331 matches
-
-n ogradă o frumoasă, mare vacă. Grasă, sobră, arogantă și cu ugerul prea plin, Aștepta să fie mulsă de țăranul Cătălin. Bucuros, nevoie mare, c-a scăpat de sărăcie Și gândind deja la brânza ce în putini o să fie, Mânecile suflecă și se apucă vârtos De umplut donița toată cu un lapte bun și gros. Dar, deodată înlemnește și constată cu obidă Că Joiana cea frumoasă, ce-l privea acum candidă, A vărsat donița-ntreagă este lapte peste tot! N-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-și dea seama, în fața gândirii comune care a tresărit: Aha! Așadar muncă! Talentul nu e așa de important! Păi dacă e vorba de așa ceva, ce mare ispravă, și noi știm să muncim... Drept care, cei mai îndrăzneți dintre ei și-au suflecat până sus mânecile și s-au și pus cu brâncile pe treabă. Cărți voluminoase și multe la număr au început să asalteze editurile din întreaga lume. Editorii nu le pot respinge pe toate. Iar ceilalți dintre ei, mai puțin ambițioși
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ai noștri au fost furați ca În codru - element de decor aflat la numai câțiva pași de terenul de joc din comuna neîmpăcaților noștri adversari și chiar dușmani. Arbitrul, plătit gras, mirosind a băutură și Îmbrăcat În pantaloni cu dungă suflecați până la genunchi - căci chiloții de la echipamentul regulamentar și-i rătăcise prin paturile răvășite ale unor curve cu care petrecuse toată noaptea pe daiboj (cinste din partea coruptului Consiliu Local condus de un primar Îmbătrânit În rele și incapabil de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Francie cocoșată de râs. —De ce? am întrebat eu. Inexplicabil, mă simțeam atrasă de ea. — Fiindcă sunt nebună. Sunt schizofrenică, maniacă, îmi imaginez tot felul de chestii, sunt traumatizată - alege varianta care-ți place. Ia uitați-vă, ne-a ordonat ea suflecându-și mânecile, răni cu duiumul! Toate sunt opera mea! Brațele lui Francie erau pline de tăieturi și de cicatrici. Uite și o urmă de arsură cu țigara, ne-a arătat ea ca și cum ar fi făcut conversație de salon. Și-ncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
altcuiva, a mai adăugat ea zâmbind scurt, după care a fugit din încăpere. Graham a urmat-o imediat, după ce m-a salutat, la fel de scurt, din cap. Eu am rămas singură, cu un morman greu de dosare. Venise vremea să-mi suflec mânecile și să mă apuc de treabă. Aveam doar o mică problemă: n-aveam nici cea mai vagă idee unde era biroul meu. De fapt, nu știam nici unde era toaleta. Am rămas pe loc, preț de-o clipă, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vârsta noastră. La farmacie, la Curviștină, ai văzut cum merge... Iar dacă se strică dușul, tot la Aghiuță Piliuță ăla ajungem. Cu un Kent ne-am asigurat liniștea. În orice caz, te ajuți azi cu porcăriile astea străine...“ Mateiaș își sufleca mânecile de la pijama... nu, nu mai era eroul... tânăr, preluând, cândva, sfidător, el, tocmai el, numele ostracizat al nevestei. Numele unei familii de reacționari și fasciști și exploatatori! El, veșnicul persecutat refuzase persecutarea altora, răzbunarea. Își asumase numele ostracizat... plătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acesta ar fi. Mâinile lui Rachel erau mult mai mici decât ale mele. Dacă ea nu putea scoate aparatul, erau slabe speranțe ca au să mă descurc mai bine, dar am încercat, de formă. Mi-am scos sacoul, mi-am suflecat mânecile, mi-am azvârlit cravata peste umărul stâng și am vârât mâna. Instrumentul bâzâitor era înțepenit atât de tare, că nu aveam nici o șansă. O sârmă de instalator ar fi fost utilă, dar nu posedam o sârmă de instalator, drept care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fără să piardă timpul. La două secunde după ce am intrat În casă, Încuiat ușa, iar el m-a lipit cu spatele de ea, cățărându-mă pe bara masivă aflată de-a curmezișul. Picioarele Îmi erau Înfășurate În jurul lui, iar fusta suflecată deasupra taliei. Mă ținea lejer cu o mână, În timp ce cu cealaltă lucra atât de eficient Încât a trebuit să mă agăț de el ca să nu leșin de plăcere. Apoi am avut orgasm, așa că, pentru o vreme, am fost nevoită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un asemenea subiect, nu le arde de glumă. A trebuit să stau drept, să mă țin nemișcat, să întind brațele, să mă răsucesc, să fac câțiva pași. Ei au șoptit, au exclamat aprobator, m-au tras de cămașă, mi-au suflecat mânecile. Și-au dres glasul, s-au apucat de bărbie ori de lobul urechii, au încruntat sprâncenele, au făcut un pas înainte, un pas înapoi, ba chiar au început să vorbească singuri. S-au decis în sfârșit pentru galben și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
