340 matches
-
fizică, trebuia să te așezi pe burtă, pe una dintre băncile din lemn. Mi-am luat boneta între dinți, pentru că «bandiții» nu răcnesc și nu țipă”. Picioarele trebuiau îndoite de la genunchi, cu tălpile în sus, apropiate. Și atunci și-a suflecat mânecile și m-a lovit cu ciocanul. După a patra, a cincea lovitură, nu mai simți nimic. L-am auzit doar cum a zis unuia dintre gardieni să-i țină vestonul: «ține-l, Stane, să-i mai dau o porție
Constantin Istrate, al cincilea nume din lotul torționarilor identificați de IICCMER by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/46720_a_48045]
-
și urmăresc cerul în fântână. Apa e limpede. Păsările trec gânduri, gânduri. Chipul lui mă urmărește. De acolo de departe întind mâna și strig: De ce mi-e dor? Presupusul cântec Ea cânta preludiul iubirii întinerită de-aducere aminte. El își suflecase mânecile și ștergea de pe mânerul ușii amprentele lăsate pe durere. Deobicei altădată ea dormea neîntoarsă deoarece a doua zi știa că va muri de plictiseală. Acum el crezuse că ea va deschide. Adunând fluturi aproape de miezul nopții și-a amintit
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
înlesnit prin intervenția sa, pe când abia ieșea din copilărie, nașterea unui animal: ,, Eram pe câmp, când răsăritul soare/ Întemeia în mine, strigând, o nouă zi.// Întinsă pe pământ o iapă înspumată/ Gemea așa de gravă și necheza ușor./ Mi-am suflecat cămașa, îngenuncheat îndată/ Și cum știui am dat un ajutor.” Îngenuncherea în fața venirii pe lume a mânzului este răsplătită de spectacolul instalării în viață a unei ființe încrezătoare în justificarea absolută a tot ce i se întâmplă. Mai presus de
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
casei își face apariția baba Ileana, o femeie tare hâtră, care ajută la treburile casei, înainte de sărbători și pe care noi copiii, o îndrăgim mult căci este un izvor nesecat de povești. Cu broboada neagră trasă pe frunte, cu mânecile suflecate până dincolo de coate, ea strigă : - Madam Marica, mai dăm' o bucatâ di săpun, câ mai am trii țoali di spalat.câ uiti copchiii aștia ard di nirabdari sâ li mai zâc o povesti di-a me! Mama mea se apropie
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
zic eu - zice el - uite ce zic: dacă tot am rămas de proști, hai să ne facem frați de cruce! Frați de cruce ne facem! Am zis!!!” Când a terminat de vorbit, a smuls custura din lemnul mesei, și-a suflecat mâneca cămeșii până la cot și cât ai clipi, și-a făcut pe braț o crestătură în formă de cruce! În minuta următoare, mi-a apucat mâna ca într-un clește și până să-mi dau seama mi-a suflecat mâneca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a suflecat mâneca cămeșii până la cot și cât ai clipi, și-a făcut pe braț o crestătură în formă de cruce! În minuta următoare, mi-a apucat mâna ca într-un clește și până să-mi dau seama mi-a suflecat mâneca cămășii și a făcut o zgârietură în cruce la fel cu a lui... Lui Vasile nu i te poți împotrivi oricât de tare ai fi... Și cum spuneam, după ce a făcut cele două crestături, a vorbit din nou. „Acum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pră dător afectat, până și în detaliile vestimentare. Sub aparența anarhiei, codul de comportament al acestor creaturi e foarte rigid. Un fotograf nu poartă niciodată cravată, de pildă. Costumul - dacă are unul - trebuie să fie scump, însă mototolit. Mânecile se suflecă pentru a expune tatuajele. Piercingul e opțional și poate fi înlocuit cu bijuterii barbare. Aurul e interzis, în schimb oțelul, cuprul și metalele grele pot fi combinate după gust. Fotografii profită fără reținere de avantajul necinstit pe care li-l
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
