495 matches
-
cele din urmă, ajunse victorios sub zidurile Cremonei. Soarele asfințea. — Luna... Antonius abia își mișca buzele arse de febră. — Luna a fost de partea noastră. — Antonius... Titus ridică lampa ca să vadă mai bine chipul generalului. Barba nerasă îi întuneca obrajii supți. Ochii sticloși din cauza febrei priveau câmpul de bătălie de lângă Cremona, acoperit de cadavre sub cerul de octombrie. În lumina blândă a asfințitului văzu cu ușurare armata flaviană care se apropia. Galopă spre legații săi, convocă o adunare și îi convinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apoi ceva în apă. Fata citește concentrată, zâmbește din când în când. Ce-ar putea-o amuza din desenele acestea țipătoare? În stradă, trec mașini cu girofare țipând. Un polițist strigă ceva în difuzor. Trece președintele la serviciu. Bibliotecara, figură suptă și ea, tot cu ochelari, se joacă la nelipsitul calculator. Aș vrea să trec prin spatele ei să observ ce urmărește atât de concentrată. Mi se pare o impolitețe. La masa din fața mea, față în față, o fată și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați Încă În derivă, care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau să spun ceva foarte, foarte jenant. —Elisa, cred că e mai bine să plec, am spus eu, slab. Nu mă simt prea bine și trebuie să mă scol devreme mâine pentru... Ea scoase un țipăt ascuțit, iar fața sa suptă se Însufleți. —Bette! Nu cred că vorbești serios! Ești practic virgină În ale Bungalow-ului și deja am ajuns. Ieșirile În oraș fac acum parte din sarcinile tale de serviciu, să nu uiți asta! Eram pe jumătate conștientă că cei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
trag zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea brăzdată ușor și obrajii supți, zăbovind în prag pentru a se orienta, părea o icoană vie. Se apropie apoi de mine șimi ia o mână, iar cu cealaltă mă prinde de umăr: „Sunt preotul Nil Dorobanțu”, „Petru Baciu din Bacău”, răspund eu. Simțeam nevoia unui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
un loc unde puteau să-l sfârtece liniștiți. Ce stricăciuni i-au făcut mortului tău? Danny se uită la Violu’, care se încolăci sătul, cu mușchii destinși, pregătindu-se să doarmă. — Localizate. Urme de dinți pe stomac, intestinele mușcate și supte. Trebuie să se fi întâmplat într-un spațiu închis, pentru că trupul era curat atunci când l-a găsit poliția. Conklin pufni: — Atunci elimină coioții și lupii. Ăia ar înnebuni și l-ar hali de tot. Și pe javrele alea nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
această imagine era infinit mai puțin grăitoare decât o alta, un detaliu pe care, dacă aș fi avut talent de pictor, aș fi pictat-o. Odată cu deschiderea porților, pe pod ieși o coloană de călăreți aproape În zdrențe. Aveau fețele supte, ca după o lungă Înfometare. În urma lor ieșiră femei și copii. Câteva din femei se apropiară de Ștefan și voiră să-i sărute carâmbii cizmelor. Voievodul descălecă și le ridică de umeri. Păși În mijlocul lor, se opri În fața unui băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și despletit Prin largi iatacuri alerga. Cu hohot lung ea blăstăma și tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat și umblet slabă ce‐i Topiți sunt ochii viorei De‐atâta vaiet ne‐ ntrerupt, și graiul stins, și obrazul supt, și tot vestmântul doamnei rupt De mâna ei ! Nu‐l dau din brațe nimănui, Închideți‐mă‐ n groapa lui - Mă lași tu, Fulgere, să mor? Îți lași părinții‐n plâns și dor? O, du‐ i cu tine, drag odor, O
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
MATERNITATE Priveam aceste țări, aceste spații, Cuprinse‐ ntr - ale mărilor hotare: Maternul pântec, după lungi gestații, Le‐ a împânzit cu neamuri și popoare. Prin ani de beznă, de nădejdi și luptă, Omul avu, alăturea de el, Iubita zveltă, fața mumei suptă, Adânc îndemn spre luminosul țel. Ca muma peste leagăn așteptând Să‐ și vadă pruncul înălțat în soare, Femeia poartă‐ n gestul ei și‐n gând Toată chemarea lumii viitoare. PRUNCUL (fragment) El vine de departe: nouă luni S‐ a tot
