295 matches
-
le făcuseră, la drept vorbind, niciodată impresia că ar fi înflorite, dar convingerea funcționarului îi făcea să șovăie. El se mira de nesiguranța lor. "Numai artiștii știu să observe". Dar doctorul l-a găsit o dată într-o stare de mare surescitare. Înlocuise "înflorite" cu "pline de flori". Își freca mâinile. În sfârșit le vezi, le miroși. Jos pălăria, domnilor!" Citi triumfător fraza: "Într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o somptuoasă iapă alezană, aleile pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu negustorii din cartierul lui în conversații în care încerca să răspândească opinia lui Rieux. E adevărat că nu-i era greu s-o facă. Fiindcă după înfrigurarea primelor victorii, în multe spirite revenise o îndoială care avea să supraviețuiască surescitării provocate de declarația prefecturii. Pe Cottard îl liniștea spectacolul acestei îngrijorări. Așa cum alteori se și descuraja. Da, îi spunea el lui Tarrou, vor sfârși prin a deschide porțile. Și o să vedeți, cu toții mă vor părăsi." Până la 25 ianuarie, toată lumea observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
influență bună. Am scris de la răsărit până târziu În noapte, cu pauze doar de mâncat. De fapt, am mâncat foarte puțin, o dată pe zi, dar am băut multă cafea. Cred că toată cofeina asta mi-a dat o stare de surescitare permanentă. Parcă aș fi descoperit o fântână de bucurie În interiorul meu, am foarte multe idei. Deși mi-am făcut carnețel, tot nu țin pasul cu gândurile mele și nu știu nici măcar dacă toate astea se Întâmplă pentru că sunt Îndrăgostită, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că gemetele lor nu-l tulbură mai mult decât purecii”. M-am uitat din nou la Dinu. Părea plictisit. „E mai tare decât mi-am imaginat”, m-am gândit cu oarecare invidie, ferindu-mă să-mi trădez în vreun fel surescitarea care, pe măsură ce traversam balta, punea stăpânire pe mine. Nu țineam să-l aud întrebându-mă cu vocea lui calmă, politicoasă: „Nu te simți bine, Daniel? Dacă n-o să suporți, nu ne silește nimeni să mai venim”. Am strâns mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
altul, urmăriseră toată scena. După ce-au auzit împușcăturile, s-au întors la fel de tăcuți să bea ce mai rămăsese pe fundul ceștilor de cafea. M-am trântit lângă Dinu pe iarbă. Simțeam nevoia să mă descarc într-un fel de surescitare și am izbucnit cu o veselie forțată: — În fond, dragă Dinule, o vânătoare ca asta e o imagine destul de exactă a vieții, nu crezi? Unii, norocoși, stau pe marginea mlaștinei cu pușca la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stătute, dulcegi, ca putregaiul, și aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o găleată, când am zărit-o pe Laura. Alerga pe coridor înfășurată într-un cearceaf ud. Am fugit după ea și am apucat-o de mână. „Unde fugi?” Nu mi-a răspuns. Se citea în ochii ei o abia stăpânită surescitare. Nu s-a opus când am tras-o de mână în camera mea. N-a protestat nici când am răsucit cheia în broască, nici când am strâns-o în brațe. A lăsat cearceaful ud să cadă de pe ea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui, dacă se mai afla cumva pe-acolo, dar mă temeam să pornesc noaptea prin jungla de ierburi. M-am îndreptat spre baltă, am luat o barcă și am început să vâslesc în direcția cătunului. Eram aproape convins acum, datorită surescitării în care mă găseam, că Moașa o căutase pe Laura, plecând de la mine. „Putoarea, am scrâșnit, nu se poate stăpâni. Sare pe pereți dacă nu se ușurează. Trebuia să-i strig pe coridor: «Vino înapoi, să te satur eu, las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou m-am gândit la Hingherul. Pe unde umbla oare? Dădea târcoale azilului sau se dusese în lume? Simțeam în aer mirosuri de furtună, care îmi sporeau și mai mult surescitarea. M-am întrebat: de ce o iubeam pe Laura? De fapt, era mai degrabă interesantă decât frumoasă. Avea, cum zicea Aristide, pe dracul în ea. Am lăsat vâslele să atârne în apă. Nu mă grăbeam. O iubeam, oricum, altfel, cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să... pot să...” Nu știam cum să-i ameninț mai rău. Deodată mi-a venit o idee și am sărit din pat. Vroiam să stric pietrele funerare pe care le cioplisem. Nu mi-am găsit dalta, dar în starea de surescitare în care mă aflam nu mai puteam rămâne în cameră. Am ieșit pe țărm. Ceața dispăruse, iar marea ardea orbitoare în lumină. Cred că intenția mea a fost doar să-mi descarc nervii când am luat de jos o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
