339 matches
-
fin și temperat (pe care Catherine îl descoperă după Heathcliff, fiind fascinată și de el!), dimpotrivă, sugerează stabilitatea lumii civilizate, societatea echilibrată, menită să dea siguranță și încredere individului. Simbolic vorbind, conform aceluaiși registru psihanalitic, el devine ego-ul/ supraego-ul (eul/supraeul) freudian. E exact reprezentarea antinomică a lui Heathcliff. Așadar, Cathy nu oscilează propriu-zis între două iubiri la fel de puternice, cît între două personalități, între doi poli tipologici pe care nu și-i poate asuma integral nici în teorie. Identitatea ei se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
melodramă (unilateral, nesupus schimbării, egal cu sine, cu propriul id/se, cu propria "natură"), pe cînd Catherine Earnshaw rămîne un personaj de tragedie (complex, labil și chiar diform sufletește, din cauza mutațiilor, disproporționat în raport cu tensiunile dintre id/se și ego/eu-supraego/supraeu și, implict, cu cele dintre "natural" și "social"). Ambele sînt femei victoriene, dar feminitatea lor implică falii opuse din istoria psihologică a secolului al XIX-lea. Mai mult, Charlotte și Emily se confruntă, în realitate, în interiorul acestei ecuații estetice. Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
autonomiei estetice, dar și forma cea mai la îndemână de exprimare a protestului față de puterea opresivă. ,,Întoarcerea mitului" nu înseamnă așadar doar o ,,întoarcere a refulatului" - cum arată pe urmele lui G. Durand, Corin Braga- a ceea ce, în deceniul dejist, supraeul social politic respinsese, ci ea este mai degrabă ,,o întoarcere la mit", adică la o modalitate prin care se pot pune în discuție spații tabuizate ale regimului politic totalitar. Această formulă esopică bazată pe operația de selectare a unor mituri
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
mai direct competențele autohtone rămâne echivalarea terminologiei. Situația emblematică se dovedește în acest caz transpunerea din limba germană a celor trei instanțe fundate de Freud potrivit cu cea de-a doua teorie a sa privind structura aparatului psihic: sine, eu și supraeu. Pentru prima traducere a lui Freud în limba engleză, James Strachey alesese, nu fără controverse, o soluție care până la urmă a avut câștig de cauză, anume echivalarea în latinește a tuturor celor trei termeni prin id, ego și superego. O dată cu
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
în pod. E curios să aibă atâta chef de viață un om pe care nu-l atrage mai nimic. Slavă Domnului, am ajuns la vârsta când pot arde gazul fără să mă simt vinovat. Așa că-i dau cu tifla inconturnabilului supraeu posomorât. Am de scris patru pagini de proză belferistică în cam zece zile și-mi tot spun, degeaba, astăzi mă apuc. E dimineață, stăm de vorbă despre programul săptămânii. Adică, ce ar fi mai important de făcut. La capăt: „- Deci
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
cineva își face de lucru cu tot ce am scris, m-a apucat și compasiunea și rușinea. Vreo douăzeci de cărți! Azi-mâine, mai bine te ocupi de Balzac. Primesc volumul, îl recitesc și constat, nu prima oară, că am un supraeu excesiv de dur. Mi-e antipatic, cum se zice, până la Dumnezeu. Și atunci, de ce nu mă lipsesc de el? Răspund ca tata, când îl întrebam de ce nu s-a dus să vadă Viena, idealul lui, cât s-a mai putut: „Ei
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
să fiu nemulțumit. Literatura mi-a oferit-o indirect, prin cărțile din casă. De la 15 ani am știut ce este capodopera. Abia cu timpul am aflat și că așa ceva nu voi putea să fac. Dar tata nu mi-a fost supraeu. Dimpotrivă, m-a iubit. Strașnic l-am răsplătit! Iar faptul fundamental, bun și rău, al vieții mele a fost, cred, unul intrauterin, și anume efectul dorinței mamei mele ca eu să fiu fată. Pe jumătate i-a și reușit, producând
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
să ne dezlegăm de toate preceptele civilizației și în același timp am fost supuși, fără posibilitate de scăpare, implacabilei autorități a acestei autorizări. Camaraderia este totalitară pentru că ocupă toate instanțele, toate bastioanele aparatului psihic: impulsurile sunt încamaradate, eul este încamaradat, supraeul este încamaradat. Nu-ți mai este rușine decât de rușinea pe care a putea-o simți dacă nu ți-ai da frâu liber, la fel ca toată lumea și dacă ai rămâne pe calea cea dreaptă atunci când ți se ordonă să
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
