1,369 matches
-
în schimb hîrtie pentru imprimarea noii lecturi "avizate" a operei lovinesciene, pe care și-o asumă N. Tertulian, în lucrarea E. Lovinescu sau contradicția estetismului (1959). În conformitate cu "recalificarea" tabloului literaturii, se ivește și un procedeu de "creație", un soi de suprarealism socialist, al cărui criteriu este "viteza de reacție" la evenimentul politic. Talentul devine astfel sinonim cu dexteritatea ancilara a "actualizării": "Încă din primul număr al revistei ăFlacăraă, o notă a redacției ne previne că ain primele 24 de ore de la
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
poezia/ m-a învățat să fiu mereu singur./ Trec pe străzi cu o sabie deasupra/ capului nimeni nu observă/ doar tu inima: ușa prin care plec și mă-ntorc/ în fiecare seară" (Elegie). În acest climat de supraromantism (pandant al suprarealismului), eul își pierde consistentă, devine lax. Narcis nu se mai privește fix în oglinzi, ci deambulează fantomatic prin luciul lor, trupul său însuși se multiplică în senzația de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
în expresie, Sabin Opreanu a refuzat încă de la inceput orice tentație a temelor picturii, a acelei exteriorități care fascinează firile slabe și compromite grav cele mai bune intenții. Nici portretul, nici peisagistica, nici natură statică și nici măcar fabulația lirico-onirică, acel suprarealism de buzunar, în capacana căruia scriitorul - atît că privitor, cît și ca actor - poate cădea cu multă ușurință, nu l-au interesat defel pe Opreanu. Pictură lui nu are nimic denotativ, nimic datat și nimic ostentativ. Ea este o eliberare
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
ipoteză mai mult decât tentantă, pentru care ediția lui Michael Finkenthal oferă suficiente probe. Ceea ce ne duce la concluzia că „generația pierdută”, din care fac parte cei doi poeți prinși în acest triunghi conjugal, a constituit incubatorul unei transformări a suprarealismului, care ulterior, atât direct (prin Gellu Naum, în primul rând), cât și indirect (prin Leonid Dimov), a alimentat postmodernismul generației ’80. Scrieri în proză. 1950-1970, acoperind ultima parte din perioada românească a lui Sesto Pals, nu și-a propus să
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
ediție reprezentativă pentru proza acestuia. Cum ceea ce s-a publicat până acum reprezintă doar vârful unui aisberg, se poate spune că Sesto Pals, deși plecat la Domnul în 2002, ne va mai rezerva surprize și în viitor. Adevărată mostră de suprarealism: refuzând să publice în viață, scriitorul devine o prezență publică activă, după moarte.
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
Mircea Anghelescu Suprarealismul este unul dintre puținele capitole ale literaturii noastre dintre 1930-1950, care a putut fi schițat și discutat fără mari omisiuni de nume sau de probleme, încă înainte de încheierea epocii proletcultiste. S-a întâmplat că o parte dintre suprarealiști, oricum adversari
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
sau Al.Sahia, cu Eliade, Cioran, Petru Manoliu sau... N.Roșu. Despre această perioadă, eseul lui Michael Finkenthal prezintă o serie de date care tind să contureze profilul unui tânăr intelectual interesat de domenii diverse în spațiul literaturii, inclusiv de suprarealism, despre care scria în „Rampa” din 1935 și observa „cu acuitate” întoarcerea acestei mișcări către arta medievală. Cu toate acestea, zice autorul, și „în ciuda acestei manifestări de elan suprarealist, Dolfi Trost a fost și va rămâne în anii aceia un
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
ani care, comentând cartea lui Julien Benda, declară peremptoriu că „rolul intelectualului conștient este să ajute forțele revoluționare prin toate mijloacele, prin scris sau prin acțiune fățișă”. Mai interesantă încă, pentru viitorul suprarealist din planul doi al mișcării și pentru suprarealism ca fenomen al cărui ecou e greu de explicat prin simpla atracție a manifestărilor produse, ar fi fost poate discutarea carierei reale de critic și de teoretician care se deschidea în fața tânărului Trost. Ea este susținută de un număr destul de
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
de M.Finkenthal, incursiunile tânărului critic impresionează nu numai prin informația din domeniu, ci și prin ușurința cu care se mișcă în sfera ideilor. Pentru aceste motive nu cred că în acest an 1940 se produce atragerea tânărului critic spre suprarealism; el dovedește o cultură mult mai largă decât aceea a presupusei revoluții continui, căci deși declară „arta realistă foarte aproape de viața socială”, nu putea, logic vorbind, să colaboreze acum și cu Virgil Teodorescu la cele câteva poeme suprarealiste datate, „autentificate
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
