1,018 matches
-
altul, ba „Tată, cum ai putut să...?“, ba „Mamă, de ce-ai...?“ și spunem tot felul de povești în vreme ce vaporul uriaș se cutremură zgâlțâit de ruliu și tangaj, ne dăm mari cu poante gen - a cărui mamă era cea mai sufocantă, care avea cel mai tembel babac, cu mine ți-ai găsit nașul, ticălosule, ține umilință pentru umilință, rușine pentru rușine... vomatul căznit din WC-uri de după mesele zilei, hohotele de râs isteric, ca de muribund, ce se înalță din cabine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asigurări că va fi bine, previziuni asupra unor posibile tratamente, extrase pe baza unor cazuri tratate cu succes, adunate de prin Nicholson, din Jurnalul fiziologiei anormale și altele asemenea. Vorbele rostite și vaietele se loveau unele de celelalte în camera sufocantă, în timp ce ochii ambilor bărbați erau fixați asupra labiilor acum desfăcute ale vaginului lui Bull. Observară împreună stratificarea orificiului. Felul în care moliciunea uscată a spațiului din spatele genunchiului se topea în striațiile membranale ale vulvei. Bull icni din adâncul pieptului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele, nu doar sunetele, am urcat împreună pante abrupte, sufocante și am coborât văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri, pe povârnișuri, prin prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la cascade, prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
azi ce gust bun avea. CAPITOLUL 9 Următoarele lucruri pe care mi le amintesc sînt o mișcare legănată și un miros omenesc pătrunzător. CÎnd mi-am revenit În simțiri, m-am trezit Învăluit În miros omenesc și mai multe straturi sufocante din țesătură de lînă, ca o odraslă a pieilor roșii. Era Întuneric, totul se legăna și mă durea cumplit. Zgrepțănînd la pliurile din material grosolan cu picioarele din față, am reușit să-mi scot capul din strînsoare afară, la aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din cap aprobator. — Foarte bine. Extrem de folositor. Dar noi suntem aici pentru doamnă, zise ea. În curând va trebui să iasă și ea. Mai așteptară încă patru ore. Apoi, cu puțin timp înainte de ora douăsprezece, când aerul din mașină devenise sufocant de fierbinte de la soare, și chiar în momentul în care pe Mma Makutsi începeau s-o scoată din sărită notițele unchiului ei, o zăriră pe Mma Badule ieșind din casă prin spate și îndreptându-se spre garaj. Se așeză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vadă de nu știu ce afacere pe care și-a deschis-o aici. Dar trebuie să se întoarcă în fiecare vineri, ca un băiețel de școală care se duce acasă în week-end. Mma Makutsi aruncă o privire spre ceainic. Era o zi sufocantă și se întrebă dacă-i vor oferi și ei o cană de ceai. Din fericire, servitoarea mai în vârstă îi surprinse privirea și o servi. — Și vă mai spun ceva, zise tânăra în timp ce aprindea sobița cu parafină pentru ceainic. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Îl incitase, la vremea ei, Înfruntarea, dintr-o bărcuță fragilă, a balenelor și cașaloților. Viața de pescar de balene era dură, căci fiecărui ceas de primejdie și entuziasm Îi urmau deseori săptămîni de plictisitoare așteptare, cînd trebuia să Îndure călduri sufocante, calm fără nici o adiere pe mare, furtuni Îngrozitoare și insuportabila duhoare de pe vas, care Îi pătrundea În sînge, i se impregna În piele și făcea ca, odată ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
maturaseră Bora Bora, deși își dădeau seama că atât carul, cât și acul se găseau în așa de temutul Al Cincilea Cerc. De aceea, într-o dimineață, pe când marea părea acoperită cu ulei, iar căldură primelor ore anunță o zi sufocanta, în care soarele avea să transforme puntea catamaranului într-o plita de sobă, Miti Matái își strânse oamenii istoviți și îi anunță fără ocolișuri: Azi-noapte am traversat hotarul celui de-al Cincilea Cerc, astfel că nici eu, nici nimeni altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din acest motiv, le era imposibil să conceapă că toate acele obiecte minunate pe care le primiseră de la spanioli nu erau fabricate din niște materiale căzute din cer. Tocmai de aceea majoritatea ramaseră stupefiați