226 matches
-
obicei "la patru ace", cu privirea acoperită de o pereche de ochelari de soare, iar la redacție ședea pe un scaun în mijlocul încăperii adjunctului său, Aurel Gurghianu, parcă pregătit de plecare, însă cu o înțepenire a poziției și cu o superbie a privirii, ca și cum, vag plictisit, ar trebui să mai acorde audiențe. A urmat exilul la... București, unde a dobîndit o locuință ultracentrală, pe strada numită ulterior Tudor Arghezi, nr. 26, în care primește vizitele memorialistului. Ne putem lesne imagina convorbirile
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
-o cu vorba nu, și nici n-o să se vindece!" Și l-a cruțat pe om, pierzîndu-se în adâncul pădurii. Matilda se simțise lovită în trufia ei ca o leoaică, și cu toate că dorise să uite, nu putuse. Nu avea și superbia leului de a cruța, și vroia să lovească tocmai acum când își dăduse seama că sânt slab. Chiar se grăbea (divorțul va dura două săptămîni!), nu cumva să-mi revin și să devin primejdios! Și totuși timp de trei ani
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noapte când îl gonise din pat, poate mai demult, și îmi păru rău că o lăsasem să vorbească. Tăcui și eu, bănuind că n-a fost numai atât, că tatăl meu a mers mai departe cu trădarea lui neglijentă, cu superbia stupidă a masculului tânăr care își închipuie că trăiește încă în grotă și poate să dea fără grijă iama printre femele. N-o întrebai: când m-a făcut pe mine, înainte sau după? Să rămână acest lucru nelămurit! îmi spusei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
claritate uimitoare o bogăție de idei pe care îmi aminteam că le avusesem și pe care anii grei prin care trecusem nu mi le șterseseră din memorie. Dar numai frazele stângace, vioiciunea lor care atingea esențele, febrilitatea scrisului, spontaneitatea și superbia cu care treceam peste obstacole în favoarea reflexiei originale, pasiunea imprimată în scriitură puteau să-mi reînvie în spirit forța de a reînnoda, trecând peste abis, îndrăsneala inocentă de atunci cu reflecția matură de acum. Fără ele intuiam că ași fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
veselitoare de suflet”, către care, rafinat și epicureu, nu era mai puțin înclinat. Venirea în scaunul Țării Românești a lui Alexandru Moruzi (1793) îl pune într-o înfruntare deschisă, acutizată și de dragostea ce îl lega de soția domnitorului, cu superbia și superficialitatea fanariotului, dar nu îl lipsește de dregătorii: este mare spătar și, iarăși, vistier. Retrăgându-se prudent un timp din viața Curții, dar chemat de urgență pentru a găsi o soluție ravagiilor foametei și ciumei, el impune - gest fără
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Istoria românilor din Dacia Superioară. Maghiarii, afirmă el, revendică gloria de a fi promotorii civilizațiunii În răsăritul Europei ș...ț Cu o ambițiune proprie caracterului unguresc, ei se bucura de aceasta, această inimiciție adevărată sau prepusă a Rusiei le infla superbia că ei au o misiune mare de a Împlini, că ungurismul e un op grandios providențial, are de a salvare lumea, cum că ungurismul ar fi triumful rațiunii, inteligenței și al libertății În Europa ș...ț În sumeția lor, se
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nici o națiune nu se află această debilitate umană În mai mare măsură ca la seminția ungurească față cu colocuitoarele națiuni. Această plecare naturală de a asupri pe alții se ajută la dânșii prin mai multe Împrejurări, precum prin acea nesuferită superbie națională, care este proprie ungurului și care n-are margini; se ajută prin istoria lor: razimul naționalității ungurești a fost o mie de ani singur numai asuprirea slavilor și românilor. „Tendința” maghiarilor de a asupri alte popoare este explicată prin
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care În scurt timp ne va Îneca și nu vor rămânea altele decât urmele existenței noastre. Amândouă părțile vedem că pericolul ne amenință, Încă de aproape, și totuși nu ne putem Înțelege. Nu știu din ce pricină, pizma sau doară superbia Își Învârte sabia Între noi și voi, ca nici În agonie să putem vorbi de-aproape. Folosind aceeași retorică a fraternității națiunilor (legitimantă pentru orice candidat la insurecție, care contesta autoritatea politică tradițională), scrisoarea afirma că românii nu doresc „a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
