484 matches
-
Ptolemeu a fost acela care a menționat existența lui Ophiucus ca una dintre cele 48 de constelații. Se considera ca echivalentul lui Ofiucus este Asclepios. Cel mai important eveniment care s-a produs în constelația Ophiucus a fost explozia unei supernove, care a avut loc pe 10 octombrie 1604. Ea a fost observată de Johannes Kepler, de unde i-a venit și denumirea steaua lui Kepler (SN 1604). Kepler și-a publicat descoperirea în cartea "„De Stella Nova in pede Serpentarii”", iar
Ofiucus (constelație) () [Corola-website/Science/303209_a_304538]
-
fost observată de Johannes Kepler, de unde i-a venit și denumirea steaua lui Kepler (SN 1604). Kepler și-a publicat descoperirea în cartea "„De Stella Nova in pede Serpentarii”", iar după Kepler nu au mai fost observate explozii ale unei supernove până în 1987. Ophiuchus nu are stele preeminente: Rasalhague, principala sa stea, este de magnitudine +2,08, iar restul constelației se desenează între 3 și 4. Aceste stele servesc pentru reperarea aliniamentelor locale, dar nu sunt niște „faruri” imediat reperabile cum
Ofiucus (constelație) () [Corola-website/Science/303209_a_304538]
-
de știință rămăseseră sceptici, de exemplu Sheldon Lee Glashow nu acceptă viteza supraluminală a neutrinilor din experimentul OPERA. Rezultatul experimentului a fost o eroare datorată unui cablu defect. Dacă neutrinii ar călători prin spațiu cu o viteză supraluminică, cu ocazia supernovei 1987A ei ar fi trebuit să ajungă la noi cu 4,2 ani mai devreme decât lumina supernovei, dar aceasta nu s-a întâmplat. Echipa a ajuns la presupunerea că greșeala din experimentul OPERA se datorează unei fibre optice care
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
Rezultatul experimentului a fost o eroare datorată unui cablu defect. Dacă neutrinii ar călători prin spațiu cu o viteză supraluminică, cu ocazia supernovei 1987A ei ar fi trebuit să ajungă la noi cu 4,2 ani mai devreme decât lumina supernovei, dar aceasta nu s-a întâmplat. Echipa a ajuns la presupunerea că greșeala din experimentul OPERA se datorează unei fibre optice care transportă semnalul GPS din exterior spre ceasul experimentului: fibra nu era bine fixată . Încă în cursul lunii mai
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
de aproape 1/30 din cea existentă de sodiu, deoarece potasiul este mai strâns în legătură cu solul sub forma silicaților. Ca rezultat, nu este eliberat imediat în ocean și este prezent și în biosferă. Forma stabilă a potasiului este creată în supernove, în urma procesului-r. Potasiul elementar nu a fost cunoscut în Roma Antică, iar numele lui nu derivă din latina clasică, ci mai degrabă din neolatină. Numele "kalium" a fost împrumutat de la cuvântul „alkali”, cuvânt de proveniență arabă, "al qalīy" = „cenușă calcinată
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
În contact cu aerul, manganul formează un strat de oxid protector. Manganul se dizolvă ușor în acid sulfuric diluat. Manganul face parte din grupa elementelor care se presupune că sunt generate în stelele masive cu puțin înainte de exploziile de tip supernovă. Permanganatul de potasiu este un reactiv chimic des utilizat în laboratoare datorită proprietăților oxidante, dar și în medicină ca dezinfectant și pentru tratarea externă a bolilor infecțioase ale pielii. Se folosește de asemenea pentru tratarea bolilor parazitare ale peștilor. Oxidul-bioxidul
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
Este produs în cantitate mare ca rezultat de fuziune în stelele cu masă mare, unde producerea de nichel-56 (care se dezintegrează în fier) este ultima reacție fuziune nucleară ce este exotermă, devenind ultimul element care se produce înaintea stingerii unei supernove ce duce la reacții ce împrăștie precursorii radionuclizilor fierului în spațiu. La fel ca și alte elemente ale grupei 8 (cadmiu, osmiu, etc.), fierul prezintă numeroase stări de oxidare, de la -2 la +6, deși cele mai comune sunt +2 și
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
diferite. Acest lucru face ca I să fie asimilat mai ușor în biosferă prin asimilarea acestuia în vegetație, sol, lapte, țesuturi animale etc. Excesul de Xe stabil din meteoriți a fost clasificat ca rezultat al dezintegrării izotopului I, produs de supernove, ce a creat praful interstelar și gazele din care este alcătuit sistemul solar. I a fost primul radionuclid dispărut care a fost identificat în sistemul solar timpuriu. Stadiul dezintegrării sale se află la baza datării radiometrice a sistemului de izotopi
