517 matches
-
generalizată, sau care manifestă neliniști excesive, păstrează ferma convingere că neliniștile lor le sunt utile în viață. Persoanele care suferă de tulburare de anxietate generalizată consideră că neliniștile lor constituie un mijloc eficient care le permite: - să controleze în manieră superstițioasă evenimentele viitoare, diminuând șansele ca ceva neplăcut să se întâmple; - să evite să fie dezamăgit sau să se afle în situația de a fi blamat; - să găsească cele mai bune mijloace de a face față unei probleme; - să fie motivat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sub forma unor precauții care se iau pentru a se asigura că evenimentul, sau consecințele de care se tem, nu se vor produce sau pentru a da impresia că șansele ca acestea să se producă sunt mai mici. Unele comportamente superstițioase (de exemplu, păstrarea unei labe de iepure) ajută, de asemenea, să se liniștească. La fel ca și strategiile de evitare, comportamentele de securizare participă la menținerea psihopatologiei împiedicând expunerea și desensibilizarea emoțională și contribuind la apariția efectului de ricoșeu al
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Tulcea (1906-1907) și Huși (din 1907). Literatură populară românească (1910), socotită de Ioan Bianu, în referatul însoțitor în vederea publicării, „de o însemnătate cu totul deosebită”, „de o mare valoare”, cuprinde 61 de balade, grupate după clasificarea lui G. Dem. Teodorescu (superstițioase și solare, istorice, haiducești, acestea fiind cele mai numeroase, domestice), 66 de colinde (la fereastră, de familie, de bărbat, de boieri mari, de negustor, de flăcău, de tineri, de băiat, de fată mare, de copil mic, de babă, de mocan
PASCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288708_a_290037]
-
cuvine a fi ocrotit de vulgaritatea predicilor de stadion și de efuziunea pietistă. În același timp, am pierdut prea ușor simțul apartenenței la o tradiție milenară, gustul pentru comuniune, discernământul duhovnicesc - pe scurt, tot ceea ce distinge adunarea liturgică de îmbulzeala superstițioasă ori mulțimea credincioșilor de o promiscuă aglomerație. Există ceva foarte prețios în noi, care trebuie recâștigat, mi se pare, prin experiența mistagogiei liturgice. Am putea tânji după un vis mai auster, chiar dacă nu poate fi transpus caligrafic. Memorialul lui Pascal
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
peste bord. își scosese la iveală și un manifest, prin care se proclama „eliberatorul“ insulelor și „vicar general al oceanului“. Tonul serios și hotărît cu care declara toate aceste lucruri, îndrăzneala sumbră a imaginației sale neadormite și exaltate, precum și spaimele superstițioase stîrnite de demența lui reală, se uniră pentru a face ca acest Gabriel să treacă, în ochii mai tuturor marinarilor, drept un sfînt. Mai mult încă, li-era frică de el. Un astfel de om nu putea fi de prea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unei specii de leviatan cu totul necunoscută. Dar cea mai uimitoare dintre toate relicvele de cetacee este uriașul schelet, aproape întreg, a unui monstru dispărut ca specie, descoperit în 1842 pe plantația judecătorului Creagh din Alabama. Cuprinși de panică, sclavii superstițioși din împrejurimi l-au luat drept scheletul unuia dintre îngerii izgoniți din cer. Medicii din Alabama au susținut că-i vorba de scheletul unei reptile uriașe, căreia i-au dat numele de „Basilosaurus“. Dar anatomistul englez Owen, căruia i s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de vas și-l însoțiseră un timp, scoțînd țipetele și gemetele acelea aproape omenești. Dar explicația aceasta nu făcu decît să-i tulbure și mai adînc pe unii dintre mateloți, deoarece mai toți marinarii nutresc în legătură cu focile un sentiment foarte superstițios, pricinuit nu numai de vaietele pe care le scot cînd sînt la ananghie, ci și de înfățișarea omenească a capetelor lor rotunde și a fețelor lor destul de inteligente, ce se înalță iscoditoare din apă. Pe mare, în anumite împrejurări, focile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să ștemuiesc crăpăturile, să torn deasupra catran, ca să se întărească bine și pe urmă să atîrn coșciugul la pupa, de-un belciug... Unde s-a mai pomenit să facă cineva asemenea lucruri c-un coșciug? Păi, unii dulgheri bătrîni și superstițioși s-ar lăsa mai degrabă legați de catarg decît să se-apuce de-o astfel de treabă. Eu, însă, mi-s făcut din brad noduros de Aroostock, nu mă sperii cu una cu două! Să îplutești legat de-un coșciug
