26,448 matches
-
ne distrug timpanele. Băieții dau cu zarurile într-o cutie de carton ca să nu-mi întrerupă povestirea. Ghetoul din Varșovia, umilințele, crimele gratuite făcute pe stradă, muzica pianului într-o bodegă jalnică, banii rostogoliți pe masă, suspendînd pentru cîteva minute sunetul clapelor, un truc pentru a le verifica autenticitatea, trădările unor evrei, condamnarea altora, curtea ghetoului plină doar de valize fără stăpîni, salvarea Pianistului de către un evreu trădător, chiar înainte de a se sui în trenul pentru Auschwitz, extragerea lui din mulțimea
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
o ușă mică pentru adevăr, iar altădată cu o poartă mare pentru minciună. Dar adevărul, ca și minciuna nu sunt decât simple ipoteze care operează în modul cel mai optim pe calea undelor. Atît în cazul cuvintelor, cât și al sunetelor. Despre cuvinte, Blaga spunea că sunt răni ale liniștii, iar în legătură cu sunetele muzicii, Cioran afirma că reprezintă o nebunie a tăcerii. Sătul de atâtea răni și mânat de nebunii inocente, un grup de desant al Radiodifuziunii în frunte cu Mihaela
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
minciună. Dar adevărul, ca și minciuna nu sunt decât simple ipoteze care operează în modul cel mai optim pe calea undelor. Atît în cazul cuvintelor, cât și al sunetelor. Despre cuvinte, Blaga spunea că sunt răni ale liniștii, iar în legătură cu sunetele muzicii, Cioran afirma că reprezintă o nebunie a tăcerii. Sătul de atâtea răni și mânat de nebunii inocente, un grup de desant al Radiodifuziunii în frunte cu Mihaela Doboș, au purces acum mai bine de șase ani la moșirea unui
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
revoltă deodată în McDonalds/ ridică mâinile în aer ca la concert", "ai văzut dimineața când te speli pe dinți", "aștept să bată la ușa mea/ stau în casă zile în șir/ mănânc dorm șed în fotolii scaune canapele/ aud niște sunete/ sunt eu cânt eu niște sunete" etc.). Poetul vorbește, din când în când de boală și suferință ("pungile de sub ochi în care se ascunde/ toată boala mea mizerabilă"), de tânjiri nelămurite amintind vag de strămoșii simboliști cu pensionatele și spitalele
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
în aer ca la concert", "ai văzut dimineața când te speli pe dinți", "aștept să bată la ușa mea/ stau în casă zile în șir/ mănânc dorm șed în fotolii scaune canapele/ aud niște sunete/ sunt eu cânt eu niște sunete" etc.). Poetul vorbește, din când în când de boală și suferință ("pungile de sub ochi în care se ascunde/ toată boala mea mizerabilă"), de tânjiri nelămurite amintind vag de strămoșii simboliști cu pensionatele și spitalele lor populate de făpturi exsangue, fragile
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
lipicioasă", "muzica stricată în mine/ zumzăitoare îmi ciugulește din dinți", "la un moment dat/ nu mai poți suporta altă muzică/ sigur mai sunt podurile aeroporturile/ fabricile și alte construcții gigantice/ dar e o murdărie/ o murdărie", "cânt și urlu un sunet prin care ajung la o suprafață/ surdă ocrotitoare". Iată, muzica devenită, prin antifrază, un soi de anestezic, de calmant foarte relativ al urletului lăuntric... În ultimă instanță, "terorismul" din titlul volumului acoperă mai degrabă sensul obsesiei... terorizante pentru individ a
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
unui volum de care ne ocupăm în prezentele rînduri. Paraliteratura, demonstrează cu aplicație Alex. Ștefănescu, posedă fețe numeroase. E un fapt poliedric a cărui rotire, executată de o mînă dibace, e în măsură a ne oferi un spectacol nu de "sunet și lumină", ci de "sunet și întuneric". Un întuneric în care, e drept, se înscriu ca într-un mediu propice, fosforescențele ironiei glosatorului: "Persoanele care fac greșeala să citească versurile lui Vlad Neagoe la miezul nopții riscă să sufere un
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
ocupăm în prezentele rînduri. Paraliteratura, demonstrează cu aplicație Alex. Ștefănescu, posedă fețe numeroase. E un fapt poliedric a cărui rotire, executată de o mînă dibace, e în măsură a ne oferi un spectacol nu de "sunet și lumină", ci de "sunet și întuneric". Un întuneric în care, e drept, se înscriu ca într-un mediu propice, fosforescențele ironiei glosatorului: "Persoanele care fac greșeala să citească versurile lui Vlad Neagoe la miezul nopții riscă să sufere un atac de inimă. Autorul are
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
strălucitor și percutant. Mobilitatea instrumentului său, ce-i permite și abordarea pasajelor de coloratură, se împletește cu incisivitatea în accent, cu impulsul dramatic conferit frazei muzicale, fiecărui cuvânt. Pe de altă parte, ductilă, vocea este capabilă de mlădieri în eterate sunete, mergând până la transparente pianissimi. Cu solidă susținere tehnică, soprana a știut să supună aceste daruri native unei profunde culturi stilistice ce i-au permis diversificarea repertorială. Aici se găsesc marile secrete ale absolutului artei Marianei Nicolesco, pe care noile compact-discuri
