424 matches
-
Da: activitatea mea folclorică este mult mai vastă decât cele însemnate de dânsul. Mă bucur că amintiți de Leca Morariu și Ion Vicoveanu cu care am avut strânse legături. Pe Leca Morariu l-am vizitat de mai multe ori în surghiunul și amărăciunile ce i le-a făcut G. Călinescu, student al lui Morariu la Cernăuți. Mai departe, în consonanță cu cele rânduite în scrisoarea Dvoastră Vă felicit pentru întreaga Dvoastră activitate cu roade bogate în spiritualitatea românească. Da, eforturile depuse
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ca preot la biserica românească. O revistă literară de la Paris, „Luceafărul”, îi republică, în primul ei număr, din noiembrie 1948, Rugăciune pentru aviatorii căzuți, iar în numărul următor apar câteva „poeme din exil”: Presimțirea morții, Dorul de țară, Primăvara în surghiun. În 1949 apare La Vingt-cinquième heure, cartea care, cu cele 600 000 de exemplare vândute în câteva săptămâni, i-a adus celebritatea și a făcut din G. unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români în Occident. Redactată în limba română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
critici literari ca Tudor Vianu, care a făcut din poezia lui Ovidiu doar un obiect de investigație estetică. Așa apare aceasta în literatură de peste două mii de ani, deși o problemă care a creat nedumerire are implicații psihologice. Este vorba de surghiunul acestui poet în cetatea Tomisului, fapt ireductibil doar la structura estetică a creației sale literare. Cu atât mai mult cu cât Ovidiu a fost asumat de comunitatea tomisană nu doar pentru valențele estetice ale poeziei sale. Atunci când Ovidiu a fost
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în Sulmona și nici pentru Roma un simplu "poet de curte". Mesajul poeziei sale a fost suficient de puternic ca să tulbure ordinea socială și sufletele oamenilor vremii, să trezească o reacție de pe urma căreia el n-a avut de ales decât surghiunul. Era o poezie cu o valoare mai mult decât estetică, având unele valențe de gândire deosebite, filosofice și psihologice. Înțelese mai mult, formulate mai puțin, ele au fost suficiente pentru ca mari corifei ai lumii latine, ca Lucan, Seneca ș.a. să
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de 45 de ani ai îi apare Metamorfozele, o frescă formată din 246 de legende, care cuprind 12.000 de versuri. Este momentul din care intră în dezacord cu Octavian Augustus, Imperatorul. A intuit pericolul care îl amenința dar deznodământul surghiunului nu l-a prevăzut. Este opera în care își exprimă versificat concepția asupra lumii, care a fost rezultatul unor transformări instantanee, dictate de zei, într-un câmp al fanteziei, populat cu eroi și legende, cu supranaturalul. Metamorfozele rămâne cea mai
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
această întâlnire va avea loc, atunci vom asculta „simfonia destinului” interpretată de știința curriculumului ca meșteșugită artă (techné) a predestinării. Cel care scrie aceste rânduri speră, căci în babilonia teoretică de astăzi presimte resurecția eutimică a paideia, după milenii de surghiun la care civilizația și cultura euroatlantice o condamnaseră. În cele ce urmează descriem, pe scurt, atmosfera în care se desfășoară marele shift curricular postmodern, panorama explorărilor, înfruntarea paradigmelor și unele aspecte semnificative pentru evoluții pozitive. Ne rezervăm dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Radișcev, Turgheniev, Pușkin și Herzen. Și această chestiune, ca și toate celelalte care țin de regimul de încarcerare stalinist, este complexă și implică o discuție mai amplă. Soljenițîn vorbește despre deportarea țăranilor înstăriți (chiaburi) coloana vertebrală a poporului rus, despre surghiunul popoarelor (cecenii, ingușii, kalmucii, kurzii, tătarii din Crimeea, grecii caucazieni), dar și despre exilul care succede ispășirii unei pedepse în lagăr. Ultima parte a Arhipelagului GULAG, intitulată "Stalin nu mai este", departe de a fi asociată cu un sentiment de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
