224 matches
-
avem nevoie de un scriitor care vorbește americana. — Spune-mi ce părere ai despre viitoarea ta colaborare cu Lorne Guyland? Încântat? Fără îndoială că era vorba de o întrebare ironică, dar am răspuns: — Sunt cât se poate de impresionat. Chiar surescitat. Sper ca Lorne să mă ajute să trec peste hopul ăsta - Lorne cu anii lui de experiență și... stai așa. Pe asta e mai bine să n-o bagi. Mai bine încearcă asta. O, Lorne e adevăratul profesionist, un reprezentant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de măsurarea forței degetelor. Porțile durerii se închideau și se deschideau din nou. Se apropie tot mai mult de sfârșit. Fiecare respirație e de foc... În fine: a început să scoată acele sunete pe care le auzi de la toate pipițele surescitate. Nu sunt sută-n sută sigur de semnificația sunetului, dar Butch lasă impresia că s-a lansat în lupta pentru un pot apocaliptic și eu o acompaniez, gâfâind, ținându-mă tare de amorul artei. Acum sau niciodată. Cam cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
multiple executate seara cu mașini furate pe autostrăzile pline de funcționari obosiți. Mă gândesc la accidentele absurde ale gospodinelor neurastenice care se întorc de la clinica de boli venerice, lovind mașini parcate pe șoselele de la periferie. Mă gândesc la ciocnirile schizofrenicilor surescitați intrând frontal în furgonetele de la curățătorii staționate pe străzi cu sens unic; la maniaco-depresivi zdrobiți când făceau inutile întoarceri de o sută optzeci de grade pe drumurile de acces spre autostradă; la paranoici lipsiți de noroc intrând cu toată viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și amplificând unda, să se observe prezența unui curent continuu între cele două părți ale corpului. S-au făcut nenumărate observații care demonstrau că în cazul persoanelor sănătoase sarcina electrică era în medie de opt microamperi, în timp ce în cazul persoanelor surescitate sau tensionate, aceasta creștea la cincisprezece. Putem presupune în mod rezonabil că forța pe care noi o numim „forță vitală” [qi] este, mai presus de orice, reprezentată de acest potențial electric și că, atunci când ne simțim obosiți și spunem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
abundentă, prin schimburi de ioni, prin tensiunea potențialului electric și prin armonia tuturor funcțiilor. Așadar, starea de sănătate depinde de distribuția și difuzarea armonioasă a acestor „curenți” mai mult decât credem în general. Cifra de cincisprezece microamperi descoperită la persoanele surescitate demonstrează că, de fapt, acestea trăiesc într-o stare de „scurtcircuit” permanent, „având bateriile supraîncărcate”. În acest caz vedem că forța vitală a qi-ului nu e o substanță statică asemenea sângelui sau elementelor neurochimice, ci o forță activă sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
un pas înapoi și mă împușcă cu degetele arătătoare, cu degetele mari pe post de percutor - gestul obișnuit pe care-l făcea când se droga cu benzedrină. — Trebuia să ne întâlnim. Îți amintești? La lumina fosforescentă a reflectoarelor fața lui surescitată avea reflexe alb-albăstrui. — Iar eu am spus că asta-i prioritatea noastră. Îți amintești? Am privit în zare și am văzut că și alte terenuri virane erau luminate. — Este prioritatea Biroului, poate. Așa cum Junior Nash este prioritatea noastră. Lee clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întâlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am făcut să te simți stânjenit. Dar te asigur că regulile decenței nu au fost încălcate, iar doamna O’Toole a părăsit încăperea în timpul procesului de dezbrăcare. — Sunt convins, zise Vultur-în-Zbor, încercând să-l liniștească pe omul cel vorbăreț și surescitat și, amintindu-și regulile de bună purtare, continuă: Vă datorez mulțumirile mele, domnule, pentru că mi-ați salvat viața. Numele meu este Vultur-în-Zbor. — Virgil Beauvoir Chanakya Jones, la dispoziția dumneavoastră, rosti domnul Jones, încercând să facă o plecăciune din mijloc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ARTUR: Și ce dacă sunt ateu? Simt acum nevoia să vorbesc unui preot. GARDIANUL: Chiar în ultimul moment să vă renegați principiile? ARTUR: Ce-ți pasă de principiile mele? Am dreptul la preot sau nu? GARDIANUL: Da, numai că... ARTUR (Surescitat.): Da sau nu? GARDIANUL: Mă tem că... datorită unei încurcături... ARTUR: Știam eu! (Furibund.) Altă șmecherie! Precis că n-aveți preot! Știam eu că mi se refuză tot! Vreți să mor ca un câine. Știam eu că vreți să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
