1,227 matches
-
capacitatea de a distrage indivizii, atrăgând atenția asupra lor, și nu asupra produsului sau a procesului de elaborare a produsului, dar probabil că principala prioritate rezidă în preferința individuală: dacă individul e motivat instrinsec să creeze, îndrumătorii lui - părinți, profesori, supervizori - trebuie să evite orice ocazie de subminare a acestui imbold; însă, în absența motivației intrinsece, este mai util să stimulăm noul comportament sau simplele lui tentative prin administrarea unor recompense. Ambele abordări pot explica rezultatele diferite ale studiilor experimentale, deși
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
poate fi realizată din trei perspective diferite: normativă, empirică și pragmatică. Abordarea normativă caută o normă, un standard și se concentrează asupra a două întrebări fundamentale: 1. ce ar trebui să fie supervizarea?; și 2. ce ar trebui să facă supervizorul? Din această perspectivă, unii autori au definit supervizarea în termenii funcțiilor administrativă și educațională ale acesteia. Spre exemplu, în Social Work Dictionary, Barker definește supervizarea ca pe „un proces administrativ și educațional utilizat extensiv în agențiile sociale pentru a ajuta
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
servicii de calitate celor asistați”. Aceste definiții se concentrează pe idei și idealuri, pe ceea ce ar trebui să fie supervizarea, pe obiective, fără a reflecta practica zilnică a procesului. Abordarea empirică încearcă să răspundă la întrebarea: „Ce face de fapt supervizorul?”. Cei care au încercat să ofere răspunsuri au colectat date empirice privind rolurile, stilurile și comportamentele supervizorilor în asistența socială. Spre exemplu, Kadushin (1992) a ajuns la concluzia că supervizorul este un membru al personalului administrativ care oferă servicii indirecte
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
să fie supervizarea, pe obiective, fără a reflecta practica zilnică a procesului. Abordarea empirică încearcă să răspundă la întrebarea: „Ce face de fapt supervizorul?”. Cei care au încercat să ofere răspunsuri au colectat date empirice privind rolurile, stilurile și comportamentele supervizorilor în asistența socială. Spre exemplu, Kadushin (1992) a ajuns la concluzia că supervizorul este un membru al personalului administrativ care oferă servicii indirecte din perspectiva funcțiilor administrativă, educațională și suportivă. Alți autori au identificat rolurile supervizorilor corespunzătoare unui număr de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
empirică încearcă să răspundă la întrebarea: „Ce face de fapt supervizorul?”. Cei care au încercat să ofere răspunsuri au colectat date empirice privind rolurile, stilurile și comportamentele supervizorilor în asistența socială. Spre exemplu, Kadushin (1992) a ajuns la concluzia că supervizorul este un membru al personalului administrativ care oferă servicii indirecte din perspectiva funcțiilor administrativă, educațională și suportivă. Alți autori au identificat rolurile supervizorilor corespunzătoare unui număr de patru domenii de specializare: servicii directe, organizare și administrare, training și management personal
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
rolurile, stilurile și comportamentele supervizorilor în asistența socială. Spre exemplu, Kadushin (1992) a ajuns la concluzia că supervizorul este un membru al personalului administrativ care oferă servicii indirecte din perspectiva funcțiilor administrativă, educațională și suportivă. Alți autori au identificat rolurile supervizorilor corespunzătoare unui număr de patru domenii de specializare: servicii directe, organizare și administrare, training și management personal. Aceste seturi de roluri reflectă funcțiile supervizării. Uneori pot apărea incompatibilități între roluri și funcții, cum ar fi cea administrativă și cea educațională
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
și management personal. Aceste seturi de roluri reflectă funcțiile supervizării. Uneori pot apărea incompatibilități între roluri și funcții, cum ar fi cea administrativă și cea educațională. Cu toate acestea, definițiile descriptive fundamentate empiric nu pot asigura o distincție suficientă între supervizori și practicienii care lucrează nemijlocit cu cazurile. Abordarea pragmatică nu se concentrează asupra furnizării unei definiții formale a supervizării în asistența socială, ci pe identificarea unor repere utile supervizorilor, pe de o parte, și pe clarificarea funcțiilor și sarcinilor supervizării
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
definițiile descriptive fundamentate empiric nu pot asigura o distincție suficientă între supervizori și practicienii care lucrează nemijlocit cu cazurile. Abordarea pragmatică nu se concentrează asupra furnizării unei definiții formale a supervizării în asistența socială, ci pe identificarea unor repere utile supervizorilor, pe de o parte, și pe clarificarea funcțiilor și sarcinilor supervizării, pe de altă parte. În ultimele decenii, definițiile funcționale ale supervizării s-au bazat pe un anumit echilibru între funcțiile administrativă, educațională și suportivă, însă au apărut dezbateri care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
nu numai congruente, ci și complementare. Alți autori (Erera și Lazar, apud Ming-sum Tsui, 2005) apreciază că ar exista o incompatibilitate între funcția administrativă și cea educațională, motiv pentru care mai degrabă ar trebui să fie separate, cea administrativă revenind supervizorilor, iar cea educațională unor consultanți. Studiile empirice arată că există diferențe între realitate și ideal: în practică, supervizorii alocă funcției administrative cea mai mare parte a timpului, deși susțin că funcția educațională ar fi cea mai importantă. În esență, supervizarea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