schit în amintirea Sfântului. Pimen ciuli urechile, întrebă din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din vale, a reclădit bisericuța, a zugrăvit chipuri de sfinți pe pereți, și-a ridicat alături o chilioară și și-a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la sfârșitul zilelor mele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o vorbă cu matale, am continuat eu fără să mă întorc spre ceilalți doi. Vii? - Vin, mă, ce-am să fac, mă pun rău cu tine? Părea mai înalt decât l- am văzut prima dată. Avea brațele vânjoase, iar cămașa suflecată până la cot lăsa să se vadă pielea cafenie atinsă de soarele timpuriu. Pe lângă el nici nu existam. A deschis ușa înainte ca eu să ajung la ea și m-a lăsat să ies. Am coborât treptele, am ieșit din curtea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se plimba prin pădure, Zâna auzi un zgomot ciudat și necunoscut Într-o poieniță. Se apropie Încet și privi printre ramurile verzi. Un flăcău voinic, cu pletele până pe umăr, Își lăsase liber calul să pască iarba Încă cu rouă, Își suflecase mânecile și aplecându-se Își spălă fața În apa izvorului. Fluiera ușor un cântec pe care Îl știa din copilărie.Zâna privea și nu putea să-și ia privirea de la voinicul acela care avea sabia la brâu. Păsările cântau Întrecându
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ceva deosebit pentru pământeni.Ceva nemaiauzit și nemaivăzut. S-au gândit ei ce s-au gândit și le-a venit ideea să trimită oamenilor, de care auziseră că sunt buni, harnici și frumoși, prima zăpadă. Zis și facut.Ea Își suflecă mânecile, luă o sită din cămară (și deasupra norilor există cămări) și se puse pe cernut, măi frate. Și moș Niculae ce făcea? Iaca, Își scutura barba lungă-lungă și albă albă. Baba cernea de zor, moșul Își scutura barba și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de mult putina, fericit că poate zburda în voie. Ești extrem de caraghios. Abia acum... În treacăt fie spus, putem da crezare spuselor împărătești numai dacă luăm în considerare faptul că, atunci când actualul sfătuitor de taină nu era nevoit să-și suflece mâne cile de la uniforma mai mare cu două numere, era neapărat necesar să și ridice pantalonii. Între timp, toată tabăra zdrăngănea într-un freamăt groaznic și, din nefericire, continuu. Cineva s-ar putea gândi țși acest cineva ar fi, desigur
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
voi nu mai roadeți guma de la capătul creionului?!? Nu vă mai băgați nările în sticluța cu cerneală? Nu mai ascundeți bilețele în penare? Mai știe cineva ce-i aia o sugativă? Știe cineva ce va să zică o radieră? Nu vă mai suflecați mâne cile, înainte de-a scrie, așa cum își scuipa în palmă plugarul înainte de-a se apleca pe coarnele plugului? Păi, atunci, ce să mai înțelegeți din orfevrăria cu plaivazuri boante a lui Arghezi? Cum să mai pricepeți mania caligrafiei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
împotriva opacității altora (de obicei împotriva... bărbaților; dar ei nu-i trimite nimeni nici o diplomă...). Iată ca exemplu un pasaj dintr-o cronică la romanul Distanța dintre un bărbat îmbrăcat și o femeie așa cum e de Rodica Draghincescu: " Fără complexe, suflecată pân'la brâu (...), juna Rodică își duce rufele la râu conștientă de privirile lacome ce-o petrec, sfidând, de pe poziția asumată de muiere cu corp și suflet, dar și minte, compartimentul lubric al prejudecății masculine cu chiar armele ei. Arătându
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor, lăsînd la vedere niște brațe păroase și robuste, dar gulerul și cravata îi erau impecabile, vesta neșifonată, pantalonii la dungă, iar pantofii minunat de lustruiți. înaintă spunînd: — A, Munro, mi-l aduci pe noul meu asistent. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apăsarea. Dibuindu-l prin vreun hambar plin de roate de pânză de păianjen, cu gângania sătulă în mijloc, purtîndu-și crucea-n spinare, ele, care se măritaseră fete mari și nu-ndrăzneau să ridice ochii din pământ în fața omului lor, își suflecau acum fustele-n față, arătîndu-și pulpele groase și dâmbul păros dintre ele, și se lăsau călărite acolo, pe sacii cu grâu, în mirosul de hamuri date cu dohot. Funigeii, la un capăt cu mărunții pui de paing, umpluseră aerul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de floricele Cum îi place mândrei mele Cu miros de busuioc Tineți-o flăcăi pe loc Și strigați să m-odihnesc Sufletul mi-l prăpădesc Ia, sunați din zurgălăi: Hăi! Hăi! Iar în dalba semănătură Se făcu atâta gură. Nevestele se suflecau, Fetele navală în grâu dau, Bătrânele de șale se-ndoiau, Moșnegii din ochi făceau; Iară hoața cea de moară Când văzu atâtea cară Încărcate cu povară Puse coadă pe spinare Și plecă în lunca mare Lunca mare, frunza n-are
