255 matches
-
să depună jurământul de aderare la această idee. S-a constituit, astfel, un tribunal inchizitorial numit miḥna care se ocupa de judecarea celor care respingeau acestă dogmă. Una dintre victimele acestui tribunal a fost teologul islamului ortodox și eponimul școlii sunnite Aḥmad ibn Ḥanbal. Această practică a fost continuată în timpul celor doi succesori ai lui al-Ma′mūn: al-Mu‘tașim și al-Wăṯiq, dar începând cu domnia califului al-Mutawakkil această dogmă islamică începe să intre în declin, odată cu apariția unui teolog musulman
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
Școlile juridice din islam (arabă: المذاهب "al-maḏăhib", de la singularul المذهب "al-maḏhab" „orientare”, „direcție”, „doctrină”) sunt școli de interpretare a legii islamice, șaria (arabă: شريعة "šarīʽa") , pornind de la fundamentele dreptului canonic (arabă: أصول الفقه "ʹușūl al-fiqh"): Coranul și "ḥadīṯ"-urile. Sunniții recunosc patru școli juridice: (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit). Șiiții recunosc trei școli: jaʽfarită (duodecimană), ismaelită (septimană) și zaydită. Ibadiții au și ei propria școală. La început, școlile juridice constituiau anumite cercuri de învățați musulmani, care căutau soluții juridice la
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
prescripțiile pentru a se putea aplica tuturor domeniilor vieții umane este rezultatul unui proces care a durat aproximativ trei secole. Principiile legii conținute în Coran au fost explicate și dezvoltate prin "ḥadīṯ", acesta fiind a doua sursă a legislației canonice sunnite. Pentru înțelegerea și aplicarea tuturor acestora, autoritatea supremă este consensul comunității (arabă: إجماع "ʹiğmăʽ").Un alt principiu utilizat pentru înțelegerea și aplicarea prescripțiilor la situații particulare este cel al „analogiei” (arabă: قياس "qiyăs"), ceea ce înseamnă utilizarea rațiunii umane pentru a
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
preîntâmpine astfel posibilul abuz de deducții logice (arabă: استحسان "istiḥsăn"). Jurisprudența șafeită se bazează pe acceptarea tradițiilor și pe analogie când este necesar. Consensul ʽulemalelor este acceptat dar nu privilegiat. . Predominantă, în prezent, în Arabia Saudită, cea mai tradiționalistă școală juridică sunnită nu a reușit să se se facă acceptată și să se impună decât începând cu secolul al VI-lea. Înainte de acest moment, ei erau considerați doar adepți ai tradiției, întrucât întemeietorul școlii, Ibn Ḥanbal (arabă:احمد بن محمد بن حنبل
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
concept este inaplicabil în practică datorită marilor diferențe dintre limbile și dialectele diferitelor popoare turcice, care ridică deseori probleme de netrecut pentru comunicare între diferitele grupuri etnice. O altă problemă ar reprezenta-o și diferențele religioase. Cei mai mulți turci sunt musulmani sunniți, dar azerii din Azerbaidjan sunt musulmani șiiți. Criticii panturcismului afirmă că acestă mișcare este vârful de lance al revizionismului istoric care privește istoria turcică particular și istoria mondială în general. Pe de altă parte, partizanii panurcismului consideră că acesta din
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
la Taranto sau la Bari. Pe parcursul acestei întregi perioade, luptele dintre musulmani erau tot mai dese. În mod nominal, Sicilia se afla inițial sub guvernarea aghlabizilor, după care a trecut în cea a dinastiei fatimizilor, trecând astfel de la o stăpânirea sunnită la una șiită. După reprimarea cu succes a unei răscoale, califul fatimid a numit pe Hassan al-Kalbi ca emir al Siciliei, fiind primul din dinastia kalbizilor. Fatimizii au procedat la această numire chiar cu puțin înainte ca ei înșiși să
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