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai mare de oameni să se roage la o anumită oră pentru a fi evitat un cutremur de pământ devastator? Aproape zilnic mediile de informare relatează atitudini, fapte ce relevă o mentalitate premodernă, o mentalitate care substituie credinței religioase speranțe superstițioase de tot felul. Succese sau eșecuri cotidiene la un concurs, într-o afacere, la o competiție sportivă sunt atribuite asistenței sau lipsei de asistență a divinității. Studenți prezenți la ceremoniile simbolice de inaugurare a unei biserici în incinta Universității Politehnice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sunt de origine evreu: nu Îmi port evreitatea ca pe un blazon, după cum nu o neg, ci mi-o asum cu toate implicațiile pe care le-ar avea pentru un intelectual critic secular, cum mă definesc. Nu sunt religios, ci superstițios! - sunt două lucruri diferite. Am Întâlnit În discuții cu amici de-ai mei utilizarea unor cuvinte sau calificative legate de minoritățile naționale din România, evrei sau unguri, care m-au șocat. Mi s-a Întâmplat de-a lungul anilor, și
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
se compunea existența noastră de atunci; pe seama dispersării noastre între mai multe țări, între mai multe limbi, pe seama tuturor acelor măști, pe care ni le impunea meseria noastră. Și încă, și mai mult, pe seama acelei iubiri pe care în mod superstițios refuzam s-o numim, eu, știind-o nemeritată, tu, crezând că era deja mărturisită de clipele de liniște din orașele aflate în război, unde am fi putut muri fără a cunoaște minutele de la sfârșitul luptelor, care veneau să ne redea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
este moartea. Vorbindu-mi despre cel care te trădase, a dezvăluit un amănunt comic, dar a redevenit imediat serios. „Locuiește la Destin, în Florida, spunea el. Un astfel de nume, sper că tipul nu vorbește franceza, te face să devii superstițios...“ Tăcu, regretându-și intonația și termină sec: „De altfel, biroul lui se află la Saint-Petersburg. Nu te vei simți străin.“ Moartea nu afecta viitorul, pentru că timpul acela imaginat, îmi dădeam acum seama, se rezuma la o singură clipă, foarte simplă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a psihanalistului de profesie. El dă consultații la domiciliu și vindecă prin mijloace barbare pe indivizii ce suferă de obsesia dublului. Însă toate aceste fapte ieșite din comun (toți ironiștii au cultul faptului de excepție și sunt, ca I. L. Caragiale, superstițioși) capătă, de la un punct, un sens mai adânc, parodia începe să devină parabolă. Chițimia, stimulat de un profesor escroc, lucrează la o invenție (perpetuum mobile pe calea ferată) și este vizitat noaptea de un alt Chițimia, acela căruia îi luase
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
În clasificarea textelor, s-au avut în vedere unul sau mai multe criterii (tematica, determinarea istorică, tipul de relații sociale reflectate etc.), de unde și varietatea categoriilor. G. Dem. Teodorescu, printre primii la noi, împărțindu-le în b. în: solare și superstițioase, istorice, haiducești, domestice. Clasificări mai recente disting b. legendare, vitejești (voinicești, haiducești), de conflict familial și social și istorice sau b. fantastice, vitejești (ciclul cotropitorilor turci, tătari, haiducii, hoțomanii), păstorești, despre Curtea feudală, familiale și jurnale orale. După alte criterii
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
camera albă, camera roz, camera albastră! —, dar nu toate trei erau ocupate. Ca acum. Camera albastră nu-i Închiriată. Maigret mai remarcă ceva. Nu vedea În jur nici o pată verde, nici un bibelou de această culoare, nici o pernă, nici un ornament. — Era superstițioasă? — De unde știți? Într-o zi, s-a supărat pentru că doamna Maleski adusese un buchet de garoafe și i-a spus că nu vrea acele flori afurisite În casa ei. Și i-a atras atenția doamnei Vireveau că, purtînd o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
puterea acelui loc“ (II, 57). Însă cum s-ar pu tea risipi în timp puterea naturală a unui loc și mai ales cea divină? Cei care spun așa ceva sunt de neînțeles. „Nu știu însă cum se face că acești filozofi superstițioși și aproape fanatici preferă orice decât să nu mai fie absurzi (ineptos).“ Ajung să creadă exact ceea ce nu e de crezut (quae non sunt credenda). Încât, te poți gândi că ei caută mai curând neinteligibilul ca atare decât ceva ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