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
o așază pe măsele! Hăi! Hăi! Trage morii una-n splină Și o dădu pe făină Apoi, după măcinat Acasă s-au înturnat Ș-au chemat pe toți Ș-o sută de bătrâne Care știu rostuă la pâne. Mânecile - o suflecat De colaci s-o apucat Au făcut colac mare, rotat L-au pus în cuiul de mai jos Pentru cei ce ură frumos. Iară dumneavoastră De nu vă place Să-l rupeți în două Și să ni-l dați nouă
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
sentiment mai teribil și mă făcea să încerc o voluptate de un alt gen, care mă consola în această pasiune fără speranță. Asta suna a obsesie. Nu știu din ce motiv mă gândeam încontinuu la măcelarul din față, îl vedeam suflecându-și mânecile, spunând: „În numele Domnului“ și tranșând ciozvârtele de carne... Imaginea lui nu-mi mai părăsea ochii. În sfârșit, m-am hotărât. Era o decizie teribilă. Am ieșit din pat și, suflecându-mi mânecile, am luat cuțitul cu mâner de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gândeam încontinuu la măcelarul din față, îl vedeam suflecându-și mânecile, spunând: „În numele Domnului“ și tranșând ciozvârtele de carne... Imaginea lui nu-mi mai părăsea ochii. În sfârșit, m-am hotărât. Era o decizie teribilă. Am ieșit din pat și, suflecându-mi mânecile, am luat cuțitul cu mâner de os pe care-l ascunsesem sub pernă, apoi, aplecându-mă puțin, mi-am aruncat pe umeri o aba gălbuie și mi-am acoperit fața cu un fular. În aceeași clipă percepeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
intrarea unei cârciumi, stătea cu un cântar lângă dumneaei. Iar lângă cântar, un afiș care anunță: „Cântar, un leu cincizeci“. Povestea se petrece înainte de ’89, de aici prețul nesimțit de mic. Marcel ăsta s-a oprit lângă țigancă, și-a suflecat pantalonii, i-a întins un leu cincizeci, a luat cântarul la subțioară și a plecat foarte liniștit. Țiganca, după el, stai, arză-te-ar gazu’! Dă cântaru’ înapoi! Marcel s-a ofuscat bine. Nu scria, bre, acolo că atâta costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
asta. — Nu vrea să pornească nici în ruptul capului, mă tem că n-o s-o putem urni, zice domnul Președinte, și Sena nu așteaptă altă invitație, își desface capsele pufoaicei și-o leapădă pe un scaun aflat în apropiere, își suflecă mînecile cămășii, dînd la iveală două antebrațe bombate. — Treceți la volan și dați-i o cheie scurtă cînd o să vă spun eu, să vedeți că o ia din prima, zice Sena aplecîndu-se deasupra motorului prăfuit și băgîndu-și degetele printre cabluri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a Întrebat. — Mă duc să arunc un ochi și la etaj. Arătând cu degetul spre liftul pentru mâncare, am adăugat: — Dacă ai nevoie de mine, strigă pur și simplu În puțul liftului. Ea Încuviință din cap În tăcere și Își suflecă mânecile. Sus, la același nivel cu ușa principală, era și mai multă mizerie. În spatele recepției erau sertare goale, al căror conținut zăcea pe covorul rărit. Ușile de la fiecare bufet erau smulse din țâțâni. Mi-a amintit de dezordinea din apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
german Îl identifica pe Gerhard Von Greis cu aceeași certitudine cu care ar fi făcut-o dacă mi-ar fi Înmânat carnetul său de partid și pașaportul. Inge se uită la mine din ușă: — Ai idee cine e? Mi-am suflecat mânecile și mi-am vârăt brațul În incinerator: — Da, știu, i-am zis pipăind prin cenușa rece. Degetele mele atinseră ceva tare și lung. L-am scos afară și l-am privit cu atenție. Nu era deloc ars. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un asemenea subiect, nu le arde de glumă. A trebuit să stau drept, să mă țin nemișcat, să întind brațele, să mă răsucesc, să fac câțiva pași. Ei au șoptit, au exclamat aprobator, m-au tras de cămașă, mi-au suflecat mânecile. Și-au dres glasul, s-au apucat de bărbie ori de lobul urechii, au încruntat sprâncenele, au făcut un pas înainte, un pas înapoi, ba chiar au început să vorbească singuri. S-au decis în sfârșit pentru galben și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]