să dureze peste un secol. Siracusa a rezistat multă vreme, însă a căzut în anul 878, Taormina a fost supusă abia în 902, iar ultimul avanpost bizantin a cedat abia în 965. Sicilia arabă a fost guvernată succesiv de către dinastia sunnită a aghlabizilor din Tunisia și apoi de către cea șiită a fatimizilor din Egipt. Bizantinii au profitat la un moment dat de temporarele neânțelegeri dintre sarazini pentru a reocupa capătul estic al insulei vreme de câțiva ani. După suprimarea unei răscoale
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
de Nasser este de a se erija în protector al islamului de a capta acest sector religios care se bucura de popularitate sub aripa statului. Printr-o serie de măsuri precum schimbarea statutului universității al-Azhar (bastion cultural al lumii musulmane sunnite) și preluarea asupra sa a misiunii de responsabil al islamului pe lângă cea de conducător de stat, Nasser reușește să intre pe terenul de activitate al Frăției, încercând să preia odată cu responsabilitățile ei și popularitatea de care se bucură. Pe acest
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
prabuși avionul în Capitol sau Casa Albă Există multe variații ale numelui său, printre care "Ziad Samir Al-Jarrah","Zaid Jarrahi"," Jarrat", și "Ziyad Samir Jarrah". Jarrah a fost născut în Mazraa, Liban, într-o familie înstărită. Părinții săi erau musulmani sunniți, deși trăiau o viață laică. Cand avea șapte ani, Israel a invadat sudul Libanului, despre care a povestit mai târziu. Părinții săi l-au trimis la o școală Catolică în Beirut, La Sagesse, unde s-a oferit voluntar la o
Ziad Jarrah () [Corola-website/Science/322238_a_323567]
-
pentru populația druză din sudul Siriei. Regiunea a avut o populație de aproximativ 50.000 de persoane, iar capitala sa a fost As Suwayda. Statul Aleppo (1920-1925) (în limbile franceză: État d'Alep, arabă: دولة حلب) a inclus majoritatea musulmanilor sunniți. Statul Aleppo ocupa nordul Siriei și toată valea fertilă a Eufratului din estul Siriei. În aceste regiuni se aflau cele mai multe zăcăminte minerale și cele mai fertile terenuri agricole siriene. Provincia autonomă (sanjakul) Alexandretta a fost adăugată Statului Aleppo în 1923
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
din estul Siriei. În aceste regiuni se aflau cele mai multe zăcăminte minerale și cele mai fertile terenuri agricole siriene. Provincia autonomă (sanjakul) Alexandretta a fost adăugată Statului Aleppo în 1923. Capitala regiunii a fost orașul Aleppo, în care trăiau pe lângă musulmanii sunniți și comunități importante creștine șievreiești. În regiune se aflau și membrii ai comunităților șiite, alauite, kurde, siriace și asiriene. Populația majoritară sunnită s-a opus cu tărie împărțirii Siriei. Opoziția lor activă a dus la unirea de către francezi a Statelor
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
a fost adăugată Statului Aleppo în 1923. Capitala regiunii a fost orașul Aleppo, în care trăiau pe lângă musulmanii sunniți și comunități importante creștine șievreiești. În regiune se aflau și membrii ai comunităților șiite, alauite, kurde, siriace și asiriene. Populația majoritară sunnită s-a opus cu tărie împărțirii Siriei. Opoziția lor activă a dus la unirea de către francezi a Statelor Aleppo și Damascului în Statul Siriei. Statul Damascului a fost mandat francez din 1920 până în 1925. Capitala a fost orașul Damasc. Sanjakul
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
cât și de Turcia în problemele de apărare. Alocarea mandatelor în parlamentul local s-a bazat pe recensământul făcut de francezi în 1938 sub supraveghere internațională. Dintre cele 40 de mandate, 22 au revenit turcilor, 9 alauților, 5 armenilor, 2 sunniților și 2 creștinilor arabi. Parlamentul a fost convocat pentru vara anului 1938, iar tratatul franco-turc cu privire la sandjak a fost semnat pe 4 iulie 1938. Pe 2 septembrie 1938, parlamentul a proclamat Sandjakul Alexandretta drept Republica Hatay, ca reacție la luptele