corului și atingând cu extremitatea acelui pseudo-semicerc, spre sud, statuia lui Pascal. Acolo fusese pus un vas cu jăratic aprins, peste care cineva arunca ierburi, esențe. Fumul ajungea până În ghereta mea, uscându-mi gâtul și provocându-mi o stare de surescitare febrilă. Printre pâlpâirile felinarelor, mi-am dat seama că În centrul corului se agita ceva, o umbră subțire și foarte mobilă. Pendulul! Pendulul nu mai oscila la locul lui obișnuit, la jumătatea transeptului. Fusese atârnat mai sus, la cheia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În afară de fratele meu Peter, firește. El a făcut o cădere nervoasă. Dar e motto-ul nostru, al celorlalți. Îmi iubesc slujba. Iubesc satisfacția de a găsi chichița dintr-un contract. Iubesc valul de adrenalină provocat de încheierea unei afaceri. Iubesc surescitarea negocierii și discuțiile în contradictoriu, și să fiu cea care are cea mai deșteaptă replică. Da, aș putea să spun că din când în când mă simt de parcă cineva mi-ar pune în spate greutăți din ce în ce mai mari. Ca niște blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poate să fi uitat să înregistrez o cerere de împrumut înainte de data limită. Eu întotdeauna înregistrez o cerere de împrumut înainte de data limită. Închid ochii, încercând să-mi păstrez calmul. Probabil că n-am înțeles eu bine. E in cauza surescitării la auzul veștii că am fost numită partner. Mi s-a pus un abur pe creier. OK. Hai să mă uit iar la el, cu calm. Deschid ochii și mă uit din nou la memo - însă acesta spune exact același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sau așa ceva. Scoate un creion pentru conturul buzelor și începe să-și deseneze buzele cu contur și așa mult prea pronunțat. — Aha. N-am știut. Încerc să nu-mi pierd cumpătul, dar întregul trup îmi e străbătut de tentacule de surescitare. Păi... lucrează duminica ? — A, da, de multe ori. E foarte dedicat. Se dă înapoi pentru a se uita la imaginea ei din oglindă, după care începe să-și dea cu și mai mult ruj. Am auzit că te-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sau Jack ? — Cinci minute singur cu el, spune Nick, unul dintre directorii de marketing, cu Însuflețire la telefon. Atîta am nevoie. Cinci minute, În care să-i prezint ideea mea de website. Vreau să spun, Iisuse, dacă Îi place... Dumnezeule, surescitarea asta din aer e de-a dreptul contagioasă. Cuprinsă de un val subit de adrenalină, mă trezesc luîndu-mi pieptănul și verificîndu-mi glossul de buze. Vreau să spun că nu se știe niciodată. Cine știe, poate că o să remarce, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dă cu ochii de Jack Harper, i se luminează fața instantaneu, și pare că nu-i vine să-și creadă ce noroc are. — Hei, bună ! spun, făcînd eforturi ca vocea mea să sune firesc. — Bună, zice, cu ochii strălucitori de surescitare, și intră În lift. — Bună ziua, spune Jack amabil. La ce etaj mergi ? — La nouă, vă rog. Connor Înghite În sec. Domnule Harper, Îmi permiteți vă rog să mă prezint ? Îi Întinde mîna grăbit. SÎnt Connor Martin, de la cercetare. Am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dă ochii peste cap. — E complet dementă ! spune. Complet dementă. Emma, uită ideea asta cu răzbunarea pe Jack Harper. — Dar nici nu vreau să mă răzbun ! spun indignată. Cine crezi că sînt ? Oricum. Rămîn cu ochii În schnapps și toată surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc să păcălesc ? Nu m-aș putea niciodată răzbuna pe el. N-aș putea niciodată să-i fac vreun rău. Nu are nici un punct slab. E un ditamai milionarul și e extrem de puternic. Iau necăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