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
premoniția funestă a Desdemonei) sunt răscolitoare prin devoțiunea cu care artista își abandonează propria ființă în clipele de reculegere. Așa cum apare și tălmăcirea ariei Vissi d^arte din Tosca o imensă, fierbinte rugă rostită la moment de cumpănă. Avalanșele de sunet, accentele apăsate, amenințătoare, alternate cu fraze imploratoare ( Divinités du Styx din Alceste de Gluck), furia și vehemența Elettrei, virtuozitatea dramatică (D^Oreste, d^Ajace din Idomeneo de Mozart), patina doloroso � Non più di fiori din La clemenza di Tito
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
de inofensivă vremea rea. Și chiar dacă la început ne întrebăm dacă am închis gazul sau rostim zadarnice fraze străvechi, o zi în plus sau în minus, în realitate este de parcă n-am fi spus nimic, ca și cum ne-am adăposti în sunete tihna și ni s-ar mai diminua seriozitatea la atingerea umbrelor și a temerilor noastre. A dilata, pur și simplu, așteptarea, a împărți anticipat bucuria iminentă, a pregăti adăpostul pentru primii vizitatori până ce vine momentul și o mână se aventurează
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
din spatele acestor jalnice manifestări lingvistice e limpede: premierul își scoate la suprafață veritabilele date ale caracterului atunci când se simte tare, protejat, îndreptățit să-și arate adevărata față adică atunci când se află în mijlocul alor săi. Asemeni șefului militar primitiv, el emite sunete bizare și face gesturi deochiate atât pentru a-și intimida adversarii, cât și pentru a arăta aliaților că e ca ei și dintre ei. Problema e că Adrian Năstase nu e neapărat un pesedist-standard. În ciuda originii sociale nu foarte elevate
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
din parc, apa sărată a bazinelor de înot. Muzicanții din orchestră își acordau instrumentele. Era mai degrabă o fanfară decât o orchestră căci se vedeau mai multe alămuri decât arcușuri. Oricum, momentele de așteptare încordată erau plăcute. Micul talmeș-balmeș de sunete îl amuza de fiecare dată, cacofonia muzicală, ori care ar fi fost explicația bunicii, i se părea doar o joacă, un fel de "a se prosti" al muzicanților. Apoi, brusc, sub bagheta dirijorului - asemenea copiilor în fața bățului celor mari - aiureala
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Dvs. utilizați cuvintele ca un fel de anàmneză a acestor atrocități care vă revoltă și vă oripilează, dar și a unei duioșii pe care o păstrați lăuntric și pe care doriți - și chiar reușiți - s-o exteriorizați, răsfrângând-o asupra sunetelor, ca și asupra semenilor. Îmi spuneați, în conversa- ția noastră - neînregistrată - pe care am purtat-o la Paris, în Octombrie 1990 că, pentru dvs., cuvântul este o "necesitate mistică." Or, această pluralitate a récits-urilor (a povestirilor, cum le numiți), generează
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
ger cumplit, mi-era foame și rupeam dintr-o pâine fierbinte pe care abia o cumpărasem. Băiatul se uita la mine, de departe, cum mâncam. Totul în jur parcă se pustiise deodată din voința cuiva. Nici mașini, nici trecători, nici sunete. Nimeni. Am trecut strada ca plutind, ca împinsă de la spate de o mână nevăzută, știind însă că nu mai aveam nimic prin buzunare. Oprindu-mă din mestecat, i-am întins restul de pâine, contemplând și conștientizând disperarea ajunsă la limită
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
cu pâinea asta binecuvântată și m-am rugat să mă vedeți cât sunt de prăpădit. Și atunci ați trecut strada"... L-am lăsat acolo, îndreptându-mă spre redacție. Strada s-a umplut la loc de lume și de mașini, de sunete stridente și de aerul ei normal și bine cunoscut. De câte ori trec prin acel loc simt gust de pâine caldă în gură, și mi-l amintesc pe tânărul în cârje ca pe un înger disperat, și mă înfiorez ca de o
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
așa măsură expresia talentului încât constat că ea, vocea, mi s-a fixat în auz ca o componentă esențială a personalității lui unice. Vocea actorului este indisolubil legată de ființa lui. Jocul ni se întipărește în memorie prin acel indicibil sunet al vocii. Nu mi-i pot aminti pe Birlic, pe Giugaru, pe Calboreanu, pe Elvira Godeanu, pe Leopoldina Bălănuță sau pe Irina Răchițeanu ( altă fiică a Brăilei, ca și Vasilica Tastaman) fără să-i aud. A tăcut pentru totdeauna o
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
chiar de același tip cu povestirile fantastice din relatările de călătorie. Singurul lucru care ne provoacă o vagă strîngere de inimă este parfumul pronunțat eminescian (și luciferian) al unora dintre versuri: "Un glas din marea carapace/ trecu prin turn cu sunet blînd:/ cînd va fi rău veniți încoace/ cum v-ați născut, alunecînd// căci eu v-am dat luminii grele/ s-o stăpîniți din zări în zări/ cu-acest pămînt și-acele stele/ din amintirea mamei-mări".