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Deci domnia mea... întărim lui Locman gerah... a-și stăpâni drept locul seu din Ulița Mare până în Ulița Strâmbă, după cum îi scriu scrisorile vechi i nouo... fiindcă s-au dovedit că fără dreptate și cu împresurare... s-au fost cuprinsu supt numile Bisericii Catolicești... pe care este tractirul și alte dughene, în fața Uliții Mari”. --Săracul Locman. De aici înainte are de furcă cu prefectorul Bisericii Catolice. Nici la 20 august 1777 lucrurile nu s-au limpezit. După cum spun vornicii de poartă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la Țuțora, au șădzut cu toată oastea de au odihnit 8 dzile... Vinit-au în primblare împărăția de la Țuțora la Ieși și s-au scoborât pe la Nicoriță în Căcaina și s-au suitu prin târgul boilor ș-au descălecat în câmpu, supt saivan, de la deal de târgul boilor. Și Duca-vodă merge cu toți boierii pre gios pe lângă împărăție. Și s-au tinsu câteva bucăți de atlazuri și de tăfți pre îmbe pățile de uliță pe unde merge împărăția. Iară dac-au discălecat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de la deal de târgul boilor. Și Duca-vodă merge cu toți boierii pre gios pe lângă împărăție. Și s-au tinsu câteva bucăți de atlazuri și de tăfți pre îmbe pățile de uliță pe unde merge împărăția. Iară dac-au discălecat împăratul supt saivan, Duca-vodă i-au închinat multe daruri: câțiva cai turcești cu podoabe scumpe și lighean cu ibric de argint și alte lucruri scumpe”... --După această aducere aminte, grație lui Ion Neculce, hai să urmăm calea spre mănăstirea Barnovschi, dragule. --Unde
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și alti dugheni cari stăpînesc acum di Biserica Catolică”. Și vodă Grigorie Alexandru Ghica la 2 mai 1777 hotărăște: „fiindcă s-au adevirit și s-au dovedit că fără dreptate și cu împresurare de la o vrme s-au fost cuprinsu supt numile Bisericii Catolicești acel locu a lui Locmanu, pe care iaste tractirul și alte dughene, în fața Uliții Mari, pentru aceea nici odănăoară Biserica Catolicească se nu se atingă de acest loc”. Și acum cred că ai băgat de seamă că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
avut întăi, după cum pre largu arată toate pricinile în anafora și fiindcă acmu să stâpînescu dughenile tot de vițe prefectorul, mă rog mării tale să mi se întărească anafora, și de cătră mărie ta și să mi se de dughenile supt stăpînire me...Robul mării tale, Locman gherah din Iași”. Și jalbele lui Lohman se țin lanț: una la 22 decembrie 1778 și alta la 18 noiembrie 1780. De această dată, însă, se plânge că feciorii lui Fote „neguțitoriul” i-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
hatmanului Vasîlie Rosăt, prin care afierosești și dăruiește monastirii Sfîntului Spiridon o cîrciumă cu tot locul ei...pe Ulița Cizmăriei, precum și doaî ceti de țigani ce le zîc Comăneștii și Coroeștii, însă acești țigani cu primire monastirii s-au lăsat supt purtare de grijă, adică a dăruitoarei și a fiului său comis Vasîle Rosăt”. Și tu crezi că acești țigani au fost lăsați de mănăstire în seama donatorilor așa pe ochi frumoși? Nuuu! Onorații donatori tot cu inimă curată spun că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dragule, că din acel inventar mai aflăm și unele lucruri despre starea mănăstirii: „Mănăstire Aron Vodă s-au aflat negrijită și pe multe locuri tencuiala oborâtă, cu turnul descoperit, fără ogradă, casile vechi și mai de tot descoperite. Iazul de supt mănăstire pe câteva locuri stricat și fără șarampoi și moara de tot risipită și stricată”. Halal gospodar, părinte! Apoi din câte ne aducem noi aminte aici erau călugării greci, pe când cei din Moldova au fost mutați la mănăstirea Hlincea. Așa că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
știi se afla în fața Curții domnești - și Podul Vechi. Și vodă a luat această hotărâre pentru că acel loc a fost „împresurat de către oamenii carei au locuri de casă de se hotărăscu cu locul domnescu”. Nici chiar heleșteul domnesc „din giosu supt Curte Domnească” nu a rămas nedat. Acest „locu cu iazul și cu vadul și dinpreună cu tot locul a șăsului Bahluiului cât au rămas nedat de alți domni... l-am dat danie... aceștii sfintei mănăstiri Sfântului Ioan Zlataust din Eși