-și aparține sieși sau, mai degrabă, aparține tuturor fără nici cea mai mică urmă de discriminare. Scrisoare către Dumnezeu, într-o formulă fericit aleasă și plină de splendoare metafizică, are drept intercesor spiritual rugăciunea, eul ontologic fiind dizolvat în orizontul superbiei mistice, de-a lungul unei curbe care resemantizează traseul de la sine către lumea care așteaptă dincolo de sine. Această idee extraordinar de fecundă, lansată de patristică este reiterată, la un alt nivel teologic, și de Epistolarul Părintelui Arsenie Papacioc, în măsura în care monahul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pe textura cărții) începe povestirea în stilul preferat de Tolstoi în romanele scurte: încadrează povestirea într-un chenar. Acesta ar putea fi unul strict narativ: cum e „sertarul“ teoretic-polemic în Sonata Kreutzer; de data asta scriitorul alege un frame metaforic: superbii ciulini denumiți de popor tătari... „Tufa de tătar avea trei tulpini. Una dintre ele era ruptă și semăna cu o mână retezată. Celelalte două aveau fiecare câte o floare ce fusese roșie cândva, iar acum se înnegrise. O tulpină atârna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
nespus, de neimaginat, de negândit, inefabile la extrem, „absurde” În ochii noștri, care, vai de noi, nu „vedem” și nu ne mișcăm decât Într-un spațiu „clădit” În trei dimensiuni - așa „s-a hotărât”, ai să spui, ridicându-ți cu superbie bărbia ta subțire, de fals adolescent! - „În timp ce”, ai să adaugi cu aerul acela insuportabil de atoateștiutor, „În timp ce atâtea alte lumi există și... nu foarte departe”, ai să adaugi mereu cu aerul tău antipatic, uneori chiar... da-da, uneori chiar la Îndemâna
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că există și o altfel de scriitură. Cred că știu și cum citește Ernesto Sabato. Dar oare cum citește Saramago? Faptul că ultimii trei sunt autori de xyz carate îi face, oare, să fie și cititori aparte? Au ei o superbie de cititor care știe că este și autor performant ori chiar genial? Iar dacă aceștia trei citesc cu voluptate, procedează astfel și pentru că și-ar dori ca ei înșiși să fie citiți cu voluptate? Da: aș fi vrut foarte mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
-și aparține sieși sau, mai degrabă, aparține tuturor fără nici cea mai mică urmă de discriminare. Scrisoare către Dumnezeu, într-o formulă fericit aleasă și plină de splendoare metafizică, are drept intercesor spiritual rugăciunea, eul ontologic fiind dizolvat în orizontul superbiei mistice, de-a lungul unei curbe care resemantizează traseul de la sine către lumea care așteaptă dincolo de sine. Această idee extraordinar de fecundă, lansată de patristică este reiterată, la un alt nivel teologic, și de Epistolarul Părintelui Arsenie Papacioc, în măsura în care monahul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sunt forme prin care ratarea este evitată. Există și cititori împliniți. 3. TUDOR CĂLIN ZAROJANU SFÂRȘITUL LUMII - Omul este singura făptură care știe că moare. Omul este o ființă care-și conștientizează limitele, și de aici suita de complicații și superbii care survine în viața lui.. Conștiința de sine, aveau s-o spună gânditorii în toată istoria culturii, este marele atu al omului dar și marea sa nevralgie. Măreție și vulnerabilitate, asta țâșnește din conștiința de sine a omului. Că istoria
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un excurs critic asupra atât de proaspetei scrieri a lui Sandu Tăcu Malin, În comparație cu nu știu care poet, fiecare Își are destinul său, independent de voință, sunt absolut convins că ne aflăm În fața unui caz de poezie adevărată, În fața unui destin poetic! Superbia acestei poezii constă În Însăși valoarea să, care este excepțională”. Prezentarea poetului, a talentului lui Alexandru Malin Tăcu făcută de distinsul poet Mihai Ursachi În Salonul ,,Junimea” a fost și ea o referire la destinul autorului. Destinul ni l-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de casă. Nimeni nu a aflat că profesorul vostru și-a pierdut prin lagărele și temnițele comuniste de exterminare, 7 ani de tinerețe, mai precis Între 17 și 24. - Trebuie să mai adaug ceva: la Deleni a funcționat cu o superbie de neuitat, cenaclul artelor „Nicolae Labiș” cu expoziții de artă plastică și o revistă „Floare albastră” unde apăreau că o minune cuvintele, dintr-o altă viață, delicate, inocențe, dintr-o adiere unde amintirile păstrează viața că o primăvară. urtătoare și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
menținerea În societate la o talie bonsai. - Asasinarea fiului meu Alexandru Malin Tăcu, un adolescent efeb și poet congenital, imprimat cu un dosar de urmărire informativa specială la vârsta de 15 ani pentru vină că Dumnezeu l-a Înzestrat cu superbia și fascinația captivării. Victima unui asasinat politic cu autori cunoscuți. La pagina 33 din dosarul 84901, renumerotat, se vede În filigran mașinăria crimei În laboratoarele infernale, administrată În complexitatea ei de generalul maior Alexie Ștefan, șeful Direcției a 3-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