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Cele patru săli de expoziție ale secției de științe ale naturii (accesul dinspre Parcul Copiilor) se bucură de cel mai mare aflux de public. În prima sală sunt ilustrate cunoștințele noastre despre univers prin colaje fotografice sugestive reprezentând galaxii, supergalaxii, supernove și sistemul nostru solar. O serie de machete ale unor rachete și nave cosmice punctează cele mai importante etape ale evoluției astronauticii în a doua jumătate a secolului XX. Sectorul central al expoziției este ocupat de către colecția mineralogică și cea
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
de izotopi de cesiu ce oscilează între valorile de 112 și 151 în masa atomică. Câteva dintre aceștia pot fi sintetizați cu ajutorul elementelor mai ușoare; în natură, aceste reacții au loc și în timpul procedeelor din interiorul stelelor bătrâne, precum și în interiorul supernovelor. Totuși, singurul izotop stabil este Cs, ce are 78 de neutroni. Deși acesta are un spin nuclear ridicat (7/2+), studiile rezonanței magnetice nucleare pot fi făcute la o frecvență de rezonanță de 11,7 MHz. Izotopul radioactiv Cs are
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
produs în interiorul stelelor prin intermediul nucleosintezei stelare. Elementele mai grele ca Fe au o energie netă care consumă energia solară de fuziune, deci nu se poate ca o stea să creeze în interiorul său xenon. În schimb, xenonul se formează în timpul exploziilor supernovelor , sau de către procesul de capturare al neutronilor de către o gigantă roșie, care au epuizat hidrogenul din nucleu, în timpul exploziilor clasice ale novelor și prin descompunerea radioactivă a elementelor ca iodul, uraniul sau plutoniul. Ocurența naturală a xenonului este întregită de către
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
forma unei supraabundențe de Xe. El a demonstrat că aceasta era produsul dezintegrării radioactive a izotopului I . Acest izotop este produs în cantități reduse prin nuclosinteza razelor cosmice și fisiunea nucleară, dar este produs în cantități mari numai la explozia supernovelor. Deoarece timpul de înjumătățire al I este relativ scurt, pe o scară de timp cosmologic, de numai 16 milioane de ani, aceasta demonstrează că timpul scurs între solidificarea meteoritului, respectiv înglobarea izotpului I în masa lui și momentul supernovei este
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
explozia supernovelor. Deoarece timpul de înjumătățire al I este relativ scurt, pe o scară de timp cosmologic, de numai 16 milioane de ani, aceasta demonstrează că timpul scurs între solidificarea meteoritului, respectiv înglobarea izotpului I în masa lui și momentul supernovei este relativ scurt. Acest aspect demonstrează că supernova și condensarea norului de gaz stelar au avut loc în perioada istoriei timpurii a Sistemului Solar. Aceste două evenimente (supernova si condensarea norului de gaze) au avut loc într-o perioadă a
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
este relativ scurt, pe o scară de timp cosmologic, de numai 16 milioane de ani, aceasta demonstrează că timpul scurs între solidificarea meteoritului, respectiv înglobarea izotpului I în masa lui și momentul supernovei este relativ scurt. Acest aspect demonstrează că supernova și condensarea norului de gaz stelar au avut loc în perioada istoriei timpurii a Sistemului Solar. Aceste două evenimente (supernova si condensarea norului de gaze) au avut loc într-o perioadă a istoriei timpurii a Sistemul Solar. Cu toate concepțiile
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
între solidificarea meteoritului, respectiv înglobarea izotpului I în masa lui și momentul supernovei este relativ scurt. Acest aspect demonstrează că supernova și condensarea norului de gaz stelar au avut loc în perioada istoriei timpurii a Sistemului Solar. Aceste două evenimente (supernova si condensarea norului de gaze) au avut loc într-o perioadă a istoriei timpurii a Sistemul Solar. Cu toate concepțiile asupra inactivității chimice a gazelor nobile, în decursul anilor s-au făcut totuși diferite încercari de a le combina cu
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
O supernovă este o explozie stelară mai puternică decât o novă. Supernovele sunt extrem de luminoase și cauzează o explozie de radiații care adesea este mai strălucitoare decât o întreagă galaxie, înainte de a dispărea după câteva săptămâni sau luni. De-a lungul acestui
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
O supernovă este o explozie stelară mai puternică decât o novă. Supernovele sunt extrem de luminoase și cauzează o explozie de radiații care adesea este mai strălucitoare decât o întreagă galaxie, înainte de a dispărea după câteva săptămâni sau luni. De-a lungul acestui interval, o supernovă poate radia tot atâta energie cât ar
