357 matches
-
atitudine a lui Traian Băsescu - îi acuză pe ceilalți exact de ceea ce face el, nu se dă înlături de la nimic pentru a acapara toată puterea în mâinile sale și ale apropiaților, ba chiar am sesizat că aveați și vocea puțin sugrumată, mai că vă venea să plângeți, ca știm noi cine...", își încheie comentariul purtătorul de cuvânt al PNL.
Cristina Pocora, atac fără precedent la adresa lui Victor Ponta () [Corola-journal/Journalistic/32052_a_33377]
-
Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
au fost naționaliști convinși și entuziaști. Și asta deși interesul național îl definea nu poporul, ci o elită, un regim politic. Dar nu trebuie ignorat nici faptul că era națiunilor este și cea a marilor masacre ale istoriei, toate atent sugrumate. Și tot era națiunilor este cea a marilor expansiuni europene. Acea psihologie a popoarelor (Volkerpsihologie), creată, în 1859, de Lazarus și Steinthal (în care au învestit atîta încredere Xenopol și Eminescu) susținea că fiecare popor este altfel. Ce s-a
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
și începe să i se bâțâie capul când se năpustește periodic din televizor asupra sa un anume Cezar". Potrivit lui CT Popescu, acest "băiat cu barbete și părul erecte în cap" se încordează în fălci pentru a scoate "triluri de bibiloi sugrumat". „E muncă în toată regula acolo, de la mărul lui Adam în sus, poate și diafragma, stomacul și duodenul își aduc aportul la canoneala asta de subțire. Cred că numele de familie al său ține de predestinare. Pare că la capătul
C.T. Popescu, în ipostază inedită. Ascultă cum îl imită pe Cezar Ouatu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/79610_a_80935]
-
o daltă. Acum bietul om era într-o groaznică stare de agitație. Doctorul reintră în dormitor, reapare după vreo cinci minute. - Îmi pare rău, spune el. Mă tem că am nevoie de o rangă. - O rangă?! Țipă soțul cu glasul sugrumat... Ce are? Spuneți-mi și mie! - Încă nu știu, spune doctorul, n-am reușit să-mi deschid trusa încă...
Bancul Zilei: Un doctor vine la soția bolnavă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63807_a_65132]
-
și nostalgic al ordinii legionare. Firește, autorul nu a avut și nu are nici o vină. Ca de atâtea ori în literatură, convingerile unor personaje au fost trecute în contul autorului însuși. Figura uimită a lui Dan Stanca, cu vocea sa sugrumată și părul grizonat, veșnic vâlvoi, nu încetează să mă obsedeze. Mă gândesc mereu la semnificațiile gestului său. Ce scurt-circuit se va fi produs în mintea simpaticului prozator cinquagenar în momentul în care s-a hotărât să se arunce în gol
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
înălțate din oase,/ Clopote învăluiesc joc și tăcere./ Omul simte că lumea e o fulgerare în cenușă,/ Numai cucul într-un vis de copil cheamă/ Fecioara să se-nfiripe din nămeți./ Vuiește monstrul la porțile cu lame/ Și vocea-i sugrumata ar vrea să fie o intrare/ Pentru tot ramul pregătit de muguri." (Cîntă în cer abisul). Începînd prin a dezarticula, a sfărîmă, a anula, fantezia ajunge a compune, a ordona, a întemeia. Dar reordonarea e aci relativă, deoarece se-ntemeiază
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
care constituite coloana vertebrală a concertelor triumfale întinse pe parcursul a doi ani. Celebritatea, ca, de altfel, anonimatul, n-au schimbat însă cu nimic nici comportamentul lui Cohen, nici felul său de a înțelege lumea, nici stilul muzicii sale, nici pasionalitatea sugrumată a versurilor. Știința rară de a adapta vocea melodiei a făcut ca timbrul său să pară neschimbat, deși modificări ale acestuia sunt, desigur, perceptibile. O prietenă alături de care urmăream nu demult concertul de la Londra explica: „E norocul baritonilor și-al
Vechimea, adâncul (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4911_a_6236]
-
interpretând un fragment din melodia cu care Cezar Ouatu a reprezentat România la concursul Eurovision din Suedia. Potrivit lui CT Popescu, Ouatu, acest "băiat cu barbete și părul erecte în cap" se încordează în fălci pentru a scoate "triluri de bibiloi sugrumat". „E muncă în toată regula acolo, de la mărul lui Adam în sus, poate și diafragma, stomacul și duodenul își aduc aportul la canoneala asta de subțire. Cred că numele de familie al său ține de predestinare. Pare că la capătul