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Fatimizii șiți . Înființează Dinastia Ayyubizilor și se proclamă "Sultan al Egiptului" , înființând și Sultanatul Ayyubid . Deasemenea Saladin , înlocuiește șiismul cu sunnismul și transformă Moscheea șiită Al-Azhar din Cairo , care era centru al misionarismului șiit , într-o școală de teologie islamică sunnită . După organizarea administrativă a Sultanatului Ayyubid , Saladin începe un Jihad împotriva statelor cruciate din Siria și Palestina , și a dinastiilor musulmane rebele ce îi stăteau în cale . În anul 1172 cucerește Tripoli , în anul 1174 cucerește Damasc ocupând Siria , în
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
o anumită țară, care este percepută ca fiind un pericol de a modifica identitatea etnică a țării. Sute de mii (între 150.000 - 300.000) de musulmani șiiți din Bahrain au protestat împotriva intențiilor guvernului de a acorda cetățenie imigranților sunniți. Bhutan are o preocupare îndelungată datorită amenințării demografice provenite din partea imigranților Lhotshampa (nepalezi) (35 % din populația țării). De-a lungul secolelor XIX - XX, în Canada a existat și există și în prezent o competiție între populația anglofonă (56.9%) și
Amenințare demografică () [Corola-website/Science/328326_a_329655]
-
pe care comunitatea religioasă îl consideră îndreptățit să dețină autoritatea legală ("wilăya"), respectiv un imam descendent al lui 'Ali. Imămatul (ar. "إمامة" ) reprezintă instituția șiită spirituală și politică, transmisă prin desemnare divină de la profet, trecând prin ʽAlī. Spre deosebire de orientarea islamică sunnită, imamul șiit moștenește de la Muhammad nu numai autoritatea temporală, dar și prerogativa de a interpreta legea. In această postură, el era un învățător infailibil si acest ei infailibilități (ișma") i se adaugă darul divin al caracterului impecabil. Doctrina șiită susține
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
a trei școli, mai exact școala jaʽfarită (duodecimană), ismaelită (septimană) și zaydită. Demn de menționat este, însă, faptul că zaydiții au o abordare diferită în comparație cu celelalte ramuri șiite, regăsindu-se în cadrul acestei secte o serie de similitudini cu școlile juridice sunnite. Astăzi, numărul total al zaydiților este estimat la aproximativ 8 milioane de adepți. Punctul de pornire al zaydiților nu este clar, însă sursele confirmă faptul că spre sfârșitul califatului omeiad Zayd plănuia o revoltă împotriva conducătorilor omeiazi în Kufa. În ciuda
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
Determinarea pentru menținerea fragilei balanțe politice între opoziția șiită majoritară și minoritatea sunnită aflată la conducere prin familia Al-Khalifa a determinat, în 2010, adoptarea, de către Administrația de la Manama, a unor măsuri dure împotriva disidenților. În săptămânile ce au precedat alegerile parlamentare din octombrie 2011, autoritățile au arestat circa 250 de activiști ai opoziției
Primăvara arabă în Bahrain () [Corola-website/Science/329081_a_330410]
-
adoptat unele măsuri în întampinarea solicitărilor acestora, printre care acceptarea reîntoarcerii din exil a unor opozanți, eliberarea prizonierilor politici și o minoră remananiere guvernamentală. În pofida adoptării acestor măsuri, țara continua să se confrunte cu o creștere a tensiunilor interconfesionale, liderii sunniți chemând la formarea unor comitete de autoapărare. Violențele amenințau să escaladeze, opoziția fiind divizată pe fondul diferențelor de viziune și strategie - moderații erau incapabili să mobilizeze protestatarii în vederea dialogului, în timp ce radicalii erau nerabdători ca violențele să escaladeze, pentru a crea
