82,980 matches
-
Dumnezeul meu mă digeră, Dumnezeului meu îi e foame, Dumnezeul meu se droghează, Dumnezeul meu înjură, nu face raționamente, e un ins direct, te scuipă în față, suferă, limbajele lui imediate sînt disprețul, dragostea și răzbunarea nu face politică, o suportă și o desfide, Dumnezeul meu stă cu toate curvele, stă cu peștii și pe toți îi iubește, și spune că toți vor învia, și tuturor le e un pic mai puțin teamă cînd vor muri, Dumnezeul meu face zi de
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
prin orașul deasupra căruia norii se cern, femeia mă ține în brațe așa cum scriu pe imaginea ei toate aceste rînduri ca într-un tatuaj decupat de pe pielea de sub care Dumnezeu a ieșit pentru ultima oară, nici el nu mai poate suporta fărămițat în ochii celor care-l privesc prin sita prin care el i-a cernut, plictisit ca o umbră sub haine de împrumut, om ca toți oamenii se face nevăzut și nevăzut rămîne - (această imagine stă ca o fotografie între
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
și n-am încă nici un roman pe masa de lucru, așa că îți vorbesc despre un roman pe care doar am de gând să-l scriu, trebuie neapărat să-l scriu, și asta cât mai curând. Proiectul unui roman... Știu că suporți greu atâta nonșalanță și dezordine din partea unui scârța-scârța pe hârtie niciodată mulțumit de ce-i iese de sub pană, visând la câte-n lună și în stele și sperând prostește că tocmai ce încă n-a scris ar avea o șansă să
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
nu ne pierdusem speranfa. Îi așteptăm în continuare pe americani. Care, în loc să vină odată, ne reproseau acum, de la distanță, că prea am stat cu mâinile încmcisate în fața terorii și prea ne-am lăsat călăriți că prostii și prea l-am suportat atâta vreme pe Piticul Scelerat. Dar cine a stat cu el la masă, desi știau bine ce-i poate pielea? Cine 1-a vizitat de-atâtea ori și-apoi 1-a primit cu ropote de aplauze pe peluza de la Casa
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
nenorocit nebun. Doctorul Sutu mi-a declarat că umflatura este de 99 de ori mortală și că numai al sutelea poate scăpa. Eu Însă rog pe D-zeu, daca este drept, să-i curme suferințele, căci nu mai sunt de suportat.” (articol scris la moartea poetului; este posibil ca Scipione Bădescu să fi fost să-l vadă pe Eminescu În spital, pentru că am văzut și alte persoane din Botoșani venite aici În vizită, de pildă primarul urbei, Hasnas.) Se cunosc exagerările
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
literar, ca să-i spunem astfel, care la Breban trece înaintea oricăror alte forme de trăire spirituală, aspirații sau pasiuni. Și aceasta încă din anii tulburi ai adolescenței și primei tinereți, când social drumurile încă nu se aleseseră pentru el, când suporta tot felul de „șicane sociale”, de discriminări din pricina originii burgheze și, încă mai grav, ca odraslă de preot greco-catolic, silit să trăiască mereu la margine și după „debarcarea” în Capitală, constrâns la ceea ce el numește „aventura singurătății” și la munci
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
că dracul nu-i chiar atât de negru și că „nebunul”, odată ajuns la putere, va face cu totul altceva decât a promis în ultimii zece ani (împușcări pe stadioane, naționalizări, expulzări, curățiri etnice etc.) Alții (cunosc destui!) nu mai suportă, pur și simplu, jocul de-a uite-Vadim-nu-eVadim și cred că mascarada trebuie încheiată cu orice risc, inclusiv acela de-a se vedea bagați în pușcării de gorilele acestui Mesia de doi bani. Nu știu dacă pesedeii chiar realizează pericolul în
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
1976. L-a reluat, cu modificări, într-un alt roman, Întâlniri paralele, din 1986, considerat de Valeriu Cristea, la apariție, „o carte matură a prozei noastre contemporane”, „un roman dens” (v. în Fereastra criticului, 1987). Dar amândouă versiunile avuseseră de suportat agresiunea cenzurii, autorul văzându-se constrâns să elimine părți din textul originar și să facă și alte schimbări. În sfârșit, a treia versiune, Țarcul, reprezintă forma restaurată a acestui roman a cărui scriere și rescriere s-a întins pe durata
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
martor”? Pentru a da un răspuns se cuvine a arunca o privire asupra condițiilor în care se desfășura viața literară în țara noastră, sub regimul comunist, chiar dacă amendat după 1964-1965, cînd presiunea ideologică era coroborată de cenzură, iar intelectualii neînregimentați suportau diverse persecuții administrative sau măcar agresiunea cercurilor protocroniste, inspirate de putere. Fără a fi ideală (ideală ar fi fost radicalizarea, riposta cetățenească imediată), rezistența, cîtă exista, avea nevoie de-o strategie inaparentă, „de culise”. Îmbinînd expresia insatisfacției, în proporția în
