458 matches
-
al lui Ghilgameș la mesopotamieni, al lui Osiris la egipteni, al lui Noe din Biblie, al lui Dionisos în cazul culturii elene, al lui Liber Pater și al lui Bachus pentru cultura latină. Popoarele Mesopotamiei antice (locuitorii Irakului de astăzi) sumerienii, babilonienii și asirienii sunt cele care au elaborat cea mai veche scriere cunoscută (scrierea "cuneiformă": literal, cea care are formă de cui), aproape trei mii de ani înaintea erei creștine. Tot din această perioadă datează cel mai vechi poem al
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sunetele instrumentelor muzicale până la emoțiile umane într-o lume de sunete create și conduse sub venerația noastră continuă. Statusul mistic al numerelor care conduce la acest concept cu proprietățile și relațiile prezentate pare să fi existat cu mult înaintea timpurilor sumeriene, în credințele urmașilor coloniile lemuriene din Asia. Aceste adânci rădăcini ne conduc înapoi în perioada protoistoriei cu similarități extraordinare dintre modalitățile de exprimare în scris și sunetele cuvintelor. Și ne întoarcem la limbajul de dinainte de Turnul Babel, când limba pământenilor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în transmiterea informației. Nu e de mirare că tocmai în dezvoltarea civilizațiilor străvechi tainele consacrării inițiatice se transmiteau oral, dar prin parabole, legende și pilde, apoi prin coduri și legi ele au devenit subiecte ale înscrisurilor de pe tăblițele de argilă sumeriene, de pe pereții templelor egiptene, uigure sau mayașe reproducând texte străvechi din Lemuria și Atlantida. Misterele reproduse în operele literare, versuri și dramaturgie, din Grecia sau Roma antică, Vedele, Biblia și Coranul sunt doar exemple din ceea ce inițiații aveau nevoie, ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
porțile lumii noastre iar sus sălașul zeilor. Muntele, scara, copacul, crucea reprezintă spiritul psihicului omenesc. Crucea ca panteon raționament exterior ființei umane Crucea creștină nu este numai o cruce printre crucile tradiționale; ea conferă creștinismului autenticitatea sa tradițională 1272. Panteonul sumerian dominat de Anu stăpânul cerului, Iștar zeița dragostei, Samaș zeul soarelui și al dreptății, Enlil zeul pământului și al văzduhului, Ea al apelor și înțelepciunii etc se coboară printre oameni și chiar locuiește în templele pe care aceștia le-au
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca mentalități și au temeiuri mitice în zeități ce au patronat femeile pierdute, curtezanele. Prezentăm unele dintre modelele mitice de manifestare a sexualității sub forma erotismului multiplu. Curtezane și pseudocurtezane în mitologie Zeități sumero-babiloniene Inanna este principala zeitate din panteonul sumerian. Sumerul, spun specialiștii, are cea mai veche civilizație, plasată, în mileniul IV î.H. Era situat în Mesopotamia, ocupa a 1/12-a parte din Irakul de astăzi și avea unele dintre cele mai vechi și înfloritoare orașe-cetăți: Ur, Uruk
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
În locurile acestea se crede că s-a aflat Edenul Raiul biblic și tot acolo ar fi apărut primul om Adam. Tăblițele găsite de arheologi în aceste locuri confirmă cea mai veche scriere din lume (3300 î.H.). În spiritualitatea sumeriană, Inanna este simbolul planetei Venus, ocrotitoarea dragostei, feminității, procreării, maternității. Pentru ca rugile de fertilitate a naturii și de fecunditate a oamenilor să fie ascultate, se celebrau ritualuri ce înscenau căsătoria sacră a regelui Sumerului cu câte una dintre preotesele zeiței
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
moarte pe Dumuzi pentru a se elibera de povara iubirii. Și-a regretat însă fapta, a coborât în infern, l-a readus la viață pe Dumuzi, el simbolizând viața, moartea și renașterea. Un alt episod din viața sentimentală a zeiței sumeriene este și cel legat de Ghilgameș. Deși avea puterea de a influența viața sentimentală și erotică a oamenilor, Inanna a eșuat în relația cu Ghilgameș, regele orașului Uruk, născut din unirea unei zeițe cu un muritor, ce s-a remarcat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a creat-o pe zeiță pentru fertilizarea ogoarelor, pentru a ocroti sămânța vegetală, animală și umană. Era reprezentată ca o femeie frumoasă, voluptoasă și simboliza belșugul. Lilatu / Lilith este zeița nopții în miturile babiloniene, susținătoarea prostituatelor, mâna stângă a zeiței sumeriene Inanna. Simbolul ei este bufnița, semnifică fecunditatea dar și moartea. Este prezentă și în miturile semite ca "nălucă a nopții" ce conduce strigoii și stafiile iar tradiția talmudică o prezintă ca fiind "prima Evă". Lilith apare ca o femeie magică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
