3,373 matches
-
pasagere la Cluj, apoi, din 1954, prin înaltă protecție a unui fost coleg de liceu, una la București, de funcționar - datorită poliglotiei sale - la un Centru de Documentare Medicală. I se acrise de Cluj, unde i se părea că se sufocă la propriu, sperînd că imensitatea Bucureștiului îi va da mai largi posibilități de mișcare. Greșea. Matcă lui era în burgul Clujului, unde se găseau mai toți foștii membri ai Cercului literar de la Sibiu, printre care se prenumăra, și profesorii săi
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
semințe pe care, privindu-le, nu fiecare se gîndește la plantele ce vor crește din ele: "Sigur - îmi spui/ casa ta e o cutie/ un cub pe care il mobilezi/ cu gînduri frumoase/ obiectele nu mai au loc aici1/ se sufocă/ ies pe ușă afară/ altădată îndrăgostită erai/ de pielea lor friguros-argintie/ de muzica lor calmă" (Valuri). Într-o perioadă în care sexualitatea se înalță în poezia noastră feminină că o maree sălbatică, pînă la a friza un manierism (se poate
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
la scenă deschisă ori în culise. Au existat chiar și numere de clovnerie. Că unii combatanți erau mai înverșunați, aceasta ținea de temperament. Sancționați drastic au fost doar cei care au încălcat limită decentei lingvistice, căzînd în vulgaritate. Aceștia au sufocat din cînd în cînd polemicile civilizate, prin "ghionturi" lingvistice, războindu-se arțăgoși, chiar cu prost gust. Un fel de "tătism" funciar colcăia parcă în sîngele lor. Nici chiar teamă de dizgrațios nu reușea să-i facă să își țină furiile
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
ca o conductă cu diametrul de 60-80 de cm., făcîndu-mi de acolo semn cu capul să-l urmez. Aveam de mai înainte unele semne că sufeream de claustrofobie. De data aceasta, mă încredințasem că ceva nu era în regulă, - mă sufocam la fiece efort mai mare. Și pînă atunci, - vreo trei ore bune - umblînd prin mîna, mă învățasem cu beznă, cu apăraia șiroind pe pereți, cu mirosul locurilor, mi se explicase și prietenia lor cu șobolanii și unii și alții pîndiți
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
la răspundere pentru rolul jucat în perpetuarea nebuniei comuniste. La fel de lipsit de simțul răspunderii s-a dovedit și atunci, cum s-a dovedit acum câteva luni, când s-a lepădat fără să clipească de Miron Cozma, omul pe care-l sufocase, până atunci, cu îmbrățișările sale asudate. Astăzi, după ce a spurcat plin de ură și resentiment pe mai toată lumea de bună calitate din țară, după ce a inventat comploturi și infracțiuni, el nu are nici minimul curaj de a-și apăra bărbătește
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
limpezi cîteva probleme de viitor imediat. Cea dinții și poate cea mai importantă e că succesivele guverne ale României din '90 încoace au ignorat reforma aparatului funcționăresc de la noi. Această carapace, rămasă în mare parte intactă de pe vremea lui Ceaușescu, sufocă societatea. Și asta nu din vina cutărui funcționar, ci din pricina că aparatul din care fac parte funcționarii era destinat unei societăți încremenite. Impresia că o birocrație cît mai restrictivă ajuta la respectarea legii ține de aceeasi gîndire care înainte făcea
Viitorul apropiat al reformei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18146_a_19471]
-
deschide păntecul vremii/ și ies toate ămpotrivirile/ fără să-mi pese de umorul zilnic/ de notele kafkiene" (Ceață). Senzațiile gustative, tactile, vizuale au un loc de cinste: "Acre mai șanț poftele/ obiceiuri/ an tandrețea așa-zisa imperiala/ an topul/ cuvintelor sufocate de imaginație de greutate/ de prea mult rost/ nici nu mai cred că a fost libertate/ an eul măzgălit pe fruntea poetului/ poate o slujbă de pomenire la ora amiezii/ an bisericuța lui literară!" (Acre poftele). Visul ănsusi e demonic-senzual
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
rol privilegiat an mitologia culturală a vremii: cel al Poetului care oficiază permanent ritualul pur al Poeziei ca mod esențial de a fi al său și al celorlalți. O făcea ca si cum ceilalți ar fi fost ănsetati de așa ceva, iar ei, sufocați de cotidian, terorizați de istorie și lipsiți de speranțe, chiar erau. Fără de evenimente senzaționale sau de "rupturi" cu puterea, fascinantă ansa an "spectacolul" ei exemplar, existentă socială a lui Nichita Stănescu a devenit, ăncet-ăncet, o institutie, iar viața sa personală
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
ai ceva de spus a decât fiind foarte talentat (cazul relaxaților). Nu poți să scrii a dacă ai ceva de spus a decât având măcar o brumă de talent (cazul crispaților). Viziunea interioară, singura esențială în determinarea unei opere, se sufocă atât în ariditatea lipsei de expresivitate cât și într-o luxurianta stilistica. Problemă, după cum se vede, e aceea a transcenderii, a învingerii dichotomiei relaxat-crispat, postmodernism ludic, - literatura zilei. Aceste două extreme, fără îndoială, sunt direcțiile pe unde va naviga literatura
