184 matches
-
ales atunci când el pune toată povestea pasiunii lor între copertele unei cărți: “O fată de șaisprezece ani”. Totodată, Otoko va rămâne pentru totdeauna marcată de pierderea primului și unicului ei copil, pe care-l redă în tabloul, de inspirație religioasă, “Suirea la cer a unui copil”. Toate aceste amintiri parcă ascunse undeva în colțurile lăturalnice ale minții, dar aflate întotdeauna în inimile celor doi, sunt din nou aduse la lumină. Dar iubirea naște gelozia. Gelozie atât din partea soției lui Oki, Fumiko
Frumusețe și întristare () [Corola-website/Science/302473_a_303802]
-
prematură, titlul este moștenit de fratele său Ludovic care alipește teritoriul Aquitaniei la domeniile regatului franc la urcarea sa pe tron ca Ludovic al II-lea. În 879, regatul este iarăși obiectul partajării între succesori, revenindu-i lui Carloman. După suirea acestuia pe tronul francilor în 882, regatul revine la statutul de stat inclus în domeniile regilor francilor, devenind, în timp, odată cu dezvoltarea ducatului Aquitaniei și fărâmițarea feudală specifică epocii carolingiene, doar un titlu. Ultimul rege al Aquitaniei a fost numit
Regatul Aquitaniei () [Corola-website/Science/299026_a_300355]
-
au ridicat împotriva domnitorului Alexandru Coconul călărașii din Ploiești, Gherghița și Rușii de Vede, care au fost, însă, până la urmă, înfrânți într-o aprigă ciocnire la Mănești. În plină înflorire economică, orașul a primit o puternică lovitură. Chiar în anul suirii sale pe tron (1774), Alexandru Ipsilanti, deoarece l-a găsit în țară pe vărul său Ianache Muruz fără suficientă avere și pentru că a găsit această moșie Ploiești, numită înainte Târgșor, „slobodă”, i-o dăruiește, împreună cu cele două târguri, obligând „"lăcuitorii
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Stat, el a ajutat la pregătirea propunerii pentru o adunare electivă, care fusese aprobată de Alexandru al II-lea în ziua în care a fost asasinat. Pentru Constantin și anturajul său de reformatori, toate speranțele s-au spulberat în momentul suirii pe tron a noului împărat. Alexandru al III-lea a distrus documentul și, cum nu l-a agreat niciodată pe unchiul său, pe care-l considera un „centru de putere liberal”, i-a cerut demisia. Constantin a refuzat. După șaisprezece
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]
-
străin precum prevedea una din dorințele divanelor ad-hoc din 1857 (fapt susținut și de o scrisoare adresată unui diplomat străin). Pe actul iscălit de Cuza scria: „"Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor"“. Două zile mai târziu, Cuza - împreună cu soția, amanta și cei doi fii - a părăsit Bucureștiul spre Brașov. A fost instituită
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
această biserică-monument istoric cu hramul „Sfîntul Ioan Botezătorul”, în anul de la Hristos 1984-1986. Zidirea a fost începută de Miron Barnovschi, continuat de la ferestre în sus de Voevodul Vasile Lupu și terminată Ia 9 noiembrie 1635, la numai un an de la suirea sa pe tronul Moldovei”". Lucrările de consolidare, restaurare, reparație și conservare din perioada 1984-1986 s-au realizat prin donația credincioșilor, ajutorul Mitropoliei Moldovei și Sucevei și strădania preotului-paroh Dumitru Hadârcă - consilier administrativ. Astfel: pentru materialele necesare și transport s-a
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
a ajuns atât de mare încât cu un galben nu se mai putea cumpăra decât un sfert din cantitatea vândută anterior pentru aceeași sumă. În timpul său, Imperiul Bizantin trece printr-o perioadă de profundă criză. Ea s-a încheiat odată cu suirea pe tron a lui Alexios I Comnen. În această vreme Bizantul pierde numeroase posesiuni în răsărit, în favoarea turcilor selgiucizi care, după victoria obținută după consumarea evenimentului ce este cunoscut în istorie sub numele de "lupta de la Manzikert", înaintează tot mai
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
Cousin cel Bătrân, sculptorii Jean Goujon și Germain Pilon și, într-o măsură mai mică, pictorul și portretistul François Clouet, fiul lui Jean Clouet. Din 1584 până în 1594, în timpul războaielor religioase dintre catolici și protestanți, castelul a fost abandonat. După suirea pe tron, Henric IV a dispus renovarea construcțiilor de la Fontainebleu bazându-se pe un grup de artiști: flamandul prin naștere Ambroise Dubois (din Antwerp) și parizienii Toussaint Dubreuil și Martin Fréminet. Uneori această perioadă este considerată ca „a doua școală
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
integrității teritoriale a Comunității polono-lituaniene. Acest lucru însemna că statul polonez a devenit un protectorat rusesc. Politica Rusiei a fost de a exercita controlul politic asupra Poloniei, în colaborare cu Austria și Prusia. Văzut ca o marionetă a Suediei în timpul suirii pe tron, Stanisław a domnit în vremuri de criză iar August și-a recuperat tronul, forțându-l să plece in exil. Stanisław a fost ales rege din nou după moartea lui August, în 1733, cu sprijinul Franței și a nobilimii
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]