706 matches
-
folclor, istoria literaturii și a științelor - este lucrarea Coordonate etnografice: civilizația și cultura. Definind cele două concepte și raporturile dintre ele, studiul amendează morfologia istoriei lui Oswald Spengler și încearcă să fundamenteze locul și rolul antropogeografiei și etnografiei printr-o supralicitare a factorului etnic în dauna celui social. Opiniile teoretice privitoare la arta scrisului se înscriu în coordonatele doctrinei maioresciene privitoare la progres și adevăr. Conservator în politică, M. este tradiționalist și academizant în gândire, adversar tenace al formelor fără fond
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
ele deja asumate de ideologiile românești contemporane, și oferă prea puține compensații - trăsături pozitive - care să întemeieze o identitate europeană a națiunii române echilibrată în raport cu identitățile naționale ale celorlalte popoare europene. În fața unei asemenea „agresiuni” la adresa identității naționale a românilor, supralicitarea unei identități construite pornind de la trecut, mai degrabă decât de la perspectivele viitorului, este o reacție normală. Ca urmare, până acum cel puțin, dezirabilitatea achiziționării de către România a unei civilizații de tip occidental, în funcție de care să-și modeleze propriile instituții sociale
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
fiind mai curând percepută că un fel de trădare de clasă. Preocuparea manifestată față de cuvântul „elită” arată În mod grăitor un dublu deficit de legitimitate, În raport cu ordinea socială tradițională („burgheza”), precum și În raport cu nouă ordine proclamata În societățile socialiste „fără clase”. Supralicitarea politică a acestor lupte pentru definire face că orice luare de poziție să riște a fi clasată drept „adeziune” la sau drept „contestare” a reprezentărilor sau categoriilor prestabilite. Analiza sociologică trebuie să țină seama de valoarea strategică a acestor lupte
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
clasa muncitoare, clasele populare), Între „conducere” și „aparat” (organizațiile de partid) se intersectează cu cele din interiorul grupurilor conducătoare, Între cadrele-activiști, ocupând posturi de decizie, și intelectuali („specialiști”, „tehnocrați”). Cele două grupuri diferă prin modurile lor diferite de reproducere socială: supralicitarea originii populare și a legăturilor necesare cu aparatul de partid căruia Îi datorau „totul”, cadrele-activiste au fost tot mai mult obligate să integreze un modul de reproducere școlară a poziției lor sociale; spre deosebire de acestea, elita intelectuală a căutat să definească
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
forță (1900) L. încearcă analizarea unei zone din viața politică autohtonă. El surprinde cinismul cu care unii politicieni își manipulează „victimele” după ce se văd ajunși în funcția dorită. Piesa abundă în lungimi și este lipsită de ritm dramatic, iar tehnica supralicitării contrastelor de caractere generează schematismul specific unor astfel de producții: Mircea - fratele altruist, Alexandru - fratele egoist, Sylvia - fiica vitregă a cărei venerație pentru tatăl decedat se transformă într-o ură patologică față de mamă, Zoe - mama vitregă care iubește cu pasiune
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
R. și-a ales drept obiect principal de studiu cronografia moldovenească. Pregătirea multilaterală i-a permis să cerceteze fenomenul cronicăresc integral, sub diferite aspecte: istoric, filosofic, literar. Lucrările lui se remarcă prin minuțiozitatea documentării și spiritul polemic, dar și prin supralicitarea aspectului ideologic în comentariul privitor la scrierile cronicarilor. A prefațat ediții de opere ale marilor cronicari apărute la Chișinău. SCRIERI: Cronicarul Ioan Neculce. Viața și opera (în colaborare cu Vasile Coroban), Chișinău, 1956; Slova cronicărească - ecoul bătrânei Moldove, Chișinău, 1974
RUSSEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289403_a_290732]
-
fost anunțați deloc. Cercetări experimentale mai noi (vezi Petty și Wegener, 1998; Baron și Byrne, 2000) arată că alături de fenomenul de asimilare distorsionată (biased assimilation), adică perceperea informațiilor care contravin atitudinii noastre ca fiind mai puțin valide și credibile și supralicitarea ca valoare gnoseologică a celor concordante, atunci când subiecții sunt expuși la asemenea informații „amestecate” (suportive și nesuportive, cum se mai numesc), apare și polarizarea atitudinală. Argumentele pro și contra unei atitudini pe care o avem sunt astfel evaluate și manipulate
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
acestuia și a demolărilor la care el este permanent supus. Cuvântul articulează interogațiile ce se ivesc din acest conflict și desenează cu sobrietate și decizie meandrele îndoielii. I s-au reproșat autoarei o tratare prea detașată a sentimentului și o supralicitare a insolitului, care, alături de sintaxa frântă și eliptică și de un anume ermetism, au generat câteodată impresia unor „exerciții de stil” lipsite de consistență lirică. SCRIERI: Amiaza mării, pref. Miron Radu Paraschivescu, București, 1965; Poezii, București, 1968; Moralizând fără glorie
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