față ! Îi înfrunt și sunt prea plin de ei ! - scena 1), el își explică atitudinea provocatoare prin dorința de a pricepe evenimentele în care este implicat (De ce i înfrunt ?/ Vreau să-nțeleg și să exist, nu să-mi îmbuib/ de superbie inima ! - scena 1). Fără a desluși cauza nenorocirilor Tebei, Oedip se consideră victima capriciilor zeităților multă vreme favorabile lui și alege calea confruntării deschise cu acestea : Zeii ce m-au iubit, cu care-aproape-mi învălmășisem pletele, -și întorc/ de mine fața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nimic...! Titlul acestei cărți e, cred, un reziduu al unor ritualuri presimțite, din carne și din ritmul sîngelui, care își dezvoltă continuu propria poveste, propria curgere. Paznicul umbrei, paznicul zăpezii ... ! Să păzești zăpada să nu se topească, în martie, iată superbia inutilității care ne hrănește. Titlul unei cărți e numele său din buletin. Ca autor, cînd dai numele final cărții ai sentimentul că ai ieșit de la "starea civilă". Care ar fi poemul pe care îl prefer, din această carte? "Metamorfoza", de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
filosofii a științelor și a creat un cuvânt, un mic cuvânt, pe care lumea întreagă, cred, l-a primit: cuvântul „sociologie”. Prin urmare, dragă domnule Wikander, străduiți-vă să vă păstrați îndeajuns stăpânirea de sine pentru a disprețui dinainte cu superbie eventualele critici și a îndepărta acele scrupule de imperfecțiune care vă fac să nu fiți niciodată îndeajuns de mulțumit de dvs. înșivă ca să îndrăzniți să produceți! Priviți acel legământ prin care v-ați încredințat științei și spuneți-vă că ea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
una relativă - de pocăință, mea culpa, Întoarcerea Încă o dată a feței spre Cel Prea Înalt care ne iartă totul cu această „condiție”: umilința, asumarea condiției noastre umane limitate, supusă erorii și „atracției” ei. Una din aceste „erori” este, fără Îndoială, superbia, orgoliul și disperarea umană vin uneori În consecința acestui „păcat”, al absolutizării persoanei și rațiunii umane. (Pe altarul din stînga celui mare În catedrala Sf. Mihail din Cluj, Christul cară, odată cu crucea sa, o mantie de aur a păcatelor noastre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lucrat vreo două decenii, Înzestrând Biserica Catolică cu un necesar Îndreptar al ierarhizării lor. Or, pe mantia de aur, grea de păcate, a lui Christ „de la Cluj”, peste avariție sau homicidus, de exemplu, se află, pe locul cel mai Înalt, Superbia, orgoliul. Deoarece acesta, ca și disperarea, Îl exclud pe Creator din ordinea Universului moral și fizic, contribuind la „Înnebunirea” credinciosului, la pierderea echilibrului său străvechi și „adaptat”. La cele ce se Întâmplă și azi În lumea noastră contemporană și nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că ambianța de la "Capșa" nu e "tocmai boierească". Noncitadinul stabilit la București, om al pădurilor și apelor, e stingher. Lui G. Călinescu, care-l revăzuse în redacția Adevărului literar (la 3 februarie 1937) i se părea plin de vanitate și superbie: Se vede cât de acolo că este încredințat a fi cel mai mare scriitor" (Scrisori și documente, 1979). Chiar în același 1937 (la 24 decembrie, aflat la cură la Karlsbad) un Sadoveanu care dăduse Hanu Ancuței, Zodia Cancerului, Baltagul, Creanga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și încrâncenări. Drept care sunt pornit să cred că literatura tânără de la noi este bună, că tinerii scriitori, cei cu har, sunt de salutat pentru că ceea ce fac ei este să intre în acel miracol al continuității amintit, că în ciuda intemperanței și superbiei lor, a ipostazelor mai mult sau mai puțin vehemente și provocatoare ale "Nu"-ului lor fiecare nou venit în orizontul literaturii are dreptul de a nega valurile anterioare, este chiar mecanismul lovirii valului de mal ei confirmă de fapt organicitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în Nicolae Breban romancierul. Cu straniul său univers de trăiri morale, cu amețitoarele imersiuni în adâncuri sufletești nemaicercetate în proza noastră, cu personajele sale dimensionate multiplu, ca acel memorabil Grobei din Bunavestire, basculând între banal și mitic, între grotesc și superbie. A urmat în cariera lui N. Breban, scriitor de acum foarte cunoscut, comentat mult de critică și impus astfel de ea, se poate susține, atât atenției cititorilor obișnuiți, cât și celei a cercurilor puterii, a urmat deci în cariera lui
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]