CTP despre Ouatu, noul membru PSD by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30651_a_31976]
-
Simona Vasilache Duă lucruri rețin atenția la volumul, în format de buzunar, pe care Voronca îl publică, în '32, în Colecția „Cartea cu semne", Act de prezență. Mai întâi, o undă de provincialism liniștit, în care tradiția sugrumată revine în galop: „Alergam cu dimineața pe stradă și băteam la toate ferestrele și trilurile râsului meu deșteptau alte triluri, înăuntru într'o tristețe joasă, sau în afară în cămășile prinse cu agățătoare pe frânghiile pentru uscat, prelungind lumina difuză
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
-mi sunt iertate? Ostatic orb și sângerând năvalnic Voi părăsi Câmpia - pas prădalnic, Cu ochii goi, cu buzele de ceață! Voi pescui departe, fără zare, Voi înălța toți praporii-n mirare Sfârșindu-mă-ntr-o altă dimineață! De dor nebun ascund Melanholia, Jertfire sugrumată! Ce durere... Sunt priponit de umbră și tăcere: Străluminat sonet, îți duc solia! Nu-mi pasă! Cred în visuri efemere, în zbor semeț înalț zădărnicia... Am vrut s-ascund de tine Poesia: Aminte ia, mă-njunghie himere! Bătrân de-acum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ei, trona un mort, fără ca nimeni să observe, fără ca nimeni să se sinchisească. Crima era ca o tumoare, zăcea acolo în scutece. Ea acolo, adevărată, noi aici, în mijlocul vieții adevărate. sub greutatea fântânilor (auspra sinelui) Afundați până la gât în sinele sugrumat, cariați de scări și timp, spaimele, dorințele, singurătatea sfâșiată, sub marele evantai al rușinii stați la taifas cu păsări mecanice cu reflexele care vă scot ca și înecați din apa adâncă și tulbure când sexul își tulbură cocoșeii de aur
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
fonte rega as flores Que lagrimas sao a agua e o nome amores. Acest memento decupat din Lusiada îi întâmpină pe turiștii care ajung la Fonte das Lagrimas. Versurile vorbesc de o tânără de viță nobilă și de dragostea ei sugrumată. Astăzi Coimbra râde, uriașul sequoia de lângă Fonte dos Amores se lasă mitraliat de blițuri, iar pădurea de bambus de alături pare un rastel de nuiele. Dar când soarele intră în nori, piatra în care a fost săpată amintirea dramei se
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
care aștepta frângânduși mâinile, îi spuse: - Din acest moment este în grija noastră. Acum vă întoarceți acasă și mai veniți când puteți, dacă doriți să îl vizitați. - Voi veni periodic să îl văd, se angajă mama, rostind cuvintele cu voce sugrumată. - Lăsați-ne adresa și noi vă vom comunica periodic vești despre starea lui. Lacrimi fierbinți au început să se prelingă pe obrajii tinerei femei care știa că venise timpul, cu durere, să își ia rămas bun de la micuțul ei. Nu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
n-aș mai putea da ochii cu el. Apoi cu acel om față de care mi-am dat cuvântul și pe urmă cu ceilalți cărăuși... Până la urmă...adio cărăușie! Iar tu cine știe unde mai ajungi?... Aaah! - a răsunat ca un vaiet glasul sugrumat al Măriuței, căreia îi curgeau deja lacrimile pe obraz... Nu a mai zăbovit o clipă și a pornit spre ușă. Stai, Măriuță! Stai să vorbim ca doi oameni cu mintea întreagă. Nu poți ieși de aici cu lacrimi pe obraz
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în jur de-mi pare că aud cum se izbesc în geamuri razele de lună. O, cine știe - suflete-n ce piept iți vei cânta și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric - dorul sugrumat și frânta bucurie de vieață? Cine știe? Cine știe? FRUMOASE MÎNI Presimt: frumoase mâni, cum îmi cuprindeți astăzi cu căldura voastră capul plin de visuri, așa îmi veți ținea odată și urna cu cenușa mea. Visez: frumoase mâni, când buze
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ieși din imensul birou, se aplecă să ridice o scamă de pe mocheta de un albastru închis. În aceeași clipă, privirile celor doi frați se încrucișară pe picioarele dezgolite ale fetei. După ce ușa se închise, Petrache îl întrebă, cu o voce sugrumată, pe fratesău: De unde ai colecționat-o, Ghiță?... Cum e la pat? Tot bandit ai rămas! O să te bage muierile în pământ. E bună, cum să fie? Altfel ar mai fi secretara lui Tălparu? Bărbații izbucniră în râs. Brusc, Gheorghe se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