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
cîte un eveniment care a avut loc și în alte zone ale țării. Această situație deja cronicizată a dus la o anumită enclavizare a mișcărilor artistice din diferite regiuni ale țării, iar proasta comunicare face ca însăși sensibilitatea receptării să suporte nenumărate disfuncții. Dacă sudul României și Moldova, adică aproximativ spațiul vechiului Regat, se mai regăsesc în același tip de reprezentare și în același orizont de așteptare, Transilvania și Banatul, dar, în special, Transilvania, continuă să rămână un vast teritoriu necunoscut
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
Ciucurencu, Țipoia etc., adică generația artiștilor formați în libertate și intrați, apoi, la maturitatea lor deplină, în cea mai agresivă captivitate, el a trebuit să facă față unor presiuni contextuale și subiective pe care cu greu le-ar fi putut suporta un om obișnuit. Perfect racordat la momentul artistic internațional, cu o vocație indiscutabilă pentru cercetare în spațiul limbajului și în acela al codurilor artistice, cu o sensibilitate în care intrau deopotrivă sugestii expresioniste și art nouveau, el trebuia să supraviețuiască
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
sensul unei simple recuperări nostalgice a unei vârste poetice trecute. În Dragostea (1992), subintitulat poeme 1984-1987, volum cumva bilanțier, adunând restul de poeme de până la scrierea Levantului, există un poem, Rana, de care mi-am amintit citind aceste sonete: „o să suport condescendența tinerilor / o să las nasul în jos când o să vină vorba despre poezie, o să fac traduceri / ca să nu mă uite lumea, ca să pară că mai trăiesc, / sau o să-mi public cândva un volum de versuri din tinerețe / atât de proaste
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
fi stopate atunci de legi, dar nu și cele care limitau răsfățul femeilor. Sau, dacă s-au aplicat astfel de interdicții nu puteau fi decât temporare. După douăzeci de ani de la impunerea acestei legi, matroanele romane arătau că nu mai suportă frustrarea, agitau spiritele, atrăgeau de partea lor pe tribunii plebei, aglomerau amenințător străzile și intrările spre for. Noua Lysistrată nu mai apăra pacea, ci dreptul de a purta bijuterii și de a se îmbrăca în purpură. Lumea latină era mai
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
expuse, în vitrine, sculpturi egiptene și măști mortuare ale faraonilor; * n-am văzut o singură reclamă stradală la detergenți; reclamele la filme franțuzești sunt cu mult mai numeroase decât cele la producțiile hollywoo- diene, iar tinerii (post’68-iști) nu suportă publicitatea („La Pub manipule!”) și vandalizează toate panourile din metrou; am citit chiar și o poezioara tampițică scrisă pe pereți: „Oubliez qui vous êtes / Oubliez vos rêves / Soyez formatés / Suivez la Pub!” * pe panourile stradale din cartierele de margine, încadrat
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
aici o formulă demitizată. Și chiar profanatoare. Cărticica se încheie cu epitaf pentru pisică. Multiubitul animal de casă - despre care am citit într-o altă carte, nu de versuri, că e doar pe jumătate domesticit de om - moare, poetul nu suportă ideea, dar îi sapă totuși „o groapă/ de o jumătate de metru/ în fundul grădinii/ în cimitrul virtual al unei întregi dinastii/ de pisici“. Îi citește - doar e o pisică iubitoare de literatură - din „williams“ (William Carlos Williams, poetul american a
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
am simțit tot timpul că nu numai în jurul meu, al bibliotecii mele, dar și în jurul întregii literaturi a lumii se face vid. Carte de potop, de cutremur, de cataclism natural - după care totul devine incompatibil cu totul, gândul nu mai suportă florile, iarba îți devine indiferentă iar biblioteca - o ființă stranie. Ce mai vor toate cărțile astea? În adânc, scrupulous vorbind, Dostoievski nu-ți mai permite o pasiune pentru Hemingway, un amor pentru Holban, îți interzice o noapte cu Scott Fitzgerald
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
încep să-mi revină anumite imagini. Trebuie să mărturisesc că nici noua viață pe care o duc, nici mesele frugale cu care mă mulțumesc, nici adăpostul ăsta rustic, întru totul satisfăcător pentru mine, și nici această uimitoare capacitate de a suporta frigul care se lasă o dată cu apropierea iernii - nimic nu mă face să regret aspectele cele mai neplăcute ale vieții mele dinainte. Îmi aduc aminte că în perioada în care a început toată povestea mă aflam în șomaj, iar căutarea unei
