226 matches
-
fronda aceasta "tinerească", "băiețească", "muntenească" are ca arierplan și subton liric o gravitate mai puțin discutată de critică. Ea nu apare odată cu volumul La dispoziția dumneavoastră (1979) care, mai sceptic în premise și mai amar în concluzii, va diminua considerabil superbia eului liric; ci este prezentă încă de la debutul poetului, apăsat și chiar terorizat de combustia personajului pe care-l (re)prezintă. Planul reflecției profunde și dramatice îl dublează pe cel al acțiunii energice, ridicând împotriva fluxului vital o serie de
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
exercițiu de admirație pentru unul dintre marii autori ai secolului XX. Fiecare cuvânt al acestui splendid eseu îl face pe cititor părtaș la emoția întâlnirii autorului cu unul dintre idolii săi, o lecție pentru tinerii autori care cred plini de superbie că nimic nu a existat în spațiul literaturii înainte de multașteptata lor apariție. Eseurile lui Andrei Zanca din volumul Lumea, un limbaj al invizibilului dezvăluie un spirit cu elegante tendințe conservatoare, perfect adaptat însă la dinamica lumii contemporane. Andrei Zanca este
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
de fizică, acolo unde descompune lumina și descrie amestecurile optice, și în mediul natural, și în spațiul social, și în tradiția simbolică, și în mistică, și în substanța, și în imponderabila culorilor, el se mișcă fără crispare, dar și fără superbia celui care știe deja drumul, transformîndu-se în ghid autorizat fără să-și piardă nici o clipă calitatea esențială de partener. În această lume, în acest univers fascinant și infinit al culorilor, profesorul descoperă, înțelege și analizează, dînd tot timpul senzația că
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
cu toată reținerea vocii, încît ministrul înțelese că toată pasionalitatea femeii se exprima sonor. Singura cale adecvată de a convorbi în aceeași vibrație cu Ioana era ca partener într-un duo muzical. Când lăsă jos capacul pianului, Indolenta pierdu din superbia ei și redeveni placidă și prevenitoare. Pomponescu schiță un oftat, ridicîndu-se. -- Nu pot să mai stau. Am depus jurământul și mă așteaptă acum teribila anticameră. Trebuie să iei un angajament la Operă, așa te voi putea asculta mai des. Ioana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în asemănare cu credința? Cine cunoaște o lume mai bună și o visează numai pe ea, cine crede intim și tare la o unire a simțămintelor sale cu autorul lor, care e Dumnezeu, acela lucră en gros, cine însă, în superbia rațiunii sale, descompune ce e sânt divide ce e indivizibile, acela e un cămătariu de atome, de minute. Eu n-am putut suferi neciodată mintea prea înțeleaptă, care vrea să se vâre în totul și care socoate a lua parte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe textura cărții) începe povestirea în stilul preferat de Tolstoi în romanele scurte: încadrează povestirea într-un chenar. Acesta ar putea fi unul strict narativ: cum e „sertarul“ teoretic-polemic în Sonata Kreutzer; de data asta scriitorul alege un frame metaforic: superbii ciulini denumiți de popor tătari... „Tufa de tătar avea trei tulpini. Una dintre ele era ruptă și semăna cu o mână retezată. Celelalte două aveau fiecare câte o floare ce fusese roșie cândva, iar acum se înnegrise. O tulpină atârna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
față ! Îi înfrunt și sunt prea plin de ei ! - scena 1), el își explică atitudinea provocatoare prin dorința de a pricepe evenimentele în care este implicat (De ce i înfrunt ?/ Vreau să-nțeleg și să exist, nu să-mi îmbuib/ de superbie inima ! - scena 1). Fără a desluși cauza nenorocirilor Tebei, Oedip se consideră victima capriciilor zeităților multă vreme favorabile lui și alege calea confruntării deschise cu acestea : Zeii ce m-au iubit, cu care-aproape-mi învălmășisem pletele, -și întorc/ de mine fața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un excurs critic asupra atât de proaspetei scrieri a lui Sandu Tăcu Malin, În comparație cu nu știu care poet, fiecare Își are destinul său, independent de voință, sunt absolut convins că ne aflăm În fața unui caz de poezie adevărată, În fața unui destin poetic! Superbia acestei poezii constă În Însăși valoarea să, care este excepțională”. Prezentarea poetului, a talentului lui Alexandru Malin Tăcu făcută de distinsul poet Mihai Ursachi În Salonul ,,Junimea” a fost și ea o referire la destinul autorului. Destinul ni l-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de casă. Nimeni nu a aflat că profesorul vostru și-a pierdut prin lagărele și temnițele comuniste de exterminare, 7 ani de tinerețe, mai precis Între 17 și 24. - Trebuie să mai adaug ceva: la Deleni a funcționat cu o superbie de neuitat, cenaclul artelor „Nicolae Labiș” cu expoziții de artă plastică și o revistă „Floare albastră” unde apăreau că o minune cuvintele, dintr-o altă viață, delicate, inocențe, dintr-o adiere unde amintirile păstrează viața că o primăvară. urtătoare și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
