284 matches
-
Tresare. Și dacă Tiberius Nero își dă seama că, atâta timp cât comanda pretorienilor e ocupată de doi indivizi, această putere este subordonată principelui? Îl cuprinde panica. Dacă Seianus nu reușește, au încurcat-o. Calcă strâmb cu piciorul și dă drumul unei sudălmi. Așa, să se răcorească. Este din ce în ce mai neliniștit. Moartea bătrânului s-ar putea să-l prindă pe Tiberius departe de Roma, pe câmpul de luptă. Iar legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trăsături dure și înrăite pe chip, deșelată de mizerie, oboseală și de atâtea nașteri succesive, cu trei-patru plozi pe lângă ea, și cu cel mai mic în brațe. își scoate bărbatul din cârciumă cu șuturi în fund, scatoalce peste ceafă și sudălmi ingenioase și rimate, manifestându-și agresiv ura și invidia față de posibilitatea lui ieftină de a uita... De fapt, urma unei uri, stinsă de rutina repetării zilnice a aceluiași scenariu. Îl aruncă beat în barca ancorată la țărm în care îngrămădește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trăsături dure și înrăite pe chip, deșelată de mizerie, oboseală și de atâtea nașteri succesive, cu trei-patru plozi pe lângă ea, și cu cel mai mic în brațe. își scoate bărbatul din cârciumă cu șuturi în fund, scatoalce peste ceafă și sudălmi ingenioase și rimate, manifestându-și agresiv ura și invidia față de posibilitatea lui ieftină de a uita... De fapt, urma unei uri, stinsă de rutina repetării zilnice a aceluiași scenariu. Îl aruncă beat în barca ancorată la țărm în care îngrămădește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rămas într-un minut în costum de baie și am înotat lung, în apa aceea ca sângele închegat. Pe mal, colegii mei serioși și elevii mei ascultători răcneau cuvinte grele. Cred că Liviu nu a mai suportat să audă atâtea sudălmi la adresa dirigăi lui. M-am trezit cu el în mare, râzând cu gura până la urechi: - Acum măcar ne înjură pe amândoi! Starea conspirativă cred că a început să se țeasă chiar atunci. Eram la aproape un kilometru de ceilalți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vedea, după fața din ce în ce mai crispată a lui Gheorghiu-Dej, că era vorba de ceva cu totul neașteptat și neplăcut. Pentru prima dată, l-am văzut și l-am auzit pe șeful statului, ce radia întotdeauna calm și bonomie, slobozind o teribilă sudalmă, urmată de cuvintele: "Ce zici? Conducerea partidului și statului se află la șapte-opt mii de metri înălțime, ne întoarcem dintr-o lungă vizită și-mi spui că România este în stare de război? Cine a dat acest ordin, un general
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
avea împrejmuire. Prin șoproane umblau oameni: argați aduceau caii în grajduri; prin dosul curții trecea o cireadă de vite într-o pulbere deasă, care se înălța până la cer. Glasurile haidăilor sunau necontenit, chemând, îndemnând, amenințând. Din când în când izbucneau sudălmi aspre și vuiau ghioagele în deșerturile vitelor. Câteva tălănci sunau trist, nevăzute, prin pulberea neagră. — Multe vite mai are și boierul nostru!... zise cu oarecare mândrie humelnicul. Ocoliră casa scundă de bârne și se opriră la ușa de dindos. Așteptară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dăduse pe-acolo. Las’ că nici n-avusese vreme. Moșneagul era pe lângă vânturătorii lui la șopron. Când cânele cel alb începu a zăpăi cu mânie și a se da la picioarele lui Lepădatu, moș Tentea ieși cu scurtătura și cu sudălmile lui. Ai, bată-te șepte draci! marș, Colțun!... Dulăul se trase mârâind la un dos, flăcăul se apropie și bătrânul se înveseli. —Hm! așa-i, strigă el cu vocea-i subțire, n-ai mai fost pe la noi de-acu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreme ca asta, nu era nici o primejdie de hoți. Culi nici nu privi ceea ce lăsa în urmă și îndemnă calul. După ce ieși la drumușor, băgă de samă că Vidra umbla în urma săniei. Opri și opinti un răcnet cumplit, adăogind o sudalmă cu totul neașteptată, încât cățelușa își supuse coada și se duse cu grăbire înapoi acasă. Nana Floarea își trase broboada peste gură. Bolnava zâmbea; părea a avea în ea o putere nouă; îi înfloriseră obrajii. Un răstimp de jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-se unii la alții, veselindu-se, în limba aceea rumânească, ce părea totuși