autorul, înainte de a propune câteva răspunsuri între care progresiva apropiere de doctrina curentului și posibila influență a familiei, nemulțumită de radicalismul său politic. Chestiunea este esențială nu numai pentru Trost, ci și pentru a putea înțelege forța de atracție a suprarealismului, în acei ani nebuni și nehotărâți de după război. Pe de o parte, prea scurta sa traiectorie literară, de la viziunea ideologic coerentă a unei umanități sortită inexorabil evoluției spre stânga („...nu va mai trece mult până în ziua în care critica literară
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
suprarealistă ne-a dat mijloacele de a vedea pentru prima dată” (Le profil navigable, 1945) nu poate să nu fie influențată de drama existențială prin care trecuse. Aceasta, cu atât mai mult cu cât cazul lui prezintă curiozitatea venirii în suprarealism după un foarte promițător debut critic. Detaliile biografice ar putea indica aici o pistă: ar trebui să fie urmărită informația școlară aflată în arhivele Liceului Lazăr, unde elevul Dolfi Trost, fiul lui Carol, născut la 9 mai 1916, la Galați
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
Laforgue și André Breton. Revenit în țară în 1931, între 1935 și 1951 se ocupă cu psihanaliza (în care s-a inițiat la Paris și la Londra). Placheta sa de debut, Furnal, publicată în 1935, reprezintă actul de naștere al suprarealismului în Grecia, poetul născut la Brăila devenind principalul promotor al acestui curent în țara sa. Plachetele apărute ulterior evidențiază o detașare de suprarealism și adoptarea unei căi proprii, originale, în care imaginația și inspirația se amalgamează într-un mod cu
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
Paris și la Londra). Placheta sa de debut, Furnal, publicată în 1935, reprezintă actul de naștere al suprarealismului în Grecia, poetul născut la Brăila devenind principalul promotor al acestui curent în țara sa. Plachetele apărute ulterior evidențiază o detașare de suprarealism și adoptarea unei căi proprii, originale, în care imaginația și inspirația se amalgamează într-un mod cu totul personal. Ediția românească ilustrează principalele momente ale evoluției poetului, de la începuturile suprarealiste până la anii maturizării și consacrării. „Recurgând, în egală măsură, la
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
un avânt și așa o vigoare, încât, dacă ar fi noapte, iar nu zi, ar fi doborât până și stelele”. Cititorul român, la prima întâlnire cu Embirikos, are la dispoziție toate reperele necesare pentru a se apropia de opera fondatorului suprarealismului neoelen. În paralel cu pertinentul și inspiratul studiu introductiv, această ediție-eveniment cuprinde o cronologie cu principalele date bio-bibliografice. În eseul său la fel de inspirat intitulat Sunetul, sensul și tăcerea în traducerea poetică: cazul lui Embirikos, profesorul canadian Jacques Bouchard, de la Universitatea
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
aflat numeroși membri ai Comunității Elene din Brăila (președinte Haralambos Karavias), a urmărit cu interes acest eveniment dedicat uneia dintre cele mai strălucite personalități cu rădăcini în orașul de la Dunăre. Salutul ambasadorului grec, care s-a referit atât la fondatorul suprarealismului grec născut la Brăila, dar și la grecii din Brăila de azi, care continuă tradiția înaintașilor lor, a fost urmat de intervenția traducătorului Antologiei, conf.univ. dr. Tudor Dinu, coordonatorul Departamentului de Studii Neoelene al Facultății de Limbi și Literaturi Străine
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
acordat de Societatea Elenă a Traducătorilor de Literatură pentru cea mai bună traducere din opera unui autor grec într-o limbă străină. Tudor Dinu a trecut în revistă principalele coordonate ale vieții și operei lui Embirikos, urmărind drumul poetului spre suprarealism, dar insistând și asupra altor fațete ale personalității scriitorului (a fost și prozator) și artistului (a lăsat o impresionantă operă fotografică). Istoricul atenian Leonidas Embirikos (n.1957), fiul poetului, specialist în istorie modernă (cercetător la Centrul de Studii asupra Asiei
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
suflet, și putea acționa de la distanță). Eroul romantic, individualist pînă în rărunchi, are un suflet care "crește," se revarsă în natură; omul și universul încep să-și răspundă unul altuia într-un mod msiterios. Poezia simbolista, românul proustian și apoi suprarealismul recreează prin puterea imaginației un univers sustras normativismului raționalist și însuflețit de o versiune modernizata a vechiului Anima Mundi medieval. "Individul" revoluției suprareealiste nu este suficient sieși, "ceva" (subconștientul, imaginarul, "viață") îl transcende fără însă ca aceasta transcendență să depășească
