506 matches
-
a mulțimilor muncitoare și cea din momentul răsturnărilor postbelice. Până deunăzi pentru cei mulți cerul era negru, murdărit „cu tină”, era neagră chiar și lumina, căci „o astupa boierul”, oamenii erau duși la război, ca vitele la tăiere: „Cu fețele supte, / cu hainele rupte, / cu frigul în oase, / cu oasele roase / de boli, de nevoi, / flămânzi, triști și goi”. După întoarcerea armelor cerul s-ar arăta „doldora de lumină: lumină albă - odihnitoare”, iar „masele au prins să se miște / ca niște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
cu Rusia și cu mișcarea națională, în momentul în care a fost descoperită „conjurația confederativă”. Semnatarii programului conjurației consemnează că, încă din timpul administrației ruse, „s¬au îndemnat a gândi la mijloacele care ar putea preface sau măcar astâmpăra nenorocirea supt care zace patria” . In perioada aplicării Regulamentului, „o samă au început a simți ticăloasa poziție a Moldovei și am început a sfătui și a deștepta duhurile moldovenilor; am sporit numărul binecugetătorilor patrioți sistisind conjurație pentru a putea ajunge la țăl
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
doi ani, cizmarul se odihnește în cimitirul "Eternitatea", iar eu veneam pe strada Stejar cu 20 de ouă luate din ultimele 30 aflate în magazin. O femeie m-a rugat fierbinte să-i las și ei 10 ouă. Avea fața suptă și gălbenoasă, o burtă țuguiată și un copil cu capul mare cît o baniță așezat pe un corpușor pirpiriu că te întrebai cum oare de îl poate duce. Tușeam mulțumit cînd mi-am adus aminte de omulețul meu și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și Ileana este servită zilnic cu o porție zdravănă de tot. Floricica s-a născut cu niște ochișori bulbucați exact ca ochii lui Eugen și din acest motiv a crescut fără nici un pic de iubire din nici o parte. Avea fața suptă, privirea veșnic tristă și cute adînci pe fruntișoara ei micuță. Suporta bătaia și niciodată nu plîngea. Părea resemnată că viața înseamnă doar suferință și cîte o rară, o foarte rară bucurie, constituită dintr-o bombonică oferită de oameni miloși, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ochi de apă: Spre ziuă, sub căpița de secară, Pe auriul snopilor plecați, Cățeaua, în vifornița de-afară, Fătase șapte cățeluși roșcați. Până-n amurg, veghind încovoiată, I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt. Și se topea ninsoarea spulberată, Pe fierbințeala pântecului supt. Iar seara, când găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde mama pâlpâia de groază El pe toți șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după desagă, Cățeaua da-n nămeții de pe drum... Răpindu-i puii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nostru, Încă din vremea tinereții sale purtate prin redacția Noii Reviste Române, Își ronțăia, ca de o ciudă Înrăită și neputincioasă, unghie după unghie, până la sânge? Neprietenos de felul lui, suferea totuși să-i dau cu palma peste degetele-i supte, trezindu-l astfel din acest trist exercițiu antropofagic, ornicofagic. Mulți se mirau pe atunci cum de am putut duce casă bună cu Nae Davidescu, care tocmai părăsise, trântind ușile, Revista Celorlalți, salonașul cu seră exotică În care cultiva, alături cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lumânarea de fața cioplitorului, ca să-i deslușească tră săturile. Părintele Urban Întrebă iarăși: — El e omul? Un sunet slab ca un oftat veni dinspre pat și Simeon recunoscu În mogâldeața de sub cuverturi pe cavalerul pe care Îl ajutase. Avea fața suptă și palidă, iar nasul i se ascuțise. Tânărul Încercă să-și miște buzele și clipi cu mare greutate: — Da, el e! Atunci starețul se Întoarse spre cioplitor: — Omule, să nu te temi. știm acum că n-ai mințit. Spu ne-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vii Acasă. Doar tu nu ne-ai uitat Te-aștept mereu în nopți târzii Cu ochii triști și sufletul înlăcrimat. Ce e pe front, tu pentru cine lupți? Că cei ce s-au întors curând Sunt invalizi și cu obrajii supți Eu te port mereu în inimă și-n gând. Vino acasă, te iubesc, mi-e dor Nu mă lăsa te rog, că am să mor!". Versurile au continuat multe la număr reușind să emoționeze asistența până la lacrimi. Primarul s a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de jos lui Dima și Constantin, suiulgii (slujitori domnești la cișmele) - La 15 martie 1761 (7269) Ioan Theodor Calimah îi face stăpâni pe călugării de la mănăstirea Zlataust pe „o bucată de loc...din hotarul târgului Eșului ...ci iaste din giosu supt Curte Domnească unde au fostu și heleșteul domnesc...pe care loc să aibă voe egumenul de la această mănăstire a-ș face și a-ș ține și moară și orice pentru folosul sfintei mănăstiri...Si de s-ar întâmpla a face