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
căruia nu-i putem reproșa vreo țară romantică, chiar atunci când scrie scenariul sau la filmul "Nuntă" în spiritul poetului pictor Stanislas Wyspianski. La urmă, Călărețul mitic aleargă pe calul sau alb căutând o evadare: libertatea. Dar granițele Germaniei și Rusiei sufocă, din vechime pământul polonez. Omul piere și calul lui de nea, prăbușit cu o rană mortală se chinuie, zvârcolindu-se pe pământul gol. Clipă îngheață (superb "rallenti"!) în sunetele celei mai grave, celei mai triste dintre Mazurci. Frédéric Chopin a
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
și sudul țării. Din câte rezultă din informtia de presă, ar fi vorba de-o inițiativa semi-particulară. Pentru că bani alocați de la buget pentru prezumtiva lucrare nu există, iar posibilitatea de ămprumuturi din exterior nici atât: centralizarea sălbatică - s-o mai spun? - sufocă din fașa orice inițiativă locală. Că experții invocați mai sus vorbesc de "posibilitate" și nu de "necesitate" e o nuanță care-ar putea scăpa multora. Nu suntem țară care să fi trăit vreodată sub imperiul urgentei. La noi, posibilitatea - relativismul
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
scoatem din criză redîndu-i măreția, iar pentru asta trebuie să înlăturăm din teatru tot ceea nu îi este indispensabil. E un altfel de a spune că trebuie s-o rupem cu tradiția și cu puzderia de convenții oțioase care îi sufocă esența. Numai așa oamenii vor veni la spectacole cu încredințarea că în el pot găsi ceea ce în viața domestică nu pot afla. Dintre detaliile pe care Brook le aruncă peste bord se numără decorul, scena și vestimentația, considerate balast vetust
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
mei care mă încurajau așa cum spuneam mai înainte, au ajuns la guvernare!... Adică, au dat curs invitației mele cu „Vino mata la guvernare...”. Ce au făcut de prima dată în ceea ce mă privește, e limpede: Au blocat, au stopat, au sufocat, au desființat Cabaretul politic. Fără rușine, ca-n deplină dictatură. Ceva mai umană, e drept, fiindcă vreme de vreo șase luni mi-au dat un fel de jumătate de normă ca să scriu texte care se duceau la aprobat și dispăreau
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
e lăsată în voia ei, merge spre coruperea ordinii. E ca și cum un scenariu apocaliptic împinge lucrurile spre o descompunere irepresibilă: structurile se alterează, firele de telefon se încîlcesc, oamenii se scofîlcesc, fundațiile se tasează, farfuriile se sparg, circulația rutieră se sufocă în dopuri, stîncile se erodează, războaiele izbucnesc, atomii se dezintegrează. Unde e sensul în toate acestea? Sau, cu o întrebare de retorică medievală: care e rațiunea haosului, ce rol joacă el în iconomia universului? Răspunsul lui Ruelle se mărginește la
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
vine din îndesirea piruetelor stilistice. Urmarea e că forma agitației retorice o ia înaintea sensului, cititorul resimțind excesul de declamație ca pe o nedorită bagatelizare a temei. Cuvintele țopăie singure, dezlegate de orice pretenție de înțeles. Genul acesta de grafomanie sufocînd tema pînă la o preschimba în simplu pretext menit a declanșa un val de tropi dulcegi e constanta lor stînjenitoare. De la Boccacio pînă la Lampedusa, proza italiană despre iubire e alcătuită dintr-o luxuriantă perdea de motive ce gravitează în jurul
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
întîlnea, arunca buchiile și ștergea erudiția, scrîntindu-se brusc sub iminența unei traume. Dar cum trauma întîlnirii nu a existat, Jacques Duquesne scrie un eseu doct a cărui amănunțime a informației e dozată în așa fel încît cititorul să nu moară sufocat de scolii oțioase. Oricum, la Duquesne prăpastia dintre știința din jurul unei teme și periția impusă de trăirea aceleiași teme e de netrecut, catolicul semănînd cu un erudit fără înclinații mistice, tocmai de aceea faconda de care face uz e pe
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
care viețuiește o umanitate dezaxată. Cartea lui Mitchievici urmărește, printre altele, formele dezaxării manifestate în felurite spații ale umanului, astfel cum apar în reprezentările unui Caragiale dispus să decredibilizeze mituri . Astfel mitul nevinovăției copilărești este dinamitat de „antiliricul“ Caragiale, mereu sufocat de prezența copiilor „repugnanți“ : „Pentru a epuiza acest topos al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este relevant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