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
să evităm. Deocamdată ne lipsește unitatea interioară și exterioară. Trăim în discordie, ranchiună și arivism. Tipul uman dominant: omul-massă... Ce părere aveți despre literatura franceză contemporană? Literatura franceză a trecut în ultimul secol prin mai multe curente artistice. Înainte de război suprarealismul revoluționar, după război, "literautra și autorul angajat" au împărțit scriitorii în două tabere distincte: cei de stînga-comunistă, majoritară și cei de centru-dreapta, minoritară. A urmat marxismul, freudismul, structuralismul, destructuralismul, modernismul, "noul roman", postmodernismul și odată cu "sfîrșitul utopiilor" s-a revenit
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Pierzînd două degete de la mîna stîngă în primul război mondial, inventă o tehnică specială care îi permise să continue să cînte schimbînd mîinile. Neliniștile lui artistice l-au făcut să abordeze din frageda tinerețe domeniul literaturii, instalîndu-se în dadaismul și suprarealismul primei epoci. Toată producția care urmă a fost puternic impregnată de un umor negru care, totuși, nu i-a alterat profundele calități umane." etc. La un an de la dispariția sa, Cesar Levano scrie un alt articol în revista Caretas (no
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
Cugler un precursor al lui Ionescu, un alt scriitor de origine română." Și mai departe, după episodul din război și cel referitor la pierderea celor două degete: "Odată terminat marele război, el se încadrează în rîndurile literare ale dadaismului și suprarealismului. E curios că un alt scriitor de origine română, Tristan Tzara, a fost fondatorul mișcării Dada. Una dintre povestirile lui Cugler cele mai colorate de humor negru este Superbardul, populată, pare-se, de fantasma lui Tzara" etc. Și mai departe
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
întîmplat după ce scrisesem o schiță (Apărută în Duminica muților)... Un cîntec unguresc pe care l-am auzit întîmplător și care mă urmărește de atunci. Am pus pe cineva să-mi traducă textul, știind că, în materie de înjurături, și de suprarealisme, limba maghiară întrece uneori orice limbă, totuși cunoscătoare... Cîntecul, în ungurește, sună așa, sper că-l reproduc corect, - în carnet l-am scris citeț cu litere mari, de tipar, ca să fiu mai sigur: Anyám, én nem ilyen lovat akartan. Ceea ce
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
și a unei viziuni a celui studiat din cioburile poemelor (cu rare, totuși, inserții biografice), identificarea, normal, a temelor și a esteticii în care se înscrie combinîndu-se cu prinderea alunecărilor spre rigoarea clasică, spre puritatea muzicală a versului, aversiunea pentru suprarealism (de așteptat de la un apărător al rigorii clasice și al "inteligenței poetice"), din care salvează doar libertatea asociativă. Un loc aparte îl ocupă vechii membri ai "Cercului literar" și cei formați în atmosfera Sibiului anilor '40-'50: în primul rînd
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
a decepției neputincioase, ci ca un activ și foarte personal înțeles conferit inadaptării la urît, la tot ce se asociază îngustimii provinciale, nefericirii, singurătății sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele bacoviene. Frigul, umidul, astenicul terorizant, categorii obsesive într-o estetică fundamental compensatoare față cu realul demențial semnalează
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
proză: "I-aș spune cititorului că, datorită pesemne structurii mele intime, cristalizarea lentă a prozei nu m-a atras niciodată prea mult. În plus, poezia (înțeleasă înainte de orice ca mod de viață) mi-a anihilat a priori avantajele oricărei premeditări." Suprarealismul din Zenobia este un atac programatic împotriva "premeditării": imagini surprinzătoare, ruperea oricărui fir epic, reflecții necamuflate chiar asupra prozei pe care o citim etc. Interesantă este și latura biografică a "romanului". Într-un interviu realizat de James Brook, poetul sublinia
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
mai mult decît o credință poetică, este o cheie pentru citirea unor texte precum Zenobia. Experimentul dă un plus de veridicitate, de autentic, actului literar. Restul volumului (Medium, Poetizați, poetizați...) cuprinde texte scrise mult înainte de Zenobia (majoritatea în anii '40). Suprarealismul în proză cunoaște încă de atunci aceeași apropiere de tonul confesiv, de persoana întîi. Autorul relatează experiențe (onirice sau nu) teoretizează, comentează, cultivîndu-și indiferența față de uniformitatea stilistică și amintind tot timpul ținta principală a fiecărui rînd.: "Mă opresc mereu la
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]