265 matches
-
fi dacă s-ar prăbuși dealul, dacă acum ar fi sfârșitul lumii și ai rămâne strivit ca o fosilă și nimeni nu te-ar mai scoate de aici, și stai acolo În lumina chioară și albastră a compartimentului și, aproape sufocat, Îți fulgeră prin minte anul care a trecut, dar și cei ce vor veni, certurile cu cei de la O.C.L. Confecția, transferul pe care l-ai făcut la I.D.M.S., tot la inspecția comercială de stat, ca să zaci Într-un depozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ia stai, mă! Străinul pășește nestingherit o vreme, apoi o rupe la fugă, fugă de om bătrân ca și a ciobanului, care Îl urmărește cu insistență prin imensitatea câmpiei, fugind obosit prin viroagele line. Ciobanul Îl urmărește gâfâind și, aproape sufocat, apucă ceafa străinului undeva printre tufe de scaieți și măceș. Cine ești tu, mă? Îl Întrebă cu voce Întretăiată. Dumnezeu! Îi răspunde la fel de gâfâit bătrânul cu ochii de foc. Bine, și ce dracului vrei? Am trecut și eu... pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
peste măsură de obraznica noastră indiscreție ("Ce vă zgîiți?")... Cu toate acestea, din cauza imaginației vii și a simțului pentru comic, ea se amuza mai mult decât noi, neastâmpărată pe scaunul ei, râzând cu lacrimi, dar fără glas, cu ochii strălucitori, sufocată parcă de o pasiune, cu capul pe spate, cu gura închisă, aspirând aerul pe nările dilatate. (Temperamentul fundamental se vădește în toate reacțiile unui om: diagnoza mea este justă!) Pe când ne aminteam cu Timotin de profesorul de matematici, "dascălul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
făcută pentru asta. De ce nu te lași? Kitty tăcea. — Kitty, mai ești acolo? — Mi-e frică, murmură Într-un târziu. Nu mai auzi decât tonul. Ken Închisese deja. Kitty se uită pe fereastră la conturul Înghețat al Manhattanului, simțindu-se sufocată și dorindu-și să-și poată lua zborul. East River strălucea ca o autostradă de sticlă sub cerul indigo, Înnorat, șoptindu-i că lumea era mai largă decât visele sale și că ar trebui să Îndrăznească să arunce zarurile. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
logică, pentru un portar mi se părea o tâmpenie. Nu venisem acolo ca maratonist, dar tipul, cu ochi de șprițar și creier micuț, nu stătea la discuții cu mine. Îi plăcea să mă vadă stacojiu la față, leoarcă de transpirație, sufocat ca-n pragul crizelor de astm, cu picioarele împleticite și cu sufletul pilaf. Parc-ar fi ghicit că țin cu Dinamo. Pe urmă, după ce ne încălzea bine, ne împărțea în două, în trei sau în patru echipe, ne arunca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de sâmbătă, a doua zi după praznic, nu și-a aflat locul, s-a frământat, s-a zvârcolit ca o râmă călcată pe un capăt. În timpul amiezii avu o clipă de pierdere a cunosștinței parcă i s-a oprit inima sufocat... Umbla prin casă, de colo-colo, nu se așeza pe pat de teamă că nu se va mai ridica... În minte revenindu-i mereu visul... Visul îi revenea mereu în minte, ca un refren la un cântec trist, și de fiecare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Albul, ochilor îi reflecta soarele portocaliu în scântei de lumină, în colțul unuia din ochi am văzut o vinișoară, ca un fir de lână albăstrie. Ne-am privit multă vreme, fără să ne spunem nimic, ea melancolică și gravă, eu sufocată, dusă de pe lume. Când mi-a luat mâna, palma ei era udă de emoție. Ne-am împletit degetele. Simțeam, o spun în fine, că o iubesc, aș fi vrut s-o strâng în brațe și să rămânem așa, să nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
distruge și epuizează. Omul imaginează în gând că poate să fie în locul fluturelui și că se află prins sub o perdea, obligat să zbârnâie cu ultimele lui forțe - pentru că fluturele nu poate decât să zbârnâie: să tremure în acest zbor sufocat, în care nu zbori decât ca să simți că ești împiedicat să zbori. Omul se concepe în această situație și respinge din capul locului gândul că așa ceva s-ar putea întâmpla și cu el. Și, cu toate astea, mă întreb dacă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ducă la Julia. I se părea firesc ca Julia s-o urască, să vrea să nu o vadă; de fapt, se ura pe sine, și-și dorea să se lepede de propria ei piele. Se simțea ca-ntr-o capcană, sufocată. Rămase așa o clipă, neștiind ce să facă, apoi se duse la fereastră și dădu la o parte perdeaua. Privi strada, grădina, casele cu fațadele cu stucatură jupuită. Vedea o lume prefăcută, gata s-o Înșele și să-și bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