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
curățam cu briceagul sub vigilența șefului nostru, un tânăr, poate student, căruia îi spuneam chiar „șeful“ - după cum ne învățase el. Locuia în demisolul universității, într-unul din apartamentele personalului de serviciu; era probabil fiul cuiva de acolo. Firav, cu fața suptă și parcă mâncată de vărsat, cu trupul deșirat în hainele ce fâlfâiau pe el, dominându-ne în primul rând prin înălțimea lui, în ochii noștri considerabilă. Nu părea să aibă mai multă minte decât noi. Îl ascultam respectuoși, ca pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în clasă, amintirea ta îmi străluminează deodată mintea, buzele îmi tremură, înghit pe alături și îmi continui munca, precum boul care-și amintește, în pragul abatorului, de pajiștile prin care zburda alături de mama lui, cu botul cald încă de laptele supt. Îmi place imaginea ta cu nasul în vânt, alergând pe străzile Parisului. Ce păcat că-ți trimit în schimb această imagine de motan încălțat, șchiopătând, cu bastonul în mână, încruntat. Contrast total în privința asta! Dar suntem atât de aproape sufletește
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
câte odată până la 7 și până la 8, și chiar și până mai târziu. Soldații aceștia cari stau atâtea ceasuri cu greutatea în spate, supt fulgerătoarele priviri și sudălmi ale gradaților, schimbând picioarele în loc, ca cocostârcii, soldații aceștia cad de obiceiu supt osânda celor mari, când, după ce au pornit în marș, umplu câmpurile și tufele. Vezi? vezi? până acuma n-a avut vreme măgarul! Uite țăranul! Uite soldatul român! Soldatul și țăranul acesta stă cu ranița în spate de cum a răsărit soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
După multă vreme intrăm în lacul Dranov, unde bărci românești pescuesc cu năvoadele. Înserează. Intrăm pe gârla largă a Dranovului. Ajungem seara la cherhanale, aproape de intrarea Razelmului. Țânțarii sunt teribili dușmani în aceste meleaguri. Stau oamenii la foc povestind. Dorm supt polog, afară. Într-un târziu lumina lunii se tamisează prin pânza albă și subțire. 25 Iulie Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite pe mal între stuhării, copii, căței, purcei, babe, patru pari strâmbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de dus și întors să fie complectă. Eri după amiază, la 16, pe vreme frumoasă am fost la Bunovo, unde am rechiziționat 20 de care pentru aducere de proviant de peste munte. Drumul, noaptea, în car, prin albii bolovănoase și prăpăstioase, supt cer înstelat, în tăcerea nopții... Luminile curioase, scânteuțe albăstrii ale licuricilor zburători. Conversație cu Ivan bătrânul care pricepe două trei vorbe vlașchii. 24 Iulie. La 21 Iulie drum la Bencovo, pentru rechiziție, cu sublocotenentul Marinescu. Conversație cu locuitorii despre politica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iată cum arată scriitorii noștri și bătrânii, de la mărirea aceea, prin nemila vremii, care ne-a fost ca o maștihă, poporul nostru a căzut în râsipă vreme îndelungată, impilat de păgâni și de alte lifte, trăind în obidă și lacrimi, supt gârbaciu: asta a fost în vremea fanarioților ș-a robiei. Casa noastră cea veche, gospodăria bătrânilor căzuse în râsipă, și urmașii lăsau în paragină livezile și pustii grădinile; până ce iar Dumnezeu s-a îndurat și ne-a întors cu fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
imperiale, tramvaie unul după altul din minută în minută. Taximetre și automobile particulare: toate pline. Trenuri, trenuri orășenești pe pilastre aleargă la al doilea etaj tăind străzile: toate pline. Însfârșit metropolitanele cu zgomot de tunet și răpeziciune colosală: toate arhipline. Supt pământ, stațiunile luxoase și curate totul cu electricitate, fără fum, fără căldură, o frumuseță ș-o plăcere. Schutzmani tineri, chipeși și îndatoritori, în uniforme ireproșabile, cu coiful nou cu cocarde mari. Uniformele s-au păstrat și la alte îndeletniciri ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