văzut? Strângând din umeri și rotindu-și ochii de jur împrejur, vizibil înspăimântat, marcomanul bâlbâi: — Eu... eu l-am văzut! — Ei bine, ce ai văzut? Audbert înghiți în sec și privi în jur pierdut. Deschise gura, dar vocea îi ieși sugrumată și nu fu în stare să articuleze vreo vorbă. Privirile a sute de războinici erau ațintite asupra lui. — Vorbește, la naiba! îl somă romanul, scuturându-l de gulerul tunicii. Țăranul își făcu curaj și, frământându-și mâinile, arătă cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
schimbară o privire plină de îngrijorare. Sebastianus mai întrebă câți oameni avea cu el Eudoxiu pentru acea acțiune. Chinuit de Metronius, care, ținându-l de păr, îi trăgea capul înapoi și îi împungea gâtul cu lama, Eucherius răspunse cu voce sugrumată: — Nu știu exact, dar Bassianus îmi spusese că ar trebui să fie vreo treizeci, împărțiți în mici grupuri, ca să nu bată la ochi. Divicone, pe care Vitalius îl lăsase iarăși să se apropie, confirmă: Nu mă surprinde, ba chiar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pași împleticiți, apoi căzu în genunchi chiar în fața porții. Imaginea iubitului său în praful drumului, cu mâna întinsă spre redută, în căutarea unui imposibil ajutor, cu chipul contractat într-o grimasă de durere și gura larg deschisă într-un strigăt sugrumat, a fost ultima pe care Hippolita o văzu înainte capoarta grea să se închidă, bufnind gros, în fața ei, izolând-o, laolaltă cu toți ceilalți fugari, de restul lumii. 9 Odată poarta închisă și zăvorâtă, Clemantius strigă la servitori să baricadeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rana nu-i mai dădea nici o speranță. — Curaj, băiete! îi spuse, luându-i o mână. Vitalius făcu semn cu capul, apoi o mică grimasă, care spunea că înțelesese; pe urmă spuse ceva, dar cu o voce atât de stinsă și sugrumată, încât Sebastianus nu auzi. Tulburat, îl întrebă pe din ochi Maliban. Acesta ridică sprânceana într-o expresie nedeslușită, perplexă. — Vorbește de niște însemnări, mi se pare. însemnări? Ce însemnări? Sebastianus nu reușea să înțeleagă. Ochii lui Vitalius se mutară rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
n-o să mor. Dar nu mă scutura așa. îmi faci rău. Din nou, în tropot de cai în galop, apoi vocile unor războinici hiung-nu. Pași în iarbă, de astă dată, ai prietenilor. Se aplecară asupra lui Balamber. Toraman, cu vocea sugrumată, cuprins de o vie îngrijorare, dădu ordine. îl ridicară și-l puseră pe un car. Cineva îi dădu să bea, mâini de femeie îi bandajară rana cum se putu mai bine, oprindu-i sângerarea. Puțin după aceea, carul se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca să nu răspund. Mă felicitam că nu am robot. În sfârșit se opri. Tremurând, mă întinsei pe canapea. Soneria telefonului o luă de la capăt. Apucai aparatul și mi-l lipii de tâmplă ca pentru a mă sinucide. Cu un glas sugrumat, murmurai formula obișnuită. -Domnul Bordave? -Chiar el. -Domnul Brunèche la aparat, pivnicerul dumneavoastră. Ce tot spunea acolo? Își spunea sieși domn: era un provincial. -Nu înțeleg. -Aduceți-vă aminte: Salonul miresmelor. Nu răspunsei nimic. Se lansă atunci în amintiri așa-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Începând din flancul drept, numără! - s-a auzit urletul gardianului de la poartă. Unu... doi... trei... răsunau vocile deținuților, înnecate în valurile lapoviței neîndurătoare... Lipsește unul! Unde i? - a sărit gardianul ca ars. Este aici!... E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos apă și au băut fără grabă. Apoi, gemând ca sub o povară, s-au lăsat să cadă pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și nouă ce s-a Întâmplat, dacă nu te superi. Dacă gașca ta nu m-ar fi lovit atât de tare, poate că mi s-ar părea mai ușor să-mi amintesc, m-am auzit răspunzându-i cu o voce sugrumată. Inspectorul se uită la sergent, care ridică din umeri, fără vreo expresie. — Noi nu te-am lovit, zise el. — Poftim? Am spus că nu noi te-am lovit. Mi-am atins ceafa cu multă delicatețe și apoi am inspectat sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]