217 matches
-
și Iraq), Sinan ajunge în Alep, cândva în jurul lui 1162, deghizat într-un comerciant și ascunzându-și permanent identitatea, întrucât Alepul se afla sub controlul lui Nur al-Din Mahmud Ibn Zangi (1146-1174), de altfel o căpetenie renumită și un selgiukid sunnit, ostil mișcării ismailite. Odată ajuns în Siria, primește ordin de la Alamut să se îndrepte către fortărețele ocupate de ismailiți din vestul Siriei, precum castelul Al-Kahf, pentru a i se subordona stăpânului bastionului, Abu Muhammad. Sinan îl slujește credincios pe Abu
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
lui Saladin, în defavoarea cruciaților, care nu s-au dovedit suficient de diplomați încât să exploateze o posibilă alianță. Marele ismailit Rașid al-Din Sinan, a cărui poreclă „bătrânul munților” inspira teamă la curțile regilor și prinților, moare în jurul lui 1193. Autorul sunnit Ibn al-Jawzi plasează moartea acestuia în 1192 și îl descrie ca fiind un om de stat, înțelept și foarte priceput în a câștiga inimile oamenilor. Cronicarii vremii, ca Bustani al-Jami, susțin că adepții lui Sinan nu au crezut în moartea
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
kurd sirian care l-a asasinat la 14 iunie 1800 pe generalul Jean Baptiste Kléber, comandantul militar francez al Egiptului. s-a născut în satul Kukan, lângă Alep, în familia kurdă Ous Qopar, fiul lui lui Mohammad Amin, un musulman sunit practicant, negustor de unt și ulei de măsline. Tatăl său îl trimite în Egipt în 1797, pentru a studia științele islamice la Universitatea al-Azhar. În 1800 revine în Siria, unde este surprins de problemele finaciare ale familiei, rezultate din fiscalitatea
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
i-a impus-o lui Putin în legătură cu situația din Ucraina. Pe 30 septembrie, Thomas L. Friedman, un editorialist al "New York Times", a scris că aliindu-se cu Siria și Iran în bătălie, Putin se va înstrăina de întreaga lume musulmană sunită, inclusiv de rușii musulmani; îndemnul său pentru administrația Obama a fost: „În mod stupid, Putin a intrat în Siria umblând după un zahăr ieftin pentru a arăta poporului său că Rusia este încă o putere mondială. Ei bine, acum el
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
acum el e sus, în copac. Obana și John Kerry trebuie doar să-l lase acolo timp de o lună — pe el și pe Assad, luptând singuri împotriva ISIS — și să-l vadă devenind dușmanul nr. 1 al lumii musulmane sunite.” Publicația Vocea Americii a prezis o puternică reacție din partea jihadiștilor împotriva rușilor. Robert Fisk, corespondentul senior al Orientului Mijlociu pentru "The Independent", a scris că „forța aeriană rusă din Siria a zburat drept în spațiul aerian imaginar al Occidentului. Rușii
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
Tammam Saib Salam (în arabă: تمام صائب سلام, născut la 13 mai 1945 la Beirut) este un politician libanez, reprezentant al comunității musulmane sunite, din februarie 2014 - prim-ministrul Libanului și președinte interimar al acestei republici. În trecut a fost ministru al culturii. În aprilie 2014 a fost însărcinat cu formarea guvernului. Cunoscut inițial ca făcând parte din tabăra politică sunită pro-siriană, ulterior s-
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
al comunității musulmane sunite, din februarie 2014 - prim-ministrul Libanului și președinte interimar al acestei republici. În trecut a fost ministru al culturii. În aprilie 2014 a fost însărcinat cu formarea guvernului. Cunoscut inițial ca făcând parte din tabăra politică sunită pro-siriană, ulterior s-a apropiat de "Alianță 14 Martie" care susține independența Libanului și se opune influenței excesive a Siriei în această țară. În acelaș timp a păstrat relații bune și cu gruparea pro-siriană „Alianță 8 Martie” din care face
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
care face parte gruparea islamistă șiită „Hizbollah” („Partidul lui Dumnezeu”). La 15 februarie 2014 a reușit să alcătuiască un guvern de uniune națională sub conducerea să. Tammam Saib Salam s-a născut la Beirut în 1945 într-o familie arabă sunită înstărita și cu influență în viața politică a Libanului. El este al treilea copil al lui Saib Salam, care a fost de șase ori prim ministru al Libanului, și are doi frați mai mici și două surori mai mari. Bunicul
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
secolul al XII-lea, arta figurativă ia amploare în India, Iran și Imperiul Otoman, în timp ce, după 1350, în Arabia dispare. Comunitatea musulmanilor, ummah, stabilește atitudinea față de artă, în funcție de indicii istorici și politici, astfel, reprezentarea fiind diferită în cadrul lumii islamice. Spațiul sunnit abordează o anumită exigență în domeniul artei, impusă de islamul legalist, în timp ce șiiții nu se sfiesc a fi reprezentaționali. În ambele cazuri, însă, regăsim o sobrietate ce asigură menținerea conceptului de unicitate și unitate a divinității ("tawhīd"). În prezent, conceptul