curge dintr-un izvor. În lac sunt mulți pești. * I. François de Pavie. Într-o piață mare găsi 3-400 de soldați îmbrăcați după moda ungurească, cu sabie la coapsă, cu barda în mână, așezați doi câte doi până la o fațadă supt care sta domnul, înconjurat de boeri. Sta și asculta plângerile poporănilor care la o sută de pași cădeau în genunchi și se tânguiau. Iar domnul le făcea dreptate, cum socotea că e mai bine, și le da drumul. * I. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ungurilor. * II. Domnul Petru-Rareș ține pe socoteala sa 3000 de călăreți, care îl însoțesc ori-unde. La nevoe domnul poate ridica o oaste până la 60000 de oameni. * II. Moldova are cai buni, turcești, românești și de Asturia foarte buni. Exportul oprit supt pedeapsă. * II. Principelui moștenitor la naștere i se aplică pe trup o pecete cu fiers ars, ca să nu fie nici-o îndoială că este adevărat fiu de domn. Un semn la mână și încă la mâna dreaptă? * II. Vodă pedepsește aspru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
meu la numărul 1, primul era, fără îndoială, intrigat de „insuccesul” lui. Al doilea, dimpotrivă, era surprins că „șeful” catadicsește să-mi motiveze - fie și prin acest simulacru de regret - de ce am fost infirmat de către Birou. O arătau buzele lui supte și gropițele adînci din obraji. Incredul, dar senin în sufletul meu, am întrebat: - A apărut ceva nou? - Da, e și ceva nou (o notă despre participarea socrului dvs. la întîlnirile „Oastei Domnului”), însă și lucrurile vechi au căpătat o altă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un tip mort de beat (care-i reproșa tovarășului său de pahar, cu arătătorul dus la buze): „Pssst! Spui niște prostii originale!...” Am stat cam o oră la coadă la pîine. În spatele meu se afla un țigan orășenizat: fața smeadă, suptă, ochi negri, vioi, chică creață, ieșită la spate de sub căciula cu urechi suflecate, roase, a căror culoare trecea de la gri la roșietic. Cum se înainta foarte lent, mi-a debitat o mulțime de lucruri: despre „curcanii lui Plăcintă”, „ceva mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-ar fi și celebrată; a reușit și în privința aceasta, devenind prietena declarată a Domnului de Voltaire; el este cel care dă strălucire vieții ei și lui o să-i datoreze nemurirea. DUCESA D’AIGUILLON Doamna ducesă d’Aiguillon are gura suptă, nasul strâmb, privirea zănatică și cutezătoare, și cu toate acestea este frumoasă. Strălucirea tenului produce o impresie mai pu ternică decât neregularitatea trăsăturilor ei. Talia îi e grosolană, bustul, brațele sunt enorme; totuși nu are aerul greoi și îndesat: forța
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
momentul acela am văzut că, la rândul său, apare la tribună un om pe care nu l-am văzut decât în ziua aceea, dar a cărui amintire m-a umplut pentru totdeauna de dez gust și de oroare; avea obrajii supți și veștezi, buze albe, aerul bolnav, rău și scârnav, o paloare murdară, înfățișarea unui trup mucegăit, nu i se vedea nici urmă de cămașă, o veche redingotă neagră lipită de niște mădulare subțiratice și descărnate; părea să fi trăit până
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
răgazul să caracterizeze fizic, un loc și oamenii trăitori acolo: biserica schitului este de lemn, scundă, umbrită de pomi roditori sădiți de jur-împrejur, iar înăuntru plină cu icoane reprezentând pe sfinții Rusiei Mari. Călugării au capetele cărunte, fețele galbene și supte, iar tăcerea în care își îndeplinesc toate sarcinile e întreruptă doar de cântarea dulce, bisericească. Între două vizite la schitul Kitaev, este intercalată zugrăvirea Lavrei Peșterilor din Kiev, în care, aflăm din text, elevul Petru Velicikovski mergea adesea să se
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
IV-a de Bethoven În 26 ianuarie 1946. “Mi-l Închipuiam tânăr și falnic ca un brad, un Făt-Frumos”, notam În jurnalul meu de adolescent. “În fața mea a apărut un bătrânel, gârbovit de victoriile obținute, un sfânt bizantin cu fața suptă și Încrețită, dar plin de suflet, plin de artă. Dirija fără partitură, indicând până În cel mai mic amănunt, intrarea fiecărui instrument, “Nu era Întâmplător”, mi-a relatat ulterior cornistul Ghiță Dimirtiu. “Avea o memorie uimitoare și dirija din memorie toate
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
sânge îmbielșugat în globule ă!), și urma lăsată nu se mai șterge niciodată. În orice moment, Creangă poate dispune de dânsa; ea, senzația, i se prezintă înainte cu bogăția ei de culori și lămurirea de contururi, gata să ieie trup supt condei"). Secvența acesta, de care Iorga se va amuza mai târziu, ca de o aventură de tinerețe, relevă un mod strict cauzal de aplicare a științei la cazul robustului țăran coborât din munții Neamțului, vecină cu întocmirea unei fișe clinice
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]