-mi-se mai binevoitor și mai dispus să-mi dea ceea ce doream (neputându-mă apropia de mijlocitori), iar acest sentiment sau viziune creștea cu un potop de lacrimi pe față, cu o încredere nestrămutată în Tatăl, ca și cum ar fi trecut surghiunul de dinainte. Apoi, mergând la liturghie, pregătind altarul, punându-mi veșmintele și intrând la liturghie, m-au podidit necontenit lacrimile; fiind atras către Tatăl, punând dinaintea Tatălui cele ale Fiului, am primit priceperi multe, însemnate, savuroase 1 și foarte spirituale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sunt locuri și că voi avea un motiv bun să nu mă întorc. Ciudat! Îmi iubesc copiii, dar simt că i-aș deranja! Mă tem de emoții, mă tem să mă întorc într-un loc unde am fost condamnată la surghiun. Am o mie de sentimente și de rețineri. Oare așa de greu o fi pentru toți? Am luat biletul. Îmi străluceau ochii. Te rog să mă ajuți să vin. Nu știu cum. Orice vorbă, orice mână întinsă e o punte! Pentru mine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
studiilor, pentru formarea și desăvârșirea culturală a lui Eminescu. Acesta n-a avut, în capitala germană, evident, anturajul vienez și de aceea "lipsa unui context de viață care să-i explice comportamentul" face ca poetul să pară "pierdut într-un surghiun absolut". Lucrurile se schimbă însă de îndată ce autoarea studiului recompune cu minuție documentară "brizanța anilor 1872-1874 pentru istoria Berlinului". Aflăm așadar cum, "peste noapte", Berlinul este proclamat, la 18 ianuarie 1871, la Versailles, capitală imperială, ceea ce a însemnat imediat un proces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
repede rost de un pat, dacă se poate, la loc mai ferit, că e prăpădit de bolnav”. I-am oferit patul meu și eu m-am cocoțat pe al treilea pat suprapus, plasat chiar lângă fereastră..., notează Gheorghe Penciu „În surghiun cu Vasile Voiculescu”, în vol. „Articole, comunicări, documente V. Voiculescu”, IV, Biblioteca județeană „V. Voiculescu - Buzău”, Buzău, 1994. Apoi, tot de Gheorghe Penciu, redă un episod de interior: Într-o zi deosebit de friguroasă, cineva îi furase lui Voiculescu obielele. Gestul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sta Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oare de la durere? Te înstrăinezi cu trupul, dar inima ta rămâne acasă și te cheamă. L-am trăit cu vârf și îndesat dorul aista. Copilăria, tinerețea... tot fugind, pribeag. Ca păsările călătoare, visam întoarcerea la cuibul dintâi. Pribegia-i un surghiun. Așa e, povestește Stanciu. Pribeag fiind, am aflat că seva ne-o tragem din pământul pe care l-am călcat cu piciorușele, dintâi... Înstrăinat, rupt de rădăcini, mă uscam pe ram. Orice dezrădăcinat, că recunoaște au nu -, are în el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
munții. Și, două săptămâni mai apoi, odată cu prima zăpadă timpurie -, un mic cerșetor, bolnav, clănțănind de friguri, bătea la poarta Castelului Hunedoara... Cu trei zile înainte, împlinisem cincisprezece ani. Așa a început lunga și amara mea pribegie: cinci ani de surghiun, ocrotit de Iancu Corvin de Hunedoara, voievodul Transilvaniei; și de Domnul Țării Românești, Vladislau Dan, ce-mi era un fel de unchi. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam, hăituit de mâna lungă a "prea iubitului meu unchi" ajuns domn al Moldovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar în ochi le citeam disprețul. Hainele noastre erau ponosite, prăfuite... Cine eram noi? Niște valahi împuțiți, niște varvari de la Gurile Dunării; pe când ei, numai catifele, numai aur... numai... Mă cinsteau cu buzele, că inima lor... Cunosc! Nu o dată, în surghiunul meu, am cunoscut disprețul și m-am simțit mândru în țoalele mele ponosite. Fiecare arată ce are mai de preț, pe el... au în el... Și aurul?! Țamblac trage mult aer în piept, se sprijină de cămin: Prin mine, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și dirigintele, profesorul de geografie. Acesta, tânăr, de statură mijlocie, cu păr cam roșcat și creț, îmbrăcat șic, sportiv, își făcuse studiile în străinătate (Franța? Germania?), de unde nu prea de mult se întorsese în țară și poate că tot în surghiun se afla și el la Aiud, dar din cealaltă tabără extremistă. Legionar era și prozelitul lui, înaltul, bucălatul și părosul, preocupatul dascăl de filosofie, nu atât de simpatic și de comunicativ ca celălalt, deși am impresia că politică și idei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sânt eresurile acestea? [...] unde mai e Alfa și Omega, daca voi, nelegiuiților, ați lepădat pe omega? S-a dus și legea, și credința de când s-au dus acele vremi pe când niște oameni ca d-alde voi era arși de vii. Surghiun am să vă fac pe toți câți ați ieșit din acel cuib al dracului, unde dascălul vostru Lazăr a clocit ouăle Satanei» - și alte asemenea.“ Din fericire pentru Heliade și pentru amicul său, postelnicul Mihalache Ghica - frate al domnitorului - îl
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