una la alta. Încet-încet, obrajii mi s-au îmbujorat și au început să ardă ca focul. M-am uitat după tata și l-am văzut încărcând bagajele în mașini, împreună cu Massimo și Francesco. Massimo își dezbrăcase jacheta neagră și își suflecase mânecile cămășii. Ochelarii de soare și i-a păstrat pe nas. Prietenii au râs și și-au dat coate, căci toți știau cât de cochet era Massimo. „Nu-și scoate ochelarii nici când se duce la culcare”, i-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de timp, se rotunjeau ca pântecele femeilor când sunt însărcinate. La cincizeci de metri sub noi, strada era luminată sărăcăcios și tăcută. Dimineața, mama se sculase foarte devreme. Am văzut dunga de lumină sub ușă. Își pusese capotul roz, își suflecase mânecile și, ca întotdeauna, pregătise micul dejun. Pâine, gem și lapte. Cafea pentru tata. Pe urmă venise să ne trezească. Tata și cu mine făcuserăm ochi de mult, imaginile din capul nostru nu ne lăsau să dormim. Privind de pe balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu păreau prea încălzite, p\reau c\ se bucur\ s\ p\l\vr\geasc\, la soare. După cincisprezece minute de plimbare am simțit că m-am încins și mi-am scos cămașa de bumbac, rămânând în tricou. Naoko și-a suflecat mânecile bluzei de trening până la cot. Bluza se decolorase probabil de la spălat și aveam impresia că am mai văzut-o îmbrăcată cu ea, dar nu-mi aminteam exact. Posibil să fi fost doar o impresie, pentru că nu am cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
drept să te rog așa ceva. Cum adică, „drept“? am întrebat eu, uimit. Ce vrei să spui? Ea s-a înroșit. Poate a surprins-o reacția mea. Nu prea știu cum să-ți explic, încerca Naoko să se scuze. Și-a suflecat mânecile de la bluza de trening până peste coate și apoi le-a lăsat iar în jos. Puful de pe brațele ei strălucea auriu în lumina gălbuie din restaurant. Nu vroiam să spun chiar „drept“, continuă ea, vroiam să-i spun altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se declară foarte mulțumită. Scopul meu a fost să vă fac să râdeți și iată că l-am atins! —Nemaipomenit! exclamă Ben, trecându-și mâna prin păr. În timpul jocului nostru de înveselit oamenii și-a scos haina și și-a suflecat mânecile cămășii, așa că arată mult mai normal. Suntem toți îmbujorați și continuăm să chicotim, în afară de Jim, care pare destul de bulversat. Cred că nici măcar n-a zâmbit. Am crezut că râde doar din cauza balansului pe care l-a suportat cât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întrebăm organizații feministe, desigur, pentru că acolo există convingerea fermă că bărbații nu pot fi victime, dar sunt sigură că o să găsim ceva. Ce-i mai plac lui Charlotte provocările! Ochii îi strălucesc de încântare la ocazia asta de a-și sufleca mânecile și de a face ordine în viața lui Jim. Dar eu vreau... se bâlbâie Jim. Asta înseamnă că nu mai pot veni la întrunirile voastre de grup? Se uită disperat la fiecare dintre noi, stârnindu-ne mila. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de conacul arendașului Buruiană, ședea popa Nicodim Grancea, într-o casă arătoasă, cu multe acareturi și o ogradă cât o grădină. Îl găsiră ajutând de zor la descărcatul unui car de dovleci. Era în potcap, cu o rasă cafenie soioasă, suflecată în față peste genunchi. Avea o barbă mare albă, cam înnegrită de murdărie. Se ținea verde, deși trecut de șaptezeci și văduv de douăzeci de ani. Doar că nu mai vedea bine. Astfel și acuma, nu recunoscu îndată pe Dragoș