oricui, Jörd, zeița pământului, întâia soție a lui Odhinn, Delling, zeul zorilor de zi. Curtezane în Biblie, în perioada apostolică și patristică Curtezane în Vechiul Testament Lilith este prezentă în mituri babiloniene (Lilatu, zeița nopții), ca fiind mâna stângă a zeiței sumeriene Inanna, este susținătoarea prostituatelor. Este prezentă și în mituri semite, în legende medievale. Tradiția talmudică o prezintă ca fiind prima soție a omului primordial Adam, sau prima Evă. Cei doi ar fi fost plămădiți din lut de Creator. După un
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
B. L. Goff, Symbols of Prehistoric Mesopotamia, pp. 11 sq. Cultura halafiană a fost distrusă sau a dispărut către ~ 4400, ~ 4300, în vreme ce cultura de la Obeid, originară din Irakul meridional, se răspândea în toată Mesopotamia. Ea este deja atestată la Warka (sumerianul Uruk, semitul Erech) către ~ 4325. Nici o cultură preistorică n-a exercitat o influență comparabilă. Progresul în prelucrarea metalelor este considerabil (topoare din aramă, diverse obiecte din aur). Bogăția se acumulează prin progresul agriculturii și prin comerț. Un cap de bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de unde și-au făcut rost de cuțite, aceștia i-au arătat cerul, într-adevăr, săpăturile n-au dat la iveală nici o urmă de fier terestru în zăcămintele preistorice ale Lumii Noi52. Popoarele paleo-orientale împărtășeau după toate aparențele idei asemănătoare. Cuvântul sumerian AN. BAR, cea mai veche vocabulă pentru a desemna fierul, cuprinde semnele "cer" și "foc". E tradus în general prin "metal celest" sau "metal-stea". Timp îndelungat egiptenii n-au cunoscut decât fierul meteoritic. Aceeași 49 O analiză comparativă a iconografiei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
față. Capitolul III RELIGIILE MESOPOTAMIENE 16. "Istoria începe în Sumer." Este, după cum se știe, titlul unei cărți a lui S. N. Kramer. Eminentul orientalist american arăta ca primele informații privind numeroase instituții, tehnici și concepții religioase s-au păstrat în textele sumeriene. E vorba de primele mărturii scrise, al căror original urcă până în mileniul al treilea. Dar aceste mărturii reflectă, desigur, credințe religioase mai vechi. Originea și istoria veche a civilizației sumeriene sunt încă slab cunoscute. Se presupune că o populație vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
instituții, tehnici și concepții religioase s-au păstrat în textele sumeriene. E vorba de primele mărturii scrise, al căror original urcă până în mileniul al treilea. Dar aceste mărturii reflectă, desigur, credințe religioase mai vechi. Originea și istoria veche a civilizației sumeriene sunt încă slab cunoscute. Se presupune că o populație vorbind sumeriană, limbă care nu este semitică și nu se lasă explicată prin nici o altă familie lingvistică cunoscută, a coborât din regiunile septentrionale și s-a instalat în Mesopotamia de Jos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
slab cunoscute. Se presupune că o populație vorbind sumeriană, limbă care nu este semitică și nu se lasă explicată prin nici o altă familie lingvistică cunoscută, a coborât din regiunile septentrionale și s-a instalat în Mesopotamia de Jos. Foarte probabil, sumerienii i-au supus pe autohtoni, cărora nu li se cunoaște deocamdată componența etnică (din punct de vedere cultural ei aparțineau civilizației zisă de la Obeid, cf. § 13). Destul de curând, grupuri de nomazi venind din deșertul Siriei și vorbind o limbă semitică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ei aparțineau civilizației zisă de la Obeid, cf. § 13). Destul de curând, grupuri de nomazi venind din deșertul Siriei și vorbind o limbă semitică, akkadiana, au început să intre în teritoriile de la nord de Sumer, pătrunzând mereu, în valuri succesive, în orașele sumeriene. Către mijlocul mileniului al III-lea, sub un conducător devenit legendar, Sargon, akkadienii și-au impus supremația asupra cetăților sumeriene. Totuși, chiar înainte de cucerire s-a dezvoltat o simbioză sumero-akkadiană puternic amplificată după unificarea celor două țări. Acum 30 sau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
limbă semitică, akkadiana, au început să intre în teritoriile de la nord de Sumer, pătrunzând mereu, în valuri succesive, în orașele sumeriene. Către mijlocul mileniului al III-lea, sub un conducător devenit legendar, Sargon, akkadienii și-au impus supremația asupra cetăților sumeriene. Totuși, chiar înainte de cucerire s-a dezvoltat o simbioză sumero-akkadiană puternic amplificată după unificarea celor două țări. Acum 30 sau 40 de ani numai, savanții vorbeau despre o singură cultură, babiloniană, rezultat al fuziunii acestor două ramuri etnice. Astăzi, toți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