își pierdu imediat zâmbetul său de ghid turistic: bănuiesc asta, refac povestea, umplând spațiile goale, dar cred că nu inventez nimic, fiindcă am citit groaza lui pe fruntea îmbrobonată de picături mari de sudoare și de surpriză, pe chipul său sufocat când ieși afară după câteva minute, pentru a lua câteva guri mari de aer, sprijinit de perete, înainte de a scoate din buzunar, precum țăranul ce nu încetase niciodată să fie, o batistă mare în carouri nu tocmai curată, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spre ei, într-o tresărire de energie uluitoare. Glontele tras de Hudson o atinse în zbor și o făcu să explodeze. Ploaia deluviană care cădea din difuzoarele de apă limită jetul de acid și diluă lichidul gălbui care rodea podeaua. Sufocată, Ripley se prăbuși. Gâtul îi era străbătut de zgârieturi roșietice. Se ridică anevoie alături de Hicks și Hudson. Potopul încetă și sirena tăcu. Apa care șiroia pe dulapuri și instalații dispărea în găurile produse de acid. Hicks se uită țintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
golanul rămâne golan, aici sau la Paris. Mirel Decembrie 2005 3 decembrie 2005 Absurdistan Episodul I sau ,,Voi sfârși nasol în România“ Stația de autobuz pe care o utilizez pentru a merge la Universitate are o deschidere de trei metri, sufocată (ca tot Bucureștiul, de altfel) de mașinile parcate anarhic. Ieri, chiar pe peticul de trotuar rămas liber se lăfăia o Toyota 4 × 4, mașină de 60.000 de euro (cel puțin). Călătorii erau obligați să aștepte în stradă venirea troleului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
gură și un prelung gâl-gâl-gâl se aude... Dar imediat o explozie!... Sticla cade pe masă, ghetele și hainele se împrăștie pe covor, iar cucoana gazdă scuipă, varsă, icnește, tușește, lacrimile îi curg din ochi, balele îi curg din gură. Aiurită, sufocată, iese pe ușă, urmată de râsul zgomotos care țâșnește de sub toate plapomele! Cititorul a înțeles despre ce e vorba. Cititorul ghicește cu ce fel de lichid fusese adăpată sărmana bătrână lacomă. în urma războiului din 1877-1878, studențimea trăia bine în societatea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
durabile dintre vecini. Toate aceste economii ale mele s-au transformat într-un fond de credit interior: tați violenți, fie treji, fie la beție, mame care zbierau pe tonul cel mai înalt cu putință, copii amuțiți sau bâlbâindu-se, tuse sufocată sau permanentă, suspine și înjurături, lacrimi de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără sfârșit despre fiul pierdut, povești din familii de proletari sau mic-burghezi, unele rostite în dialect și condimentate cu înjurături în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au dorit moartea unui POET STINGHER, Și-n templu de dispreț, doar albele poeme S-or răstigni profetic în rodii de mister Și-mbătrânit Orașul și sufocat de chinuri, În strae de lumini, te-ar îmbrăca MAESTRE, Arsurile de nopți prin sufocate visuri, Când florile de dragoste s-ar ofili-n ferestre. Veți spune că mi-am fost dușmanul de visare, Și-am zăcut adânc în hăuri de iubiri. Când sufletul cel viu ascuns în alba Zare, Mă strigă în vecernii prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
