559 matches
-
O cârjă lungă împunge femeia în brațul stâng, furca ei amestecându-se cu mâneca acesteia, de parcă ar sprijini-o într-o rugăciune. În 1933-1934 Dalí a ilustrat Les Chants de Maldoror de Lautréamont (una din cărțile cele mai prețuite de suprarealiști, violentă și halucinatorie), despre care spunea că este cel mai bun echivalent al Vecerniei lui Millet. De fapt, multe din ilustrațiile sale, reprezentând variațiuni pe teme de canibalism sexual, moarte și erotism, au drept punct de plecare tabloul lui Millet
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și erotism, au drept punct de plecare tabloul lui Millet. Una dintre ele mai ales, în care Saturn își devorează copilul prins într-o mașină de cusut, este o referință directă la o expresie a lui Lautréamont, mult citată de suprarealiști pentru simbolismul ei erotic: "frumos ca întâlnirea accidentală dintre o mașină de cusut și o umbrelă pe masa de disecție". În mod cu totul surprinzător, Dalí interpretează mașina de cusut și umbrela ca două figuri din Vecernia lui Millet. Imagini
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
lui Antoní Gaudí; umbrele micilor statui din ipsos reprezentând-o pe Venus, care par să plutească, sugerează siluetele din seria Angélus; bustul lui Voltaire evocă faimoasa sa imagine dublă din Piața de sclavi, iar trandafirul plutitor amintește de Gradiva, muza suprarealiștilor și nume de alint pentru Gala. În partea opusă șevaletului, o Venus din Milo în viziune cubistă amintește de experiențele lui Dalí de a modela în ipsos, la Școala de artă, o Afrodita, imagine a femeii, zeița al cărei erotism
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
aceasta din pricina că luările de poziție cele mai «puriste» provin de la scriitori care ocupă poziții În zone din cele mai eteronome ale spațiului, exercitând o altă profesie principala, intelectuală sau nu, cum este cazul anumitor avangardiști din anii ’20 sau suprarealiști din anii ’40, În vreme ce pozițiile cele mai instituționalizate și permițând o muncă «profesionistă» de scriitor reveneau altora, mai curând realiști, ale căror opere puteau fi atașate Într-un fel sau altul unui program de construcție a identității naționale. Poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
care clocotea și aduna în miezul său crema artiștilor din țară și nu numai, alăturând orașul celorlalte centre europene culturale de elită. Formele lui Brâncuși și unitatea esenței lor colindă prin expoziții întreaga lume. Tristan Tzara, Barbu Fundoianu și alți suprarealiști și dadaiști pleacă să cucerească Parisul. Mulți încă se lansează în revista Contimporanul, a lui Vinea, o altă voce de marcă a avangardei, alături de Gherasim Luca, Ilarie Voronca, Gheorghe Dinu (Stephan Roll) sau Alexandru Binder (Sașa Pană). Nicolae Tonitza, Camil
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
controlat, de tablă de șah, care amintește de peisajele lui De Chirico. La T. este izbitoare construcția geometrică a imaginarului, straniul are la el o splendoare exactă, eleată, o eleganță și un fast baroc-orientale, nu dinamism, exuberanță suprarealiste, deși de suprarealiștii români îl apropie câteva procedee, precum lungile concatenări, mai ales nominale, ca și metaforismul luxuriant. Se apropie în egală măsură de ermetismul lui Ion Barbu, inclusiv de rețeaua conceptuală a acestuia (unul, nunta, somnul, temele erotice, cosmogonice etc.). Uneori chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
carte de reportaje, De la Porțile de Fier la Poarta sărutului (1970). Versurile și prozele scurte publicate de I. în „Bilete de papagal” nu relevă un har autentic, dar ucenicia la școala lui Tudor Arghezi și mai târziu înrâurirea unora dintre suprarealiști nu rămâne fără urmări. Achizițiile sunt fructificate substanțial în mai multe texte critice, unde comentatorul caută să fixeze tendințele momentului, fie sintetic (Spiritul nou), fie analitic, prezentând capodopere semnate de R.M. Rilke, Marcel Proust, J. Wassermann, Charles Morgan, Virginia Woolf
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
familiei mele îi era foame, țării întregi îi era foame și, fiindcă foamea bate rușinea, așa cum în armată funcția bate gradul, mă îndreptam spre abatorul din Titu atras de mirajul unor oase afumate. Gestionarul fusese fără echivoc, în modul acela suprarealist în care se purtau discuțiile despre carne, brânză și cafea în 1987: „Să vină domnul Tudor încoace și o să-i dăm din oasele noastre afumate“. Astăzi, invitația sună lugubru, dar pe atunci suna nu doar îmbietor, ci și exclusivist. Niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