străină. Vorbirea lor răsuna răstit în aerul pur; auzeam și cele mai depărtate glasuri. Era o vorbire deosebit de colorată, în care la fiecare trei cuvinte se asociau sudălmi stranii și două ori trei vocabule dintre cele mai rușinoase. În societatea bună, în adunări politice ori academice, asemenea vorbe și expresii n-au căpătat drept de cetățenie niciodată de când ființează regatul. Adevărul este - știu și eu - că în comitete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Aici, în bălți, Dunărea amestecă toate aluviunile; la țărmul ei au viermuit neamurile; sub soarele ei copleșitor pasiunile au o violență necunoscută aiurea. Vorbele anumite erau proclamate cu o plăcere neasemuită, ca și cum ar fi cuprins în ele o savoare rară. Sudălmile care vizau linia ascendentă și colaterală feminină erau așa administrate, încât cuprindeau informații curioase despre civilizația sudică, cu ale ei excese și perversiuni. Filologicește deasemeni aveam dovezi că dumnezeii cu care se apostrofau unii pe alții rudarii erau zeii păgâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pari. Pe urmă întrebă ceaunul cu catran: — Unde ești? Îl duse la vatră și-l puse pe pirostrii: —Iacă, te-am pus să te înfierbânți. Bagă de seamă, hârbule, să nu scapi catranul în foc! Bineînțeles, adăogea la adresa hârbului o sudalmă, ca și cum hârbul ar fi avut într-adevăr o mamă, a cărei întrupare uncheșul Mitrea o avea în fața lui. Să mai aduc niscai lemne, să cresc focul. Umbla și aduna vreascuri, privind furiș în dreapta și în stânga, cu ochii înegurați de tufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mărești iuțeala... chiar asta i-a stricat viața: necontenita, nebuna accelerație. Homer se uită la ceas. Mai avea destul până la destinație, gândi, destul ca să i se facă lehamite. Nu bănuia că-i mai rămâneau trei minute. Progresul! mormăi ca o sudalmă. Și Barbara invoca progresul, deși n-o interesa decât standingul... Altă iluzie, de vreme ce te scoate din minți și te duce de râpă. Apăsă distrat pe butonul care comanda vizibilitatea carcasei. Înaintea lui se deschise priveliștea exaltantă a unei estacade brăzdate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
arde iar norocul ... Clipește lumânarea de-atâta ură-n noapte Și ruga mea se stinge și pleacă mai departe. Se-acunde în morminte sub rădăcini de taină Și-o lacrimă desprinde un ochi cusut în haină ... Și tremură pământul de-njurături, sudalme; Cuvântul a murit și cântecul mai doarme Ce rânjet diabolic se naște-n umbra hâdă! Grimasele dansează și-ncep, pe rând, să râdă ... Mă doare iar cum seara se pleacă peste zi Și mă aduni din vise, tu noaptea mea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să vă ia nevestele țuică!”. Atacul psihologic era de o subtilitate grosolană, dacă Înțelegeți ce vreau să spun, dar efectul era sigur. Copilul chiar se miorlăia la mamă-sa după câțiva leuți. De obicei căpătă sudalme și ciufuleli. Atunci, dacă se Întâmpla să fie acasă, apărea măreț, blând apărător al odraslei, Tatăl: „Ce-ai, fă proasto, de bați copilul pentru un leu. Ia uite a dracu’ zgârcită!”. Apoi Își lua plodul de mânuță: „Ia hai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înjunghiat, Îl Înjura pe Ghiță de toate organele pe care izbutea să și le amintească de la orele de biologie, În furia lui ce-ar fi putut răsturna munții. Ba chiar, când o lua la vale rău de tot, pomenea În sudalmele lui de fotosinteză, angiosperme, hidrogen sulfurat, dendrite, axoni, monocotiledonate, turnesol, baze, acizi - semn clar că lecțiile de botanică și de chimie ale lui Jivinoiu-Directorul Îl impresionaseră peste măsură. Sărea de pe banca lui și se repezea spre cabina lui Ghiță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
