfată Se face mică deodată, Pornește și mai hămesită Spre păduricea înverzită. De-atuncea umblă-n lung și-n lat, Pândind
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
plângăreață: - Hai, tanti, hai, mă, fetelor, ajutați-mă să-l ridic! - Acum nu mai suntem curve, mă? îi reproșă Irina. Maria și Violeta începură să tragă de el, dar nu reușiră până nu interveni puternica Irina, care îl apucă de subsuori, îl ridică și-l propti lângă ușă, strigând la Florina, dusă în dormitor la copil: - Hai, nenorocito, ia-ți podoaba și cară-te naibii de aici! - Nu pot, eu țin copilul în brațe! - Nu poți? Fără alte vorbe, Irina deschise
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
legătura lui cu lumea care îi dădea puterea să descifreze neînțelesul, să accepte divinul în totalitatea valorilor, să destăinuie ritualul prin toate activitățile sale: de la trezirea din zorii dimineții, la spălarea de trei ori cu apă rece pe față și subsuoară, la îngrijirea animalelor de la stână, la curățirea locului odihnei trupului și până la pregătirea hranei. Ajunseserăm pe înserate, când tocmai bătrânul stăpân al stânei din poiana Cibinului se pregătea să pună de prepararea hranei. O mămăligă specială, la pregătirea căreia auzeam
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]