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
clădirile de beton, aruncând înapoi o căldură însutită și o lumină așijderea. Atmosfera nu mai era strălucitoare. De-acum devenise malefică. —...deci în noaptea în care te vede prima dată ești mai slabă ca niciodată. Ești numai coaste și obraji supți, zicea Brigit. —Mulțam, am răspuns eu. Dar cum? Cu ajutorul chirurgiei? —Nuuuuu, a spus Brigit strâmbându-se gânditoare. Nu merge așa fiindcă ți s-ar vedea cicatricile prin rochița de șifon Dolce & Gabbana pe care o porți când verși paharul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avertiza grecul din Alexandria. Mută cartea de pe masă pe noptieră, de acolo pe radio, pe canapea. „De ce în Senat e această apatie? De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma... Să-l legitimeze, neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scrisori, telefoane, amenințări, scâncelile lor... n-ai voie să lungești țicneala, șefule, așa încheia pacientul povestea, n-ai voie, dom’le, fufele sunt fiare, lipitorile sunt fiare, asta sunt păpușile noastre, fiare. Iată următorul: călugărul convertit. Barba lungă, albă, obrazul supt, palid. Mâinile lungi, subțiri, diafane și zâmbetul acela îngăduitor, știutor, bătrânesc. „În numele lui Iosif și al lui Visarionovici și al Sfântului Stalin, amin.“ Degeaba i se explică și i se dau pilule, nu poate accepta că cel mai mare strateg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
omorârea lui. În întuneric, își petrece ultimele douăzeci și ceva de zile din viață. În dimineața zilei de 11 noiembrie, el deschide ochii pentru ultima oară. Se holbează la tavanul plin cu pânze de păianjen, la insectele uscate, cu seva suptă, prinse în ele. Ultima imagine pe care o are poporul chinez despre vicepreședintele Liu Shao-qi este aceea în care el ține o carte și încearcă să le explice dreptul studenților de la Universitatea Qinghua. Studenții râd și îl batjocoresc. Îl consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unt pe felia de pâine prèjitè, programul matinal continuè cu buletinul meteo care se încheie cu maximele zilei din principalele orașe, Dar eu sunt tot cu aparatul de râs în mânè, la baie și, uitându-mè fix în oglindè la obrazul supt, chiar cè am mai slèbit! încerc o senzație stranie, îndoindu-mè de realitatea din jur și de ceea ce vèd în oglindă de la baie, dar poate cè se înșalè la radio și nu e încè oră exactè, unde scrie cè ceasul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
piept. Ieși din cadă, se uscă frecându-și pielea cu un cearșaf aspru, apoi se examină în oglindă. Se privi din față și dintr-o parte. Trupul lui arăta la fel de bine ca în tinerețe. Mușchii fără pic de grăsime, pântecul supt, pielea netedă. Maturitatea îi adusese doar un plus de vigoare. Se îndreptă spre o mică instalație de porțelan din colțul odăii și începu minuțioasa operație de spălare a dinților. Scoase periuța de dinți dintr-un etui de argint, presără pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țeapăn, orgolios și neapărat din catifea. Așa, cum să spun? În ton cu haina, desigur. Da! Cred că e bine așa. Și vesta o vreau cât mai scurtă, croită pătrat, în felul acesta, ca să se vadă bine că am burta suptă. ― Înțeleg, boierule! Preferați moda europeană, ca și monsieur Dante Negro, aici de față. Și, întorcându-se în direcția indicată de croitor, Iancu descoperi abia atunci un tânăr fermecător, cu o barbă potrivită după moda italiană. Panglica neagră care îi acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aveam ochi?, să văd că n-o zăresc? După vreo săptămână am Înțeles că, uite-așa, fusese și dup-aceea, uite-așa, nu mai fusese; venise, mă stropise, eu o făcusem pe la trup, ea plecase, gata făcută pe la trup și suptă frumos. În vulvoană. După Încă o săptămână, mi-am zis că ea nu-mi zisese: Varvarule, așa și pe dincolo, fiindcă nu șezusem bine-bine cu ea, cum șezusem cu Tecla și cu Bălana și, cu Duda și cu, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]