devenit primul președinte al României (ceea ce Însemna transformarea președinției colective În președinție personală). A apărut, ca președinte, aidoma unui monarh, cu sceptrul În mână (spre entuziasmul lui Salvador Dalí, care i-a trimis o telegramă de felicitare; era, Într-adevăr, suprarealist!). Apoi, a urcat treptele puterii și Elena Ceaușescu, ajungând În cele din urmă numărul 2 din partid. Soții și-au Împărțit responsabilitățile, „primei doamne a țării“ revenindu-i politica de cadre, știința, tehnologia și cultura (doar era academician!). Fiul, Nicu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Întoarcerea sunt inițial acte cu semnificație ascunsă. Eliade o va dezvălui treptat, dând un număr de semne. Jocul cu gajuri În care Andronic antrenează grupul de bucureșteni (veniți din aceeași lume urbană, brutal profană, nepregătită pentru revelații) amintește de jocurile suprarealiștilor care urmăreau același scop: să elibereze capacități Închise, imobilizate de ticurile și reflexele impuse de etichete, să elibereze visurile, dorințele refulate. Jocul lui Andronic Îi pregătește astfel pe cei prezenți pentru participarea la actul magic de invocare și exorcizare a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
le schițează în fugă portretele. Entuziasmul lui P. capătă noi dimensiuni la Paris, oraș a cărui puternică individualitate, în primul rând artistică, o fixează memorabil. E fascinat de muzee (îi admiră pe impresioniști, însă nu și pe viitorii cubiști și suprarealiști) și de cafeneaua Closerie de Lilas, unul din locurile tradiționale de întâlnire ale poeților și artiștilor. Veneau aici și români, printre care St. O. Iosif și D. Anghel, ultimul fixat într-un portret sugestiv: „acest pachet de nervi, mic, slăbuț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
nouă direcție” în critică. După încă un volum de eseuri (Labirint, 1970), B. publică monografia Urmuz (1970), bine ancorată în tendința de normalizare a judecăților de valoare: se impunea reabilitarea avangardei românești, iar Urmuz fusese considerat un precursor chiar de către suprarealiștii români interbelici, el dând și numele unei reviste conduse de Geo Bogza (1928). B. dovedește că scrierile lui Urmuz nu sunt întâmplătoare și diletante (cum fuseseră multă vreme considerate), că insolitul autor avea antene prin care recepta primele manifestări ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
spații mai întinse. Poezia, proza, critica, dramaturgia merg împreună sub același steag estetic și cu participarea mai multor promoții de autori (criteriul generației rămâne secundar). Mai e de spus că în noua istorie ermeticii sunt despărțiți de dadaiști și de suprarealiști (ei conviețuiau în istoria lui G. Călinescu) și primesc acum o altă denumire: „de la parnasianism la manierism”, ceea ce pare corect și oportun. În fine, se introduce un punct de marcaj nou, anul 1930 (Orientări noi după 1930), considerându-se că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
schimbă titlul din Altă planetă în Metamorfoze (1934). În 1936 proiectează împreună cu Victor Brauner, Pericle Martinescu și Sașa Pană revista „Antagonism”, care însă nu mai apare. Este perioada în care pictează acuarele suprarealiste destinate ilustrației de carte. Unul dintre ultimii suprarealiști români, alături de Sașa Pană și Gellu Naum, N. pregătește, în 1937, cu ajutorul celui dintâi, placheta Spre țara închisă în diamant, care cuprinde poeme de un „suprarealism halucinant” (G. Călinescu). Poezia de început a lui N., ale cărei imagini sunt în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
Produce o serie de articole politice extrem de critice la adresa regimului Ceaușescu și începe elaborarea memoriilor, nereușind să ajungă decât până la întâlnirea cu E. Lovinescu. N. debutează în presă cu poezia Indiană, apărută în „Națiunea română” (1937), iar editorial, cu „romanul” suprarealist Povestea tristă a lui Ramon Ocg, publicat în 1941. Primul articol de critică literară este Panorama literaturii române, o recenzie la cartea cu același titlu a lui Basil Munteanu din „Luceafărul”, revistă a elevilor de la Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Într‑un cuvânt, artistul era un spirit religios și moralist cu o viziune destul de pesimistă asupra lumii care condamnă natura păcătoasă a omului. Cu toate acestea, artistul i‑a inspirat pe artiștii de mai târziu, în mod spe‑ cial pe suprarealiștii secolului al XX‑lea precum Salvador Dali32. 4.10. Albrecht Dürer - punte între arta nordică și Renaștere Născut la Nürnberg, Albrecht Dürer (1471‑1528) demonstrează un interes atotcuprinzător pentru lumea înconjurătoare și pentru figura umană iar în sti‑ lul său
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