Primăvara arabă în Bahrain () [Corola-website/Science/329081_a_330410]
-
Golfului, pentru a asigura securitatea. Cu acest prilej, forțele de securitate au evacuat Piața Pearl, pătrunzând în principalul spital de stat, sub pretextul că acesta a devenit un fief al protestatarilor. Desfășurarea trupelor Peninsula Shield alimenta opiniile conform cărora conservatori sunniți din cadrul Administrației de la Manama, sprijiniți de Arabia Saudită, și-au reiterat orientarea, eliminând posibilitatea identificării unei soluții politice a crizei. Forțele Consiliului de Cooperare al Golfului, constituite din trupe saudite, emirateze și qatareze, au fost desfășurate în preajma obiectivelor infrastructurii critice. Kuwaitul
Primăvara arabă în Bahrain () [Corola-website/Science/329081_a_330410]
-
alătură alte morminte aflate la Medina și Damasc. Unii "șiiți" consideră că numărul celor care fac "ziyăra" în fiecare an este mai mare decât al celor care împlinesc "ḥăǧǧ"-ul. "Ziyăra" la mormintele imamilor nu are nicio semnificație pentru musulmanii sunniți. Termenul de "„ziyăra”" este utilizat de "sunniți" pentru a desemna vizita la orice mormânt important, de exemplu un însoțitor sau o rudă a Profetului. Ele pot fi scurte și lipsite de solemnitate. În Arabia Saudită sunt interzise cu desăvârșire și, pentru
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
extatic” este, printre altele, adept al tradiției lui Ahmad Yasawī (fondatorul ordinului Yasawiyya din centrul Asiei, ceea ce explică aplecarea către o formă sincretică și heterodoxă a islamului, motiv pentru care ordinul și-a atras asupra sa repercusiuni din partea conducerii otomane sunnite. Însă ordinul propriu-zis nu a fost fondat de Ḥağğ Bektaš, ci de către un discipol al acestuia pe nume Abdăl Musa, urmând să fie reorganizat de Balɪm Sultăn în secolul XVI. Unul dintre primii discipoli ai maestrului, care i-a trimis
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
prin sincretismul său religios și prin puternica adeziune la ramura șiită a islamului, o campanie de represalii din partea autorităților otomane, fiind considerat un factor al dezechilibrului intern. Există o serie de practici ale ordinului care stârnesc suspiciuni în imediata comunitate sunnită precum: preferința pentru oficierea ceremoniilor pe timp de noapte, nerespectarea rugăciunii obligatorii și a postului din luna Ramadan, permiterea consumului de alcool. Printre practicile religioase se numără comemorarea martiriului lui Husayn, fiul lui ‘Alī și al Fatimei, lucru care presupune
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
1640-1648) și Mehmed IV (1648-1687) au început campanii de combatere a influenței dervișilor, una dintre aceasta fiind uciderea a 4000 de persoane în urma revoltei ienicerilor din 1656. Campania viza, de asemenea, represalii la adresa practicilor heterodoxe care concurau cu tradiția oficială sunnită a otomanilor. Starea conflictuală dintre ieniceri sprijiniți de Bektașī, pe de o parte, și autoritățile otomane, pe de alta, au atins apogeul în secolul XIX. Astfel, sultanul Mahmud II (1808-1839), creează o armată puternică pe care, în 1826, o folosește
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
În limba arabă, cuvântul imam înseamnă conducător. Se spune că imamul este liderul comunității, conform primilor teologi sunniți. De asemenea, prin imam se mai înțelege că este cel care îi conduce pe creștinii musulmani la rugăciune. Se poate spune că imamul este sinonim cu noțiunea de ‘’calif’’. Majoritatea iranienilor siiți, în jur de 89&, aparțin comunității cunoscute sub
Cei doisprezece imami () [Corola-website/Science/329441_a_330770]