într-o dimineață calmă, torida și sufocanta, văzându-l pe Vetéa Pitó cum iese pe punte cu o sabie în mână și taie, dintr-o singură lovitură, sfoară cu care era legat clopotul pentru a-l aruncă, apoi, în mare, unde clopotul dispăru imediat. De ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să fie mult mai simple pentru noi. Eu propun să așteptăm să vedem dacă se formează sau nu taifunul acela. Așteptară iarăși în larg și, odată cu apariția soarelui, se văzu clar că ziua avea să fie la fel sau mai sufocanta decât cea anterioară. Cand văzu că marea se încălzește iarăși, încât până și fidelii Mahi-Mahi dispăreau în adâncuri și nici un singur pescăruș nu părăsea insula, Navigatorul-Căpitan se convinse și mai mult ca pe înserate Cutia Vanturilor se va deschide larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că e acea jumătate a ei născută pentru a o întregi. Îi spuse, după aproape doi ani de tăcere: De mâine, oricând dorești, poți să vii să ne vezi. Din ziua aceea, prezența celor doi bărbați din viața sa deveni sufocantă. Radu profita de îngăduința ei cu o umilință de câine. Până și Sanda, profund impresionată de calvarul prin care trecuse, se îndură de suferința lui și-l acceptă. Dar cea care radia de o fericire fără margini era Aniela. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ridică și ieși. Ajuns în stradă, în mulțimea de trecători grăbiți, Ștefan știu că nu mai era singur. În sfârșit, înțelesese. Debarcarea în București i-a adus un nod în stomac. Teama că nu e suficient de bine pregătită, aglomerația sufocantă, agitația, zgomotul, aerul, toate i-au făcut rău. Dar cea mai groaznică spaimă reprezenta întâlnirea cu Abel Nost de la ora zece. Pe tot parcursul drumului, în timp ce mașina gonea nebunește, se întrebase cum de ajunsese acolo, dacă, într-adevăr, ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
viața ta, nu e destul? În seara aceea nu sufla briza. Perdelele de dantelă roz atârnate la ferestrele deschise tot timpul nici măcar nu tremurau. Adam privea motivul cu care erau decorate, crizanteme și frunze de palmieri. Totul părea neclintit și sufocant. — Maică-ta nu era de prin părțile astea, avea să continue Karl monoton, măsurat, de parcă repetase până atunci vorbele astea de o mie de ori. Unii pretind că În ajunul zilei când ai fost tu găsit văzuseră În sat o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mărunțiș. Pe deasupra, el nu-i chiar Cehov când trebuie să și aleagă vorbele, În cazul În care n-ai băgat de seamă. I se făcuse foarte cald, ferestrele erau tot Închise, iar ei Îi trecea prin cap că nici măcar aerul sufocant al Jakartei n-avea cum să fie mai cumplit decât căldura Înăbușitoare din mașină. — S-ar putea opri muzica asta idioată? A Întins mâna spre bor dul mașinii și s-a apucat să Învârtă toate butoanele, dar nimic nu mergea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Și cât? Dincolo de mațe și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până când găsea persoana căutată ce întrunea calitățile trasate de ea de la bun început. Atunci începea cu o adevărată măiestrie să țese în jurul individului fire invizibile, rezistente, să-l învăluie din aproape în aproape într-o plasă tot mai strânsă, mai sufocantă până considera că omul este neutralizat și, cu precauție, apelând la superlative și hiperbole i se putea vorbi pe față de exemplarul femeii rarisime, de-o mare frumusețe sufletească, o adevărată zână bună, cenușăreasă a întâmplării ce aștepta să fie descoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu fruntea de fruntea de carton, mă uit în ochii alungiți pînă amețesc, ațipesc, adorm. Somn fără vise. După el: soarele e mai rece, tăcerea orașului, în prima zi a Anului Nou, mai apăsătoare, mirosul de benzină al străzii mai sufocant, claxoanele mai ascuțite, cupola cerului mai joasă, "orizontul misterului" cît un punct. Îi supraviețuiesc într-o lume mai părelnică, mai tulbure. Cu zile scurte și nopți cînd pînă-n zori mai sînt 112 ore. Toate încap într-un infinitiv: a îmbătrîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