familie tonusul necesar muncii unite și creau atmosfera prielnică educației și creșterii puzderiei de 170 copii. Îmi amintesc și atmosfera care domnea în familia noastră. Nici în cele mai tensionate situații nu se rosteau vorbe grele, vorbe de ocară sau sudalme. și, fapt mai rar întâlnit, pe părinții mei nu i‐am auzit niciodată certându‐ se. Am avut și am credința că ei se înțelegeau mai mult din priviri. Tot cu privirile, însoțite de mesaje mimice și gestuale, ne adresau nouă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și steril, este bine condimentat la articulații, cu înjurătura românească, izvorâtă din sfânta mânie proletară. Dar din păcate, acest mod dea privi lucrurile, este nepericulos pentru cei de sus și nici determinant a vreunei schimbări oarecare, deci și comentariul și sudalma, oricât de apăsat spusă, nu sunt decât manifestări exterioare ale unei neputințe cronice, piatra de moară legată veșnic de gâtul nației române. Deci, ca să revenim la cuvintele lui Mircea Badea, amintit la începutul acestei scrieri și să ne întrebăm, privitor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Negăsind o pradă care să-i cadă În gheare, Nasr Han Își Înșfacă veșmintele de ceremonie, le scoate unul după altul, le aruncă, furios, la pământ și le calcă În picioare, urlând, În dialectul său turco-mongol din Kashgar, potopuri de sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împădurită și mlăștinoasă. Dintre ultimele douăsprezece săgeți, una singură nu și-a atins ținta, tovarășii săi Îl proslăvesc, nici unul dintre ei nu s-ar gândi să-i egaleze reușita. Drumul i-a stârnit foame, se manifestă cu un potop de sudălmi. Sclavii se pun pe treabă. Sunt mai bine de o duzină care să taie În bucăți, să pună la frigare, să scoată măruntaiele animalelor sălbatice care se perpelesc În curând Într-un luminiș. Ciozvârta cea mai grasă e pentru suveran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nimerit să fie și el prezent. Respectele mele! Frunză verde de dudău, să-mi bag aia-n dosul tău! se binedispune imediat și Avocatul, către cel dorit și așteptat, conștient că riscă astfel o replică acidă, dacă nu și o sudalmă, pentru plagiat, din partea Poetului. Auzi, măi, Fratele meu, fără obscenități din astea improvizate, calomnioase și ridicole! intervine prompt Dănuț. La urma-urmei, asertiv vorbind, ce mama-dracu', versurile deochiate sunt o treabă finuță, apanajul deictic al meu, al meu și numai al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până se reobișnuia cu ea. Pe bulevardul Colței, aproape de întretăierea cu strada Argintari, unul din caii trăsurii alunecă și căzu. Birjarul se repezi întîi cu sudălmi, apoi cu biciul. Degeaba. Trebui să sară de pe capră, să dea drumul ștreangurilor... Cum nu mai erau decât vreo sută de metri până acasă, Grigore coborî, plăti și continuă drumul pe jos. A doua casă din strada Argintari era a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au deschis toate drumurile. Numai vrednic să fie și să nu se descurajeze. Doamna Alexandrescu plecase cu Jean la părinții lui, la o partidă de cărți cu prelungire. Era liniște desăvârșită; rareori pătrundea până la dânsul câte un țipăt sau vreo sudalmă din curtea cu mulți chiriași. Spre seară, tocmai când terminase de scris, auzi pași în antreu. Își închipui că trebuie să fie eleva lui, Marioara. Se bucură. După atâtea ore de muncă, era binevenită o ființă feminină, chiar și Marioara
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trăsura scoasă din șopron. Platamonu se reculese, se sculă în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite într-un vacarm asurzitor, din care nu se înțelegeau decât frânturi de vorbe murdare... Platamonu își rotea ochii holbați peste fețele strâmbate de furie și recunoștea țărani din Amara, din Lespezi și din Gliganu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că se va uni cu trupa la adăpost și zicîndu-și, pe măsură ce se reculegea: ― Noroc că n-au fost încărcate armele, altfel tâlharii ne omorau! Pe când jandarmii dispăreau, pipăindu-și cucuiele și coastele, țăranii comentau bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i acu, fraților!... Acu-i acu! Vestea izgonirii jandarmilor se răspândi repede dintr-un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vor învîrti lucrurile, așa încît la împărțire vor fi dați la o parte cei ce n-au și vor lua iarăși cei înstăriți, cum au făcut și când au umblat să cumpere moșia cucoanei... Vorbele se îngroșau și amenințările de sudălmi sporeau. Luca Talabă se înfurie că de ce-l înjură pe el, că nu e sluga nimănui. Filip Ilioasa, jignit, vru să plece acasă, dar cineva îi pomeni de porcii arendașului. Atunci se născu o încăierare. Filip, încercînd să-și facă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]