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
Din surse aflăm că a dus o viață pioasă și modestă, trăind din vânătoarea cu șoimi și deținând o grădină pe care i-o lăsase tatăl său. În tinerețe a aderat la gruparea kharigită "șufriyya", dar ulterior a îmbrățișat islamul sunnit sub influența profesorului său ’Ayyūb as-Saḫtiyănī (m. 748) care era un cunoscut specialist în jurisprudența islamică. A urmat studii de filologie arabă încurajat fiind de doi învățați de la al-Bașra, ‘Īsă bin ‘Umar aṯ-Ṯaqafī și ’Abū ‘Amr bin al-‘Ală’. Devenit
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
importante figuri din Bagdad din secolul al XII-lea. s-a născut în 1126, într-o familie înstărită și a avut o viață caracterizată de activități intelectuale, religioase și politice specifice mediului din Bagdad în așa numita perioadă de resuscitare sunită.Spre sfârșitul vieții a fost exilatdin Bagdad și arestat la domiciliu printr-un decret al califului al-Nasir, a cărui politică Ibn al-Jawzi a resprins-o. Ulterior, Ibn al-Jawzi a revenit în Bagdad, s-a retras din viața publică și a murit
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
cunoscut și ca legea islamică, deseori suplimentată de tradiție (sunna) și implementată de ordonanțele și interpretările juriștilor islamici. se ocupă cu observarea ritualurilor, principiilor morale și legislației sociale în islam. Există patru școli (sg. "maḏhab") de jurisprudență islamică în practica sunită și două în cea șiită. O persoană ce a studiat jurisprudența islamică se numește "faqīh" (pl. "fuqahă’"). Termenul "fiqh" desemnează în arabă "„înțelegere profundă, deplină”". Tehnic, se referă la corpul de legi islamice extrase din surse islamice detaliate ( studiate în
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
profetului Muḥammad, astfel că sunna și Coranul sunt în, majoritatea cazurilor, fundamentul legii islamice. Unele probleme nu își găsesc precedent în trecutul islamic timpuriu. În astfel de cazuri, juriștii musulmani încearcă să ajungă la o concluzie prin alte metode. Juriștii suniți se folosesc de consensul istoric al comunității (" iğmă῾"), o majoritate în epoca modernă folosește și analogia ("qiyăs") și cântărește beneficiile și prejudiciile problemelor nou apărute, iar un alt segment numeros utilizează preferința juridică. Concluziile atinse cu ajutorul acestor instrumente adiționale constituie
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
islamică de sursele primare. Principalele metodologii sunt cea sunită, șiită și ibadită. În timp ce primele două sunt divizate în alte sub-școli mai mici, diferențele între școlile șiite sunt considerabil mai mari. Ibadiții sunt adepții unei singure școli nedivizate. Școlile de jurisprudență sunite, fiecare poartă numele juristului clasic care le-a format și promovat. Cele patru școli primare sunite sunt hanefită ("ḥanafī"), șafavită ( 'šafī῾ī'), malekită( 'mălikī') și hanbalită (ḥanbalī'), iar școala zahirită există în afara curentului sunit. Aceste școli împart aceleași legi în
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
divizate în alte sub-școli mai mici, diferențele între școlile șiite sunt considerabil mai mari. Ibadiții sunt adepții unei singure școli nedivizate. Școlile de jurisprudență sunite, fiecare poartă numele juristului clasic care le-a format și promovat. Cele patru școli primare sunite sunt hanefită ("ḥanafī"), șafavită ( 'šafī῾ī'), malekită( 'mălikī') și hanbalită (ḥanbalī'), iar școala zahirită există în afara curentului sunit. Aceste școli împart aceleași legi în principiu, dar diferă la unele practici pe care le pot considera autentice sau nu, și la
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
șiiți. Această școală este de asemenea mai flexibilă asupra faptului că un jurist are o putere considerabilă de a lua o decizie în concordanță cu rațiunea proprie. Școala ja῾farită folosește intelectul în locul analogiei în stabilirea legilor islamice, spre deosebire de practica sunită. "Daim al-islam" este o carte despre legile islamului urmate de musulmanii ismailiți, cei care aderă la jurisprudența islamică șiită ismailită. Aceasta descrie maniere și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile primilor patru imami ai școlii șiite ismailite fatimide. Jurisprudența zaidită urmează învățăturile lui Zayd ibn Ali. În termeni juridici, școala zaidită este asemănătoare cu cea hanefită de rit sunit. Școala islamică ibadită este denumită astfel după Abdallah ibn Ibadh, însă acesta nu este neapărat figura cea mai proeminentă a școlii, în opinia adepților săi. Ibadismul este diferit atât de islamul sunit, cât și de cel șiit, nu doar în
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