umor și caricatură. E de observat că unii dintre colaboratorii de la L. vor domina ulterior, decenii de-a rândul, peisajul literar românesc. De la unii dintre ei vor emana idei și atitudini care vor contribui la degradarea treptată a atmosferei literare: supralicitarea „realizărilor” culturii sovietice, denigrarea și denaturarea unor valori naționale care nu puteau intra în tiparele noii ideologii, cultul personalității staliniste etc. L. a reușit totuși să mențină contactul cu literatura europeană, chiar dacă numai în anumite puncte coincidente, îndreptându-se mai
LUMEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
e atât literatură cât arhitectură, el s-a străduit să dea textului o soliditate de edificiu în care toate componentele structurante converg spre asigurarea unității totului. Piesa înscrie și un moment semnificativ în evoluția dramei psihologice românești. Debitoare naturalismului prin supralicitarea eredității, dar având afinități și cu teatrul ibsenian, Patima roșie este sincronă cu o direcție principală a teatrului european și, în anumite aspecte, anticipează formule viitoare. S. o subintitulează „comedie tragică”, denominație ce preludează „farsa tragică”, cultivată ulterior. Tehnica lui
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
un tot, care tinde să sondeze în adâncime mentalitățile epocii. Paradoxul este însă că, deși aspiră să exceleze în proza de analiză psihologică, lui S. îi reușesc mai degrabă notațiile abrupte și fugitive. Pasajele analitice suferă adesea de prolixitate și supralicitare, lungile deliberări ale personajelor fiind lipsite, de regulă, de motivațiile necesare pentru a declanșa crize de anvergură. După 1989 S. a publicat în Canada o suită de romane scrise în limba franceză, care împletesc obsesii autobiografice cu descrieri ale României
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
doua ediție în românește, într-un moment în același timp ingrat și propice: ingrat pentru că interesul față de acest tip de literatură e din ce în ce mai scăzut într-o țară pentru care soluția moștenirii comuniste este uitarea, însă propice fiindcă, după pierderea, prin supralicitarea lor, a preocupărilor pentru dramele victimelor totalitarismului și după eșecul lamentabil, cauzat de neprofesionalism, al cîtorva lucrări autohtone dedicate acestui subiect, o carte precum cea a lui Koestler este exact ceea ce trebuie ca cititorul dezabuzat, prea puțin convins de vînătoarea
Utopii trădate by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14993_a_16318]
-
și actoricesc) și „cultura rolului” (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările secvente, deși dominate de același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu, supralicitarea lui Aurel Baranga - și sunt deschise la inovație - studii despre teatrul experimental în Prezența teatrului (1968) și, tot aici, despre viziunea regizorală a lui David Esrig, iar cu altă ocazie despre Liviu Ciulei. Istoria dramaturgiei și artei scenice românești din
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
are indianiști: evident, nu unii comparabili cu Eliade, dar nici măcar unii onești și muncitori pur și simplu. În această privință suntem Încă sub realitatea, și așa dramatică, descrisă de Eliade În prefața la Cosmologie și alchimie babiloniană 2. Geneza și supralicitarea credibilitățiitc "Geneza și supralicitarea credibilității" Prin această singură nuvelă arborescentă, scriitorul Mircea Eliade a reușit să reintroducă figura doctorului Honigberger În cultura română (și să Îl facă cunoscut altundeva, datorită traducerilor nuvelei 3). Chiar dacă numai el știa diferențele dintre biografia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unii comparabili cu Eliade, dar nici măcar unii onești și muncitori pur și simplu. În această privință suntem Încă sub realitatea, și așa dramatică, descrisă de Eliade În prefața la Cosmologie și alchimie babiloniană 2. Geneza și supralicitarea credibilitățiitc "Geneza și supralicitarea credibilității" Prin această singură nuvelă arborescentă, scriitorul Mircea Eliade a reușit să reintroducă figura doctorului Honigberger În cultura română (și să Îl facă cunoscut altundeva, datorită traducerilor nuvelei 3). Chiar dacă numai el știa diferențele dintre biografia reală și scenariul propriu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
revistei „Curentul nou”, iar E. Lovinescu arată că atacurile lui S. stau pe o (parțial) falsă contradicție: „prin nediferențierea esteticului de etic și chiar etnic, H. Sanielevici era, în realitate, și sămănătorist, și poporanist; sămănătorismul l-a combătut numai din supralicitare etică, iar poporanismul tardiv și din motive de ideologie politică”, și anume ideologia liberală. Abstracție făcând de confuzia axiologică semnalată de Lovinescu și de frapantele erori de valorizare, la care se adaugă aserțiunea că poezia lui Octavian Goga ar fi
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
limite rezonabile: arta modernă occidentală, determinată de un capitalism alienant, este expresia imposibilității comunicării, scrie S. ipostaziind alegoric prima paradigmă. Citând cazul entropiei în artă, prin Norbert Wiener sau prin Max Dvořak, eseistul o deduce pe a doua, cea a supralicitării patrimoniului existent (academism, naturalism, formalismul lui Paul Klee, manierism), și invocă o serie de teoreticieni ai artei (Weidlé, Sedlmayr) și critici (Croce, Gramsci) pentru a arăta că aici accentul cade pe „cum” al actului, pe retorismul poeziei despre poezie, pe