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în spate decât s-o duci în mână... Nu mai avem mult, adăugă. Așezase rochia de mireasă, dar își dădu seama cu mirare că nu încăpea în ladă, și rămase câtva timp derutat. - Poate ar fi mai bine să-mi suflec mânecile, spuse. Dacă ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și, totuși, îmi aduc foarte bine aminte că nu era împăturită și nici îndoită... Cu mânecile tunicei bine sumese
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plăcuse să se deghizeze: cu pletele blonde, dar cu figura arsă de soare, îndelung bătută de vânt, cu o cămașă ruptă, decolorată, prin care se vedeau umerii și pieptul, în picioarele goale, și cu pantalonii scurți, pe care și-i suflecase și mai mult, ca și cum s-ar fi pregătit să treacă prin apă, a apărut, parcă ar fi ieșit din peștera verde a oglinzii și, fără ca nimic să fi pregătit această mișcare, își dădu deodată capul pe spate, își împreună mâinile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
suplu, fățos, brunet, cu ceafa tunsă și cărare pe-o parte atent pieptănată, spilcuit pînă la ultimul detaliu, pînă și cascheta are ceva cochet. E tînăr, probabil are vreo 26 de ani. CÎnd se Întîmplă să-și scoată tunica, Își suflecă mînecile cămășii cu grijă pînă deasupra coatelor - pun o asemenea realizare pe efectul modei New Wave, de care pare un pic atins. În orice caz, nu pare un bătut În cap și, cînd munca nu presupune un grad de efort
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unde stăm trîntiți și ne ducem la fereastră, ca să vedem cum alaiul electoral trece cu urna mobilă. Se pare că au obosit, pentru că se opresc la intersecția unor alei. Pauză de țigară. Unii s-au așezat pe bănci și Își suflecă mînecile cămășilor sau se șterg la frunți cu batiste, e o zi caldă, milițienii și-au scos chipiurile și Își fac vînt cu ele. Cutia e pusă undeva Într-o parte, unul dintre milițienii care Însoțesc alaiul, pentru că nu mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-o să se scurgă într-o deschizătură a podelei de dale, peste care se afla un mic grătar. Tom își scoase pantofii și ciorapii și începu să țopăie deasupra grătarului, simțind apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor. Își suflecase manșetele pantalonilor, dar tivul vaporosului négligé al lui Ju se muiase. Tom McCaffrey forma un obiect de interes în „societatea“ din Ennistone. Pe vremea aceea „societatea“ ennistoniană era o comunitate „elitistă“, fără clase; era, de asemeni, pluralistă. Acest lucru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își rupse ciorapul și își zgârie rău pielea piciorului, dar aproape că nu observă și își continuă coborâșul poticnindu-se. — Ah, aici erai! strigă Brian, care se întorsese de pe plajă. Ah, Brian, scumpule! Gabriel se lăsă să lunece pe nisip, suflecându-și fusta. Dă-mi două lire, repede, te rog! Două lire? strigă Brian a cărui ușurare, din momentul când o văzuse, se evaporase la fel de repede cum se ivise. Era epuizat de cât alergase de colo, colo și enervat pe Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alergau. Începu și el să alerge. — Ce este? Tom trecu ca un fulger pe lângă el, zvârlindu-și jacheta în timp ce fugea. — S-a pierdut Zet. Adam l-a luat cu el în apă și l-a pierdut. Pearl și Hattie alergau, suflecându-și fustele. Alex alerga desculță, împleticindu-se. Brian și Adam erau în frunte. Ruby, care reapăruse, alerga și ea greoi. Emma porni să alerge pe urmele lui Tom. Când ajunseră la albia lungă de nisip pe care coborâse Adam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care l-au oferit în avion și... oh, Tom, ce bine e să-ți văd din nou mutra, numai că ești foarte palid. Ia te uită ce bronzați suntem noi! Ne-am săturat de atâta soare. Ia privește! Își suflecă mâneca rochiei și își expuse brațul bronzat. — Trebuie să plec, spuse Tom. — Ba n-ai să pleci, trebuie să rămâi aici în noaptea asta... Greg, nu-i așa că trebuie să doarmă noaptea asta aici? Tom vrea să plece. — Taci odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]