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
atunci „[...]viața politică și spirituală românească a fost umbrită de o puternică raliere spre dreapta, de o intoleranță naționalistă și de sentimente xenofobe față de minorități.” Dar oare nu și „viața politică și spirituală” maghiară care, după scurtul episod bolșevic, a suportat consecințele instaurării primului regim fascist din Europa? Să apelăm la un arbitru, William M. Johnston, pe cât de documentat, pe atât de imparțial: „Între 1920 și 1944 - scrie acesta - regentul a reușit să facă din Ungaria cel mai rău format și
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
volumelor de poezie, proză, critică și istorie literară ale scriitorilor consacrați și ale debutanților de talent, situația stă cu totul altfel. Sunt unii, în orice caz, nu prea numeroși, care fac sacrificiul să-și publice plachetele, romanele, în regie proprie, suportând întreaga cheltuială. Dar majoritatea nu au această posibilitate și se străduiesc să ajungă pe listele de subvenții ale Ministerului Culturii, în speranța că sumele respective le vor asigura apariția. Speranță deșartă, pentru că subvențiile se micșorează de la an la an (fără
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
notarului, povești din vremea foametei, cînd grîul sosit de la americani e aruncat în mare de ruși. Pe cel de-al doilea personaj îl cheamă Spirache Florea și a fost învățător - un om stăpînit ani la rînd de spaimă, nevoit „să suporte erorile unui sistem judiciar rău croit“. Moș Gheorghe e cel care o trimite pe autoare la el: „Mergeți, doamnă, că-i cel mai bun orator di p’in părțîle noastri ș-a sî aibă ci vă spuni!“. Al treilea personaj
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
culinare, ci numai scrâșniri de dinți pe bază de amintiri și promisiuni electorale. Și tot din cauza marii pauperități românești, aflăm dintr-un amplu reportaj tv că deputatul Marius Iriza ocupă cu modestie o cameră dintr-un cămin studențesc, fiindcă nu suportă confortul de la hotel. Doamne, unde s-a ajuns!, așa că îi zic prietenului Haralampy: -Mă, bade, tu ești psiholog... Du-te și vezi ce e cu domnul Iriza, poate că încă nu e totul pierdut, doar camera pentru studenți. Da', la
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
să cred că Traian Băsescu încă mai emite mesaje ca și cum s-ar afla în opoziție. La fel cum cred că și tăierea firului scurt între Cotroceni și TVR nu e o măsură bine aleasă, deși cei doi președinți nu se suportă. Așa-numitul fir scurt dintre președintele României și cel al TVR e necesar în momentele în care președintele țării are de făcut comunicate urgente. Mă miră și nu prea reacția lui Valentin Nicolau după ce a aflat de scrisoarea lui Radu
O mare excepție: Radu Călin Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12037_a_13362]
-
se refugiază la Iași curînd după 1800, din pricina persecuțiilor la care sînt supuși macedoromânii de către stăpînirea otomană. Bunicul pictorului, Alexis, a purtat, pînă la venirea în țară, numele Rhesus, cu o evidentă rezonanță thracă, dar care, după sosirea la Iași, suportă succesive modificări grafice și fonetice ajungînd, în final, Ressu, după ce într-o fază intermediară luase și forma Resus. Remarcat ca un bun desenator încă din liceu, Camil Ressu se va înscrie mai tîrziu, în 1897, la Școala de Belle Arte
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
music-trotteri, ce au străbătut în lung și în lat drumurile muzicii savante, marcînd traseele numeroșilor turiști, alias publicul meloman. Prezența lor în istoria muzicii a permis fenomenului sonor să se nască și să moară în fiecare clipă, dar și să suporte o suită de dispariții ireparabile, de intrări și ieșiri pe o poartă pe unde se părăsește realitatea pentru a se pătrunde într-o existență ne-explorată care seamănă a vis. Intrări și ieșiri prin care orice creator și-a exercitat
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
lemn orășenesc al coanei Lenuța și care pârâi sub el ca un moșneag cârcotaș, de vechi ce era. Își amintise imediat de ziua când era plecat în Germania invitat la Universitatea din Köln, iar Sisi rămăsese singură acasă. Fiindcă nu suporta să stea singură, se mutase la Fița, prietena ei cea mai bună, decoratoare la un teatru, și care locuia pe una din străduțele ce se fac din Calea Dorobanți spre Floreasca, o uliță străveche, Pitarul Hristache. Cum avea să rămână
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]