impune tot mai mult în zilele noastre. După Brunner, întreaga societate ar tinde îngrijorător să devină perversă, motivele aflându-se în anumite particularități ale emancipării ultimelor decenii, emancipare declanșată și definită în cadrul dinamic al celor trei instanțe psihice clasice - eul, supraeul și sinele. Cu o intuiție exersată abisal psihanalitic, răzbătând uneori ca atare la nivelul vocabularului, Brunner nu ezită să atace o seamă de probleme delicate - aș observa, mai mult, că le caută, cu arțagul unei expresii de-acum mature și
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
factice, prin aspectul sau "lăcuit": "Distanță dintre mine și zburătoare trebuie ferm menținută/ pentru a supraviețui amîndoi,/ milă și demnitatea nu se pot scufundă în aceeași apă a sufletului,/milă pentru soarta să și demnitatea persoanei mele lăcuite/ de un supraeu îndelung exersat și care se poate totuși lesne/ sparge în mii de cioburi, rănindu-i pe cei apropiați (Amintindu-mi vară altui an). Cu cît discursul e mai încărcat de materie intelectual-estetică (e satisfacție laică, precum orice barochism), cu atît
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
i s-a părut lui Alexandrescu soluția normală și deloc înjositoare, de îndată ce a fost obligat să părăsească Tîrgoviștea natală, după moartea părinților săi. De acum încolo, pînă tîrziu, poetul s-a aflat în căutarea substitutului patern, găsindu-și pe rînd supraeul în diverse personaje: unchiul de la Mitropolie, ce i-a pus la îndemînă o imensă bibliotecă, vitală pentru formarea ca intelectual; concetățeanul său Heliade Rădulescu, în casa căruia va locui cîțiva ani, și de la care va lua lecții de poezie, pînă
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Fără divorț posibil/ Cu care trebuie să conviețuiești/ La bine și la rău” (Mariaj de conveniență). La șaisprezece ani există o atît de solidară relație între identitatea corporală și cea sufletească, încît orice dereglare a ei pare cu neputință. Un supraeu care-și proclamă iluzia eroică: „La șaisprezece ani știam: noi sîntem altfel./ Noi ne vom purta corect. Nouă nu ni se va întîmpla/ Tot ce se întîmplă vîrstnicilor,/ noi vom fi altfel, noi nu vom urla niciodată;/ noi vom evita
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
denumirea echivalentă de "revizionism neofreudian"), încurajarea "dezvoltării individualității" printr-o adaptare frustrantă și mutilatoare, conformistă, la cadrul social și politic existent (contrar teoriei critice a societății), în locul clasicei exigențe de întărire a eului în raporturile sale cu sinele și cu supraeul. Din păcate, cartea lui Miller, deși confirmă prin informație și prin nuanțe oportune pregătirea și experiența clinică a autorului, cedează încă din proiect tentației de a împărți în stânga și-n dreapta sfaturi despre cum ar fi mai bine să se
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
cu psihanaliza se joacă cu un comic nebun regizorul în alte filme. Visul transcrie în reprezentări atît limbajul obscur al dorințelor cît și pe cel al agoaselor, cei doi frați trăiesc în proximitatea unor dorințe în care eliberarea de cenzura supraeului cu tot bagajul său etic joacă un rol cheie. Niciunul nu este excepțional, Ian se ocupă de micul restaurant al tatălui lor, cel care a clădit cu dignitate o prosperitate decentă familiei, iar Terry lucrează la un garaj însă, visul
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
a fost unul dintre cele mai reușite. Scena "Ofelia, du-te la mănăstire" a fost descifrată în cheie psihanalitică, solicitând ajutorul publicului: unii se leagănă cu mâinile ridicate, alții strigă ceva din subconștientul Ofeliei, cei de pe ultimele rânduri descifrează zgomotos supraeul colectiv. E comic și vocea lui Cornișteanu le copleșea pe toate celelalte. în rest, s-a dovedit că nu e nevoie de un efort deosebit pentru a spune că "nici Shakespeare ăsta nu a fost așa de grozav", greu este
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
spune că sunt violentă. Așa este, violența îmi este caracteristică. Fără ea, nu pot să exprim neputința, dar și dorința imensă de a face limbaj. Violența în scris este singurul mod de a mă elibera de constrângerile instinctelor civilizate ale supraeului aristocratic. - Cum ați descrie drumul pe care l-ați parcurs, împreună cu poezia dumneavoastră? - Primele mele patru volume, Sânge albastru, Ceară, Poezii și Poeme albe sunt de un inefabil, ca să zic așa, indestructibil. Acolo am făcut și nu am făcut poezie
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