bind aproape doar cu copilul pe care și-l revendicase și făcând abstracție de băiatul celuilalt, ca și cum el încetase cu totul să existe, să respire, să aibă nume. Când am ieșit să fac ture cu bicicleta în jurul blocului, pe întuneric, sufocat, tata nu mi-a spus nici un cuvânt. Mama era prea ocupată cu o colecție de poezie franceză, din care nu găsea al doilea volum. N-au auzit când ne-am întors. Mut, David se refugiase într-un colț din sufragerie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dacă aș vrea s-o termin urgent, aș da un comunicat în baza căruia oricine ar putea lua tot ce-și dorește, cu singura condiție s-o facă pe loc. Dan Lyttle îl privi uluit. Băiatul abia putu să îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trăgea de la uzina din apropiere, presupui că e o uzină. Zi și noapte, e învăluită într-o ceață densă, ce nu lasă ochiul să distingă nimic dincolo. O pâclă care te urmărește și-n somn. Într-o noapte o să mori sufocat, în vis. Te vei trezi, vei scrie: cititorul va prelua o parte din angoase. Ai umplut Stațiunea cu tot felul de pierde-vară. Ai tunat și-ai adunat. Pregătești o invazie cu pitici. Apoi, spre iarnă, una cu lupi albi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Apoi, încet se înmuie și se puse la loc în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului ofensiv al războiului și ați neglijat anumite aspecte tot atât de esențiale. Enro, sufocat, dădu din cap. - Și toate astea, zise el uluit, de la un băiat care și-a petrecut ultimii unsprezece ani într-o grădină de zarzavaturi. Gosseyn ignoră comentariul. I se părea că progresează. Teoria sa era simplitatea însăși. Nu fusese scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
petreceri-surpriză, care nu mă surprind deloc. Ea s-a lăsat convinsă, iar eu, fără să i-o mărturisesc vreodată, am fost supărat pe ea pentru că m-a neglijat cu atâta ușurință. Ziua nu era dintre cele mai frumoase. Soarele rămânea sufocat în spatele unei grămezi de nori calcaroși de formă indefinită. Socrii mei, de curând întorși dintr-o croazieră pe Marea Roșie, veniseră în vizită. După-masă ne-am întors pe plajă. Bunica Nora etala un bronz punctat de mici abraziuni pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vizitator, ce anunță nenumărate răsfoiri de pagini, mișcate de vânt sau de privire. O mai mare rezistență opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită o mișcare lentă înapoi; atunci, sunetul seamănă cu o sfâșiere sufocată, cu note mai triste. Marginea foilor se destramă, dezvăluind țesutul filamentos; se desprind fâșii subțiri, numite „bucle“, plăcute la vedere, ca spuma unui val pe plajă. A-ți croi drum prin bariera filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe care nu credea că-l va găsi. Și acum iată că, într-o relație de aproape un an de zile cu un tip superb care întâmplător era și sensibil, bun, atent și îndrăgostit nebunește de ea, ea se simțea sufocată. Pentru toți ceilalți din viața ei, era mai mult decât evident că, în sfârșit, Leigh îl întâlnise pe El; ea de ce nu pricepea asta? Și parcă pentru a o face să înțeleagă lucrul ăsta, Russell îi întoarse fața spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă. Își dusese, sufocată, mâna la gât. Închise ochii, amețită, ca într-un leșin, își șterse fruntea rece, transpirată. Când i-a deschis, tânărul dispăruse. Coborâse, probabil, rămăsese doar revista mototolită, pe scaun. O luase, automat, cu un gest absurd, rapid, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se trezește, însă, încearcă să-și monteze minusculele timpane tranzistor, să scoată casca, să pună timpanele, vede și bustul, da, da, văzuse, până la urmă, statuia Afroditei, bineînțeles, e foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare, căci pasagerii rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
piciorul pe prima treaptă a scării, auzi, în spatele ușii, unuruit, încă unul. După câteva clipe de tăcere, iarăși, crescendo. Lătraturi înăbușite, ca o tuse adâncă, neagră. Mormăiala morocănosului Tavi nu înceta, dar rămase în aceeași scăzută tonalitate. O furie răgușită, sufocată, mocnită. Să se întoarcă, să nu se întoarcă... cine știe ce se mai întâmpla în bizarul cuplu. Renunță la orice inițiative suplimentare, coborî grăbit în stradă. Duminica rămase închis în casă. Scosese telefonul din priză, nu răspunse când domnul Gafton ciocăni, sfios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]