170-235), cuplul Mire-Sulamita anunță cuplul Mire-Maria Magdalena. Ca și Sulamita, Maria Magdalena își caută iubitul celest și, găsindu-L, Îl îmbrățișează: „L-am prins (ekratese) și nu-L voi mai lăsa” (Cânt. 3,4). Îl îmbrățișează, Îl strânge atât de sufocant, spune Hipolit, încât Isus trebuie să o pună la punct: „Nu mă reține!” Alt element interesant al comentariului hipolitan este legat de grădina în care se află mormântul, conform versiunii lui Ioan. Această grădină trimite la paradisul protopărinților, Adam și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o singură regiune 174. Cercetătorii contemporani au scos în evidență caracterul dacă nu revoluționar, cel puțin îndrăzneț al versiunii „celor șaptezeci”. Termenii grecești folosiți pentru echivalarea unor termeni teologici ebraici atestă o voință profundă de subminare a autorității rabinice, devenită sufocantă. Cert este că, îmbrăcându-se în veșmântul limbii grecești, gândirea iudaică a câștigat în amplitudine, evitând riscul unei închideri sterilizante în sine. Odată cu traducerea Sfintelor Scripturi într-o limbă universală, iudaismul însuși a devenit „universal”. Numai că acest moment de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mine. Am adormit în zăpadă cu mulțumirea că înghețat se moare frumos. Asta am aflat-o de la... Dar mai contează? Apoi, ca să vezi poveste, m-am trezit, ca prin minune, într-un deșert. Era Sahara, în toată splendoarea ei. Căldura sufocantă, dublată de furtuni de nisip, mă făcea să-mi doresc din nou Polul Nord. Nu auzisem că în Sahara, potopit de soare și nisip, a murit cineva fericit. Dar știi cum e: uneori nimeni nu e singur pe lume. Văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
semene spaimă și să-l înrăiască și mai tare pe păcătos, în loc să-l îndrepte. După dulcea și neprețuita libertate, în care oamenii roiesc slobozi, adesea fără s-o bage de seamă, acum mi se desfășura dinaintea ochilor acea încăpere nespațioasă, sufocantă și neprimitoare, în care calci pe beton și privești în tavan betonul; în care patul este rece și din cale-afară de tare și de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de tot și te îndemna, chiar din prima clipă, să-ți întorci repede privirea în cu totul altă parte. Arăta ca un soi de cameră foarte strâmtă și plină de colete, din care răzbătea întotdeauna un neplăcut miros încins și sufocant, care ar fi tăiat repejor respirația omului nefamiliarizat cu el. Pereții erau cum nu se poate mai simpli și mai goi, toți patru zugrăviți la fel, pesemne într-un alb imaculat la început, dar aproape cenușii și plini de pete
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ale contracției, în absența căreia indivizii s-ar călca literalmente în picioare în locurile publice. Astfel, carnea se retrage, parcă, la comandă, oasele se micșorează, umerii se adâncesc în ei înșiși, până când omul reușește cumva să-și facă loc prin sufocantul vierme colectiv din mijloacele de transport aglomerate (expresie virtual pleonastică în context). Adăugați la toate acestea principiile legate de frugalitate și de austeritate, informate de dubla tradiție a confucianismului și a budismului zen, și veți avea, sunt încredințat, mai vii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe care n‑am s‑o uit cît voi trăi) s‑a petrecut o Întîmplare miraculoasă. Aceasta, cu toate că este pe deplin explicabilă aritmetic, a rămas, totuși, miraculoasă pentru mine și pînă În ziua de astăzi“. Tentaculele ruletei devin după aceea sufocante. Singura salvare rămîne tot un miracol : „Ce‑s eu acum ? Un zéro. Ce pot fi mîine ? MÎine pot Învia din morți și să Încep din nou să trăiesc ! Aș putea recăpăta omul din mine, pînă cînd nu s‑a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
înscrie în perspectiva unui sens definitiv, final, care să includă moartea și să-i dea un sens acesteia. Iar în această privință știu că nu sunt de unul singur. Știu că multe alte persoane, ca și mine, simt o dorință sufocantă de dreptate definitivă, de pace eternă și fericire durabilă. Poate fi îndeplinită o astfel de dorință? Iată o întrebare la care voi încerca să răspund în următorul capitol, dedicându-mă problemei fundamentului vieții. Capitolul 5 Fundamentul vieții "Ce știu despre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]