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
publicului avizat în materie de literatură, fapt ce determină, după moartea poetului, ca o tăcere aproape totală să se întindă asupra activității lui. Practic nu i se acordă, în tabloul valorilor literare, nici măcar locul modest cuvenit, tocmai pentru că făcuse obiectul supralicitării conjuncturale în epoca dură a realismului socialist. Cazul T. a căpătat, într-un fel, trăsăturile unui „mit”, comportând, ca piesă componentă, și rolul jucat de fiul său, Sorin Toma, prin publicarea, în 1948, a articolului Poezia putrefacției și putrefacția poeziei
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
câteva principii configurative în eseistica premergătoare apariției articolului-program Sensul tradiției, texte semnate de Cezar Petrescu, Pamfil Șeicaru, G. M. Ivanov și mai ales de Lucian Blaga, al cărui articol din 1921, Revolta fondului nostru nelatin, va impulsiona, fără voia autorului, supralicitarea de către o anumită presă a ponderii componentei dacice din ființa națională. Convergent cu ortodoxismul lui Crainic este militantismul ortodox al lui Radu Dragnea, foarte activ colaborator al „Gândirii” în 1927-1930, susținător al ideii că întreaga cultură românească ar trebui să
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
21; Maria Vodă Căpușan, Ionescu și Urmuz, TR, 1970, 31; Nicolae Balotă, Urmuz, Cluj, 1970; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1970, 73-92; Cristea, Interpretări, 224-229; M. Nițescu, Din nou despre Urmuz, RL, 1971, 2; Florin Mihăilescu, Urmuz între supralicitare și negație, VR, 1971, 3; George, Semne, 305-312; Manolescu, Teme, I, 79-83; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 570-576; Piru, Varia, I, 315-317; Sașa Pană, V. Voiculescu și Urmuz. Din laboratorul paginilor bizare, MS, 1973, 3; Piru, Analize, 287; Balotă, Ion, 379-403
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
național în doctrinele estetice românești (1977). Noțiunea de specific național este o categorie care a suferit deformări începând cu gherismul, continuând cu poporanismul și sămănătorismul și terminând cu așa-zisa „estetică marxist-leninistă”. Riscul abordării unui asemenea subiect, practic devalorizat prin supralicitare sociologizantă, este asumat și evitat. P. vrea să se pronunțe exact, în scopul reabilitării ideii în cauză, și de aceea partea teoretică are în vedere definirea „semnificațiilor estetice ale specificului național”, iar partea a doua exemplifică susținerile teoretice prin figuri
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
nuanțată în psihologia personajelor. Narațiunile încearcă să surprindă momente de criză, cu mijloace destul de neconvingătoare. Cea mai întinsă dintre ele, Vocea, uzând de rupturi temporale și lacune în biografia personajelor (acum selectate din lumea cultă și artistică, citadină), suferă prin supralicitarea coincidențelor, a convergenței destinelor. Lăuntricul rămâne confuz, tenebros, autorul cantonându-se în explorarea comportamentelor, pentru care vădește intuiție sigură. În esență un moralist, exigent și blând totodată, scriitorul e dublat, dar nu fericit, de pedagog. Traducerile lui P. din Alexei Tolstoi
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
nu ține să exceleze prin expresivitate, nu simte nici tentația jurnalismului, dar intuiește fără greș esențialul unei opere. Pericolul pare a fi altul: aplicând o grilă de analiză mult mai complexă decât obiectul, criticul tinde uneori să îl deformeze prin supralicitare. Totuși, în majoritatea cazurilor, discursul critic probează nu numai o adecvare perfectă, ci și o capacitate unică de sinteză. De pildă, comentând titlul unui volum de Ioan Es. Pop (Ieudul fără ieșire), autorul îl justifică prin „faptul, în același timp
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
aceeași cu eroina, face o pasiune devastatoare și devine obiectul unei pasiuni de aceeași intensitate a colegului german amintit, Peter. Amândoi ar vrea să se unească prin căsătorie, însă familia acestuia se opune. Relațiile se complică și în cuplu, prin supralicitarea de către fată, până la tragic, a unor comportamente reprobabile ale băiatului, mai ales a celor cu tentă erotică. Asemenea Danei, personajul feminin din romanul anterior, Olga e o natură dificilă: anxioasă, inconsecventă, capricioasă. Expansivă interior uneori până la pierderea autocontrolului, deși hiperlucidă
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
suri”, lacul - din recuzita romantică - se preface într-un ceasornic absorbind lucrurile, lumina însăși poate fi „îmbătrânită”. De altfel întreaga natură este antropomorfă printr-o abundentă atribuire metaforică: hainele albesc la cusături, pleoapa cerului cerne cenușă, văzduhul mîngâie. Dar, prin supralicitare, procedeul devine manieră și își pierde din prospețime. Simțind capcana, autoarea o va ocoli în celelalte cărți. Urmând cele două fețe ale timpului, rodire și declin, strategia caracteristică optează pentru antifrază, ironie, pentru un fel de „înșelare” sistematică a cititorului
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]