harului creator, Sapientia, Iași 2001, 299. ConCluzie 151 La sfârșitul războiului S.U.A. cumulează supremația militară, avansul teh‑ nologic și științific, bogăția economică. New York‑ul se află înaintea Parisului ca pol artistic cosmopolit: numeroși artiști europeni de avangardă dintre care mulți suprarealiști și‑au găsit aici refugiul: P. Mondrian, M. Ernst, J. Breton, A. Masson, R. Matta, I. Mira, S. Dali etc. Galerii ca ale lui Peggy Guggenhe‑ im, reviste, critici influenți, susțin arta contemporană, iar Federal Art Pro‑ ject‑ul din
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
voi statui de stafii se ascund;/ Pe apa voastră cu fiori de stâncă/ Un zbor de vechi priviri plutește încă / Și-alunecând din gol, în voi coboară/ Năluca vremii de odinioară.” Onirismul romantic suportă un proces de contaminare cu cel suprarealist. Glisarea în vis are, de multe ori, o funcție compensatoare. Sensul este acela al dislocării din real și al călătoriei imaginative într-un univers liniștitor, golit de elementele ostile ale contingenței: „Prin lumi de nouri vom călători,/ Văzduh mai nou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
cubomanies non-oedipiennes (1946) ori cu tot grupul suprarealist (Gherasim Luca, Gellu Naum, Paul Păun și Virgil Teodorescu) realizează Infra-Noir (1947), Éloge de Malombra (1947) și textul Le Sable nocturne, inclus în catalogul de expoziție Le Surréalisme en 1947 (Paris). Activitatea suprarealiștilor români, înregistrată cu interes în Franța, e minimalizată și ironizată în țară. Ca urmare, T. emigrează, probabil în 1947 sau în 1948, căci în 1949 se afla în preajma lui André Breton, care îi aprecia ideile. Câtva timp după aceea, abandonându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
Ar fi fost un final. Nu știu dacă s-a întâmplat așa, habar n-am. De fapt, nu pot fi sigur dacă aia era maică-sa. Nici pe Șăfu nu l-am mai văzut de mult. La cât era de suprarealist ca personaj, îmi vine și acum greu să cred că l-am cunoscut. Am înțeles că ar face un doctorat în chimie undeva prin Italia. Sau Spania. N-am aflat unde a plecat atunci, în după-amiaza aceea când ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și alții. E cumplit ce-și permit să facă! Dacă nu se rezolvă, voi cere audiență acolo Sus, le voi spune că este pueril să interpreteze absurd texte absolut de bună-cuviință. Știi cum m-au etichetat deștepții aceia de Sus? "Suprarealist!". Auzi, Luciane, poezia mea e suprarealistă!?! Cred că-s și tîmpiți și iresponsabili. Dar ce să le ceri?! Numai că e dureros să fii scriitor, să-ți macini viața scriindu-ți cu ultima picătură de sînge cărțile, și oameni incompetenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și erou de anecdote, plasat de cei care-l evocau în situații dintre cele mai năstrușnice, stârnitoare de râs. Am fost însă mirat când l-am auzit la Capșa povestind despre el pe Tașcu Gheorghiu, pe la începutul anilor ’70. Fostul suprarealist, impenitentul boem și noctambul, devot al lui Mateiu Caragiale și traducător inspirat al lui Lampedusa, își amuza copios convivii mai tineri cu istorisiri despre profesorul Ciuntu. De unde să-l fi cunoscut? Eu știam că Tașcu Gheorghiu era constănțean, fusese elev
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vizitat la Deva, unde se refugiase și unde CONVOCAT LA DIRECTOR 159 eu mă aflam la unchiul meu, profesorul de geografie, de asemeni refugiat acolo. Părintele scotea acum, la Deva, o gazetă, așa că, luând în mână exemplarul din „romanul“ meu suprarealist Povestea tristă a lui Ramon Ocg, ce tocmai publicasem și i l-am dăruit cu intenția de a-l șoca, mi-a spus: „După ce o voi citi, voi scrie o recenzie despre cartea ta.“ Peste câtva timp, am primit, la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ultimul an, în care procesul de cristalizare s-a desăvârșit, cristalul intelectului meu delimitându-și toate fețele, când muzica modernă și pictura modernă au intrat în plămada mea spirituală, când am început să mă pasionez de filosofie, când am devenit suprarealist, când am asimilat cu extraordinară sete critica lui E. Lovinescu și când l-am cunoscut personal pe Blaga. Marea aventură, AVENTURA, îmi surâdea, viitorul apărându-mi încărcat de promisiuni, tentații garantate de configurația astrelor. Melancolia fundamentală a sensibilității și destinului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
artă, pornind cu El Greco și sfârșind cu Cézanne și Van Gogh, Rodin - ca să amintesc doar pe cele din seria somptuoasă „Phaidon“. Prin propriile mele înclinații, i-am descoperit pe impresioniști, îndrăgostindu-mă de ei, ca și, treptat, de cubiști, de suprarealiști (albume franceze). Dacă e adevărat că eram deosebit de sensibil la deformarea (defăimarea?) naturii și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu! - „decadent“ și ceea ce constituia fondul meu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]