exista o incompatibilitate între funcția administrativă și cea educațională, motiv pentru care mai degrabă ar trebui să fie separate, cea administrativă revenind supervizorilor, iar cea educațională unor consultanți. Studiile empirice arată că există diferențe între realitate și ideal: în practică, supervizorii alocă funcției administrative cea mai mare parte a timpului, deși susțin că funcția educațională ar fi cea mai importantă. În esență, supervizarea reprezintă un proces prin intermediul căruia supervizorul facilitează, orientează și dezvoltă capacitățile asistentului social privind satisfacerea anumitor obiective profesionale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Studiile empirice arată că există diferențe între realitate și ideal: în practică, supervizorii alocă funcției administrative cea mai mare parte a timpului, deși susțin că funcția educațională ar fi cea mai importantă. În esență, supervizarea reprezintă un proces prin intermediul căruia supervizorul facilitează, orientează și dezvoltă capacitățile asistentului social privind satisfacerea anumitor obiective profesionale, organizaționale și personale. Aceste obiective sunt: competența, practica responsabilă, dezvoltarea profesională continuă, educația și suportul personal. Astfel, supervizarea reprezintă procesul care facilitează reflecția critică asupra acțiunilor, persoanelor și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
dezvoltarea profesională continuă, educația și suportul personal. Astfel, supervizarea reprezintă procesul care facilitează reflecția critică asupra acțiunilor, persoanelor și contextului practicii asistenței sociale. Acest proces are loc în cadrul relației profesionale stabilite între un asistent social supervizat și un asistent social supervizor, având menirea de a modela practica asistenței sociale. Scopul ultim al supervizării este acela al asigurării celor mai bune practici, a serviciilor de calitate, în conformitate cu politica și obiectivele organizației de asistență socială. Supervizarea reprezintă una dintre preocupările esențiale ale asociațiilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
cultură, identitate și orientare sexuală, dizabilitate, religie sau vârstă. Calitatea supervizării asistenței sociale este o condiție necesară pentru dezvoltarea și menținerea unor standarde ridicate ale practicii. Supervizarea presupune un proces de mediere între o organizație și un asistent social, unde supervizorul are rolul unui avocat care acționează în numele celor trei entități implicate: organizație, asistent social supervizat și profesie. Perspectiva istorică În decursul timpului, în diferite societăți s-au dezvoltat forme variate de ucenicie pentru asigurarea calificării, a pregătirii profesionale a forței
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
administrative întâlnite la nivelul agențiilor și relațiile de subordonare cu organismele publice sau private care asigurau fondurile pentru finanțarea serviciilor furnizate celor asistați. În esență, la vremea respectivă, supervizarea acoperea funcțiile de control și coordonare la nivelul unui Consiliu de Supervizori, la cel al unui Consiliu al Organizațiilor de Caritate sau la cel al unui Consiliu de Control. Termenul era aplicat mai degrabă inspectării și revizuirii programelor și instituțiilor decât supervizării individuale a asistenților care își desfășurau activitatea în cadrul unui program
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
se înregistra o mare fluctuație la nivelul acestor voluntari, fiind necesar ca la nivelul organizațiilor să existe un proces continuu de recrutare, formare și orientare; pentru aceste sarcini au început să fie angajați „agenți plătiți”, care pot fi considerați predecesorii supervizorului modern. Fiecare agent plătit era responsabil de un anumit număr de vizitatori. Atunci când o familie solicita ajutor, investigația inițială era realizată de agent, care prezenta apoi un raport în ședința săptămânală a comitetului local al organizației de caritate, unde cazul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
practicii cu politicile administrării, asigurarea funcționării corespunzătoare a serviciului de asistență socială. Funcția administrativă a supervizării are ca principală problemă preocuparea pentru implementarea corectă, adecvată și eficientă a politicilor și procedurilor unei anumite agenții. În acest caz, agenția îi conferă supervizorului autoritatea de a supraveghea și controla activitatea celui supervizat ; b) educațională: dezvoltarea educației fiecărui asistent care face parte din personal, într-o manieră concepută pentru a valorifica pe deplin posibilitățile sale în actul de asistență socială. Funcția educațională se concentrează
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
în ceea ce privește cunoașterea, atitudinile și deprinderile necesare locului de muncă combaterea ignoranței și dezvoltarea deprinderilor suportivă moralul asistentului social și satisfacția în muncă îmbunătățirea moralului și a satisfacției muncii Contextul organizațional modelează forma în care supervizarea este structurată și asigurată (furnizată). Supervizorilor asistenței sociale din cadrul organizațiilor ce desfășoară activități în domeniul serviciilor umane le revin trei roluri; aceste activități urmăresc să asigure o monitorizare comprehensivă sub trei forme de supervizare: personală, profesională și organizațională: a) supervizarea personală este focalizată asupra solicitărilor emoționale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