fi zis bogdaproste că a scăpat viu și nevătămat. Dar mă-nțelegi - mintea întreagă, pentru mine, e totuna cu temerile mele! Mintea-ntreagă e, pur și simplu, moștenirea terorii cu care m-am ales din trecutul meu ridicol! Tiranul ăsta, supraeul meu, ar trebui strunit, ticălosul ăsta ar trebui spânzurat de bocancii lui de front, să crape naibii! Cine dârdâise pe stradă, eu sau fata? Eu! Cine arătase îndrăzneală, cutezanță, curaj, eu sau fata? Fata! Fata asta dată naibii. — Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zone specifice a inconștientului european, și anume al inconștientului românesc. în tot ce a scris, Caragiale a studiat boborul, cu întreaga monstruozitate coșmarească a pulsiunilor sale. O societate decerebrată, redusă la stereotipii, ritualuri obsesionale, amoruri convulsive, verbigerație goală, în umbra supraeului ridicol al statuei Libertății din Ploiești. România lui Caragiale nu este o persoană integră spiritual, ci inconștientul ei pur. Nu există prințipuri, nu sânt instituții, nu apar centre de gîndi-re, nici o ordine istorică nu se poate închega. Mahalagiul e urmașul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că stăpânul lui, nemulțumit deja de prestația primelor silabe sonore, nu va întîrzia să-l cheme înapoi. Este limpede că de la bun început Sorin s-a purtat extrem de autoritar cu propria lui voce. Iar vocea aceasta, reprimată din copilărie de către supraeul stăpânului ei, obișnuită să se frângă și să se retragă la fiecare tentativă de ieșire prelungită în afară, a reverberat compensativ în partea nevăzută și mai ales neauzită a ființei lui Sorin. Energia acumulată din cenzuri repetate și din această
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mă descurc fără el. Ascult discuri, citesc, nu se Întîmplă nimic. În cele din urmă, nu mai rezist, Îmi implor proiectul să mă ajute. Iată-ne din nou față-n față. Mă ia peste picior: «N-ai să izbutești! Severitatea supraeului tău, nevoia ta de autopedepsire...» A! Parcă altfel glăsuia cînd era vorba de a străluci În fața echipei de reprezentanți care aveau să spună numai lucruri bune despre el tuturor librarilor francofoniei! Dacă stăteai să-l asculți, nu era un proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era tocmai raportul lui Leonard Bîlbîie, un inspector foarte dotat, cu putere și dorință de muncă, unul dintre aceia care într-adevăr erau născuți pentru a fi membri ai Serviciului său. Discret, abil, cu putere de adaptare rapidă, cu un supraeu mereu treaz, un ins practic și totuși neinteresat anume în reușita materială, trăia modest, dar comod și orice avantaj în plus era ocolit numai pentru că i-ar fi ocupat viața, iar viața lui era făcută pentru Serviciu și nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doamna N.R.-S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvîntul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad-Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s-ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atît din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
The Beatles în Yellow submarine. Arta lui Manara (un Manara simbolic legat de Federico Fellini prin proiectul unei pelicule niciodată realizate) produce, prin Giuseppe Bergman, un argonaut pentru care substanțele halucinatorii sunt poarta deschisă către tărâmul fanteziei emancipate de cenzura supraeului. Există, în imagistica lui Manara, vitalitatea alimentată de L.S.D. a vârtejului cu care se deschide Apocalypse now al lui Coppola. Banda desenată este mediul ideal spre a traduce acest joc cu visul și cu moartea, în decorul unei lumi descentrate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
doamna N.R.‑S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvântul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad‑Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s‑ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atât din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a armelor, În care tocmai intrase; dintr-un colț al Încăperii, Îl petrecea cu privirea, nevăzut, pe Thomas cel nesăbuit, căruia trebuia, vrînd, nevrînd, să i se alăture imediat, pentru ca nu cumva, la ieșirea din sală a trupului, să rămînă - supraeu neștiut - prins, pentru totdeauna, sub bolțile de piatră ale Escorialului. La mausoleu nu a mai mers. Thomas putea fi socotit, păstrînd proporțiile și arealul, un mascul Alfa. Un leu trona peste femelele din propria haită; un macac, de asemenea, peste
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]