zaidită este asemănătoare cu cea hanefită de rit sunit. Școala islamică ibadită este denumită astfel după Abdallah ibn Ibadh, însă acesta nu este neapărat figura cea mai proeminentă a școlii, în opinia adepților săi. Ibadismul este diferit atât de islamul sunit, cât și de cel șiit, nu doar în termeni de jurisprudență, dar și referitor la principii fundamentale. Legea islamică timpurie avea un caracter mult mai flexibil, unii învățați musulmani consideră că aceasta ar trebui reînnoită și jurisprudența clasică ar trebui
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
numele de DİTİB (tr:"Diyanet Ișleri Türk-Islam Birliği") este o asociație germană, finanțată de statul turc, cu ajutorul căreia este supravegheată posibila creștere a opoziției în rândul diasporei. Organizația încearcă să dețină monopolul absolut asupra comunității, trezind nemulțumirea grupurilor de arabi suniți sau șiiți, kurzi, islamiști etc. Timp de câteva decenii, Uniunea Turco-Islamică pentru Afaceri Religioase s-a ocupat de aspecte practice precum acordarea vizelor imamilor, autorizații de construcție pentru moschei, autorizații pentru profesorii care intenționau să activeze în școlile publice cu
Turcii din Germania () [Corola-website/Science/331981_a_333310]
-
probabil al evoluției acestor organizații a fost apariția unor mișcări sectare cu o filosofie revoluționară de egalitarism social, bazate pe un sincretism cu elemente preislamice, în special din Neoplatonism, Maniheism și Mazdeism. Aceste organizații secrete s-au ridicat împotriva islamului sunit al castei dominante care reprezenta statul, sunismul fiind la vremea respectivă marca distinctivă a aristocrației arabe cuceritoare, de vreme ce masele erau orientate către o formă de islam șiit popular. Mișcarea karmațiană a avut un rol important în dezvoltarea breslelor islamice și
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
a unui sistem de idei de proveniență siro-persană, rezultatul fiind un amestec deopotrivă islamic, elenistic, interconfesional, filosofic și corporatist”. După marea invazie mongolă de la mijlocul secolului al XIII-lea, supunerea în fața forței străine invadatoare a facilitat convertirea maselor la islamul sunit. Karmațianismul a fost distrus aproape în totalitate, iar breslele, fiind în pericol de dispariție dar totuși neîncrezătoare în sunismul claselor conducătoare, s-au orientat către sufism, o versiune de islamului supusă suspiciunilor, dar acceptată oficial. Astfel, a urmat o perioadă
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
a trăit între 767 — 820 (era noastră) / 150 — 204 AH (calendarul islamic). Al-Shafi’i a fost unul dintre cei patru mari Imami, a cărui moștenire juridică și învățături islamice au culminat cu întemeierea uneia dintre principalele școli de jurisprudență islamică sunită, și anume Școala (fiqh sau Madh’hab) Shafi’ită. Școala Shafi’ită a fost predominantă înainte de perioada otomană, astăzi fiind surclasată de școala hanefită. Școala Shafi’ită este preponderentă astăzi în Indonezia, Malaezia, Filipine, Africa Orientală, și prezentă, într-o
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
608AH de Ayyubid Al-Kamil. Școala Shafi’ită recunoaște autoritatea a cinci surse de jurisprudență islamică. Acest madh’hab se bazează pe următoarele surse de legislație islamică: Școala Shafi’ită respinge alte două surse ale Sharia, acceptate în alte madh’haburi sunite, și anume: Istihsan (deducția logică sau preferința personală a teologilor islamici) și Istislah (interesul public). Lui Al-Shafi'i îi sunt atribuite mai mult de 100 de lucrări. Adițional, Al-Shafi'i a fost un poet elocvent, care a compus multe poeme
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
persecuția. De atunci, imamul a încetat să își mai împărtășească ideile și se ascunde timp de cinci ani, până în 847, când califul Al-Mutawakkil desființează mutazilismul și îi expulzează pe adepții săi, susținând reîntoarcerea la tradiția islamică, la principiile islamului ortodox sunnit. După ce a studiat "fiqh"-ul (jurisprudența islamică) și știința "hadith"-ului sub îndrumarea mai multor profesori la Bagdad, în Siria și Yemen, Ibn Hanbal a acumulat suficiente cunoștințe și a hotărât să fondeze o școală de gândire riguroasă care părea
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
sau Jabhat al-Nusra (în "Jabhat al-Nușrah li-Ahli ash-Shăm", „Frontul de Sprijin pentru Poporul din Al-Sham”, adesea abreviat JN sau JaN), uneori denumit al-Qaeda în Siria sau al-Qaeda în Levant, este o miliție jihadistă sunită care luptă împotriva forțelor guvernamentale siriene în Războiul Civil Sirian, cu scopul declarat de a înființa un stat islamist în Siria. Grupul este aripa siriană a organizației teroriste Al-Qaeda și operează de asemenea și în Libanul vecin. Gruparea și-a
Frontul al-Nusra () [Corola-website/Science/335023_a_336352]