își frământă mâinile; HAMALUL sare din cărucior, își șterge hainele de praf, se apropie de CĂLĂTOR; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică respectuos de pe bancă; la una din ferestrele fațadei care sugerează clădirea gării apare capul IOANEI, pentru câteva secunde.) HAMALUL (Surescitat, prinzându-l de piept pe CĂLĂTOR.): Cum ați spus? Călător prin ploaie? Sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme ușor, cu fața acoperită de mâini.): Eu sunt... Eu sunt... Da! Sunt călător prin ploaie! HAMALUL (Își pierde mințile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ești un mare mincinos, un mincinos dizgrațios și ordinar”, vă jur că așa mi se spune, n-are rost să credeți în mine, nu... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați vrut să mă prostiți! Ați vrut să vă bateți joc de mine! (Surescitat.) Ați vrut să mă faceți să rămân aici, în gara asta împărțită. Știu tot, știu... Vreți să mă țineți aici, să vedeți cum îmi dau duhul... Știu eu... Vreți să mă faceți să spun lucruri pe care nu le știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acum zece ani? Era o pată albastră pe cer, acolo, acum zece ani? HAMALUL: Era, era. Vă jur că era. A fost primul lucru pe care l-am văzut, când am coborât din tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surescitat.): Atunci... atunci... poate că... (Din pivniță urcă IOANA, speriată, răvășită, cu un cuțit de bucătărie în mâna stângă, cu un coș plin cu coji de cartofi târându-l după ea; poartă un șorț; imens în față, e murdară și înnegrită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit picături mari de apă căzând de la mare înălțime; pe tăișul cuțitului și despicându-se în două... CASIERUL (Surescitat.): Domnule, nu mai încape nici o îndoială... ȘEFUL GĂRII: Da, cred că e... cred că e... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? IOANA: Ce? HAMALUL: Spuneți, domnule! ȘEFUL GĂRII: Cred că se apropie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Se apropie? Se apropie ceva? ȘEFUL GĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu ne aflăm la un congres de istorie, nici la un simpozion pe teme morale. Suntem Într-o situație - neobișnuită, e adevărat -, dar o situație de viață, nu o reprezentație festivă de principii umaniste. În pofida tonului calm, Roger era vădit surescitat. Doar În astfel de cazuri Îmi vorbea la modul ăsta oficial, o știam foarte bine. - Ce faci dacă te afli față-n față cu cineva care te țintește cu un pistol și ai și tu unul În mână? Apeși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu le e de nici un folos efectiv, bineînțeles, dar obișnuința funcționează În virtutea unor rațiuni pe care constientul nu le cunoaște. De data asta Însă, viciul mi-a pus generos În brațe soluția. Impropriu spus În brațe; direct În palmă: bricheta. Surescitat, am stins veioza din cameră și am aprins obiectul speranței renăscute subit. Nu era chiar un reflector, dar pentru ce-mi trebuia mie răspândea suficientă lumină. În plus, era și mai discret decât o lanternă - avantaj, eu. Și nu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că mai are un aliat? Siguranța de sine atenuează reflexele și adoarme vigilența, iar când un colos se clatină, nu e nevoie decât de adierea unui bobârnac fragil pentru a-l prăbuși. Mai știi? Au urmat minute lungi de așteptare surescitată. Ca și când aș fi avut În față două televizoare fixate pe programe diferite, la care mă Încăpățânam să privesc ba alternativ, ba, În măsura posibilităților, simultan, Încercam să văd pe pânze imaginare ce se petrecea În sala Consiliului concomitent cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe care o numeam pod, am apucat vechiul cufăr maroniu care-i aparținuse tatălui lui Judy și l-am adus, cu greu, în jos pe scări, până în fața dormitorului. Trebuia să mă abțin să nu fluier - mă cuprinsese un optimism surescitat; un sentiment extraordinar cum că avea să se întâmple ceva minunat. Am deschis cufărul și, cu vreo două drumuri, am transferat în el hainele, țâțâind un pic la mine și la propria-mi prostie de a nu fi pus cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