amplificată după unificarea celor două țări. Acum 30 sau 40 de ani numai, savanții vorbeau despre o singură cultură, babiloniană, rezultat al fuziunii acestor două ramuri etnice. Astăzi, toți savanții s-au pus de acord cu studierea separată a aportului sumerian și akkadian, căci, în ciuda faptului că ocupanții asimilaseră cultura învinșilor, geniul creator al celor două popoare era diferit. Mai ales în domeniul religios, aceste diferențe pot fi lesne sesizate. Din cea mai veche antichitate însemnul caracteristic al ființelor divine era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ideogramele lor și care reprezenta, la origine, o stea. După vocabulare, semnificația proprie a acestui determinativ este "cer". Prin urmare, orice divinitate era imaginată ca o ființă celestă; de aceea zeii și zeițele radiau o lumină foarte puternică. Primele texte sumeriene reflectă munca de clasificare și de sistematizare efectuată de către preoți. Există la început triada Marilor Zei, urmată de triada zeilor planetari. Dispunem, în plus, de liste considerabile de divinități de tot felul, despre care nu știm mai nimic în afară de numele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sistematizare efectuată de către preoți. Există la început triada Marilor Zei, urmată de triada zeilor planetari. Dispunem, în plus, de liste considerabile de divinități de tot felul, despre care nu știm mai nimic în afară de numele lor. În zorii istoriei sale, religia sumeriană se dovedește deja "veche". Desigur, textele descoperite până în prezent sunt fragmentare și interpretarea lor e deosebit de grea. Totuși, chiar bazându-ne pe această informație lacunară, ne dăm seama că anumite tradiții religioase erau pe punctul de a-și pierde semnificațiile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
panteonului; dar An prezintă deja sindromul unui dens otiosus. Mai activi și mai actuali sunt En-lil, zeul atmosferei (numit și "Marele Munte") și En-ki, "Domnul Pământului", zeul "temeliilor", care a fost greșit considerat drept Zeu al Apelor, deoarece, în concepția sumeriană, pământul era considerat ca fiind așezat pe ocean. Până în prezent nu s-a descoperit nici un text cosmogonic propriu-zis, dar câteva aluzii ne permit să reconstituim momentele decisive ale creației, așa cum o concepeau sumerienii. Zeița Nammu (al cărei nume este scris
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
drept Zeu al Apelor, deoarece, în concepția sumeriană, pământul era considerat ca fiind așezat pe ocean. Până în prezent nu s-a descoperit nici un text cosmogonic propriu-zis, dar câteva aluzii ne permit să reconstituim momentele decisive ale creației, așa cum o concepeau sumerienii. Zeița Nammu (al cărei nume este scris prin pictograma desemnând "Marea primordială") este prezentată ca "mama care a zămislit Cerul și Pământul" și "strămoașa care a născut pe toți zeii". Tema Apelor Primordiale, imaginate ca o totalitate în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mama sa, Pământul'. Tema cosmogonică a separării Cerului de Pământ este de asemenea destul de răspândită. O găsim, într-adevăr, la diferite niveluri de cultură. Dar probabil că versiunile înregistrate în Orientul Mijlociu și în Mcditerana derivă, în ultima instanță, din tradiția sumeriană. Unele texte evocă perfecțiunea și beatitudinea "începuturilor"; "zilele de demult când fiecare lucru era creat perfect" etc.2 Totuși, adevăratul rai pare să fie Di Imun, țara unde nu există nici boală, nici moarte. Acolo "nici un leu nu ucide, nici un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
doi zei Lagma, jertfiți în acest scop. Această ultimă temă va fi reluată și reinterpretată în celebrul poem cosmogonic babilonian Enuma elis (§ 21). Toate aceste motive sunt atestate, cu numeroase variante, mai peste tot în lume. După două din versiunile sumeriene, omul primitiv împărtășea, întrucâtva, substanța divină: suflul vital al lui En-ki sau sângele zeilor Lagma, ceea ce înseamnă că nu ar exista o distanță de nestrăbătut între modul de a fi al divinității și condiția umană. Este adevărat că omul a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
instituie și proclamă decizia luată. Cu prilejul fiecărui An Nou, zeii fixează destinul celor douăsprezece luni care urmează. E vorba, desigur, de o idee veche pe care o regăsim în Orientul Apropiat; dar prima expresie riguros articulată a ei este sumeriană și arată munca de aprofundare și sistematizare efectuată de teologi. Ordinea cosmică este continuu tulburată; de către "Marele Șarpe" la început, care amenință să reducă lumea la "haos"; de către crimele, păcatele și erorile oamenilor, care cer să fie ispășite și "purificate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de către "Marele Șarpe" la început, care amenință să reducă lumea la "haos"; de către crimele, păcatele și erorile oamenilor, care cer să fie ispășite și "purificate" cu ajutorul diverselor rituri. Dar lumea este periodic regenerată, i.e. "recreată", prin serbarea Anului Nou. "Numele sumerian al acestei sărbători a-ki-til înseamnă "forța care face să trăiască din nou lumea" (til vrea să zică "a trăi" și "a retrăi", astfel un bolnav " (re) trăiește", adică se însănătoșește); tot ciclul legii eternei reîntoarceri este evocat"8. Scenariile mitico-rituale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]