menținerea În societate la o talie bonsai. - Asasinarea fiului meu Alexandru Malin Tăcu, un adolescent efeb și poet congenital, imprimat cu un dosar de urmărire informativa specială la vârsta de 15 ani pentru vină că Dumnezeu l-a Înzestrat cu superbia și fascinația captivării. Victima unui asasinat politic cu autori cunoscuți. La pagina 33 din dosarul 84901, renumerotat, se vede În filigran mașinăria crimei În laboratoarele infernale, administrată În complexitatea ei de generalul maior Alexie Ștefan, șeful Direcției a 3-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
e una pe care o guvernează tema căutării; ochiul deschis către sine al femeii "spre cincizeci de ani", din dorința de a se ocupa, în pofida cotidianului, de "pulsul nostru sufletesc", se îndreaptă spre ritualurile întîlnirii, în deriziunea dar și în superbia dragostei, de la finețea unei stări încercate într-o cofetărie, la un ceai, pînă la violența freudiană care macină cuplul erotic al romanului, Ovidiu și Carmina re-prezentînd prototipul relației victimă/călău. Doina Popa scrie, în "Ca frunza-n vînt", un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și încrâncenări. Drept care sunt pornit să cred că literatura tânără de la noi este bună, că tinerii scriitori, cei cu har, sunt de salutat pentru că ceea ce fac ei este să intre în acel miracol al continuității amintit, că în ciuda intemperanței și superbiei lor, a ipostazelor mai mult sau mai puțin vehemente și provocatoare ale "Nu"-ului lor fiecare nou venit în orizontul literaturii are dreptul de a nega valurile anterioare, este chiar mecanismul lovirii valului de mal ei confirmă de fapt organicitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Impetuozitatea este esențială, pentru că angrenează o viteză amețitoare, un vârtej al rostirii poetice, să spunem. Despre coerența lăuntrică nici nu mai trebuie să vorbesc (ea este necesară inclusiv atunci când înveșmântează incoerența lăuntrică!). Luciditatea auctorială nu înseamnă orgoliu și trufie ori superbie, ci conștientizarea specificului propriu și asumarea acestuia ca spectacol artistic. Și încrederea în propria structură creatoare. Cred că este de-ajuns. Ce este poezia autentică? Nu există un notariat special de legalizare pentru poezia autentică și e foarte bine că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
că există și o altfel de scriitură. Cred că știu și cum citește Ernesto Sabato. Dar oare cum citește Saramago? Faptul că ultimii trei sunt autori de xyz carate îi face, oare, să fie și cititori aparte? Au ei o superbie de cititor care știe că este și autor performant ori chiar genial? Iar dacă aceștia trei citesc cu voluptate, procedează astfel și pentru că și-ar dori ca ei înșiși să fie citiți cu voluptate? Da: aș fi vrut foarte mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
precum altădată în tragediile Greciei antice. Ulterior, când Alexandru Tacu și-a recuperat cele patru dosare de la Securitate, a afirmat fără nici un dubiu: „Fiul meu, Alex. Mălin Tacu, adolescent și poet congenital, poartă vina ca Dumnezeu l-a înzestrat cu superbia și fascinația captivării, este victima unui asasinat politic cu autori cunoscuți”. Cele spuse până aici sunt confirmate punctual de sutele de documente din ziarele și revistele de cultură pe care autorul a avut tăria și răbdarea sisifică de a ni
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