1938, ca urmare a politicii represive față de Mișcarea legionară, sugerată de Carol al II-lea. Faptul că la sfârșitul lunii iunie 1940, generalul adresase regelui o scrisoare prin care se declara împotriva cedării Basarabiei și nordului Bucovinei, i-a atras „surghiunul” la mănăstirea Bistrița. Dar, în noul context, creat prin acceptarea dictatului de la Viena, regele a trebuit să apeleze la generalul Antonescu, deoarece acesta era un om capabil, se bucura de încrederea armatei și a principalelor partide politice. În același timp
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
să scoată În evidență „realizărili” veșnic-biruitorului partid comunist, a fost luată la refec de Petrache Necula, taman la finele anului 1971, adică pe 15 decembrie, când mai erau doar două săptămâni până la aniversarea crăciunului bolșevic: alungarea regelui Mihai I În surghiun. Articolul din numărul 1171/30 noiembrie 1971 intitulat „Se finalizează investițiile anului 1971. Cum se pregătește demarajul pentru 1972?” păcătuise, „conform dispoziției”, pentru că „Datele referitoare la intrarea În funcțiune a unor noi ateliere și hale de la Fabrica rulmenți din BÎrlad
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nu depășea doi ani. Erau domnitori care nu apucau să domnească niciodată. Iar un domnitor de bună credință, vrednic și cu milă de popor, care își propunea să realizeze ceva pentru țară era oricând sortit să fie “mazilit”, dus în surghiun sau ucis fără judecată la porunca sultanului sau a vreunui mare vizir. Acestea au fost condițiile istorice în care jumătatea de est a Moldovei a suferit o separare și aproape un milion de cetățeni moldoveni au fost despărțiți pentru o
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
în viața tumultoasă a satului. În această ipostază se modifică și modalitatea de caracterizare. Prezentarea lui Nică de alte personaje lasă loc autocaracterizării. Și așa., ―tigoarea de băiata devenit holtei, copilăria frângându-se la porțile Iașilor , unde tânărul era dus ―surghiun dracului pomană..... Copilăria îi este marcată , din punct de vedere afectiv, de un personaj deosebit:mama. Perseverența în ideea de a-și vedea copilul popă,este personajul care umple cu prezența lui paginile cărții .-Portretulei fascinează tocmai prin imprevizibilul trăsăturilor
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
desprinsese de rădăcinile ancestrale, și el trăia într-un exil, înconjurat de o lume care nu-l înțelegea. Pentru toți eroii, exilul înseamnă evadarea salvatoare în spiritual; din acest punct de vedere e semnificativă ipoteza privitoare la cauzele reale ale surghiunului lui Ovidiu, ipoteză la care aderă autorul lui Dumnezeu s-a născut în exil: poetul făcuse parte dintr-o sectă ezoterică interzisă la Roma. Rămas singur cu sine, personajul romanului își sondează propria conștiință și, odată cu ea, proiecția unei lumi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
un voyage dans la haute Moldavie en 1839 (Piatra Teiului), Le Rocher du Corbeau (Stânca Corbului). Și în Amintiri contemplativul descoperă peisajul cu o sensibilitate proaspătă, simțindu-se atras de tot ce i se pare ascuns, misterios. În jurnalul de surghiun, Sovéja, journal d’un exilé politique en 1846, se manifestă, într-o variată gamă de tonuri afective, dispoziția cogitativă, pigmentată de un umor ce glisează de la gluma aparent nevinovată la sarcasm. R. e întotdeauna mare amator să asculte și câte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
vârste, satisfăcuți, probabil, de „noile ierarhii”, conștienți sau nu, de a fi „debarasați” de forțe rivale, altfel competente și prestigioase, și satisfăcuți de a trebui să îndeplinească doar comandamentele „esteticii revoluționare”, realist-socialiste, inaugurate de Maxim Gorki, alias Peșcov, prietenul de surghiun al lui Lenin. Și azi, de altfel, când „îndrăznesc” să lărgesc aria comparatistă a valorilor naționale, citând un Zola sau un Tolstoi, Dostoievski sau Proust, sunt întâmpinat cu ridicări din umeri și cu stereotipa expresie: - Nu se compară! De parcă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
periculos, cu dese accelerări ale pulsului și respirației, care, pe cât de bine fac daimonului meu, fatalmente, tot pe atât mă seduc cu o lume secundară mai pură; evident, o altă patrie, dincolo de reale, unde s-ar zice că îndur un surghiun "de plăcere". Dar nu e deloc așa, fiindcă și aici trebuie urmate anumite reguli, păstrată cu chibzuință măsură semnificațiilor și sensurilor lizibile, alungate Eriniile cu chip de vampe moderne ce doresc să răzbune infernul părăsit al vieții pedestre. Când scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]