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
limbii populare și familiare, sînt adesea prezentate pe forumuri din internet; exemplele de mai jos provin de pe forumul motociclism.ro. Din examinarea eșantionului destul de redus și tipic citadin se observă o preferință pentru hipocoristicele sonore, bisilabice, bazate pe repetiție de sunete - "o cheamă Bubu, este basset-hound, 2,5 ani, campioană și super năzdrăvană"; "Pisica mea. O cheamă Lilu" - sau ironice (cu nota depreciativă convertită în afecțiune): "Motanul meu. Îl cheamă Zurli ". Cîinii (nu toți de rasă) au mai ales nume de
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
putea să-și amintească de vreun moment în care fusese singură. Pînă cînd se măritase. și venise la Londra, ca să stea zi de zi în cutia asta mare, cu mobile pe care trebuia să le șteargă de praf, înconjurată de sunetul înfundat al vieții altora de deasupra, de dedesubt, din jur. Doctorul Azad era un bărbat mititel, precis, a cărui vorbă, spre deosebire de obiceiul bengalez, depășea doar cu un sfert de decibel nivelul șoaptei. Dacă voiai să auzi ce spune, erai obligat
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
în șir. Stau pe valize și privesc în jur. Cerul, piatra Palatului papilor, piatra podului Saint-Benezet, ruine și splendori, aceleași culori, Rhonul, iarba și o întreagă vegetație ce pare uscată, aproape ucisă de soare, aerul inconfundabil din Provence, mirosuri și sunete care mă țin trează. Este un ritual de care am nevoie. Indiferent dacă este vară și, implicit, este festival sau dacă este toamnă și ritmurile devin solemne, mai degrabă diurne. Aici, poate mai acut ca niciunde, din punctul meu de
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
urmat exemplar, purtîndu-și pașii prin ploaie și prin lumea aventurii lor estetice. A urmat experiența Paso doble. Despre asta și despre reîntîlnirea mea cu Bartabas și teatrul său ecvestru, cu Battuta, adică Bătuta, cu viorile țiganilor unguri din Ardeal, cu sunetele ample ale Fanfarei Șukar din Moldova, cu Gorki și Eric Lacascade, în numărul următor. Pe îndelete. CE AM MAI V|ZUT? Iliada cîntul XXIII, spectacolul-studiu făcut de Vassiliev după Homer, la Cariera de la Boulbon, VSPRS, un spectacol de teatru-dans al
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
comunicări și ritualul ei: laboratorul muncii lui Bartabas, artistul-rebel, onest, profund, marginalul care transformă teatrul cu oameni și cai în centrul lumii. În orice caz, și anul acesta, la Avignon. Îi văd mîinile cum mîngîie calul, pe spate, pe coamă, sunetele de recunoștință ale acestuia. În fața mea, între întuneric și lumină, tandrețea în forma ei cea mai pură. A fost odată la Avignon. Povestea continuă.
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
m-aș bucura să prindă curajul de a nu mai amâna lupta cu Timpul și cu Spațiul, adică cu amintirile și cu selecțiile, demarând acel suprem exercițiu de exorcizare care este cartea unei vieți. O carte pentru și întru arta sunetelor. La toate acestea am meditat pe când eram martor la recitalul lui Francesco Filidei pe cea mai mare orgă, se zice, din Europa. Un recital în care s-a văzut descendența protagonistului din școala coloriștilor germani și în care imaginile cinematografice
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
sacru. Lucrul cu computerul determină o scriitură de un extrem rafinament și o exemplară minuție. Și chiar dacă este parte a școlii spectrale franceze, muzica lui Malherbe se revendică dintr-o prodigioasă tradiție impresionistă. Mai ales atunci când mizează pe peripețiile unui sunet ce se vântură cu întregul său harnașament, nu numai în spațiul urechii interioare, ci și al unui univers afectiv obiectivat. Grație, spontaneitate, savoare, complexitate, forță, iată dominantele unei creații ce a avut câteva modele notorii, precum Gerard Geay, Jean Baudrillard
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]