amenință: "Te bag în pușcărie!" Tata, tot tată: "Mă bagi în mă-ta, dar cred că-i o hoașcă și nu cred că merită!" Devotatul ridică laba. Un alt devotat i-o oprește în aer: "Bă, lumea!..." Tata zâmbește. Devotatul surescitat nu se lasă: "Ne întâlnim noi..." Tata, la fel: "Știu. Mi-a spus Onuț unde-i vorbitorul vostru. Mă doare-n cur de el". Ăia belesc ochii. Toți, deodată, ca-n film. Tata întărește: "Chiar așa, ați auzit bine!" Vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
belesc ochii. Toți, deodată, ca-n film. Tata întărește: "Chiar așa, ați auzit bine!" Vecinul de la cinci, Pițu, tablagiul invincibil, către tata: "Bă, dar iștea au mandate de percheziție? Nu tu ești stăpânul aici? Nu tu ai cheile apartamentului?" Devotatul surescitat, către îndrăzneț: "Cum te cheamă?" Îndrăznețul Pitu: "Ghici!"... Devotatul: "Las' că..." Pitu: "La vorbitor, la carceră, la gioale? Știu, mi-a spus Onuț cât sunteți de drăguți. Luați-ne pe toți de pe scara asta. Tu' vă'n cur pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acum hai să ne cărăm și să nu ne expunem vreunui pericol, riscând necugetat. Dar banii trebuiau să fie pe ultimul plan! Banii nu‑s importanți, dar te liniștesc atunci când îi ai. Dar eu nu vreau să mă liniștesc, sunt surescitată, nu durează decât un minut dacă i‑o scot și scuip pe ea. Țineți‑l bine. Zis și făcut. Până și Rainer participă la acțiunea de imobilizare, ca să nu creadă Sophie că face toate astea doar de dragul lovelelor. Hahaleră vicleană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prizam. Eram pe cale să-i solicit Vivianei vreo nefăcută, când l-am văzut pe Adelin intrând În bar. S-a dus direct spre Leac, s-a așezat lângă el și a Început să-i explice ceva. Părea nervos, Îl găsisem surescitat și fără chef, nu-l Întrebasem de ce, acum părea să-i fi sărit de tot țandăra. Leac asculta atent, Încruntat. Mi-a făcut la un moment dat semn să vin lângă ei. M-am dus, au Început să-mi explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Banquo la festinul terifiatului Macbeth, ar fi poruncit: toarnă, băi Ghiță, niște jin d’ăl roșu, da’ repede, că vine postu’! De o bucată de vreme telefonul se dădea de ceasul morții. M-am hotărât să răspund. Era Cristina care, surescitată și plictisită deopotrivă, mă anunță că Ulrich murise și el. Rezistase cât fusese de trebuință. Acum că adversarului său i se făcea comândul, își pierduse pentru o clipă concentrarea și asta îi fusese fatal. Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lângă părinți în satul natal, anii copilăriei parcă n-ar fi existat. Privi împrejur, răscolit de sentimente confuze, trezite de vederea satului, apărut nu prea departe. Se revăzu cu câteva ore mai înainte, când plecase de la Iași. Tulburat, febril și surescitat, își scosese din șifonier costumul cel bun de croială nemțească, primul și singurul costum de haine pe care-l avusese până atunci, pantofii negri cu talpa groasă, cămașa bleumarin cu gulerul bine scrobit și cravata elegantă, cu dungi albastre. În
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
limpezi el. Voi controla! - a rostit cu ton apăsat și sprânceană ridicată, care dezvelea o privire aspră, profesorul... Cu o grimasă care semăna cu a celor care Înghit chinină, doctorașul a răspuns: ― Ammm... Înțelesss... Profesorul a plecat grăbit. Se simțea surescitat, ca niciodată. Cauza? Indolența sau mai degrabă obrăznicia afișate de acel doctoraș. Dar... „Să nu Întinzi coarda mai mult decât trebuie, stimabile!” - l-a avertizat profesorul În gând... În dimineața aceea, profesorul a făcut vizita bolnavilor după toate regulile artei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să iau un buchet de flori! - Bine, mamă, te aștept... Peste zece minute, Alex reapăru cu un buchet enorm de trandafiri albi, superbi, pe care mai stăruiau picături de apă proaspătă întocmai unor perle. Olga făcu mai multe drumuri, vădit surescitată, de la saloane la oficiu, de la oficiu la camera copiilor... Voia probabil să-și liniștească nervii care năvăleau neînfrânați, asemenea unei hoarde de tătari pe caii sălbăticiți din stepele asiatice. Purta încă în întreaga ființă sacrilegiul pe care îl înfăptuise. Acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]