timpului puterea acelui loc“ (II, 57). Însă cum sar pu tea risipi în timp puterea naturală a unui loc și mai ales cea divină? Cei care spun așa ceva sunt de neînțeles. „Nu știu însă cum se face că acești filozofi superstițioși și aproape fanatici preferă orice decât să nu mai fie absurzi (ineptos).“ Ajung să creadă exact ceea ce nu e de crezut (quae non sunt credenda). Încât, te poți gândi că ei caută mai curând neinteligibilul ca atare decât ceva ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și în masonerie, exercitând o influență decisivă în Loja Montana, care le ușura comanda asupra întregului Mare Orient Lusitan. Vom reveni asupra organizației și forței masoneriei în Portugalia. Trebuie subliniat, însă de pe acum caracterul terorist al carbonarismului și stima aproape superstițioasă pe care o dobândise mai ales în mediile muncitorești și marinărești. Alta Venta avea spioni pretutindeni, în așa chip încît Regina Amelia nu îndrăznea să șoptească ceva important vreunui ministru decât în mijlocul salonului pentru că până și telefonistul făcea parte din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca un răspuns. De altfel, încă din primul moment de când o văzuse pe fată, ea îi apăruse ca învăluită într-o aură de sfințenie, astfel că agresiunea lui Rutger căpătase în ochii săi semnificația unei intolerabile profanări. Acum mintea sa superstițioasă avea cele mai bune motive să se teamă de zeul copilei, căci experiența prin care trecuse fusese mult prea oribilă, mai presus de puterile celui mai valoros dintre războinici; în același timp, însă, se simțea mai mult ca oricând atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta voia noul nostru Dumnenezu creștin. Tu ai învins și asta i-a convins pe toți. Acum, însă, te întreb: când crezi că va ajunge Etius și cu câți soldați? Pentru un moment, Sebastianus, confuz încă din cauza logicii întortocheate și superstițioase a interlocutorului său, lăsă privirea în jos, căutând parcă răspunsul printre plăcile de mozaic ale pardoselii. înțelese că nu mai putea să mintă: cel puțin, nu în toate punctele. Se hotărî și, privindu-l drept în ochi pe regele burgund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
leneș deasupra desișurilor de brazi. Zeci de războinici se apropiaseră, între timp, pe cai, iar acum, strânși cu toții în jurul său, ascultau cu mare atenție ce spunea el. Pe fețele lor dure se puteau citi felurite expresii - de la batjocură la frica superstițioasă pe care neamul Hiung-nu o avea din totdeauna față de cei pe care îi invadaseră. Balamber îl mai întrebă: — Vorbești de o sihăstrie. Ce-i asta? O biserică de-a voastră? Acoperindu-și capul cu mâinile, omul scoase un geamăt lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a fi transmis acea infecție în familiile lor; nu mai știa câte femei de aceeași vârstă cu ea, prietene de-ale ei din copilărie, trăindu-și viața nepăsător, fuseseră foarte curând îngenuncheate de spiritul Testamentului, implacabil la austerele lor mame, superstițioasele doici și scheleticii diaconi însărcinați să vegheze la educația lor. Iar acum se gudurau cu urechile lăsate în jurul unor bătrâni oribili și băloși, care, trăgând cu ochiul la patrimoniul lor, împărțeau binecuvântări și sfaturi părintești, adesea fără ca aceasta să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la picioare mi s-au infectat cu o ciupercă nevăzută. Clar, toate astea era răspunsuri psihosomatice la stres. Dar la vremea aceea eram convinsă că erau pedeapsa pentru păcat; plata pentru că o trădasem pe Sheba. Eram încurajată în această interpretare superstițioasă de faptul că nici unul dintre remediile sugerate de farmacistul local din Eastbourne nu păreau să aibă nici cel mai mic efect asupra micilor mele probleme. În ziua de Crăciun, una dintre unghiile de la picioare, înnegrită, mi-a căzut și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Virgil Jones în timp ce urcau. Mediul cuiva este cu mult mai epic decât persoana respectivă. Evenimentele pot fi epice. Oamenii sunt rareori așa. Motiv pentru care ei consideră că un astfel de mediu e înspăimântător. Ți-am spus odată că sunt superstițios pentru că acesta este un loc unde se poate întâmpla orice. Sunt sigur că acum înțelegi ce am vrut să spun. Dar uite un alt fel de a reacționa: dacă se poate întâmpla orice, să ne asigurăm al naibii de bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
omului ceea ce merită. Să ai la dispoziție o eternitate ca să studiezi ceea ce te interesează e un noroc și o binecuvântare. Să trăiești în mediul sigur al acestui oraș este ceva ce aș numi un miracol dacă aș fi un om superstițios. Aici oricine se poate dedica domeniului său de interes și plăcerilor sale, fără să dea nimic în schimb. Oricine are parte de casă, masă și companie. Având toate acestea și jocul etern al tezei și antitezei, omul trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]