pudoare trebuie să existe în meseria noastră. Observ la foarte mulți inconștiență de a crede că totul se poate face. Or, nu e așa de ușor să dai viața unui personaj. Nici obrăznicie inconștiență, dar nici o timiditate care să te sufoce. Respectul și îngrijorarea trebuie să stea la baza muncii tale. ...Am fost, întotdeauna, liber că pasărea cerului. Liber, liber, liber. Fără nici o altă obligație, în afară de volumul imens de muncă. Obligația profesiei. Sigur, nu fac din libertatea totală o virtute sau
Gheorghe Dinică - 65 PUZZLE ANIVERSAR by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18201_a_19526]
-
crescând al acestora. Elita hotărăște să părăsească superputerea emergentă când descoperă că se poate bucura de o viață confortabilă, la prețuri accesibile, în locuri precum California sau Australia. În China, nicio avere nu poate cumpăra o evadare din probleme care sufocă societatea urbană: poluarea, nesiguranța alimentară și un sistem educațional deficitar, notează WSJ. Indiferent de motivele și destinațiile lor, cei care emigrează sunt urmăriți de brațul lung al Biroului pentru supravegherea afacerilor externe al Consiliului de Stat. Misiunea acesteia este de
Marele exod chinez pune în gardă Beijingul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22012_a_23337]
-
fi fost un pamfletar redutabil, fiindcă avea asemenea stofă. închei portretul tânărului român stabilit la Veneția, întrucât articolul meu are un alt scop. Aș fi vrut să vorbesc aici și despre țiganii români, cu figuri lombroziene, așa-ziși muzicanți, care sufocă metrourile pariziene, precum și despre suratele lor ghicitoare în palmă care abundă în preajma Halelor și a Centrului Pompidou, dar mă opresc acum, ca să nu cad în simțăminte apocaliptice și ca să nu mi se reproșeze o abatere de la atât de la moda corectitudine
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
unui bărbat puternic și necorupt, Maximus, un general care a condus legiunile romane spre victorie, prin felurite ținuturi barbare. Dar Commodus cel neiubit află de hotărîrea împăratului și, după o criză de gelozie filială, își îmbrățișează părintele pînă cînd îl sufocă, transformînd îmbrățișarea împăcării într-o îmbrățișare a morții! (scenă teatrală, dar nu în sensul peiorativ al termenului). Or, în pagina de istorie lucrurile stau cu totul altfel: în realitate, Marc-Aureliu și-a asociat fiul, pe Commodus, la putere. Iar crudul
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
de "poet național" mi se pare o necesitate. Căci valoarea lui Eminescu nu e reductibilă la clișeele pe care am încercat a le demonta mai sus. E poate timpul să dăm la o parte coroanele de formule putrede ce-i sufocă posteritatea." Orice posteritate nu poate fi decît critică. Fronda tinerilor din faimosul număr al DILEMEI ("unii dintre ei interesanți, alții doar scandalagii") nu este pentru Gelu Ionescu lipsită de semnificație, iar reacțiile vehemente, "de țațe care țipă ca înjunghiate cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
vom afla cine sunt acționarii sau managerii acestor societăți comerciale - subliniez, "societăți comerciale! După cum mila creștinească față de societățile "Dacia", "Aro" etc. e doar reflexul păgubos al ambiției deșarte de a avea propriile noastre fabrici de automobile. Când piața europeană e sufocată de ofertă, a veni cu dizgrațioasele, poluantele și incomodele "Dacii" înseamnă a-ți bate joc cu bună știință de cetățeanul român. în loc să contribuim la însănătoșirea unei economii care să-i îngăduie să-și cumpere un automobil demn de acest nume
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
care îți dă senzația că "apocalipsa s-a inventat în vatra luminoasă", un spațiu în care poetul vede un "sânge mai dens decât infernul" și în care omul se va fi transformat "demult în șarpe de oțel", sentimentele se și sufocă dar și explodează între lucruri și iluzii pe care poetul le transfigurează. Înhăitarea cu fripții a lui T. Coșovei respiră un și mai mușcător cinism și dezgust citadin, sunt versuri în care moartea și îmbătrânirea își bat joc de "viața
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
se simți un "semicetățean tolerat, un transilvan refuzat la Cluj, dar neasimilat în Oltenia": "Drept care se asimila cu ciumații și leproșii. Ascuțimea lui intelectuală funcționa cu o anumită voluptate în crearea de imagini crude, șocante. Încît obligația de a trăi sufocat într-un anume loc, a trezit natural opoziția omului demn din el. S-a întîlnit acolo cu o mentalitate, cel puțin în parte, străină vederilor sale. Nu se știe dacă a fost primit în Craiova ca un metec, dar el
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]