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
explozie stelară mai puternică decât o novă. Supernovele sunt extrem de luminoase și cauzează o explozie de radiații care adesea este mai strălucitoare decât o întreagă galaxie, înainte de a dispărea după câteva săptămâni sau luni. De-a lungul acestui interval, o supernovă poate radia tot atâta energie cât ar putea emite Soarele pe toată durata sa de viață. Explozia elimină mare parte sau tot materialul unei stele cu o viteză de până la (o zecime din viteza luminii), declanșând propagarea unei unde de
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
sau tot materialul unei stele cu o viteză de până la (o zecime din viteza luminii), declanșând propagarea unei unde de șoc în mediul interstelar înconjurător. Unda de șoc duce la răspândirea unui nor de gaz și praf denumit rămășiță de supernovă. Există mai multe feluri de supernove care pot fi declanșate într-unul din două moduri, fie prin oprirea, fie prin pornirea bruscă a producției de energie prin fuziune nucleară. După ce centrul unei stele masive și bătrâne încetează să mai genereze
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
o viteză de până la (o zecime din viteza luminii), declanșând propagarea unei unde de șoc în mediul interstelar înconjurător. Unda de șoc duce la răspândirea unui nor de gaz și praf denumit rămășiță de supernovă. Există mai multe feluri de supernove care pot fi declanșate într-unul din două moduri, fie prin oprirea, fie prin pornirea bruscă a producției de energie prin fuziune nucleară. După ce centrul unei stele masive și bătrâne încetează să mai genereze energie prin fuziune nucleară, ea poate
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
tip, mai mic de explozie termonucleară alimentată de hidrogen la suprafața lor, explozie denumită nova. Stelele solitare cu o masă sub o limită de aproximativ nouă mase solare, cum ar fi chiar Soarele, evoluează în pitice albe fără a deveni supernove. În medie, supernovele apar o dată la fiecare 50 de ani într-o galaxie de dimensiunile Căii Lactee. Ele joacă un rol semnificativ în îmbogățirea mediului interstelar cu elemente de mase mari. Mai mult, undele de șoc propagate după explozie pot declanșa
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
de explozie termonucleară alimentată de hidrogen la suprafața lor, explozie denumită nova. Stelele solitare cu o masă sub o limită de aproximativ nouă mase solare, cum ar fi chiar Soarele, evoluează în pitice albe fără a deveni supernove. În medie, supernovele apar o dată la fiecare 50 de ani într-o galaxie de dimensiunile Căii Lactee. Ele joacă un rol semnificativ în îmbogățirea mediului interstelar cu elemente de mase mari. Mai mult, undele de șoc propagate după explozie pot declanșa formarea de noi
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
Mai mult, undele de șoc propagate după explozie pot declanșa formarea de noi stele. "Nova" înseamnă „nou” în limba latină, o referință la ceea ce pare a fi o nouă stea, foarte strălucitoare pe sfera cerească; Prefixul „super-” face distincția între supernove și nove, obișnuite care implică și ele creșterea în strălucire a unei stele, dar mai puțin și printr-un cu totul alt mecanism. Prima supernovă atestată istoric, SN 185, a fost văzută de astronomii chinezi în anul 185 e.n. Cea
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
a fi o nouă stea, foarte strălucitoare pe sfera cerească; Prefixul „super-” face distincția între supernove și nove, obișnuite care implică și ele creșterea în strălucire a unei stele, dar mai puțin și printr-un cu totul alt mecanism. Prima supernovă atestată istoric, SN 185, a fost văzută de astronomii chinezi în anul 185 e.n. Cea mai strălucitoare supernovă a fost SN 1006, descrisă în detaliu de astronomii chinezi și arabi. Supernova SN 1054 a produs nebuloasa Crabului. Supernovele SN 1572
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
obișnuite care implică și ele creșterea în strălucire a unei stele, dar mai puțin și printr-un cu totul alt mecanism. Prima supernovă atestată istoric, SN 185, a fost văzută de astronomii chinezi în anul 185 e.n. Cea mai strălucitoare supernovă a fost SN 1006, descrisă în detaliu de astronomii chinezi și arabi. Supernova SN 1054 a produs nebuloasa Crabului. Supernovele SN 1572 și SN 1604, ultimele observate cu ochiul liber în galaxia Calea Lactee, au avut efecte semnificative asupra dezvoltării astronomiei
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]