față, și acum arată iar ca Katie pe care o cunosc. Și nici vreuneia dintre rudele mele. S-au prefăcut cu toții ani de zile, așa cum ai făcut și tu. Acum am Înțeles o serie de lucruri. Ridică ușor vocea, de surescitare. Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sînt și ăia care fură o husă croșetată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ne caute. MACABEUS: Cine? Ce? (Sare de pe rogojină.) Nu fi împuțit! PARASCHIV: Ne caută! (Se agită, își trece cu unghiile prin păr și pe fată.) MACABEUS: Vino-ncoa’! PARASCHIV: Nu vin. S-a terminat. MACABEUS: Vino jos! PARASCHIV: Nu vin! (Surescitare.) Au făcut focul! MACABEUS: Cine? PARASCHIV: Nu vin! Au făcut focul, acolo, sus. Ne caută. MACABEUS: Nu fi prost. Nu ne caută nimeni. PARASCHIV: Am văzut focul. MACABEUS: Unde? PARASCHIV: Acolo... MACABEUS: Era stins? PARASCHIV: Era mare... Au făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cărei lumină s-a rostogolit peste o cameră dezordonată și colorată, plină de rufe puse la uscat și pixuri și hârtii. Eu continuam să vorbesc, mi-era teamă că dacă tac își pierde interesul, ba chiar ajunsesem într-o asemenea surescitare că eram convins că la primul gest stângaci pe care l-aș face m-ar da afară. Nu știu exact ce-i spuneam. Ne-am așezat de-a curmezișul pe un pat, sprijinindu-ne de perete. Picioarele ne atârnau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ținea scai de noi. Diana a avut noroc : autobuzul ei a venit imediat. Soarele se apropia de apus și Carmina, care rămĂsese cu mine În stație, se pornise să turuie fărĂ șir. Probabil din cauza oboselii, a căl- durii și a surescitării acumulate peste zi, gesturile ei deveniseră din ce În ce mai necontrolate și strigătele din ce În ce mai groase. Adina Dabija 54 Cei câțiva indivizi care așteptau În stație se făcură ca prin farmec nevăzuți - atitudine tipică pentru românia acelor vremuri, În care fiecare Își vedea de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se ținea scai de noi. Diana a avut noroc : autobuzul ei a venit imediat. Soarele se apropia de apus și Carmina, care rămăsese cu mine în stație, se pornise să turuie fără șir. Probabil din cauza oboselii, a căldurii și a surescitării acumulate peste zi, gesturile ei deveniseră din ce în ce mai necontrolate și strigătele din ce în ce mai groase. Cei câțiva indivizi care așteptau în stație se făcură ca prin farmec nevăzuți - atitudine tipică pentru românia acelor vremuri, în care fiecare își vedea de treaba lui, într-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
doctor. Are o însoțitoare. În salon se află și un domn doctor care dorește să vă vadă... - A, da? Vom vedea... Dă-mi fișa, te rog! Laura aproape că i-a smuls hârtiile din mână. Era într-o stare de surescitare vădită. Asistenta nu părea să fie surprinsă, semn că discutaseră despre cel internat. Când a citit numele însoțitoarei, a rămas ca încremenită. Se uita pe hârtie, recitea și nu știa cum să interpreteze. „Iuliana Dobrescu! Deci, cât se poate de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ele rămîn neputincioase. Asocieri spontane de indivizi, aservite capriciilor mediului fizic, sfîșiate între accese de furie și accese de entuziasm, ele pot face, desigur, impresie. Dar oricît de admirabile s-ar fi dovedit a fi în momentele de fuziune, de surescitare colectivă, pe atît de jalnice redevin cînd sună ceasul destrămării, al depresiei, cînd în preajma lor nu află nici o structură stabilă pentru a le primi fragmentele, pentru a le conserva experiența și asigura continuitatea. O vedem a doua zi de după răzmeriță
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
durat 5 ore (alte surse indică 7 ore), timp în care el a încercat să explice politica PCR, apelând, previzibil, la demagogia specifică. Discursul său a fost secondat de un murmur general, de proteste și vociferări, iar în cazurile de surescitare nervoasă, chiar de huiduieli, fluierături ori de scandarea „Jos Ceaușescu!”. Șeful statului a fost șicanat sonor întrucât refuza să soluționeze mai ales cererea ca programul de lucru să fie de 6 ore. De fapt, Ceaușescu nu a vrut să înțeleagă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]