asigure o monitorizare comprehensivă sub trei forme de supervizare: personală, profesională și organizațională: a) supervizarea personală este focalizată asupra solicitărilor emoționale la care este supus asistentul în cadrul muncii. În procesul supervizării personale, cel supervizat este tratat ca un „prieten” al supervizorului, între ei existând o relație personală, informală; b) supervizarea profesională este focalizată asupra „echipării” asistentului social cu valorile profesionale, cu ansamblul cunoștințelor și deprinderilor necesare atât pentru rezolvarea problemelor, cât și pentru dezvoltarea personală. În cadrul acestei forme de supervizare, asistentul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
serviciilor furnizate și eficiența intervențiilor. Această perspectivă reflectă răspunderea organizației față de comunitate și față de sursele de finanțare. În acest context, cel supervizat este privit ca un angajat. Din acest punct de vedere, apare o distincție între supervizare și consultație: între supervizor și supervizat există o diferență semnificativă sub aspectul ierarhiei și puterii, care nu se regăsește la nivelul relației dintre consultant și consultat. Pentru o lungă perioadă de timp, supervizarea studenților și supervizarea personalului au fost considerate similare, însă, la sfârșitul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
standardelor și valorilor profesionale, ci mai degrabă din lipsa altor oportunități privind cariera. În plus, uneori nevoile practice au determinat încadrarea de personal fără o formare consistentă în domeniu, iar agențiile au pus un accent din ce în ce mai însemnat pe angajarea de supervizori care să exercite funcțiile administrativă și educațională. 10. Nevoia de control organizațional din partea agenției devine un imperativ în condițiile în care lipsește controlul efectiv din partea profesiei. Asociațiile profesionale din domeniile medicinei și dreptului controlează dreptul de practică, delegând responsabilități membrilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
și a tehnologiei este accelerat în domeniul asistenței sociale, făcând ca practicienii să nu fie pe deplin convinși cu privire la nivelul cunoștințelor lor și la modul în care acționează, de unde o mai mare tendință de a împărtăși responsabilitatea decizională cu un supervizor. 12. Natura distinctă a problemelor cu care se confruntă asistenții sociali și sarcinile pe care le realizează determină necesitatea disponibilității unei supervizări de factură suportivă. Situațiile care prezintă o mare încărcătură afectivă (conflictele maritale, abuzurile față de copii, boala, decesul, devianța
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
sistemelor pare să fi ajuns la apogeul contribuției sale pentru practică, iar terapia gestaltistă, ca și abordarea ecosistemelor par să fi ajuns la limitele lor teoretice. Există un reviriment al teoriei psihanalitice, o dezvoltare a teoriei comunicării. În aceste condiții, supervizorii sunt utili pentru clarificarea procesului de învățare la nivelul celor supervizați, în ceea ce privește abordarea teoretică și cea conceptuală. ● Modificările standardelor profesionale. Responsabilitatea stabilirii standardelor necesare practicării profesiei a trecut de la unitățile de învățământ la organizațiile profesionale, prin intermediul acreditării. Reglementarea practicii asistenței
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
acreditare și pentru menținerea standardelor profesionale. Totuși, unii specialiști apreciază că astfel de programe ar avea o contribuție limitată la promovarea competenței, în condițiile în care sunt monitorizate necorespunzător sub aspectele conținutului, consistenței învățării și gradului de aplicabilitate în practică. Supervizorii au responsabilitatea de a monitoriza cursurile de educație continuă la care participă cei supervizați și de a evalua gradul în care acestea contribuie la învățarea a ceea ce este necesar practicii asistenței sociale. Cursurile de acest tip au menirea de a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
a pus un accent mai redus pe supervizare. Epuizarea este asociată cu lipsa mecanismelor care să le permită practicienilor să facă față solicitărilor; atunci când ei se confruntă cu dificultăți, ar trebui să se adreseze pentru ajutor unor surse de încredere (supervizorilor). În absența acestor surse de suport, vor încerca să se descurce prin propriile forțe sau se vor adresa colegilor, ceea ce ar putea înrăutăți situația. Cercetările privind stresul în muncă au demonstrat de fiecare dată că supervizarea reprezintă un puternic antidot
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
suportive vizează satisfacția în muncă la nivelul asistenților sociali. Payne (1994) a identificat în literatura de specialitate mai multe obiective specifice supervizării asistenței sociale, care ar putea fi grupate în trei categorii: obiective care îi vizează pe cei asistați, pe supervizori și cele referitoare la management: Tabelul 3. Obiectivele supervizării asistenței sociale Obiective ale celor asistați Obiective ale celor supervizați Obiective ale supervizorilor Supervizarea trebuie să asigure condițiile pentru ca persoanele, familiile și grupurile asistate să primească maximum de beneficii și să
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]