materie preexistentă, independentă de el. Prin urmare, acțiunea creatoare a omului e îngrădită de legile substanței. „Ceea ce înseamnă că inițiativa noastră nu este, propriu-zis, a noastră, ci este rezultanta unor anumite realități existente în afară de noi.“ Păcatul omului constă deci în superbia animi, în pretenția de a crea și, astfel, de a se substitui lui Dumnezeu. Pedeapsa acestui păcat este sterilitatea la care e condamnat rezultatul acțiunii sale „creatoare“. Pentru Nae Ionescu, omul nu inventează nimic. El poate cel mult să ajungă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată și ușoară din clădăraia fierbinte și uscată. să-mi ițesc întâi capul, cu tot curajul și superbia florii, să-mi joc umerii, mlădii și liberi și, dintr-odată, trupul să-mi smulg, cu mișcări armonioase dar repezi, pornind într-un zbor transparent de libelulă. fața apelor abia să ating, aerul să-mi încingă visarea, să mă tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ce și-a luat răgaz de odihnă, n-are răbdare să-l ascult, își varsă pe mine povara lui de trufie. nu mi-e bine cu el, mi-e prea mare, prea greu, prea scorțos și rigid în halucinanta lui superbie. oasele lui n-au timp de visat, cum obișnuiau să se piardă în cântec oscioarele-mi pricăjite. inima lui sună a gol, pielea îi e rugoasă ca o piele tăbăcită de pasăre golașe. dar asta și sunt, îmi spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
scuturîndu-mi... hîța-pîrța... orgasmele ca pe-un covor... cine să-mi fi prezis că Făt-frumosul așteptărilor mele avea să fie unul motorizat, analfabet, dar care, atunci când își așează o carabă pe tine, fiecare celulă a ta începe să vadă stele verzi... Superbia de atlet a spătosului Genel nu-i depășită decât de mlădierea inteligenței sale native, care s-a vădit, oricât ar părea de necrezut, tocmai atunci când mi-a cerut să..." Dar mintosului Genel, în afară că nu înțelese nimic, nu-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pulbere de aur, iar ochilor le trăsese jur-Împrejur largi cearcăne negre-vinete ce-i dădeau o Înfățișare de cântăreață sau de dănțuitoare”1. Înveșmântat fără cusur, În frac albastru sub mantia de seară, cu „orchideea la cheutoare”, Aubrey de Vere, prin superbia lui vestimentară, descinde ca dandy din stirpea lui Baudelaire și nu, așa cum sugerează naratorul, din aceea a lui Brummell (care pretindea o asemenea simplicitate vestimentară, Încât dandy-ul să treacă neobservat)2. Traiectoria acestui dandy poate fi circumscrisă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Apoi spuse foarte firesc: —Bine, hai să mergem. Fata cu cercel în nas se ivi și îi șopti ceva în ebraică lui Uri, arătând spre ieșirea din spatele cafenelei - și, în același timp, Maggie nu putu să nu observe, deschizând larg superbii ochi căprui pentru ca el să-i vadă. Aparent insensibil la farmecele ei, îi mulțumi, o apucă pe Maggie de încheietură și se cufundară în întuneric. Deschiseseră deja ușa de incendiu și găsiseră o scară îngustă, cu cinci trepte, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să fac din Jamie Hemmings un personaj negativ, deși În film Îl cheamă Thomas. Nu e imoral, nici insensibil, și Îl privesc cu simpatie. El doar refuză să se angajeze, să răspundă sincer la conferințele de presă, se refugiază-n superbie și sfidare pentru că vrea să rămînă disponibil pentru ceva care va veni și care Încă nu există. În afară de asta, are un defect de vedere, ochiul stîng pare de sticlă, o sticlă secretă, privindu-l cu atenție veți observa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-și aparține sieși sau, mai degrabă, aparține tuturor fără nici cea mai mică urmă de discriminare. Scrisoare către Dumnezeu, într-o formulă fericit aleasă și plină de splendoare metafizică, are drept intercesor spiritual rugăciunea, eul ontologic fiind dizolvat în orizontul superbiei mistice, de-a lungul unei curbe care resemantizează traseul de la sine către lumea care așteaptă dincolo de sine. Această idee extraordinar de fecundă, lansată de patristică este reiterată, la un alt nivel teologic, și de Epistolarul Părintelui Arsenie Papacioc, în măsura în care monahul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
În teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă ca literatură. Echivalență implicită, superbă (din latinescu superbia = orgoliu), mărește miza eseului. Revue de littérature générale, la care Gleize nu face de altfel nici o aluzie, este Revue de poesie générale, poezia este oaia neagră - miorița - literaturii, ea rămîne acolo, adică la marginea socialului și (În) inima literaturii, invizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
clasicizat În secolul XX) și radicalismul nihilist (adept al sincronicității și autogenerării). Fiecare dintre cele șapte categorii care investesc fenomenul literar este urmărită de la naștere, diacronic, și apoi focalizată În momentul contestării la care au supus-o cu furie și superbie maeștrii anilor ’60. Concluzia este de fiecare dată egal distantă Între punctele de vedre expuse. Nu se poate spune, așadar, În conștiința deplinei proprietăți a cuvintelor Întrebuințate, că literatura ar avea, ca obiect estetic, niște limite trasate cu rigla (literaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]